reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Jul 2019

CAP cu... cap

  • Publicat în Editorial

Speram ca, după aproape trei decenii, lumea să înţeleagă importanţa coagulării forţelor întru prosperitatea tuturor. Adică a promotorilor, dar şi a aderenţilor la ideea organizării în structuri care să asigure stabilitate şi siguranţă în afaceri. Agricultura este, după cum se ştie, cea mai vulnerabilă la „evoluţia“ pieţei la nivel naţional, european şi internaţional, dar şi la schimbările climatice. Sunt aspecte care ar fi trebuit demult să dea de gândit nu doar autorităţilor, la care s-a tot făcut trimitere în ultima vreme, ci şi celor direct afectaţi de toate acestea. Evident, mă gândesc la organizarea agricultorilor, a fermierilor, a exploataţiilor mici în structuri care să permită folosirea noutăţilor în domeniu, a tehnologiilor novatoare, a tehnicii aflate într-o evoluţie fără precedent.

Teama sau reticenţa faţă de astfel de structuri este de-acum de neînţeles. Asocierea a ce se vrea acum cu fostele CAP-uri nu-şi mai găseşte raţionamentul. Apoi, astfel de structuri organizatorice s-au născut în lume cu sute de ani în urmă ca o necesitate a asigurării hranei în condiţii de… eficienţă economică, spunem astăzi şi, evident, de a cuceri cât mai multe pieţe. Făcând abstracţie de modalitatea în care în multe zone s-a cooperativizat agricultura în România, aceasta, pentru momentul istoric parcurs atunci, a fost o necesitate. Ca şi acum. Nu CAP-urile ca structură trebuie boicotate, renegate, ci principiile după care ele funcţionau, principii dictate politic.

Cooperativa agricolă nu înseamnă lipsirea membrilor săi de dreptul proprietăţii asupra bunurilor mobile şi imobile cu care vin în aceasta. Nici CAP-urile prin statutul lor nu prevedeau altfel, în fapt nimeni, nicicând şi prin niciun act normativ nu a lipsit de acest drept ţăranul român, motiv pentru care mulţi au judecat Legea nr. 18 ca fiind un non sens legislativ. De ce a fost nevoie de o lege de reîmproprietărire de vreme ce nu a existat niciuna prin care să se fi făcut exproprierea? – se spune în anumite cercuri nicicum de neglijat. Membrii cooperatori puteau decide singuri ce-şi doreau să facă cu proprietăţile lor din cooperativă, cu ce au agonisit împreună atâţia ani, nu îndemnaţi să „lichideze“ tot ce-au construit până atunci. Dar asta este de-acum o altă poveste de care trebuie totuşi să se ţină seama acum poate mai mult ca oricând pentru a se înţelege de fapt rosturile şi binefacerile unor astfel de structuri. În lipsa lor, riscul agricultorilor de a sărăci rămâne ridicat. Nu este totuna să cumperi mai scump în loc să beneficiezi de preţuri rezonabile ori să vinzi mai ieftin de vreme ce există posibilitatea de a valorifica eficient, la preţuri care să asigure profit. Or toate acestea se pot realiza doar prin coagularea ideilor, forţelor, eforturilor în cadrul unor astfel de structuri asociative pe care le numesc deschis Cooperative agricole, create de agricultori, din iniţiativa lor şi nu prin voinţa, fie şi legislativă, a statului.

Ion Banu

Mai multe din această categorie: « Banii istoriei... Între a fi şi… »