În perioada 19 - 21 septembrie 2023, la Hotelul MyContinental din municipiul Sibiu, județul Sibiu a avut loc Conferința finală a proiectului „Îmbunătățirea accesului și a calității serviciilor pentru cetățeni – o administrație publică transparentă și responsabilă”.

Proiectul a vizat creșterea gradului de conștientizare a reprezentanților autorităților locale cu privire la aspecte ce țin de integritate, transparență decizională, incompatibilități și conflict de interese.

Conferința a avut ca scop principal prezentarea rezultatelor proiectului, a impactului produs până în acest moment, a experiențelor și studiilor de caz din Norvegia, precum și a posibilităților de colaborare în vederea continuării activităților proiectului.

Principalele rezultatele obținute în cadrul acestui proiect sunt:

  • 8 sesiuni de formare, la care au participat 139 reprezentanți ai comunelor și municipiilor din România (aleși locali, funcționari publici, personal executiv de la nivelul filialelor județene ale ACoR și AMR);
  • 19 reprezentanți ai administrației publice locale (12 selectați de ACoR, 6 selectați de partenerul AMR și un reprezentant din Republica Moldova) au absolvit cursul de formare de formatori;
  • 70 de reprezentanți ai comunelor și municipiilor au participat la 5 vizite de studiu organizate în Norvegia în perioada octombrie 2021 – septembrie 2022;
  • Materiale de formare și informare elaborate și diseminate la nivelul tuturor comunelor și municipiilor:
  • „Ghidul privind etica și transparența, conflictul de interese și incompatibilitățile în administrația publică locală”.
  • Broșura „Fii etic! Acționează etic! Protejează-ți comunitatea printr-o atitudine etică și transparentă și prevenind conflictul de interese și incompatibilitățile”.
  • Ghidul „Manualul alesului local”,
  • 2000 de persoane, reprezentând 1026 comune și 831 de persoane, reprezentând 101 municipii au participat la 117 sesiuni de formare la nivel județean susținute de formatorii pregătiți în cadrul proiectului;
  • Dezvoltarea Centrului de informare e-TIC – http://centru.e-tic.ro - cu informații obținute în special de la reprezentanții comunelor și municipiilor din România, participanți la sesiunile de formare;
  • 12 sesiuni de formare dedicate aleșilor locali aflați la primul mandat, la care au fost instruiți 203 reprezentanți ai comunelor (8 sesiuni) și 98 de reprezentanți ai municipiilor (4 sesiuni);
  • 17 sesiuni de formare pilot dedicate aleșilor locali, funcționarilor publici și angajaților contractuali de la nivelul a 10 comune și 7 municipii din România, la care au fost instruiți 259 de reprezentanți ai comunelor și 153 de reprezentanți ai municipiilor;
  • Propuneri de modificare a legislației care guvernează incompatibilitățile și conflictul de interese în România;
  • Propunere de misiune de audit public intern care vizează cele patru domenii ale proiectului;
  • Transferul de cunoștințe către colegii din Republica Moldova s-a realizat prin intermediul unui schimb de experiență pentru 30 de reprezentanți ai Congresului Autorităților Locale din Moldova.

Pentru informații suplimentare, puteți să vă adresați doamnei Cristina POP (Asociația Comunelor din România, telefon: 0756.156.540, adresa de poștă electronică: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.) sau doamnei Diana GHEORGHE-VRÎNCEANU (Asociația Municipiilor din România, telefon: 0799.994.983, adresa de poștă electronică: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.).

Proiectul a fost implementat de Asociația Comunelor din România – ACoR, Asociația Autorităților Locale și Regionale din Norvegia – KS și Asociația Municipiilor din România – AMR, beneficiind de un grant în cadrul Programului „Dezvoltare locală, reducerea sărăciei și creșterea incluziunii romilor”, finanțat prin Granturile SEE și Norvegiene 2014-2021.

În inima Ardealului, acolo unde se întâlnesc dealurile cu munții Transilvaniei, există un loc pitoresc, autentic, pe care nici măcar modernismul zilelor noastre nu a reușit să-l deformeze, Mărginimea Sibiului. Oieritul este cea mai întâlnită îndeletnicire în această zonă, ne spune Ionuț Lungu, un tânăr crescător al locului care ne prezintă ferma familiei.

Ținutul stării de bine

„Întotdeauna familia mea a crescut animale, dar în urmă cu 10 ani părinții mei au hotărât să se ocupe doar de animale și așa s-a înființat ferma noastră din Mărginimea Sibiului. Am început în anul 2013 cu un efectiv de 500 de oi rasa Țurcană, efectiv pe care l-am menținut până în ziua de azi. Această rasă este cea mai bine adaptată zonei noastre de munte, rezistă foarte bine la frig; pe timp de iarnă le furajăm cu fân făcut de noi, iar pe timpul verii și cu porumb, pe care îl cumpărăm. Dacă ar fi să vorbim strict de efectivul de animale, ajungem cu investițiile undeva la 70.000 €, fără să luăm în calcul terenul pe care pasc animalele pe timpul verii, utilajele și investițiile în grajduri. Produsele lactate sunt vândute en-gros comercianților, iar tineretul îl dăm spre export. O astfel de fermă presupune multă muncă fizică, nopți nedormite, însemnă să uiți de sărbători, concedii și relaxare și e nevoie de multă dragoste pentru animale. Sfatul meu pentru cei care vor să meargă spre acest domeniu e să se încarce cu multă răbdare și perseverență pentru a reuși. Pe viitor mi-aș dori să modernizez ferma pe cât posibil, pentru a-mi mai ușura munca. După cum spuneam, dacă nu ești crescut de mic într-un astfel de mediu, este foarte greu să te adaptezi la maturitate. Pentru mine acest domeniu nu a fost o alegere, a fost un stil de viață“, ne-a transmis Ionuț Lungu.

oierit

Zonă etnografică unică

Mărginimea Sibiului este o zonă etnografică unică în România, situată la vest de Sibiu, limitată la sud de valea Sadului şi la nord de valea râului Sălişte, ce cuprinde 18 localităţi: Boiţa, Sadu, Râu Sadului, Tălmaciu, Tălmăcel, Răşinari, Poplaca, Gura Râului, Orlat, Fântânele, Sibiel, Vale, Sălişte, Galeş, Tilişca, Rod, Poiana Sibiului şi Jina.

Poziţia geopolitică a zonei, situată la graniţa de sud a Transilvaniei cu Ţara Românească şi în proximitatea Sibiului, puternic centru meşteşugăresc şi comercial, a oferit Mărginimii Sibiului câteva trăsături definitorii.

Localităţile şi-au dezvoltat o economie mixtă, bazată pe agricultură, creşterea animalelor şi meşteşuguri tradiţionale, cu pondere deosebită pe oierit.

Cea mai mare parte a satelor din zonă au păstrat puternice tradiţii spirituale şi etno-folclorice. Deşi progresiv construcţiile moderne le-au înlocuit pe cele vechi tradiţionale, atmosfera în Mărginimea Sibiului a rămas neschimbată.

magar vaci

Încă din cele mai vechi timpuri, aceste populaţii de oieri au fost şi sunt maeştri în prelucrarea lânii şi a pieilor. Pe aceste meleaguri aveţi posibilitatea să găsiţi biserici vechi, muzee (Muzeul Sibiel, unde există cea mai mare colecţie de icoane pe sticlă din Europa, Muzeul Sătesc Răşinari, ce cuprinde piese uzuale din ceramică, mobilier pictat, obiecte gospodăreşti şi meşteşugăreşti, Muzeul din Galeş, cu o impresionantă colecţie de costume populare, şi Muzeul Parohiei Ortodoxe din Sălişte, ce cuprinde obiecte şi cărţi vechi de cult), case memo­riale şi construcţii tradiţionale ţărăneşti.

Cu timpul, Mărginimea Sibiului a devenit un punct important al turismului rural românesc, aici dezvoltându-se numeroase pensiuni ce vă pot oferi condiţiile necesare petrecerii unui sejur de neuitat.

Atmosfera tipic ţărănească, păstrarea intactă a tradiţiilor şi obiceiurilor, ospitalitatea sătenilor măresc atractivitatea acestor locuri.

Beatrice Alexandra MODIGA

Congresul al X-lea al Colegiului Medicilor Veterinari din România

La finele lunii octombrie 2022 s-au desfășurat lucrările celui de-al X- lea Congres al Colegiului Medicilor Veterinari din România, organizat la Cheile Grădiștei, județul Brașov, eveniment profesional de mare actualitate și cu o tradiție de peste 80 de ani (primul congres a fost organizat în anul 1939 și la 23 de ani de la înființarea Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu), congres care s-a desfășurat sub deviza „împreună pentru organizarea, exercitarea și progresul medicinii veterinare românești“.

Această deviză are la bază faptul că medicina veterinară ca profesie, indiferent de țară, este pusă în slujba asigurării sănătății publice prin întărirea rolului şi aportului serviciilor veterinare de stat şi private pentru creșterea responsabilității, eficienței şi contribuției privind promovarea politicilor naționale în domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătății animalelor și a oamenilor, asigurarea siguranței lanțului alimentar de la producere la consumator, protecția, bunăstarea animalelor și protecția mediului.

Meseria de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată și funcționează în baza principiului autonomiei în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari din România, având în evidență medici veterinari care profesează în sectorul de stat, medici veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat de medici veterinari care sunt angajați în unități economice sau în învățământ, cercetare etc.

În acest context, medicii veterinari își propun permanent să își organizeze mai bine activitatea, să sprijine și să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și operatorii din domeniul alimentar, segment care contribuie prioritar la dezvoltarea și stabilitatea economică a localităților unde aceștia activează.

Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Sibiu a fost reprezentat de o delegație formată din 6 membri aleși în cadrul adunării generale organizate la data de 19 septembrie 2022

Cu acest prilej au fost prezentate și dezbătute teme cu referire la modul în care conducerea Colegiului Medicilor Veterinari, prin filialele județene și implicit prin membrii activi, s-au preocupat pentru:

  • implementarea bunelor practici din domeniul managementului strategic și de gestiune a unităților sanitare veterinare, a resurselor umane și financiare prin monitorizare, motivare, formare și evaluare;
  • organizarea și susținerea activității medicilor veterinari pentru asigurarea unei palete largi de servicii de specialitate, conforme legislației din domeniu, menite să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și agenții economici din zona procesării și distribuției alimentelor și a furajelor;
  • creșterea responsabilității membrilor CMV față de drepturile și obligațiile ce le revin conform legislației de organizare și exercitare a profesiei de medic veterinar, perfecționarea și dotarea cu logistica necesară, care să permită o mai bună rezolvarea a atribuțiilor specifice sau alte sarcini în care sunt implicați;
  • implementarea unei abordări eficiente în privința comunicării directe sau în mass-media locală și centrală, prin transmiterea și punerea la dispoziția medicilor veterinari a informațiilor de interes general și profesional, a actelor normative componente a legislației specifice, a programelor și strategiilor propuse de autoritatea veterinară;
  • coordonarea și monitorizarea privind implicarea medicilor veterinar pentru efectuarea acțiunilor de monitorizare, supraveghere, prevenire și combatere, prin operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente curente, tratamente antiparazitare și prelevări de probe pentru examene de laborator, precum și controlul respectării legislației privind utilizarea medicamentele, în special a antibioticelor și produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, având ca țintă prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la om;
  • implementarea programului de pregătire și perfecționare profesională continuă prin instruiri, specializări, simpozioane și conferințe, organizate la nivel național și local;
  • colaborarea cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, prin participarea la analize și dezbateri organizate, prin informarea acestora despre modificările legislative prin întâlniri directe, sprijin prin acordarea de consultanță de specialitate și prin distribuirea de materiale și pliante documentare informative, din domeniul de activitate și din problematica de interes public;

Un important punct al ordinei de zi a cuprins alegerea președintelui, a vicepreședinților, a Biroului Executiv al Colegiului Național al Medicilor Veterinari din România, precum și a Comisiei Superioare de Deontologie și Litigii, Comisia de Cenzori și Comisiile naționale de specialitate.

