reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Nov 2019

Cu știuletele în... mână ne uităm încet la lună

  • Publicat în Editorial

Ne mândrim cu cea mai mare producție de porumb din Uniunea Europeană... O fi bine? O fi rău? Teoretic e bine, practic însă... Vorbeam deunăzi cu un mare fermier care-mi spunea că degeaba are o producție record la hectar dacă nu prea are unde s-o depoziteze. Și nici cu transportul recoltei situația nu stă prea bine. Dacă ne gândim bine, nu facem decât să culegem roadele entuziasmului de după 1990...

S-au distrus silozuri, s-a distrus într-o veselie generală sistemul de irigații... Și acum stai cu știuletele în mână și te uiți undeva în zare. Și te întrebi: „Ce să fac cu el?“ Asta în condițiile în care fabricile de procesare lipsesc, în condițiile în care silozurile sunt „sublime, dar lipsesc cu desăvârșire“, vorba lui Nenea Iancu. Iar răspunsul, pentru unii fermieri (sau intermediari), vine firesc: „Păi trimitem recolta cât se poate de repede la export!“ Și uite cum porumbul patriei ia calea exportului fără pic de regret... Numai că acum intervine ironia întregii situații. Porumbul pleacă de la agricultorul român cu 55 - 70 de bani kilogramul şi se întoarce înapoi în ţară sub forma unor produse...  pentru care plătim înzecit. Cu alte cuvinte, sunt 90% șanse ca atunci când țăranul merge la alimentară să cumpere mălai pentru mămăligă să cumpere un produs de import. Chiar dacă pe pachet scrie că e un mălai „cu tradiție românească“ să fie de fapt fabricat prin Ungaria, Franța, Italia ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, țeapă... Și asta nu e nimic...

După porumb ne lăudăm și cu o producție record de cereale. Și de această dată exportăm grâu într-o veselie şi cumpăram de la străini produse din aluat congelat: pâine, baghete, produse de patiserie. De exemplu, anul trecut importurile de produse de panificație au valorat aproape 300 de milioane de euro, în timp ce exporturile de grâu au atins un miliard de euro. Ca și în povestea cu porumbul, în 2018, România a exportat grâu la un preţ mediu de aproape 80 de bani pe kilogram şi a importat produse de brutărie și patiserie la un preţ mediu de aproape 10 lei pe kilogram. Cu alte cuvinte, produsele cu valoare adaugată mare pe care România le importă sunt de 12 ori mai scumpe decât suma pe care o primeşte fermierul român pentru un kilogram de grâu. Și toate astea în condițiile în care România plătește pe gaze în acest moment la un nivel dublu faţă de prețul de pe pieţele internaţionale. Și tot așa și la electricitate, apă și ce-or mai fi...

Să mai vorbim de dublul standard? La alimente, de exemplu, Protecția Consumatorilor a constatat recent că 22,78% din totalul produselor verificate prezintă diferenţe în România faţă de versiunea comercializată în Vestul Europei. Altfel spus, probabil sunt șanse mari ca mămăliga făcută în Vest din porumb românesc să fie mai bună decât „mămăliga“ importată?

Ion BOGDAN

Mai multe din această categorie: « Ciobanul vietnamez Politica și agricultura »