PRESA ROMÂNEASCĂ, ÎNTRE A FI SAU A NU MAI EXISTA

Ce lume ar fi aceea fără ziare pe care să le citești la o terasă, în parc, tramvai ori seara înainte de culcare? Tradițional, nimeni nu cumpără ziarele pentru știri, ci pentru analize, reportaje și opinii. Presa scrisă este expresia grafică a gândurilor celui care le așterne pe hârtie. Citindu-le, le reții și înțelegi mai ușor.

Cu toate acestea, a dispărut o bună parte din presa scrisă. Era poate firesc ca acel… bum gazetăresc apărut după ’90 să aibe un apogeu, îndestulând populația dornică de informație diversă, mai cu seamă de can-can, venită după cincizeci de ani de restricții și cenzură, apoi să intre în declin.

În timp a apărut și o altfel de cenzură, cea a cititorilor, care a avut la rândul său un rol important în acest proces. Pe măsură ce se înainta în timp n-au mai agreat stilul uneori vulgar și agramat a ceea ce umplea paginile tabloidelor cărate cu camioanele pe la tarabele din colțul străzilor. Să nu mai vorbim de subiectele abordate, multe lipsite de fond, rupte de realitățile cotidiene, care mai degrabă dezinformau decât informau.

Ei bine, ciurul vremii a separat… grâul de neghină. Din numeroasele publicații care existau până în urmă cu 15-20 de ani au mai rămas doar cele dedicate unor cauze, țeluri așteptate de cei cărora se adresau.

Presa agricolă, scrisă și audio-vizuală, prezentă în piață și atunci, există și acum. Ba chiar mai activă ca oricând, ca urmare solicitării crescânde de informație practică de specialitate. Perpetuarea sa în timp este o dovadă a profesionalismului, corectitudinii, dedicării și respectului manifestat de jurnaliștii agrarieni față de lucrătorii din agricultură, dar și din alte sectoare aflate în strânsă corelație și interdependență cu principalul domeniu.

Sigur, în timp a mai apărut un gen de presă, cel ON-LINE, care și el a contribuit într-o oarecare măsură la declinul presei scrise, în primul rând, sau cel puțin la diluarea interesului multora față de aceasta.

Să nu uităm însă că, fiind la îndemâna oricui, presa on-line riscă să cadă în derizoriu din cauza unor... ageamii în ale scrisului care compromit bunele intenții ale celor de bună credință, oricâtă deontologie profesională ar manifesta aceștia din urmă.

Cine și-ar permite în presa scrisă să apară sub propria-i semnătură o falsă ori nefondată informație?

Cine și pe cine judeci pentru atâtea aberații și agramatisme întâlnite în on-line?

Pe de altă parte, vorba zboară, scrisul rămâne! Presa audio-vizuală o completează cu succes pe cea scrisă, dar nu o poate înlocui. Cu atât mai mult media on-line.

Așadar, să respectăm cea mai veche modalitate de transmitere a informației sub diferitele ei forme: presa scrisă.

Ion Banu