Aprecierile față de activitatea Filialei Sibiu s-au concretizat prin alegerea domnului dr. Badea Marius, președintele CMV Sibiu, în funcție de conducere a Comisiei naționale de liberă practică și în echipa de negociere cu autoritatea statului în domeniul sanitar veterinar privind negocierea și promovarea unor acte normative necesare activității medicului veterinar de liberă practică, care să genereze progresul actului medical veterinar.

Lucrările congresului s-au încheiat cu convingerea că medicii veterinari din România au acționat și vor acționa și în viitor cu competență și fermitate pentru a impune respectarea legii, a normelor tehnice ale Comisiei Europene, că vor utiliza cele mai eficiente mijloace profilactice sau de combatere în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor și să garante prin analize și examene de laborator salubritatea produselor de origine animală și non animală, destinate consumului uman, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, precum și în derularea schimburilor comerciale naționale, intracomunitare și import-export, în protejarea mediului și alte priorități actuale.

Pentru ca profesia noastră să realizeze această menire, se impune să fim uniți, activi, încrezători în noi și în forțele noastre.

Dr. Ioan Viorel Pențea – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Lucian Frățilă împreună cu familia sa deține în Șeica Mare, Sibiu, o fermă de vaci Black Angus în rasă pură. Ideea de a înființa o astfel de fermă s-a concretizat într-o afacere profitabilă, de aceea este recomandat ca fermierii din această zonă mirifică, cu pășuni naturale din Mărginimea Sibiului, să îi urmeze exemplul.

Este o rasă ușor de întreținut

Afacerea familiei Frățilă este în plină dezvoltare acum, dar debutul din 2017 a fost asigurat de doar patru exemplare achiziționate de la o fermă din Agnita. Practic, cu aceste patru animale s-a pus baza afacerii de astăzi care mizează pe trăinicie și calitate. Ulterior, în același an, fermierul, despre care cunoscuții spun că ar avea un simț dezvoltat al afacerilor, a mai achiziționat încă șase bovine. 

În prezent, Lucian are un efectiv de 56 de exemplare, 20 de vaci aflate efectiv în producție și restul diferite categorii: de tineret la îngrășat, pentru reproducție etc.

„Am ales rasa Angus pentru că este mai ușor de întreținut. În cazul creșterii ei fermierul nu este condiționat de un program fix cum este cazul în sectorul de creștere a vacilor de lapte. În plus, o mare parte a anului bovinele Angus pot fi ținute pe pășune. Doar în lunile geroase de iarnă acestea stau într-un grajd deschis care le oferă posibilitate de a ieși oricând afară.“

Chiar dacă în România nu există mulți consumatori de carne de vită Angus, marfa lui Lucian Frățilă este apreciată, iar vânzările sunt considerabile. Tăurașii destinați sacrificării sunt comercializați către firme mari din Agnita sau la Blaj.

Dezvoltarea s-a bazat pe două proiecte

Fermierul ne-a prezentat și un plan scurt de afacere. „Un fermier care vrea să înceapă o astfel de afacere trebuie să știe că prețul pentru un exemplar variază între 2.000-2.500 de euro. Este foarte important să alegi genetică de top. Rentabilitatea începe de la 10 exemplare în sus pentru că, având acest efectiv minim, primești, spre exemplu, subvenție.“ Lucian Frățilă are numai exemplare cu pedigree și este înscris în Asociația crescătorilor de vaci Angus din Sibiu. Reprezentanții acesteia vin de două ori pe an, cântăresc vițeii, văd ce performanțe au și, în funcție de acestea, păstrează sau nu produșii. În ferma din Șeica Mare taurii sunt izolați de restul efectivului pentru a se evita consangvinizarea.

Lucian Frățilă și-a dezvoltat afacerea accesând două proiecte în anul 2013, unul prin măsura Instalarea tinerilor fermieri și altul prin măsura Modernizare fermă. Obținerea fondurilor prin această ultimă măsură i-a permis achiziționarea mai multor utilaje, precum remorcă, freză, plug etc.

Fermierul deține și teren arabil, respectiv 10 ha destinate exclusiv producerii bazei furajere, iar restul până la 50 ha, cât are în total, este pășune. Acesta a menționat că nu există posibilitatea de extindere. „Câtă pășune avem, atâtea vaci ținem. Ne limităm. Este ceva de genul «nu te întinde mai mult decât îți este plapuma».“

De ce este scumpă această carne

Carnea de vită Black Angus are numeroase beneficii. Aspectul deosebit este dat de cantitatea de grăsime intramusculară, de marblingul fin (fâșiile de grăsime ce lasă impresia unei cărni marmorate). Este o carne fragedă care are cu 30% mai puțin colesterol decât carnea de vită normală. Are straturi uniforme de grăsime care sunt distribuite în țesuturile musculare, iar aceasta îmbogățește colesterolul bun din sânge. Vitele primesc hrană naturală de calitate, iar cerealele atent selectate le asigură o stare bună de sănătate.

Carnea de vită Black Angus conține vitaminele B6, B12 și D care aduc multe beneficii organismului. Vitamina B6 este utilă sistemului nervos, are rol în imunizarea față de cancer și în prevenirea aterosclerozei. Metilcobalamina sau vitamina B12 din această carne se aseamănă cu hemoglobina din sânge, are un rol deosebit în prevenirea anemiei, în dezvoltarea și protejarea sistemului nervos. Vitamina D susține dezvoltarea oaselor, a dinților, previne osteoartrita, osteoporoza, ajută la absorbția calciului și a fosforului în organism, crește imunitatea. De asemenea, conține fier ușor digerabil, fier hem, care se absoarbe foarte repede în organism. Fierul combate anemia, oferă energie organismului, menține sănătatea și rezistența sistemului imunitar.


Carnea de vită Black Angus conține importante minerale pentru sănătate – zinc și magneziu –, iar în plus are proprietăți anticancerigene (pot ajuta în mod activ la eliminarea substanțelor care produc cancer în organismul uman). Acest tip de carne conține acizi grași Omega-3 care reduc riscul de diabet, obezitate și cancer, este bogată în proteine, conține aminoacizii esențiali pentru sănătatea organismului și previn îmbolnăvirea.


Anca LĂPUȘNEANU

Judeţul Sibiu, zonă aşezată în centrul ţării, oferă contraste geografice şi o varietate peisagistică deosebită, datini, obiceiuri şi portul tradiţional, monumente istorice şi de arhitectură, vechi tradiţii în plan economic, de cultură şi civilizaţie.

Relieful judeţului, cu înălţimi cuprinse între 2.535 m (vârful Negoiu) şi 28 m (lunca râului Târnava Mare), este caracterizat printr-o mare varietate de forme naturale.

Aproximativ 30% din suprafaţă este dominată de Munţii Făgăraş, Lotru şi Cindrel, iar 50% este acoperită de platourile Târnave, Hârtibaci şi Secaşe care sunt străbătute de văi adânci. Cursurile de apă sunt egal distribuite pe toată suprafaţa judeţului şi includ râurile. Cele mai importante sunt: Olt, Târnava, Cibin și Hârtibaci, lacurile naturale glaciare şi sărate, lacuri artificiale pentru irigaţii, hidroenergie şi recreere.

Dintre resursele naturale ale judeţului, gazele naturale sunt cele mai importante; mai există resurse de nisip, argilă, pietriş etc. folosite ca materiale de construcţii. O resursă naturală importantă o constituie pădurile care acoperă 37% din suprafaţa judeţului, apoi păşunile, fâneţele, terenurile agricole cu floră şi faună bogată constituie o importantă resursă naturală pentru practicarea păstoritului.

Munţii acoperiţi de păduri de foioase şi conifere, dealuri acoperite de fâneţe şi livezi, câmpii, râuri, lacuri cu ape proaspete şi lacuri sărate, toate aceste daruri date de natură acestui judeţ constituie o atracţie a turismului din această regiune.

În localităţile montane precum cele din masivul Făgăraş lacurile glaciare Bâlea Lac, Bâlea Cascadă, staţiunea Păltiniş, Crinţ, alte staţiuni cum ar fi Ocna Sibiului, Bazna şi Miercurea Sibiului, obiectivele istorice şi culturale pe care le oferă municipiul Sibiu, în special Turnul Sfatului, Muzeul Brukental, Dumbrava Sibiului – care adăposteşte Muzeul Satului – şi alte minunate locaţii sunt atracţii speciale pentru turiştii români şi din toate colţurile lumii.

O zonă specială este Mărginimea Sibiului cu cele 18 localităţi de la poalele Muntelui Cindrel, acoperind o suprafaţă de 200 km pătraţi, unde locuitorii sunt cunoscuţi ca oieri şi păstrători ai obiceiurilor tradiţionale, costumelor populare şi ai arhitecturii românești.

Mai trebuie menţionat agroturismul, cu posibilităţile de cazare în hoteluri, hanuri, pensiuni, case ţărăneşti şi tabere şcolare, activitate bine conturată în judeţul nostru.

Judeţul Sibiu oferă turiştilor şi obiective de alimentaţie publică înregistrate la DSVSA județeană, reprezentate de un număr însemnat de restaurante, pensiuni, cofetării – patiserii, pizzerii, unităţi de tip fast-food, cabane montane, precum şi baruri, tonete şi chioşcuri, locaţii care oferă o gamă largă şi variată de produse şi meniuri alimentare cu specific tradiţional sau din bucătăria naţională şi internaţională.

Având în vedere volumul mare de activitate în acest domeniu, precum şi categoriile diferite de turişti, responsabilitatea asigurării unor sortimente alimentare de calitate şi salubre revine operatorilor economici din unităţiile furnizoare, administratorilor unităţiilor beneficiare, dar şi personalului de specialitate care supraveghează şi controlează respectarea legislaţiei în domeniul siguranţei lanţului alimentar (respectiv personalului din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Direcţiei de Sănătate Publică şi Comisariatului pentru Protecţia Consumatorilor).

În acest sens, operatorii din unităţile de alimentaţie publică sunt atenţionaţi că, în conformitate cu legislaţia din acest domeniu, au obligaţia:

  • să deţină documentul de autorizare / înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor eliberat de DSVSA judeţeană;
  • să respecte condiţiile generale de igienă referitoare la aspectele structurale şi la facilităţile privind dotarea obiectivului;
  • să dovedească prin documente calitatea şi salubritatea materilor prime, precum şi faptul că au fost achiziţionate din unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi respectă programul de autocontrol prin afluirea de probe la laboratorul DSVSA judeţeană;
  • să asigure condiţii de depozitare a produselor alimentare, în special a celor care necesită condiţii deosebite de temperatură, congelare sau refrigerare (carne, peşte, produse lactate, ouă etc.) şi menţinerea neîntreruptă a lanţului frigorific;
  • să existe sursă de apă potabilă care să fie utilizată atât la procesarea alimentelor, cât şi la menţinerea stării de igienă;
  • să utilizeze ustensile de lucru care pot fi uşor curăţate şi igienizate (blaturi de plastic, cuţite de inox, tăvi de inox etc.);
  • să se folosească echipamente de protecţie sanitară a personalului angajat, precum şi să existe documente care să ateste starea de sănătate a personalului angajat;
  • să asigure prepararea şi expunerea spre comercializare a alimentelor, astfel încât să se evite orice risc de contaminare şi depreciere a acestora;
  • servirea alimentelor să se realizeze numai în recipienţi igienizaţi corespunzător sau în recipienţi de unică folosinţă, după caz;
  • în cazul alimentelor livrate sau distribuite la alte adrese pe bază de comandă, acestea trebuie să fie ambalate sau preambalate, după caz etichetate, iar transportul să se realizeze cu mijloace de transport autorizate şi dotate corespunzator pentru a asigura protecţia pe timpul transportului;
  • să verifice şi să respecte permanent încadrarea alimentelor în termenele de valabilitate;
  • să efectueze periodic acţiunile de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare prin contract cu unităţi specializate şi autorizate pentru această activitate;
  • deşeurile şi subprodusele rezultate să fie gestionate corect, să se asigure neutralizarea rapidă a acestora astfel încât să nu constituie o sursă de contaminare.

