abonament lumea satului

update 24 Nov 2017

Răul din vrerea noastră

  • Publicat în Editorial

Ne îngrijorează fenomenele naturale extreme, mult mediatizata încălzire globală, răul pe care ni-l provoacă acestea, direct sau indirect.

Până la urmă, pământul în decursul a milioane de ani a suferit multe transformări, unele radicale modificându-se relieful, clima şi, ca o consecinţă, structura şi varietatea vieţii pe uriaşa Planetă Albastră, altele mai puţin semnificative, o parte dintre ele generate de însăşi modul în care viaţa şi-a găsit locul şi a evoluat în diferite areale.

Ei bine, în vremurile pe care le trăim parcă nimic nu mai este la fel ca ceea ce s-a întâmplat până acum. Nu mai pare o repetiţie, poate firească, a anotimpurilor şi fenomenelor, aşa cum erau percepute de oameni şi detaliate de specialişti, ci mai degrabă se prezintă ca răspuns categoric la noul nostru mod de viaţă. Vrerea noastră, uneori absurdă, de a avea mereu mai mult se pare că ne face mai degrabă rău, deşi aparent ne simţim mai împliniţi dacă avem trei telefoane mobile în buzunar, două maşini în curte şi „învârtim“ sute de canale pe televizor stând răsturnaţi într-un fotoliu cu masaj.

Extrapolând cele de mai sus la nivel planetar, este uşor de înţeles de ce din zece ani şapte sunt secetoşi – unii chiar excesiv de secetoşi –, de ce temperaturile cresc la nivel global cu unu-două grade anual sau cum de uragane, taifunuri se manifestă din ce în ce mai des şi agresiv, devastând în doar câteva ore zeci de mii de kilometri pătraţi, cu consecinţe din cele mai grave asupra vieţii, bunurilor materiale şi naturii însăşi.

Unde am greşit şi, mai ales, ce se mai poate face ca viaţa planetei să reintre în normalitatea trăită de înaintaşii noştri? Nimic, spun scepticii, consolându-se cu ideea cataclismelor naturale care ar urma să schimbe radical viaţa pe pământ. Greşelile comise în timp sub masca unui trai mai bun şi mai comod pentru omenire, în spatele căreia s-a ascuns mereu dorinţa de a avea mai mult a unor grupuri de indivizi ce ghidonează lumea spre o nouă aşa-zisă ORDINE MONDIALĂ, ne fac din ce în ce mai vulnerabili în faţa mediului în care ar trebui să ne simţim în siguranţă.

Aşa stând lucrurile, mă întreb, asemenea multor pământeni aflaţi sub ameninţarea mediului din ce în ce mai ostil, cum de nu vedem sau nu vrem să vedem adevăraţii poluatori de pe mapamond împotriva cărora nu se iau măsuri – industria chimică şi petrochimică, industria constructoare de maşini, care a condus, pe lângă poluare, şi la sufocarea şoselelor etc.? Cum de moşii şi strămoşii noştri au trăit bine-mersi împreună cu vaca, oaia şi porcul, iar acum ne pute bălegarul, ba chiar considerăm zootehnia cel mai poluant sector de parcă asta a produs găurile negre în stratul de ozon? Cum de s-a renunţat la transportul feroviar, maritim şi fluvial în favoarea celui terestru, poluant şi de sute de ori mai costisitor?

Sunt doar câteva dintre întrebările care au răspuns, dar care se ţine ascuns. Oricum el nu poate fi de natură a ne pune în siguranţă, ci de a masca setea de înavuţire cu orice preţ şi de a menţine omenirea sub un strict control.

Iată aşadar cum răul se află în vrerea noastră. Mai exact, în vrerea unora.

Ion Banu