Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 28 Nov 2021

Iarna încercării noastre

Cred că nu e om în țara asta care să nu se fi întrebat „Cum trecem de iarna asta?“. La început s-a vorbit de liberalizarea pieței românești de gaze. Apoi s-a vorbit că în toată Europa gazele, energia în general, se vor scumpi. Toată lumea, toată presa europeană începuse să vorbească de scumpirile la energie dar și de creșterea inflației până la cote de nimeni știute încă. Apoi, autoritățile de la noi au recunoscut că vom avea o iarnă cu energie scumpă și au anunțat că vor acorda ajutoare de încălzire familiilor cu venituri mici între câteva zeci de lei până la două sute și ceva de lei la fiecare factură. Ajutoare care, cu factura în mână, vor părea mai degrabă un fel de praf în ochi...

Totuși, care sunt cauzele acestor scumpiri? Oficiali ai diferitelor companii de energie au declarat că este inevitabilă o majorare considerabilă a facturii, care s-ar putea chiar dubla în lunile de iarnă ca urmare a majorării costului de achiziție al gazului-marfă al furnizorilor. Cu alte cuvinte gazul de la import vine mult mai scump... De ce? Pentru simplul motiv că, obligați de „politica verde“ a UE, statele europene nu au mai încheiat cu exportatorii de gaz (Rusia în special) contracte pe termen lung ci doar pe termen mediu și scurt. Și de aici scumpirea... E firesc ca atunci când cumperi mai puțin să plătești mai mult. ”Cererea mare și oferta mică dau prețuri mari”, strigă toți furnizorii în cor cu gândul la profiturile istorice pe care le vor face...

Asta mi-aduce aminte de o poveste adevărată citită de mine mai de mult. Când o anumită țară a decis să-și liberalizeze piața de energie, patronii mai multor companii din domeniu au decis să-și saboteze propriile unități de producție. Motivul? Ați ghicit – ofertă mică, cerere mare – creșterea prețurilor... Păcat că e o poveste veche și nu-mi mai amintesc detaliile... Numai că acum nimeni nu va mai sabota nimic... Celebrul „sentiment“ de nesiguranță de pe bursele internaționale își va face treaba magistral. Prețurile explodează spre disperarea oamenilor și spre bucuria companiilor.

Ce e de făcut? Nimic... Cine își va permite, va plăti, cine nu, nu... Asta în teorie căci în practică, cel puțin pe plaiurile mioritice s-ar putea să iasă rău. Facturile astronomice care se preconizează nu ar face decât, după 32 de ani, să mai explodeze odată mămăliga. Despre neamul acesta se știe că e blând. Îndură orice fel de aberații venite din partea unor politicieni cu mintea bolnavă dar până la un punct. Românul mai îndură, mai strânge punga, își mai pune o pătură pe el. Până într-o zi când strigă: „Ajunge!“. Sper totuși că acea zi nu va veni... Sper că politicienii își vor da seama că există și alte interese în afară de propriul buzunar... Sper că oficialii UE își vor da seama că nu au cum să facă o „Europă verde“ în doar câțiva ani, nici măcar în câteva decenii. Un expert spunea că pentru o Europă cu adevărat „verde“ ar trebui, în medie, ca fiecare țară membră să aibă cel puțin trei centrale nucleare. Centrale care sunt considerate „verzi“ în ciuda dezastrelor majore pe care, accidental, le-ar putea produce...

Ion Bogdan

Mai multe din această categorie: « În groapa de gunoi Punct şi de la capăt »