Activitatea obiectivelor cu profil alimentar din zonele turistice este în permanenţă sub controlul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor realizat de către personalul din cadrul serviciilor de specialitate din DSVSA judeţeană şi de la unităţile de profil teritoriale, intensitatea controalelor fiind corelate cu încadrarea în gradul de risc a obiectivelor în urma evaluărilor oficiale efectuate, precum şi de sezonul turistic cu activitate de vârf specific judeţului nostru.

Calitatea şi salubritatea materiilor prime şi a produselor finite sunt expertizate în laboratorul de diagnostic acreditat, din probe afluite pentru examene microbiologice, fizico-chimice, precum şi din probe specifice, ori de câte ori situaţia o impune, pentru determinarea calităţii apei şi teste pentru verificarea eficienţei dezinfecţiilor în unităţile de profil.

De asemenea, populaţia, în cazul constatării unor neconformităţi, se poate adresa medicului veterinar arondat pentru a se interveni operativ cu personal de specialitate.

Dr Ioan Viorel PENŢEA

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Sadu este una dintre primele biserici românești de zid din secolul al XVIII-lea, iar semnificația sa este marcantă, cu toate transformările.

În anul 1958 s-a descoperit faptul că, anterior, pe locul respectiv a fost clădită o biserică mai mică, cuprinsă în spațiul celei de acum. Vechea biserică pare să fi fost clădită tot din piatră şi cărămidă deoarece nu au fost găsite urme de material lemnos. Tot atunci a fost scos la lumină un tezaur monetar din secolul al XVII-lea, iar în pronaos resturile a două morminte, alături de doi pinteni şi o monedă cu efigia lui Matei Corvin, importantă mai ales pentru că asigură datarea vechiului edificiu de cult încă din a doua jumătate a secolului al XV-lea.

Existenţa primei biserici se deduce dintr-o atestare documentară a localităţii, descoperită într-o corespondenţă aflată în arhiva Vaticanului, dintre un anume Nicolaus Lath şi regele Ungariei din 1358 Ludovic I, prin care, între altele, primul solicita suveranului îngăduinţa de a construi, pe cheltuială proprie, Biserica Tuturor Sfinţilor din Sadu.

Un element de datare exactă se găseşte în colţul vechiului naos, unde apare imaginea arhanghelului Gabriel, pe filacteră apărând următorul text: „Arătaţi faptele voastre şi luaţi plata voastră 1723“.

Turla bisericii a avut timp de aproximativ un secol şi jumătate un ceas care astăzi, din păcate, nu mai funcţionează. Despre clopotele de bronz din turn se povestește că unul dintre cele vechi a fost luat de germani în Primul Război Mondial, cu scopul de a fi topit pentru armament. Dintre cele trei care mai sunt astăzi, cel mai vechi, după inscripţia de pe el, a fost cumpărat pe cheltuiala obştei comunale în anul 1820. Celelalte două au fost cumpărate şi donate de credincioşii sădeni care au fost plecaţi în America înainte de Primul Război Mondial .

Pictura cea mai valoroasă se află în vechiul naos. În jurul deschiderii sunt înfăţişate cete îngereşti, serafimi şi heruvimi. Un al doilea inel o are pictată pe Maica Domnului şi pe prorocii mesianici, iar în al treilea apare Iisus arhiereu şi apostolii.

biserica de piatra

În partea superioară a pereţilor apar scene din Ciclul Hristologic, iar partea inferioară este rezervată sfinţilor militari. Pe arcul ce desparte naosul de pronaos sunt pictate Patimile lui Iisus. La construcţia edificiului, meşterii constructori locali au preluat şi o serie de elemente provenite din Ţara Românească (pridvor deschis, brâu, arcade oarbe etc.). Îmbinând elementele constructive autohtone cu cele bizantine, venite pe filiera Ţării Româneşti, meşterii locali transilvăneni au dat naştere unui stil artistic propriu – în acest sens, pentru biserica din Sadu este amintită prezenţa, deasupra parterului turnului, a unui brâu de sorginte munteană, încălecat de două registre compuse din cercuri care se întretaie, iar sus, de un registru cu arcade oarbe.

Curtea bisericii (progadia) este spaţioasă, fiind înconjurată de un zid construit din piatră de aproximativ 0,80 metri grosime şi cu o înălţime care variază, în funcţie de teren, de la 2 la 2,5 metri. Intrarea în curtea bisericii se face prin 3 porţi: două secundare, mai mici, situate în est şi sud, şi o a treia mai mare, principală, în partea de nord.

Vechimea, sistemul constructiv, unele detalii ornamentale ale faţadei – aşadar şi semnificaţia istorică – sunt argumente ca această biserică să fie păstrată cu multă grijă, ea fiind un simbol autentic al românilor din această parte a Transilvaniei.

În anul 1761 în Sadu existau doar 12 familii de uniţi, faţă de cele 212 familii ortodoxe şi decideau ca, „întrucât (biserica, n. n.) a fost construită în anul 1720 de uniţii din acea vreme, pe un fundament vechi“, lăcaşul de cult să le revină greco-catolicilor, biserica fiind considerată drept cea mai veche de acest rit din zona Sibiului. Însă, în contextul menţionat, Nicolae Iorga este de părere că o comunitate atât de restrânsă numeric nu ar fi avut posibilitatea, nici fizică şi nici financiară, să ridice în anul 1720 un asfel de edificiu, chiar pe un fundament preexistent. Ori, biserică a existat în sat şi înainte de unirea de la 1700. În consecinţă, prin opoziţia fermă a ortodocşilor din Sadu s-a ajuns la intervenţia armatei imperiale conduse de generalul von Bukow, lăcașul de cult fiind atribuit uniţilor.

În anul 1770, ortodocşii din Sadu solicitau forurilor superioare autorizaţie în vederea ridicării unei biserici din piatră, revendicare rămasă neonorată. Solicitarea lor a fost reînnoită în 1781, de data aceasta fiind adus în sprijin un argument cert – construcţia în care se oficia cultul religios era neîncăpătoare pentru numărul mare al credincioşilor. La puțin timp de la acest eveniment (1783), comunitatea ortodoxă din Sadu solicita „recedarea“ bisericii aflate în folosinţa greco-catolicilor .

În anii 1783 şi 1785 se deplasează la Sadu o comisie, care constată că în localitate trăiau 259 de capi de familie, dintre care 250 erau ortodocşi şi doar 9 uniţi. Adresa înaintată Guberniului, sintetizând constatările de la faţa locului, considera că este posibil un schimb de lăcaşuri de cult, dar cu respectarea unei condiţii: obligarea ortodocşilor de a acorda sprijin pentru recondiţionarea bisericii uniţilor. Guberniul validează propunerea, dispunând efectuarea schimbului.

După definitivarea lăcaşului de cult, în anul 1833, Samuel Micu Clain făcea diligenţele de rigoare în vederea obţinerii fondurilor necesare dotării acesteia. Solicitarea de la 9 februarie 1833 a parohului unit, redactată în limba latină, era transmisă de către un inspector magistratului sibian, la care adauga şi un raport personal din care rezulta că în Sadu trăiau la acea dată 15 familii de greco-catolici, iar lăcaşul era definitivat, fiind necesare doar obiectele de cult destinate bunei funcţionări a slujbelor religioase. În răspunsul dat sădenilor, Guberniul înştiinţa că cele solicitate au fost aprobate, dar banii nu au ajuns la Sadu nici în 1836, an în care intervenea însuşi episcopul Lemeny, care pleda în favoarea enoriaşilor săi.

După ce la începutul secolului al XVIII-lea le-a fost luată biserica, ortodocşii au fost cei care ar fi construit biserica mai mică din lemn pe care ar fi folosit-o până când şi-au reprimit biserica înapoi; în schimb, tot atunci ar fi cedat-o greco-uniţilor pe cea mică, din lemn, pe care o folosiseră chiar ei până atunci.

Preotul Dumitru Hămbăşan menţionează faptul că, într-un articol din anul 1927, publicat în gazeta germană Tageblatt, se publica o situaţie din anul 1721 din care reieşea faptul că sădenii luaseră un împrumut fără camătă pentru construirea unei biserici, în valoare de 200 de galbeni, de la un anume Răsceanu, care trăia peste munţi; conform unei alte teorii, pentru perioada de timp în care greco-uniţii ar fi folosit biserica ortodoxă, preoţii ortodocşi ar fi improvizat capele în propriile lor case, credincioşii adunându-se acolo pentru oficierea rugăciunilor şi a celorlalte servicii religioase. Această situaţie ar fi durat până când ortodocşii şi-ar fi construit biserica din lemn. Mergând mai departe în dezvoltarea acestei teorii, se consideră că şi în casa Popii Tunsu (nimeni altul decât tatăl marelui învăţat Ioan Piuariu-Molnar) ar fi existat o astfel de capelă, într-o cameră boltită oval, care avea în mijloc o spărtură prin care se cobora funia de la clopotul instalat într-un lăcaş (clopotniţă) improvizat deasupra acoperişului.

Toate acestea însă, în lipsa unor dovezi certe, rămân deocamdată doar simple speculaţii, e drept, logice, bazate pe tradiţia orală.


O controversă interesantă, care a suscitat interesul cercetătorilor care s-au ocupat de evoluţia situaţiei religioase din comuna Sadu, este cea legată de apariţia în unele protocoale bisericeşti a unor menţiuni cu privire şi la alte biserici, cum ar fi cele cu hramurile Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, respectiv Sf. Cuvioasă Paraschiva. Se pare că preoţii ortodocşi din Sadu le administrau şi pe acestea, cu toate că ele erau situate în Cisnădie. Preoţii sădeni i-ar fi botezat şi pe copiii neuniţilor din Cisnădie, pe care i-ar fi înscris în registrele bisericeşti care erau comune pentru Cisnădie şi Sadu, omiţând însă să-i mai precizeze, în mod special şi explicit, pe cei din Cisnădie.


Anca Lăpușneanu

Comuna Râu Sadului este situată la o înălțime între 750-800 metri deasupra nivelului mării. Satul este format dintr-o singură stradă întinsă de-a lungul și îndeosebi în partea stângă a râului Sadu pe o lungime de 7 km, fără să aibă străzi laterale, în afară de câteva ulicioare.

Satul Râu Sadului este așezat în partea de sud a comunei Sadu, la o depărtare de 14 km, și în partea de sud a comunei Rășinari, la o depărtare de 7 km.

Primii locuitori care au venit din comuna Rășinari și s-au așezat pe valea râului Sadu se numeau: Ciupar, Bebera, Maelaț și Fleschin, iar numele lor îl poartă și astăzi cele patru cătune din care se compune comuna Râu Sadului. Pe la anul 1800 se poate pomeni de un sat cu circa 150-170 de familii căruia i s-a dat denumirea după numele râului Sadu: „Râu-Sadului“.

Obiective turistice

Înțesată de locuri pline de tradiție și oameni primitori, comuna se află pe harta multor turiști care se simt atrași de poveștile și stilul de viață de la noi, precum moara veche de cel puțin 100 de ani.

Pe lista obiectivelor turistice se mai găsește și hidrocentrala Sadu V (15,4 Mw), inaugurată la 5 decembrie 1955 în amonte de cele două existente, fiind prima mare realizare hidroenergetică a regimului comunist, tabăra de copii Sădurel, cea mai modernă tabără din țară, o casă foarte veche construită în anul 1886, acces la numeroase trasee turistice montane spectaculoase.

