ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

Îți mai aduci aminte... doamnă?

Surprinzătoarea întrebare era adresată, mai în glumă, mai în serios, celor care refuzau să înțeleagă rosturile vremurilor și trăirilor de dinainte și de după momentul unor evenimente ce au scris ori aveau să scrie istorie.

Există, cum de altfel este firesc, opinii diferite ale istoricilor, filozofilor, politicienilor față de diversele momente ale parcursului unei națiuni de-a lungul istoriei, adevărul pur rămânând întotdeauna însă undeva în negura timpului care poate nu se va ridica niciodată. Doar ce trăiești și vezi rămâne certitudine, ceea ce transmiți și se transmite capătă accente de incertitudine din ce în ce mai mari de la o generație la alta. Istoria a demonstrat-o...

Cine, de ce și ce interese au stat, de pildă, la baza celor mai importante evenimente precum conflictele armate de mai mică sau mai mare amploare, „revoluțiile“ naționale etc., iată doar câteva din întrebările care nu-și găsesc un răspuns cert pentru opinia publică.

Revenind la ceea ce a schimbat cursul istoriei românilor cu mai bine de treizeci de ani în urmă, cei mai mulți din categoria celor care și-au consumat ani din viață înainte și după evenimente se întreabă de ce a fost nevoie de atâtea sacrificii umane, materiale, educaționale și culturale pentru a schimba un regim, un sistem. Nimeni nu poate da un răspuns cert în afara motivației simple privind necesitatea înlăturării unei dictaturi (cu alta, spun mulți). Cert este că s-a câștigat ceva: libertatea de mișcare, informare, exprimare – despre ultima ar mai fi de discutat. Prea puțin față de pierderile din economie și sistemul educațional al populației, în general, și al tinerei generații, în special. Nici măcar „compensațiile“ acordate de Europa sub formă de subvenții și alte măsuri nu le pot acoperi.

Fără îndoială, în ultimii ani s-au făcut ceva progrese în economie prin numeroasele investiții realizate, dar de unde s-a plecat și de unde s-ar fi putut pleca? Și, până la urmă, care sunt principalii beneficiari ai importantelor sume alocate pentru acestea? Da, s-ar putea invoca „necesitatea dezvoltării echilibrate a tuturor statelor membre“, numai că cei bogați sunt acum mai bogați, iar restul împing încă la căruța bătrânului continent. „Să le dăm cât să nu spună că s-au sacrificat degeaba“, își spun în barbă mai-marii Europei.

Cam așa ar putea fi judecate lucrurile după cum decurg ele. Ce va urma? Depinde de cât de mult și până unde vor înclina capul „negociatorii“ noștri în fața mai-marilor de la Bruxelles. PNRR-ul transmis și însușit mai ceva decât școlărește a dat o notă acestora care nu o depășește pe cea de trecere văzând suma și alocările pe domenii. Este inadmisibil ca unui sector vital pentru orice națiune – agricultura – să nu i se aloce niciun leu, măcar pentru lumânarea de veghe. Orice motivație nu poate anula corigența, poate chiar repetarea anului.

Întorcându-ne la întrebarea aceea retorică, să ne amintim măcar de câteva aspecte privind organizarea economiei de dinainte de ’90 asupra căreia n-ar fi rău dacă am reflecta mai mult. Trec adesea pe lângă obiective care altădată înglobau o imensă forță de muncă și care produceau, aduceau o plus valoare deloc de neglijat, astăzi ruine, ori privatizate pe doi lei care nicicum nu ajung la nivelul de producție de altădată. Cum era? „Îți mai aduci aminte... doamnă?“ Iată întrebarea la care puțini mai pot da un răspuns.

Ion Banu