Tot ascult de vreo doi-trei ani diverse comentarii, păreri, aprecieri sau dezavuări la adresa unor entităţi media sau a reprezentanţilor acestora, mai cu seamă din zona presei agricole. N-am luat în seamă, considerând cele câteva publicaţii de specialitate, fie ele şi on-line, bine-venite în lumea agricolă care are atâta nevoie de informaţie.
M-au surprins însă comentariile din ultimele zile postate pe diverse canale de inşi nu întotdeauna bine ancoraţi în realităţile din lumea la care încearcă să facă referire, dar cu atât mai mult, a unor fideli beneficiari ai serviciilor presei de specialitate, şi nu de ieri de azi. Sunt opinii care m-au determinat să cuget mai mult asupra celor spuse în repetate rânduri de către mai mulţi colegi de breaslă.
Ei bine, după toate astea am găsit de cuviinţă să răspund… provocărilor. Şi zic.
Să insişti în a aprecia o entitate media abia apărută în această lume – de trei sau poate patru ani – ca fiind singura, unica şi cea mai bună furnizoare de informaţie pentru fermieri şi furnizorii de input-uri pentru aceştia este de-acum „...o dovadă de crasă incultură mediatică“ – după cum spunea o distinsă colegă – sau de ignoranţă, spun eu, faţă de ceea ce publicaţii cu o bogată istorie în spate au făcut şi fac pentru agricultură şi satul românesc.
Nu pun la îndoială calitatea oamenilor din respectiva structură media şi cu atât mai mult activitatea jurnalistică a acestora. Mă alătur însă, de-acum, celor care apreciază ca incorectă, neprincipială, uneori tendențioasă, atitudinea faţă de media agricolă cu tradiţie a celor care „trăiesc“ alături de aceasta de zeci de ani şi care nu cred să fi dezamăgit vreodată.
Presa în general şi cea agricolă în special nu au un statut prea favorabil, cel puţin sub aspect financiar.
Însă pentru reprezentanţii entităţii la care se făcea referire poate nu a fost prea greu, având în spate şi o personalitate influentă, cu resurse financiare proprii şi atrase, să cumpere, cum spun cei mai mulţi, nu cu puțini bani, imaginea sau un mare număr de vizitatori ai postărilor lor, pentru a impresiona potenţialii colaboratori.
Nicio altă entitate media nu ştiu să se fi dedat la aşa ceva pentru a fi prima cu orice preţ. Ele şi-au căpătat notorietatea prin muncă, seriozitate, experienţa echipelor acumulată în zeci de ani şi printr-o bună colaborare, directă sau indirectă, cu cei cărora li se adresau. Socotesc că măcar asta merită apreciat și nu pozele ieftine care nu spun mare lucru. Nu trebuie să ne lăsăm pradă Internetului, el suportă mult.
Să ignori emisiunile TV consacrate acestui domeniu – Viaţa satului, Ferma, de vreo 4-5 ani AGRO TV şi altele, apoi emisiunile radio, publicaţiile – unele fondate încă din anii ’50, iar acum Ferma, Profitul agricol, Lumea Satului, Business Press Agricol, Revista Fermierului etc., mai că-mi vine să cred în spusele colegei mele.
Mă gândesc, de bună seamă, la cei câţiva aflaţi printre cei mulţi păcăliţi de astfel de „imagini“. Sunt cu siguranţă nişte oportunişti, care au lustruit clanţele multor uşi până să ajungă unde sunt şi-aşteaptă de la cei din urmă poate acelaşi lucru. Tineri, fără experienţă, necunoscători ai realităţilor, istoriei domeniului şi poate cu precară potenţă intelectuală, se văd chiar mai mari decât îi face jilţul în care soarta, unchiul sau mătuşa i-au aşezat.
Şi uite cum se prăbuşesc minţile. Şi-odată cu ele ţara. Noroc cu românul care ştie să se trezească la vreme, aşa cum a făcut-o de multe ori în decursul istoriei. Cu siguranţă o va face şi acum. Inclusiv cei care s-au lăsat păcăliţi de… aparenţe. Ca să nu zic altfel.
Ion Banu
