Lumea satului 750x100

update 22 Oct 2020

Valoarea pământului

Se vorbește adesea despre resurse și rolul lor în existența noastră, în viața economică și socială a unei comunități. Întotdeauna a existat interes pentru exploatarea lor, dar arareori pentru activități prin care să li se adauge plusvaloare.

Despre români și România se spune că se află pe „tărâmul Domnului“ ceea ce înseamnă, se înțelege, că dispun de tot ce poate fi mai frumos și dătător de tot ce poate avea nevoie o comunitate pentru a trăi frumos, în liniște și fără grija zilei de mâine. 

Nu este mai puțin adevărat că suntem un popor care a știut să-și facă rost în viață, cârmuiți în diverse vremuri de oameni parcă aleși să-și dorească binele celor în fruntea cărora se află. Doar în vremuri de restriște românii au fost nevoiți să-și aleagă alte cărări ori să pună mâna pe arme. Și asta doar dacă și-au văzut amenințate vetrele, semenii și agoniseala de peste ani.

Revenind la resurse, PĂMÂNTUL este una dintre cele mai importante pentru orice națiune, cel mai important mijloc de producție a cărui folosință existențială a condus la denumirea de ȚARĂ. Deși am mai scris despre originea cuvântului respectiv, cred că nu este lipsit de interes să-l reamintesc.

Așadar, țărână – pământ mărunțit, bun de cultivat; țarină – suprafață de teren din preajma unei comunități cultivată de aceasta; țară – totalitatea comunităților și a suprafețelor din preajma acestora.

Iată, așadar, cât de legat este omul de pământ a cărui valoare este incomensurabilă. Dar câți dintre noi cunoaște și apreciază asta?

Pământul este bun național, proprietatea statului care administrează în interiorul unor granițe și dat spre folosință comunităților, cetățenilor săi care au obligația utilizării lui rațional și în scop economic. Statul, prin reprezentanții săi, are la rândul său obligația de a urmări modul în care pământul – proprietatea sa – este exploatat de către utilizatori și de a interveni în cazul în care aceștia, utilizatorii, nu respectă reguli minime de folosință și îmbunătățire continuă a calității sale. Proprietatea privată este constituită doar din ceea ce rezultă în urma eforturilor depuse de fiecare membru al unei comunități, împreună sau individual.

Vânzarea terenurilor, un subiect mult mediatizat în ultimii 20-30 de ani, este o expresie nepotrivită, spun cercetătorii, dar și avocații. Pământul nu este de vânzare și nu se vinde. Obiectul vânzării îl constituie doar dreptul de folosință a acestuia.

Ei bine, statul, în calitate de proprietar, are obligația, cel puțin morală, de a interveni în situații în care utilizatorii terenurilor nu au capacitatea tehnică și financiară de a-i folosi întreaga capacitate de producție. Investițiile în cercetare, ameliorarea solurilor și irigațiile ar trebui să constituie priorități. Asta dacă vrem să avem ce pune pe masă acum și în vremurile care vor veni.

Ion BANU

Mai multe din această categorie: « Ani de cumpănă Satul sau eleganța eternității »