Una dintre ocupațiile străvechi care se mai păstrează și astăzi este creșterea animalelor, în special, a oilor. Chiar dacă, cu timpul, numărul oilor a scăzut obiceiul transhumanței se mai păstrează și astăzi. Turiștii care doresc să cunoască obiceiurile ciobanilor pot să viziteze numeroasele stâni „colibe“ de pe teritoriul comunei. În ceea ce privește posibilitățile de cazare în Râu Sadului există câteva pensiuni agroturistice care pot să ofere o imagine a vieții locuitorilor din această zonă.

Lacul Negoveanu sau „Gâtu Berbecului“, amplasat la altitudinea de 1150 m pe cursul superior al Sadului, are suprafața de 72 ha, adâncimea de 58 m și un volum de 6 milioane mc de apă. Este primul baraj construit în arc de cerc din România. Apa barajului alimentează hidrocentrala Sadu V.

Biserica ortodoxă Râu Sadului. Timp de cca 168 de ani (1600-1788) locuitorii credincioși ai satului 10-200 suflete, s-au închinat unei cruci de lemn așezate în centrul cătunului de astăzi „Beberani“. În anul 1768 s-a ridicat o biserică din lemn pe terenul unde a fost așezată crucea care a servit drept lăcaș de închinare timp de 80 de ani, când în anul 1848 s-a clădit o nouă biserică din cărămidă cu clopotniță din lemn.

Oieritul, pomicultura și exploatarea lemnului

Principala îndeletnicire a locuitorilor comunei era creșterea animalelor (oi, vaci, dar în special oi). Ca urmare a acestei ocupații – ca sursă principală de venit – s-a dezvoltat păstoritul cu variantele sale. Laptele colectat de la oi și vaci este prelucrat în gospodăria proprie sau adunat într-un punct de colectare pentru a fi comercializat. Produsele rezultate în urma prelucrării individuale sunt folosite pentru consumul propriu sau destinate vânzării.

Înainte de Primul Război Mondial, localitatea era renumită pentru calitatea soiurilor de fructe de aici. Locuitorii comunei se ocupau cu pomicultura; comercializau fructe în satele din câmpie și aduceau de acolo cereale, transportând fructele cu caii și cu măgarii la târgurile de prin sate, în anii mănoși în cantități atât de mari încât le ajungeau pe 3-4 ani. Înainte, locuitorii acestei așezări se pricepeau la conservarea fructelor – coșerele pentru uscarea fructelor – și la prepararea rachiului. Erau buni comercianți de brânză, carne și piei și, de asemenea, pescuiau și vindeau păstrăvi din râurile de pe hotarul satului. Pe pârâul Pinului este amenajată o păstrăvărie. Înainte de Primul Război Mondial se utilizau plașca și unghița pentru pescuit, fiindcă în localitate apa era mai adâncă și peștii mai numeroși. Se făceau „secători“ unde se „răstocea“ apa, procedeu frecvent aplicat de păstorii mărgineni în timpul văratului pe munte. Aceștia mutau cursul apei pe albii mai vechi („secători“) și adunau peștii cu mâna sau îi înțepau cu „fârcuța“. Pescuitul păstrăvului se făcea în special la ochiuri de apă, denumite și „bolghiure“, știut fiind că păstrăvul se ascunde pe lângă bolovanii mari. La începutul secolului XX, Nicolae Brâncoveanu și Nicolae Cândea aveau bolhiure căptușite cu scânduri de fag.

Astăzi se ocupă mai ales cu oieritul, creșterea vacilor, exploatarea lemnului și turismul rural.

Printre proiectele de viitor propuse de conducerea Primăriei Râu Sadului se numără: reabilitarea și modernizarea străzilor, pietruirea drumurilor de hotar (hudițele), amenajarea drumurilor forestiere – Valea Cândii, Valea Pinului, Valea Mlacilor, Valea Mare, Valea Vârjoghii, Valea Mancului. Introducerea rețelei de canalizare în toată comuna, construirea unei stații de captare și tratare a apei în cătunul Fundul Râului, regularizare și captare torenți pe râul Sadu și pâraiele Valea Prejbei, Valea Mancului, Valea Mare și Valea Mică, Valea Vârjoghii, Valea lui Ivan, Valea Hotarului, construirea podului peste râul Sadu în cătunul Ciupari-Valea Mare, extinderea rețelei electrice între cătunele Ciupari și Beberani, introducerea unui sistem de supraveghere video în comună, amenajarea băii pentru oi, realizarea sistemului cu panouri solare pentru școală, dispensar, cămin cultural, primărie etc.

Unul dintre cele mai inedite proiecte ale ultimilor ani din județul Sibiu este Țara Colibelor.

Proiectul Țara Colibelor are două caracteristici importante: a avut loc sub îndrumarea unui arhitect din Sibiu și a fost organizat de Asociația My Transylvania. Desfășurat în Râu Sadului, în spiritul tematic al județului Sibiu, cel al promovării ecoturismului, grupul participant a fost însoțit permanent de un ghid local, bucuros să îi introducă pe oaspeți în cultura locurilor și a zonei montane.

Peisajul riscă să fie cucerit de construcții noi, care nu respectă nicio regulă de încadrare în teritoriu sau specific. Pe teritoriul comunei Râu Sadului s-au identificat 70 de colibe, din care 35 sunt funcționale, 20 sunt parțial distruse, iar 15 sunt căzute total. 10 dintre ele sunt folosite pentru activități tradiționale, vara, iar iarna doar 2. Prin comparație, în secolul XIX, conform monografiei satului, acest număr se ridica la 214 colibe. Localizarea lor este într-o zonă foarte pitorească, aflată între 800 și 1.400 m în zone inaccesibile cu mașina, accesul făcându-se pe jos sau cu caii și măgarii.

Anca LĂPUȘNEANU

De când este primarul comunei Sadu, județul Sibiu, Ivan Valentin Dumitru-Ioan a explorat idei și inițiative privind revitalizarea serviciilor rurale prin inovare digitală și socială. Acesta a analizat modul în care serviciile rurale – cum ar fi sănătatea, educația, energia, transportul, comerțul cu amănuntul – pot fi îmbunătățite și făcute mai durabile prin implementarea instrumentelor de tehnologie a informației și comunicațiilor și prin acțiuni și proiecte conduse de comunitate. Sistemul de supraveghere video modern, iluminatul inteligent și wi-fi-ul gratuit în comună reprezintă câteva dintre componentele care au făcut din comuna Sadu din județul Sibiu un smart village. Legat de acest subiect, Valentin Ivan a avut amabilitatea să ne acorde un interviu.

Rep.: Care sunt cele mai importante investiții pe care le-ați gestionat de când vă ocupați de „gospodărirea“ comunei?

Valentin Ivan: Debutul mandatului de primar al comunei Sadu a avut în principal câteva obiective importante, atât de guvernanță (de funcționare), cât și de dezvoltare. Unul dintre obiectivele prioritare pe funcționare a fost să schimbăm raportul de bună guvernanță, și anume „o primărie în folosul comunității și nu o comunitate în folosul primăriei“. Al doilea obiectiv a fost să facem „casa comunității“, sediul primăriei, o instituție primitoare care să asigure atât un confort, cât și un proces operațional funcțional care să aibă ca notă de răspuns servicii de calitate în folosul cetățeanului. În consecință, primul obiectiv major pe această direcție a fost extinderea, modernizarea și dotarea sediului primăriei pentru a răspunde nevoilor menționate mai sus. Tot la capitolul funcționare am încadrat în strategia de dezvoltare durabilă o componentă dedicată reformei administrativ locale bazată pe eficiență, eficacitate și digitalizare. Toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu am fi procedat la activarea principiilor de bună guvernanță, și anume: transparență – am activat site-ul primăriei care să cuprindă toate informațiile de interes public, am înființat ziarul local Info Sadu, publicarea tuturor informațiilor de interes local, care să ajungă în mâna fiecărui cetățean pentru informare; decizie participativă – consultarea cetățeanului în vederea prioritizării obiectivelor de interes major; leadership – problemele au fost înlocuite cu soluții, orgoliile înlocuite cu principii, oportunismul și pesimismul înlocuite cu realism, optimism și viziune, atotștiința înlocuită cu învățăm împreună, comunitatea nu are șef care să fie în fața ei, ci are un lider care să fie alături de ea.

Pe tot acest parcurs, toate aceste principii au avut o dinamică de creștere și formare profesională continuă care să țină pasul cu evoluția tehnologiei, raportată la nevoile cetățeanului = digitalizare, evoluție și revoluție în administrația publică locală. Astăzi suntem o instituție digitală care oferă servicii opțional atât digital cât și directe, care au și vor avea un raport de eficiență crescut, atât ca răspuns la solicitarea cetățeanului, cât și performanță ridicată în rândul funcționarilor.

La capitolul dezvoltare prima măsură a fost aceea de a evalua real situația infrastructurii serviciilor edilitare, de sănătate și educaționale. 

Sadu

Al doilea pas a fost să elaborăm o strategie de dezvoltare durabilă pe zece ani, cu o largă consultare publică, care să aibă mai multe obiective principale. Citez din plan: educația în prim-plan – „împreună formăm modele pentru viitor“; calitatea vieții – apă potabilă, canalizare menajeră, străzi curate și modernizate, mediu curat, toate acestea să conducă către definirea termenului „de a-ți dori să trăiești la sat“; sănătatea – asigurarea serviciilor medicale primare, prin organizarea și modernizarea cabinetului medical local, cabinet stomatologic și farmacie; cultură și tradiție – aveam datoria de a deschide lada de zestre împăienjenită, dar plină de obiceiuri și tradiții locale, care au ca scop scoaterea comunității din anonimat și ridicarea ei la nivelul de sat cultural românesc, brevetat de însuși titlul de „sat cultural al României“ obținut la Bacău în anul 2019. Portul popular a devenit veșmânt tradițional care înmiresmează fiecare obicei sau sărbătoare locală, îngemănând în acest fel tradiția cu portul, acestea fiind elementele identitare ale satului românesc.

Apoi, dezvoltarea economică – acest obiectiv este unul dintre pilonii de bază ai autonomiei și asigură procesul de dezvoltare durabilă și sustenabilă.

Astăzi discutăm despre Green Deal, conservarea ecosistemelor, energie verde și digitalizare. Integrate în tot acest proces de dezvoltare menționat mai sus, aceste noi direcții de dezvoltare ale Europei constituie o componentă prioritară în strategia de dezvoltare durabilă 2021-2030, dar acest proces a avut o abordare matură în urmă cu cinci ani. Unul dintre obiectivele noastre a fost acela de a deveni sat inteligent, astăzi Smart Village.

Bazându-ne pe viziune, am avut o abordare timidă, dar solidă, debutul fiind realizarea unei infrastructuri proprii de fibră optică care să ne faciliteze integrarea a cinci platforme care să asigure suportul de integrare în procesul de digitalizare. Este vorba de: rețea de Internet interinstituțională care să asigure suportul de dezvoltare digitală; wi-fi gratuit în toată localitatea – componenta Sadu Smart; rețea internă – Smart Scholl, care ne asigură procesul de transformare digitală și digitalizarea bazată pe toată infrastructura și echipamentele necesare abordării noului sistem educațional de reziliență și care în perioada pandemiei a asigurat implementarea procesului școala online; iluminatul public inteligent cu telegestiune; sistem de supraveghere video pe domeniul public.

În concluzie, în câteva rânduri v-am destăinuit procesul nostru de dezvoltare durabilă a satului aflat la poalele Munților Cindrel și Lotru, poarta de intrare în Mărginimea Sibiului și care consfințește cuvintele de aur scrise de Lucian Blaga care spune „a trăi la sat înseamnă a trăi în zariște cosmică și în conștiința unui destin emanat din veșnicie“. Toate cele spuse mai sus nu reprezintă doar o parte din cele două strategii de dezvoltare, sunt realități ale satului românesc, care deschide poarta tuturor celor care vor să trăiască acolo și mărturie vie a turiștilor care îi calcă pragul.

