cemrom iulie 2018
update 21 Aug 2018

NEBUNIA PUTERII

  • Publicat în Editorial

Mai că nu-ţi vine să crezi ce poate debita uneori câte un ales al neamului. Asculţi, urmăreşti ideea, apoi scuturi uşor din cap să te trezeşti în speranţa că poate ai visat ceea ce ai auzit.

Mai zilele trecute un parlamentar, bag seama mare iubitor al bolizilor pe patru roţi, propunea un nivel al impozitării acestora mult sub cel pentru autoturismele cu capacitate cilindrică mai mică, urmând ca diferenţa să fie compensată printr-un nivel mai mare al taxelor aplicate celor din urmă. Nu realizează insul şi poate nici cei care catadicsesc să-i susţină ideea că o astfel de măsură ar fi împotriva naturii, împotriva a tot ce se încearcă a se întreprinde pentru diminuarea poluării mediului și nu doar atât.

Oare nu ne sunt de ajuns deciziile care au condus la distrugerea transportului feroviar şi maritim – cele mai eficiente şi puţin poluante – în favoarea dezvoltării celui terestru extrem de poluant şi costisitor nu doar prin consumul de combustibil fosil, ci mai ales prin nevoia de a dezvolta infrastructura pentru acest gen de transport?!

Propunerea mi-a adus aminte şi de alte greşeli făcute de politicienii noştri. De pildă, anularea taxei de mediu pentru autoturisme care a condus la transferarea mai rapidă a cimitirului de maşini din vestul Europei în biata noastră ţărişoară şi aşa îmbâcsită de tot ce poate fi mai poluant, de la maşini gunoaie la ceea ce se impune a îngurgita zilnic pentru a exista.

Să mai amintesc şi altele? Sunt multe, de pildă permisiunea de a se vinde pământul, cel mai de preţ bun al unei naţiuni, oricui vine măcar cu ceva mărunţei prin buzunare. Apoi deciziile care au condus la distrugerea economiei în ansamblul său, dar și a industriei, considerată de un prim-ministru „maldăr de fiare vechi“, a agriculturii, socotind acelaşi ins că „este mai eficient să importăm decât să irigăm“, şi a mai multor domenii care ne dezonorează neamul din cauza unor politicieni care în cei 27-28 de ani s-au aservit străinătăţii sub masca nevoii de investiţii străine. O aservire, se înţelege, nu gratuită.

Şi uite-aşa am ajuns, din producători importanţi pe piaţa mondială, importanţi importatori şi consumatori de tot ce vrei, singurul aspect cu care ne mândrim când vorbim de creştere economică. Halal creştere bazată pe consum plătit cu bani de împrumut pe care nici nepoţii nepoţilor noştri nu vor reuşi să-l ramburseze.

Şi-atunci cum ar putea fi altfel caracterizate asemenea demersuri, atitudini şi măsuri ale celor cu pâinea şi cuţitul decât nebunii generate de putere și dorința de a-și… doldorá buzunarele?

Ion Banu