Rep.: Cât de afectată a fost viața comunității Sadu de când a început pandemia?

V.I.: Ca peste tot în lume, și la Sadu pandemia a avut ecou, cauzând grele suferințe și pierderea de vieți omenești, smulgând uneori din sânul familiilor prea timpuriu pe cei dragi. Luați prin surprindere, am avut nevoie de adaptare la situație în funcție de evoluția fenomenului medical și de a răspunde, pe cât a fost posibil, nevoilor sanitare și sociale ale familiilor și fiecărei persoane în parte afectate. Efectele pandemiei sunt încă resimțite și pe plan economico-social, atât din punctul de vedere al pierderii locurilor de muncă, cât și al efectelor izolării, atât în perioada lockdown-ului, cât și în perioadele de izolare și carantină pentru fiecare persoană în parte. Viața culturală a avut de suferit, iar evenimentele marcante din viața familiei au suferit parcă o întoarcere în timp cu 50-60 de ani. Procesul educațional a avut mult de suferit atât din punctul de vedere al desfășurării procesului direct, cât și din punctul de vedere al integrării programei de învățământ în sistemul de predare online. Criza sanitară Covid-19 a avut și efecte pozitive, făcând posibilă implementarea în termen scurt a procesului de digitizare și digitalizare la nivelul instituțiilor, răspunzând în acest fel atât criteriilor de eficiență și performanță, cât și utilității reale ale cetățeanului, facilitând accesul la informație și la servicii în timp scurt de acasă sau prin operarea de date integrate interinstituționale. Suntem încă în vârful valului patru al pandemiei, trecut parcă mai ușor și fără efecte devastatoare, dat fiind și faptul că împreună cu majoritatea comunității am conștientizat că diminuarea efectelor pandemiei nu se poate face decât prin imunizarea în masă.

Rep: Cum se prezintă proiectul bugetului local pentru acest an?

V.I.: Începem cu un proiect de buget realist, dar ambițios, care asigură din resurse proprii un procent de 15% pentru proiectele de dezvoltare din exercițiu multianual 2022-2024 și care ne asigură posibilitatea reală de accesare a fondurilor europene și naționale atât din programele de tranziție, cât și din programele exercițiului multianual 2021-2027, precum și din programele naționale.

O componentă considerabilă constituie asigurarea resurselor pentru infrastructura de apă potabilă și apa uzată pe întreg arealul de dezvoltare urbanistică a localității, precum și pentru potențarea viitoarelor zone de dezvoltare.


Rep.: O ultimă întrebare...

Ce vă doriți pentru anul 2022?

V.I.: Fiecare zi a vieții mele este un dar de la Dumnezeu; în fiecare zi îmi doresc ca eu și cei dragi, precum și semenii noștrii să fim sănătoși, să nu pătăm acest dar cu păcate multe și să avem convingerea că testamentul pentru moștenirea vieții veșnice este „caduc“ dacă nu vom îndeplinii porunca divină. „Să-l iubești pe Dumnezeu mai presus de toate și în tot chipul și pe aproapele tău ca pe tine însuți.“


Anca Lăpușneanu

Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA din pădurea Dumbrava, județul Sibiu, este probabil al doilea cel mai mare muzeu în aer liber din lume.  Muzeul ASTRA înseamnă mai mult decât o instituție culturală, este un act de implicare în dezvoltarea rurală. Ca modalitate în care se pliază pe ceea ce înseamnă „depopularea agresivă a mediului rural“, instituția ca depozitar de patrimoniu, de informații, de tot ceea ce înseamnă dezvoltare durabilă a reușit să transmită un mesaj și să reconstruiască drumuri între cei rămași acasă.

Record de acțiuni culturale pentru sud-estul Europei

Anul 2021 a fost unul dificil, în care regulile de vizitare au fost schimbate. Muzeul ASTRA a demarat mai multe acțiuni culturale care au fost posibile prin finanțarea de către Consiliul Județean Sibiu. Astfel, la muzeul din Sibiu s-au înregistrat 391.267 de vizitatori/ beneficiari de programe culturale, ceea ce înseamnă că au fost cu 77.723 mai mulți ca în anul 2020 (313.544).

În perioada anului 2021, la Muzeul ASTRA au fost organizate peste 2.000 de acțiuni culturale, cu o medie de 5 acțiuni culturale zilnic. Un record pentru România și pentru sud-estul Europei pentru că multe țări au avut muzeele închise sau acțiunile culturale blocate. La Muzeul ASTRA au fost puse în scenă ateliere meșteșugărești, ateliere și animații gastronomice, precum și acte artistice, reunind 586 de meșteri și creatori populari cărora li s-a oferit ocazia să expună și să-și  valorifice astfel creațiile.

Reconfirmarea statutului de pol al culturii românești

Bilant Muzeul ASTRA 1

S-au făcut și studii pentru a identifica valorile culturale din România. Personalul de specialitate din Muzeul ASTRA a întreprins cercetări de teren timp de 247 de zile, în 62 de localități.

„În ciuda tuturor dificultăților, anul 2021 a fost unul rodnic pentru Muzeul ASTRA. Așa cum îi șade bine gospodarului, ne-am readaptat și ne-am văzut de treabă într-un mod responsabil, ca să putem oferi evenimente, servicii și programe culturale de calitate. Cred că numărul mare de vizitatori ne reconfirmă statutul de pol al culturii românești. Este drept că și mobilitatea oamenilor a fost una mai mare față de perioada anterioară, dar faptul că aproape 400.000 de vizitatori au ales Muzeul ASTRA ne motivează să continuăm misiunea noastră. Nu întâmplător, în 2021 am avut onoarea să fim cotați pentru a doua oară cu trei stele în Ghidul aniversar Michelin România 500 peisaje, destinații și experiențe și să fim desemnați Travelers Choice Award de utilizatorii site-ului tripadvisor.com“, a declarat Ciprian Anghel Ștefan, managerul general al Muzeului ASTRA. 

Tot în perioada anului trecut, Muzeul ASTRA a reușit să introducă în colecția de patrimoniu peste 350 de obiecte etnografice. Totodată, au fost implementate 4 proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, 3 cu finanțare națională nerambursabilă, valoarea finanțărilor efectiv derulate fiind de 1.049.833 lei.

Fonduri pentru conservare și restaurare

Au fost atrase și multe fonduri folosite pentru conservare și restaurare. Prin Departamentul de Conservare Restaurare – Centrul ASTRA pentru Patrimoniu, în anul 2021 a fost finalizată restaurarea picturii pe lemn din interiorul Bisericii din Vința, județul Alba, un monument expus în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului. 65 elemente din lemn pictat, aproximativ 100 m² de pictură (bolta, iconostasul, peretele despărțitor dintre naos și pronaos și tavanul din pronaos) au fost valorificate prin repunerea lor în interiorul bisericii. Echipa Muzeului ASTRA din Sibiu a fost formată din 26 de specialiști ai Muzeului ASTRA (arhitecți, muzeografi, un investigator chimist, un investigator biolog, conservatori și restauratori). Au fost restaurate 182 de obiecte și 1.084 de obiecte conservate, iar 152 de monumente din muzeu au beneficiat de intervenții de conservare. Totodată, au fost făcute 121 de investigații chimice și biologice pe tot parcursul anului 2021. 


Festivalul de film documentar ASTRA Film Festival s-a derulat pentru al doilea an consecutiv în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, în luna septembrie 2021. Festivalul a redat 200 de evenimente cinematografice, inclusiv un program online, dar și altul special de vizionare de filme din bărci care plutesc pe lac.


Printre componentele de bază ale Muzeului ASTRA, extrem de importantă rămâne cea educațională. Pentru că se tot vorbește despre o Românie educată, în anul 2021 peste 20.000 de persoane (+223% față de 2020) au participat la cele 838 de activități de educație muzeală și interpretare patrimoniu (+178% față de 2020) – ateliere meșteșugărești (țesut, confecționat opinci, olărit, tâmplărie, morărit, împletit fibre vegetale), ateliere gastronomice, ateliere interactive artistice, trasee de tip quiz și treasure hunt, dar și parcursurile motrice desenate pe aleile din muzeu special pentru vizitatorii cei mai mici.


Anca Lăpușneanu

Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, care este organizată şi funcționează în baza principiului autonomiei, în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari.

Medicii veterinari îşi propun permanent să îşi organizeze mai bine activitatea, să răspundă eficient şi profesional la solicitările celor mai apropiaţi parteneri al lor, crescătorii de animale şi operatorii din domeniul producerii, procesării şi valorificării produselor alimentare.

La această dată, în evidenţa Colegiul Medicilor Veterinari, Filiala judeţului Sibiu se regăsesc 203 medici veterinari în activitate, din care un număr de 38 profesează în sectorul de stat, 43 sunt titulari de cabinete medicale veterinare individuale sau în cadrul unor societăți comerciale de profil și care au concesionat cu DSVSA Sibiu, prestarea unor acțiuni cuprinse în Programul strategic al acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a animalelor, a acţiunilor de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor, 43 de medici sunt proprietari de unităţi medicale veterinare private (cabinete de asistență și farmacii) şi 79 sunt angajaţi în unităţi medicale, unităţi economice sau în învăţământ.

În Registrul Unităţiilor Medicale Veterinare al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu sunt înregistrate 48 de cabinete medicale veterinare care acoperă activitatea a 54 de circumscripţii sanitare veterinare concesionate, 34 de cabinete medicale de asistenţă, 10 cabinete medicale de consultanţă şi 19 unităţi farmaceutice private, care au titulari medici veterinari cu liberă practică.

Anual, personalul sanitar veterinar în activitate gestionează din punct de vedere sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor efectivele de animale crescute în scop economic (bovine, cabaline, ovine, caprine, porcine, păsări), animale de companie, precum şi alte specii (animale de blană, iepuri, familii de albine, peşti, animale existente în zona silvatică etc.).

Sunt supravegheate pe traseul lanţului de siguranţă alimentară obiectivele, autorizate sau înregistrate la DSVSA Sibiu, obiective care cuprind unităţii de procesare materii prime de origine animală, depozite alimentare, unităţi de comercializare, unităţi de alimentaţie publică, cantine şcolare şi sociale, laboratoare de cofetărie, patiserie, alte unităţi specifice, de procesare şi comercializare produse de origine animală.

De asemenea, sunt supravegheaţi producători individuali, înregistraţi, care valorifică producţia primară de lapte, miere şi ouă, peşte, precum şi alte unităţi cu profil zootehnic şi prestatoare de servicii în domeniu.

Prioritatea serviciilor sanitare veterinare de stat şi private constă în promovarea politicilor naţionale în domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătaţii animalelor, sănătatea publică, protecţia şi bunăstarea animalelor, protecţia mediului, siguranţa alimentelor şi monitorizarea crescătorilor de animale şi a operatorilor din industria alimentară şi, nu în ultimul rând, a consumatorilor de aceste bunuri.

În acest context, Conducerea Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu are ca obiectiv prioritar creşterea calităţii actului medical veterinar prin care se asigură o gamă largă de servicii de specialitate, conforme legislaţiei europene transpusă în legislația națională, în beneficiul celor care investesc în creşterea animalelor sau în domeniul procesării, depozitării şi valorificării produselor de origine animală, prin:

  • Reprezentarea cu cinste şi onoare a profesiei în faţa organelor guvernamentale, a forurilor profesionale şi ştiinţifice, a persoanelor fizice şi juridice şi a instituţiilor publice de la nivel judeţean şi naţional.
  • Implementarea şi menţinerea unei structuri organizatorice, conform OUG nr. 42/2014 şi Legea 160/1998, cu modificările şi complectările ulterioare, ca principalul instrument în realizarea obiectivelor prestabilite.
  • Disponibilitate privind ducerea la îndeplinire a ordinelor, hotărârilor, deciziilor, reglementărilor şi instrucţiunilor emise de Autoritatea Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și de Biroul Executiv al Consiliului Naţional al Medicilor Veterinari.
  • Implementarea bunelor practici prin preluarea unor noi metode şi proceduri din domeniul managementului strategic şi de gestionare a resurselor umane şi financiare.
  • Implementarea unei abordări eficiente în privinţa însuşirii și comunicării către cei interesați a informaţiilor de interes general, a actelor normative componente din legislaţia specifică, a programelor şi strategiilor propuse de autoritatea veterinară şi de conducerea centrală a CMV.
  • Îmbunătăţirea procedurilor de evaluare şi control în domeniul sanitar-veterinar prin promovarea unui sistem de informare, educare şi consultanţă de specialitate a operatorilor economici, care să genereze creşterea calităţii activităţiilor şi a serviciilor.
  • Spijin eficient în realizarea operaţiunilor de supraveghere, prevenirea şi combatere a bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, prin acţiuni de supraveghere clinică a bolilor, vaccinări imunoprofilactice, tratamente profilactice şi curative antiparazitare şi examene de laborator, conform programelor şi a graficelor stabilite.
  • Implicarea efectivă pentru implementarea actelor normative privind activitatea de identificare şi înregistrare a animalelor, pentru o mai bună gestionare a bazei de date şi a sistemului de acordare a subvenţiilor.
  • Preocupare permanentă pentru respectarea clauzelor stipulate în contractele de concesiune, în contractele cu proprietarii exploataţiilor comerciale cu animale şi păsări şi alte relaţii contractuale, încheiate de medicii veterinari cu liberă practică, clauze care se referă, în principal, la sprijinul ce trebuie acordat de angajator pentru realizarea acţiunilor contractate,
  • Monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă şi internaţională, în condiţiile legii.
  • Monitorizarea şi controlul respectării legislaţiei privind utilizarea medicamentelor, în special a antibioticelor şi produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, precum şi a circulaţiei acestora.
  • Susţinerea programului de perfecţionare permanentă în domeniul sanitar-veterinar, prin participarea medicilor veterinari la pregătiri profesionale de profil, instruiri la nivel central şi local, la conferinţe şi simpozioane etc.
  • Sprijinirea constantă a autorităţilor publice locale în vederea îmbunătăţirii stării de sănătate a populaţiei şi a animalelor, în promovarea produselor tradiţionale şi sprijin în implementarea proiectelor de dezvoltare locală.
  • Comunicarea şi colaborarea cu instituţiile administraţiei centrale, judeţene, cu alte autorităţi locale, cu asociaţii profesionale şi alte organizaţii civice, având drept scop integrarea activităţii sanitare veterinare în ansamblul dezvoltării economice şi sociale pe plan local şi naţional.
  • Atunci când își desfășoară activitatea, în situația evoluării unei pandemii, medicii veterinari au responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, a celor cu care lucrează și a agenților economici cărora le acordă servicii de specialitate. În context, medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare. Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a COVID-19.

În exercitarea profesiei de medic veterinar, pe lângă obiectivele menţionate se regăsesc şi alte obligaţii şi responsabilităţi stipulate în acte normative sau care sunt identificate în activitatea curentă, activități pe care medicii veterinari, membri ai Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu, se angajează să le realizeze cu profesionalism şi exigenţă, având garanţia spijinului conducerii centrale a Colegiului Medicilor Veterinari a conducerii ANSVSA şi DSVSA judeţeană, a operatorilor economici din domeniul creşterii animalelor şi alimentar, a autorităţiile locale, a asociaţiilor profesionale şi a altor autorităţi şi organisme competente.

Pentru ca profesia noastră să-şi realizeze menirea, se impune să fim uniţi, activi, încrezători în noi şi în forţele noastre.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Există locuri unde Sărbătorile sunt pustii, ceasurile au înghețat, lumina vine de la o lampă cu petrol și unde toate poveștile încep cu a fost odată…

Gherdealul este un sat aproape părăsit, aflat la trei kilometri de centrul comunei Bruiu, din județul Sibiu. Casele și turla bisericii săsești se văd de departe, de pe drumul pietruit care șerpuiește spre cătunul aproape pustiu. Ajuns aici, liniștea te izbește și te înspăimântă. Case părăsite, ulițe pustii și nici țipenie de om. Până în urmă cu 20-30 de ani satul avea câteva sute de locuitori, sași și români. Sașii au plecat în Germania, românii i-au urmat ori s-au mutat la oraș. Acum vreo cincizeci de ani, după ce cădeau primele zăpezi şi turmele de oi abia mai găseau câte-un fir de iarbă sub omătul proaspăt, la Gherdeal, pe uliţe, era forfotă mare. Saşii şi românii se pregăteau de Sărbători.

Maria Tiuț era, când am vizitat-o, înainte de izbucnirea pandemiei, unul dintre cei șapte locuitori ai satului. Își aduce aminte de Sărbătorile de odinioară și de satul care parcă acum s-a scufundat în pământ. „Noi ne-am avut ca frații cu sașii, acum parcă a ars focul totul... Doamne ferește de-o boală sau vreo nenorocire, că nu ai la cine să strigi! Ca să-mi alung urâtul mai cos, lucrez prin grădină. Mai ies pe la poartă, poate se mai rătăcește vreun om și pe la noi...“, zice, printre suspine, tanti Maria. S-a născut și a crescut alături de sași. Se înțelegeau foarte bine și la Sărbători petreceau împreună, fiecare cu obiceiurile lui... După plecarea saşilor s-a încăpăţânat să rămână aici, acasă. Încet, încet, au dispărut vecinii, au dispărut copiii. Acum pe uliţe trec doar amintirile, singure și sfioase, ca şi oamenii.

Primarul din Bruiu, Emil Gherghel, ne spune că Gherdealul a început să decadă odată cu plecarea sașilor, în anii '90… „Pe atunci era un sat frumos și bine populat. Sașii au plecat în Germania sau în Austria, cei care au rămas și-au făcut un rost pe la oraș. Acum este aproape pustiu și cei mai mulți locuitori au peste 60 de ani.“

1200px Gherdeal

Pe an ce trece, la Gherdeal se aşterne o linişte grea care nu mai este tulburată nici de orologiul bisericii care, pe hârtie, se află pe lista monumentelor istorice. „Nu am reușit să găsim fonduri să o renovăm…“, ne spune primarul comunei.

În casa sărăcăcioasă a Mariei, tablourile vechi îi mai răscolesc sufletul. Pe dulapul vechi un geamantan zace prăfuit și nu se va mai urni niciodată de aici... În Gherdeal fraţii de sânge şi fraţii de suflet se duc unul câte unul. Helmuth şi fratele său sunt ultimii saşi din Gherdeal. „Era bine pe vremuri, acum totul e praf și pulbere. Eu nu am vrut să plec din sat, oricum nicăieri nu-i ca acasă...Ca să mai ies din ogradă îl mai ajut pe ciobanul care are stâna aici, la marginea satului.“

Gurtlen este denumirea germană a satului de la marginea judeţului Sibiu. Aici erau, în urmă cu treizeci de ani, două școli, o grădiniță, cooperativă și peste 100 de case semeţe şi îngrijite nemţeşte. Majoritatea sunt acum nişte ruine sumbre. Cei câțiva localnici își aduc aminte de vremurile în care și acest sat aducea unora belşug, altora umilinţă. Gheorghe Costea este aproape imobilizat la pat. Ne spune că el le-a trăit pe toate, pe cele bune şi cele rele, în perioada comunistă – colectivizarea, cotele şi nedreptăţile mascate sub lozinci mincinoase. Nu a vrut niciodată, ca şi ceilalţi supravieţuitori ai satului săsesc din miezul Ardealului, să plece în Germania, oricât de greu i-a fost. Majoritatea au copiii şi nepoţii în Germania sau în Austria. Vin, din când în când, la Gherdeal, în Ardeal, mai ales vara; atunci satul renaşte, ca-n vremurile de demult.

Pe cântarul unde se împărţea cândva grâul şi cucuruzul de la cooperativă s-a aşternut rugina. Rugină şi ruină este întreg satul. La marginea satului, un pom încă mai înverzește primăvara, chiar dacă a fost trântit la pământ de furtună. Și Gherdealul a rămas aproape fără viaţă, dar are, totuşi, o umbră de speranţă... Un sas din Germania, uimit de farmecul locului, s-a apucat să construiască aici o pensiune. Se înalţă albă, de o eleganţă nemţească, printre bălării şi ruine. „Nicăieri nu-i ca acasă“, spune și tanti Maria Tiuţ, apoi îşi strânge între gene o lacrimă.

Vasile Braic

Pentru a testa productivitatea hibrizilor și performanțele produselor de protecția plantelor, compania Corteva Agriscience, în parteneriat cu fermieri de top din mai toate zonele țării, înființează platforme demonstrative ce pot fi vizitate și de alți agricultori din respectivul areal geografic.

Una dintre platformele bine cunoscute este cea din zona Brăteiu, județul Sibiu, acolo unde domnul Teodor Aflat cultivă de peste 20 de ani hibrizi Pioneer. În luna octombrie a avut loc aici recoltarea porumbului, cultura de suflet a fermierului, iar cei 11 hibrizi Pionner semănați în data de 23 aprilie au obținut rezultate foarte bune. Motivul? Terenul ce are o valoare pedologică ridicată, priceperea fermierului, alegerea hibrizilor potriviți, precum și aplicarea unei tehnologii bine puse la punct. 

„De peste 20 de ani apelez la produsele acestei companii și de la an la an am luat tot mai multe produse. La cultura porumbului, peste 60% din suprafață o semăn cu hibrizi Pioneer, însă și la culturile de floarea-soarelui, soia, rapiță, apelez la genetica Pioneer. De asemenea, achiziționez produse și pentru protecția plantelor, dar și erbicide. Colaborând de atâția ani cu această companie, am observat o evoluție a hibrizilor, de aceea le recomand tuturor agronomilor care vor să facă agricultură la un nivel înalt să încerce produsele Corteva“, a declarat domnul Teodor Aflat.

Producții foarte bune au oferit toți hibrizii, însă vom detalia tehnologia de cultură a hibridului P9889, unul dintre hibrizii de viitor pe piața din România. Astfel, în ferma domnului Aflat, terenul a fost arat în toamnă și frezat cu combinatorul în primăvară, folosind utilaje de ultimă generație. Planta premergătoare a fost sfecla de zahăr, motiv pentru care au rămas în sol o mare cantitate de substanțe nutritive, iar pământul a fost bine afânat. Densitatea la semănat a fost de 87.000 plante/ha cu semănătoare de mare precizie, în data de 23 aprilie. Cultura a fost erbicidată preemergent și postemergent în vegetație cu Principal Plus. Au fost aplicate fracționat îngrășăminte chimice: la semănat 18:46 - 200 kg, iar în vegetație uree – 200 kg. De asemenea, s-au aplicat în vegetație îngrășăminte foliare (microelemente), dar și stimulatori. În ceea ce privește precipitațiile, în perioada aprilie-septembrie în zonă s-au înregistrat peste 550 l/mp.

Reprezentanții Corteva sunt mereu alături de fermieri, de aceea și recomandările lor în ceea ce privește alegerea hibrizilor potriviți este apreciată de aceștia. Pentru Transilvania, Andrei Ciocoiu, Category Marketing Manager Corn & Soybean România &Republica Moldova, a recomandat o serie de hibrizi ce vor oferi producții ridicate: „Pentru această zonă recomandăm în special 5 hibrizi de porumb. Primul dintre ei este P9415, care face parte din grupa 330 FAO și reușește să ofere producții foarte bune. Este un hibrid ce trebuie semănat la densitatea de 75.000 plante recoltabile pentru a-i observa potențialul corect. Are un știulete cu peste 16 rânduri, compact, soft-dent, care pierde apa foarte bine la maturitate. Al doilea hibrid este P9889, despre care spunem noi că va deveni cel mai vândut hibrid de porumb din România. Poate fi cultivat în întreaga țară. Este un hibrid care a demonstrat în ultimii ani o adaptabilitate impresionantă la condițiile de cultură din țara noastră. Tolerează foarte bine seceta și arșița, are nevoie de densitate deoarece trecerea de la 65.000 b.g/ha la 75.000 b.g/ha poate aduce un plus de producție de peste 15%. P9757 este un hibrid cu o stabilitate impresionantă și nu are pretenții ridicate față de fertilitatea solului, nici în ceea ce privește densitatea la semănat. Oferă producții foarte bune și în anii cu precipitații scăzute. Hibridul P9911 este deja consacrat în România, a fost cel mai bine vândut hibrid în anul 2021. Face parte din grupa de maturitate FAO 410 și aduce producții foarte bune. Este unul dintre cei mai căutați hibrizi pentru procesare pentru că îndeplinește o serie de indici foarte importanți, motiv pentru care unii procesatori plătesc și bonusuri fermierilor. Este un hibrid care are nevoie de condiții foarte bune de cultură, de fertilizare corespunzătoare, deci are nevoie de respectarea tuturor verigilor tehnologice. P0217 este un hibrid ce ar trebui să se regăsească în majoritatea fermelor deoarece într-un an cum a fost acesta va obține o producție superioară. Este un hibrid de genetică nouă, cu inserție adâncă și rahis subțire.“

Fermierii se confruntă cu un peisaj în continuă schimbare și se străduiesc constant să obțină un randament mai ridicat al producțiilor. Ei au nevoie de semințe și produse de protecție a culturilor care să corespundă provocărilor din fermele foarte mari până în fermele mici. De aceea suntem pe teren alături de fermieri, mai întâi ascultându-i și apoi inovând colaborativ, pentru a contribui la succesul din fermele lor. De aceea susținem faptul că prioritatea noastră este succesul fermierului deoarece, atunci când producătorii prosperă, lumea întreagă prosperă.

Ilie Iulian Ștefan, un tânăr de 18 ani din Miercurea Sibiului, județul Sibiu, spune că din pasiune pentru animale a construit împreună cu familia sa o fermă cu un efectiv de aproape 500 de oi din rasa Țurcană Brează, o rasă veche din Valea Jiului.

„Am multe animale la fermă, dar în special oi pentru că sunt animalele care îmi plac cel mai mult. Eu și tata ne ocupăm de îngrijirea fermei. Mai am un frate mai mare, dar este plecat în Germania, iar mama este casnică. Am început să creștem oi pentru că ne-a plăcut, dar și pentru că am vrut să avem afacerea noastră. Am început în 2008 cu 10 capete, dar am continuat să cumpărăm berbeci brezi, printre cei mai buni din țară, și, într-un final, am ajuns la un efectiv de aproximativ 480 de oi. Această rasă, Țurcană Brează, crescută în special pe Valea Jiului, este bună pentru producția de lapte și este prolifică. Dezavantajul este că sunt oi mai gingașe care nu rezistă în turmă mare. Încă din copilărie am lucrat cu animalele, iar acum majoritatea timpului îl petrec având grijă de turmă. În afară de oi, mai creștem vaci, porci și păsări. Ferma este încă în dezvoltare pentru că în fiecare an facem schimbări; spre exemplu, cumpărăm animale și terenuri care să ne ajute în dezvoltarea ei. Părerea mea este că, dacă vrei să evoluezi ca fermier, trebuie să investești în fermă, în producția de cereale și în efectivul de animale. În plus, când faci un lucru cu drag ai și rezultate bune“, ne spune tânărul crescător.

Anul 2021 a fost unul foarte bun pentru familia Ștefan pentru că, spune fermierul, au avut o recoltă bogată de cereale și au reușit să investească în efectivul de oi. „Am cumpărat oi cu genetică bună care să ne ajute în dezvoltarea fermei. În ceea ce privește sistemul de furajare, vara oile merg la pășunat, iar pe perioada de iarnă le dăm de mâncare baloți și porumb. Despre distribuția produselor vă pot spune că vindem lapte și miei, nu facem brânză pentru că nu avem unde să o vindem. În ceea ce privește lâna, o vindem aproape pe nimic, 40-50 de bani/kg. Ar fi bine dacă s-ar putea construi niște fabrici de prelucrare a lânii sau să se găsească alte soluții ca prețul ei să fie măcar onorabil. Chiar și așa, noi încercăm să dezvoltăm ferma de la an la an“, încheie tânărul crescător.


„Sfatul meu pentru tinerii care doresc să se îndrepte spre acest domeniu este să se bucure de ceea ce au și să investească nu doar bani, ci și suflet. În domeniul acesta sunt suișuri și coborâșuri, ca în oricare alt domeniu al vieții. Dar ce contează cel mai mult este să meargă înainte, să facă ceea ce le place și să o facă cu drag. În 5 sau 10 ani vreau să am printre cele mai bune oi din țară, să achiziționez un tractor nou, dar și alte utilaje bune.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Tuberoza de Hoghilag va fi prima floare din România protejată la nivel european, deoarece producătorii din județul Sibiu vor depune la Ministerul Agriculturii, în data de 7 august, documentația pentru evaluare în vederea obținerii ulterioare din partea Comisiei Europene (CE) a Indicației Geografice Protejate (IGP). Vestea este cu atât mai îmbucurătoare, cu cât la nivel european există în acest moment doar două flori înregistrate: Azaleea de Gent - Belgia, şi Trandafirul de Szoregy – Ungaria.

tuberoze1

“Tuberoza de Hoghilag, poate fi prima floare din România şi a treia din Europa certificată cu IGP. Proiectul Tuberoza de Hoghilag - IGP este un proiect matur, complex şi complet al unei frumoase comunități de pe colinele Transilvaniei care a ales să-şi valorifice la maximum notorietatea florilor specifice zonei şi denumirea neoficială, dar cunoscută de toată lumea, ca şi Tărâmul Tuberozelor. Avantajele pentru producători în urma certificării calităţii unui produs cu IGP sunt multiple: notorietate la nivelul UE, măsuri de finanțare naționale și europene, plus valoare pentru comunitate, oferind totodată dezvoltare pe mai multe axe - economic, turistic şi cultural”, a declarat pentru AGERPRES consultantul agricol pe indicaţii geografice şi fonduri europene, Ionuţ Diaconeasa.

Demersul este lăudabil, mai ales dacă ținem cont de faptul că România are puține astfel de recunoașteri europene, inclusiv în ceea ce privește tradițiile și obiceiurile, ori gastronomia. Însă, momentan, acesta este doar începutul deoarece dosarul depus la MADR va intra în procesul de evaluare, timp de 60 de zile, apoi Tuberoza devine protejată pe teritoriul țării și urmează înregistrarea acestuia la Comisia Europeană, unde va începe un alt proces de evaluare care presupune o perioadă de opoziție europeană de 90 de zile, iar dacă toate aceste etape sunt depășite cu succes va avea loc înregistrarea și publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

tuberoze

Tradiție străveche și ocupația localnicilor

Comuna Hoghilag se află la 80 km de municipiul Sibiu și 16 km de Sighișoara și este o așezare în care locuitorii au ca principală îndeletnicire cultivarea tuberozelor. Fac acest lucru cu pasiune și devotament, iar reușita acestui proiect le oferă o mai bună perspectivă asupra dezvoltării propriilor afaceri. Se spune că încă din perioada interbelică sașii cultivau aici aceste flori, după care și localnicii au început să-și procure bulbi pentru înființarea de culturi pe suprafețe mai însemnate.

Conform aceleași surse, primarul comunei, domnul Nicu Lazăr, amintește de faptul că sașii ofereau cu greutate bulbi românilor, tocmai pentru a nu-și dezvolta propriile culturi. Totul a evoluat după anii ’90, atunci când mulți sași au plecat în Germania, iar unul dintre ei i-a oferit unui localnic o pungă cu bulbi, spunându-i: Poftim un pumn de pământ sau un bulgăre de aur! De tine depinde!

ici250721tuberoza

Și iată cum de la o mână de bulbi s-a ajuns ca astăzi să existe cca. 40 de cultivatori care fac profit din vânzarea acestor flori, să se înființeze o Sărbătoare a Tuberozelor ce se desfășoară în fiecare lună august în comună și să apară ideea de a recunoaște această floare la nivel european!


Tuberoza (Polianthes tuberosa) este originară din Mexic, face parte din familia asparagaceelor și este o plantă erbacee perenă. Înflorește în perioada iunie-septembrie, durata de înflorire a unei flori este de 4-6 zile, întreaga inflorescență rezistă în jur de 3 săptămâni. Se cultivă ca plantă ornamentală pentru flori tăiate, dar mireasma lor exotică poate fi regăsită și în parfumuri celebre. La noi, tuberoza este numită și regina nopții, deoarece mirosul dulce se resimte mai ales după căderea serii.


Larissa DINU

La doar 23 de ani, tânărul Iacob Topîrcean din Gura Rîului, județul Sibiu, se ocupă împreună cu familia sa de creșterea oilor, undeva la 300 de capete. Este haină grea ciobănia, dar dragi îi mai sunt Țurcanele, după cum ne spune tânărul, motiv pentru care vrea în viitorul apropiat să își mărească efectivul și să mai perfecționeze rasa.

„La noi creșterea oilor se transmite din generație în generație și pot spune că am aceste animale de când m-am născut. Chiar de la vârsta de 9 luni am fost dus la stână pentru prima dată. Bunica mea a vrut ca tatăl meu să se facă ospătar, după ce termină școala, dar el a iubit oile foarte mult și la vârsta de 16 ani, după ce a terminat clasa a X-a, a dat foc foilor de angajare și a fugit în Munții Cindrel, la oi. Cu banii strânși și-a cumpărat toamna 10 noateni și de acolo a început de unul singur.“

Prețul brânzei apreciat greșit pe piață

Tot timpul au crescut oi Țurcane, cu toate că întreținerea lor costă destul de mult, adaugă tânărul crescător sibian. „La început tatăl meu avea oacheșe și bale, dar în momentul de față ne-am orientat spre bucălaie. Pe timp de vară mănâncă iarbă de pe pășune, iarna le dăm porumb și fân/otavă. Iarna trecută le-am dat undeva la 1-1,5 kg de porumb pe zi, pe cap de animal. Încercăm de la an la an să le dăm hrană tot mai bună, dar e foarte greu să le ții doar cu banii pe care îi scoți de pe urma lor. Pe lângă ele mai trebuie să trăim și noi. Întreținerea lor te costă destul de mult, câteodată te lași pe tine pentru ele. Cu mieii avem cel mai mare noroc pentru că sunt mai căutați și mai bine plătiți, că în rest vai și amar de noi, abia vinzi câte un kilogram cu prețul corect. Cei care au magazine de brânzeturi vor să facă avere pe spatele tău și îți cumpără brânza cu 10 lei/kg, iar ei o vând cu mult peste 30 lei/kg. De lână nici nu cred că mai are rost să vorbim, că am umplut vreo trei grajduri până acum cu lână, doar să nu o arunc să poluez mediul. Când te sună câte unul și îți face o ofertă de 30 de bani kilogramul/lână îți vine să îi zici câteva. Le tundem doar ca să nu le mai fie cald, la bani nici nu ne mai gândim.“


„La capitolul sfaturi nu cred că sunt în măsură să le dau, dar dacă nu îți este dragă oaia, să nu te apuci pentru că nu o să faci vechime. Ciobănia este o haină grea pentru că după ce mergi toată ziua după oi prin vânt, ploaie, zăpezi, noaptea când să te odihnești, trebuie să fugi după urși. Și dacă există totuși persoane care își doresc să se apuce de creșterea oilor, le spun că nu trebuie să le fie frică de muncă și așa o să reușească. Unul dintre planurile mele de viitor ar fi să mai lucrez la rasă și să ajung la un efectiv de 500 de bucălăi pe galben pentru că vreau să-mi creez o varietate proprie de oi bucălăi. În următorii 5-10 ani îmi doresc să progresăm cât mai mult și să fim tot așa sănătoși!“


Beatrice Alexandra MODIGA

Vasile Grusea, un tânăr gospodar fără pereche de doar 28 de ani din satul Noiștat, comuna Iacobeni, județul Sibiu, are 1.000 de oi împreună cu frații săi. Vă spunem doar atât: este pasionat de tot ce înseamnă gospodărie de când avea 13 ani și apreciază tot ce-l înconjoară̆.

Țurcane și Țigaie, după preferințe…

Ferma de la Iacobeni este una de familie şi este compusă din 1.000 de oi, 6 bivoli, 2 vaci, 5 cai, măgari, capre, porci, păsări, câini, ne spune tânărul crescător. „Este o fermă de familie, suntem trei frați, plus părinții. Povestea acestei ferme începe de pe vremea când tatăl meu, la vârsta de 7 ani a văzut «cu ce se mănâncă ciobănitul». Astfel, timp de 45 de ani, el a ţinut de oi până când am crescut noi, de am apucat să îl ajutăm la animale, iar, când a văzut că ne place ceea ce facem, a început să mărească efectivul de animale. Fraţii mei au vrut Ţurcane pentru că sunt frumoase şi mai ales pentru producţia de lapte, iar eu am mers pe oile din rasa Ţigaie pentru producţia de carne. În legătură cu furajarea, noi cultivăm fân, lucernă şi porumb şi pot spune că ne descurcăm cu utilajele pe care le avem aici, la gospodărie, pentru adunarea furajelor pentru animale. Dar, în viitorul apropiat dorim să accesăm şi fonduri europene pentru achiziţionarea de utilaje agricole noi“, adaugă sibianul.

În ceea ce privește produsele, primăvara membrii familiei Grusea face caş şi îl vând pe unde pot, ne spune tânărul. „După ce vindem mieii avem acasă răcitor, iar în perioada de toamnă facem caş, telemea şi tot aşa le vindem pe unde putem. «Lăptăria» pe care o avem acasă pot spune că este un centru de colectare a laptelui de oaie, pe care îl preia o fabrică din Braşov.“

Despre valorificarea lânii, la fel ca și în cazul altor crescători, și acesta ne mărturisește că este un dezastru. „O avem de doi ani în sat la un vecin într-un grajd, îmi este şi teamă să dau ochii cu el, să nu îmi dea de lucru şi să o scot de acolo. Practic, e un dezastru; în urmă cu trei ani am dat în jur de 500 kg pe o sticlă de suc. I-am zis tatălui meu să o aruncăm, dar a zis că îi este milă, cred că a şi plâns când i-am zis; el ştia că se căuta pe vremea lui Ceauşescu.“

Casetă

„Mergem înainte, aşa cum merg treburile. Noi de animale nu ne lăsăm că ne sunt dragi, noi le ţinem pe ele şi ele pe noi!“

Beatrice Alexandra MODIGA

Doi tineri din Sibiu au pus pe picioare, în premieră în România, o afacere inedită în agricultură: peleți de îngrășământ eco din lână de oaie. Marius Laabs și Lioara Vasilescu au pariat pe agricultura din România, iar la începutul acestui an au înființat Naked Sheep SRL, firma care produce îngrășământ organic în creierii munților din Transilvania.

Lâna se recoltează de la oi fără a le face vreun rău acestora, fiind crescute cu mare grijă în Munții Carpați. Oile sunt hrănite natural, chiar și pe timpul iernii. „Ne mândrim cu faptul că produsul nostru este 100% organic, acesta menținându-se în sol până la 6 luni, unde eliberează în mod constant îngrășământ pentru plantă. Planta are nevoie de o irigare de capacitate mică, un pelet absorbind apa de până la 4 ori greutatea proprie“, a declarat Marius Laabs, cofondatorul Naked Sheep.

În plus, după perioada de utilizare peletul este biodegradabil. Îngrășământul eco funcționează ca un substrat fizic în care planta se fixează, aducându-i-se valori nutriționale de azot, fosfor și alte elemente. Afacerea ar fi trebuit să demareze din luna februarie, dar din cauza pandemiei montarea mașinilor de producție nu s-a putut face pentru că inginerii germani care trebuiau să își dea avizul nu au mai putut călători. Din acest motiv și capacitatea de producție este acum atât de mică.

 ingrasamant eco din lana de oaie

Afaceri de milioane din lână de oaie

„În momentul de față avem o capacitate de 10 tone pe lună, dar o vom ridica la 25 de tone, iar când se va lucra la două schimburi capacitatea de producție va crește la 50 de tone pe lună. În primul an de producţie estimăm vânzări de 9 milioane de lei, iar pentru anul viitor țintim o dublare a acestora“, a declarat Marius Laabs.

tineri Sibiu ingrasamant eco din lana de oaie

Cum se utilizează îngrășământul eco Naked Sheep

„Pentru plantele în ghiveci se adaugă aproximativ 10 g (două linguri) pentru a se amesteca cu 1 litru de sol, iar pentru copaci de dimensiuni normale puneți aproximativ 100 g în sol. Produsul nostru este ideal pentru orice tip de cultură, de la cele de seră până la cele de câmp. Se poate folosi cu precădere ca o alternativă pentru perioadele și locurile în care recoltele sunt afectate de seceta pedologică“, a declarat Lioara Vasilescu, cofondator al Naked Sheep SRL.


În ceea ce priveşte modul de utilizare a îngrăşământului eco Naked Sheep, pentru legume se pun 70 până la 150 g/mp, în funcţie de cererea de fertilizare a plantei, şi 150 g p/mp pentru legume foarte exigente precum roşiile, castraveţii şi varza. Pentru legume obişnuite, cum ar fi morcovii şi salata, se pun 100 g/mp, iar pentru legume cu un nivel scăzut de azot, precum mazărea, ridichea şi fasolea, se pun 70 g/mp.

Fertilizatorul se vinde în pachete de 450 g, 1 kg, 5 kg, 15 kg, 25 kg sau Big Bag de 500 kg. Un kilogram de peleți se vinde cu 50 de lei, dar prețul acestuia scade semnificativ odată cu creșterea cantității cumpărate.


Beatrice Alexandra MODIGA

Sibiu: În cadrul celei de-a 45-a ediții a Festivalului Internațional de Folclor „Cântecele Munților” din Sibiu (29 iul. – 3 aug.) au loc spectacole folclorice, proiecții aniversare, ateliere de dans, un eveniment cu specific culinar și prezentarea vinului Cricova, toate în aer liber, în conformitate cu măsurile privind prevenirea răspândirii pandemiei de Covid-19. Programul zilei – la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului

  • ora 16:00 – Ateliere de dansuri tradiționale din diferite zone ale țării și diferite ateliere meșteșugărești

– Atelier de dansuri tradiționale din Mărginimea Sibiului, la Gospodărie-atelier de confecționat straie, Tilișca, județul Sibiu

– Atelier de dansuri tradiționale din Moldova, la Gospodărie-atelier de olari, Marginea, județul Suceava

  • ora 17:00 – Atelier de dansuri tradiționale din Bihor și Țara Moților, la Gospodărie de vărar, Dragu-Brad, județul Hunedoara

– Atelier de dansuri tradiționale din Oltenia, la Duplex de gospodării -atelier de olari, Găleșoaia, județul Gorj

  • ora 18:00 – Savoarea vinului de Cricova, savoarea tradiției cu Junii Sibiului, la Târgul de țară. Prezentare și degustare de vin Cricova & Spectacol folcloric susținut de: Ansamblul Folcloric Profesionist ‘Cindrelul-Junii Sibiului’, Ansamblul Folcloric „Ceata Junilor” și soliștii: Nicu Mâţă, Stana Stepanescu, Bojidar Ciobotin, Robert Târnăveanu, Andreea Haisan, Alexandru Brădăţan, Alina Bîcă, Oana Tomoiagă, Gabriel Dumitru.

Anul acesta, vacanța se mută la Biertan. Privilegiatul sătuc din nordul județului Sibiu vă așteaptă să petreceți cu dans și cântec, preparate alese, după rețete tradiționale, dar și cu proiecții de filme în aer liber.

Luna lui Cuptor va sărbători regește: țuică de prune, finomșaguri delicioase, gemuri parfumate, șuncă afumată, cântece și filme în aer liber. Dacă doriți să gustați din acest festin, drumul are două variante: cu trenul, până în Mediaș, și apoi cu microbuzul sau cu mașina spre Sighișoara și de aici încă 20 km. Destinația e una singură: Biertan.

Ideal pentru cuplurile cu probleme

Aer curat, dealuri spectaculoase și terasate, un verde năucitor și așezări săsești care încă își mai păstrează din farmecul arhitectural original. În cadrul acestui spațiu ușor idilic, o prezență exotică: „Camera Împăcării“. Aici erau încuiați, timp de două săptămâni, soții care nu se mai înțelegeau. Aveau la dispoziție un pat, o masă, o farfurie și o furculiță. Sătenii spun că, de-a lungul vremii, nu s-a înregistrat decât un singur divorț.

Loc însuflețit

Vizitați bisericile, nu doar din motive de ordin estetic, cât mai ales  pentru oamenii zonei. Străinii sunt fermecați de încântătoarele căsuțe tradiționale și de cultura locală pe care o descoperă din poveștile sașilor. În plus, biserica-cetate ce pare a fi desprinsă dintr-o poveste cu prinți și prințese îi impresionează. Datorită modului în care a fost conservată arhitectura săsească, dar mai presus de asta, grație farmecului bisericii sale fortificate existente încă din Epoca Medievală, Biertanul a devenit, în ultimii ani, o atracție pentru străini, fiind vizitat de turiști veniți din toate colțurile lumii.

Ruxandra Hăbeanu

Pe strada Turnului numărul 7 din Sibiu, secolul al XIV-lea se încăpățânează să își păstreze ultima reminiscență. Cea mai veche casă din România se află într-o piațetă istorică, în centrul vechi al Orașului de Jos, iar cercetările arheologice au arătat că această construcție a fost realizată cel mai probabil în perioada anilor 1300-1400. Elementul care a confirmat această teorie este un pinion gotic găsit în podul locuinței. În pofida timpului care a trecut peste el, acest ultim „bastion“ emblematic al secolului al XIV-lea a rămas în picioare. Pentru a păstra cât mai mult din elementele autentice, casa a fost inclusă într-un proces de restaurare.

Construcția, cu o suprafață de 189 mp, are formă trapezoidală, cu un acoperiș înalt, masiv, realizat în trei ape, și a păstrat o serie de elemente arhitecturale. Fațada sa este structurată pe patru axe, iar în anul 1900 s-au realizat și ușile cu obloane pline și panou de lemn. În schimb, fațada laterală este acoperită cu olane. Și la interior casa păstrează elemente ale secolului. La parter s-au păstrat plafoanele refăcute cu bolțișoare pe șină metalică, iar la etaj există un coridor acoperit semicilindric și cu două travee în cruce. Inscripțiile, decorațiunile murale interioare specifice secolului al XVI-lea și o frescă au fost conservate. Și la exterior au fost conservate zugrăvelile decorative. Pentru a aduce clădirea la dimensiunea și forma originale șarpanta a fost înlocuită de o centură de beton. În procesul de restaurare au fost înlocuite și  jgheaburile de cupru, țigla, olanele și lucarnele.

(L.Z.)

Pagina 1 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti