Ghidat încă din copilărie spre tradiții și muzică populară, Andrei Octavian Ciocîrlan este un adolescent care știe ce vrea să facă în viață. Prin talentul său, la care va avea grijă să adauge multă muncă și mult studiu, vrea să bucure oamenii care-l ascultă. Mai știe că nu-i va fi ușor, dar are parte de sprijinul familiei pentru a-și putea îndeplini visul.

Cu pași mărunți

Andrei sau Andi, cum îi spun cei dragi, este din satul Dolheștii Mici, județul Suceava, și face parte dintr-o familie de oameni gospodari care a avut grijă să-i insufle valori importante precum credința în Dumnezeu și dragostea față de valorile lumii satului.

„Muzica este pasiunea mea cea mai mare. În acest moment studiez la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu“ din Suceava, alături de doamna profesor Anca Griga și sunt absolvent al Școlii Populare de Arte „Ion Irimescu“. Pasiunea pentru muzica populară vine încă din copilărie deoarece am crescut cu ea, cu tradițiile și obiceiurile populare care mi-au fost foarte bine întipărite în inimă și gând“, a declarat tânărul interpret.

De fapt, tatăl lui Andrei, Gheorghiță Ciocîrlan, este coordonatorul ansamblului Străjerii din Dolheștii Mici și poate unul dintre cei mai buni cunoscători ai tradițiilor zonei. Un model pentru mulți, acesta știe să pună în valoare fiecare tradiție, dar mai ales știe cum să-i motiveze pe tineri să rămână aproape de obiceiurile zonei. Nu de puține ori i-am văzut împreună la diverse evenimente unde își reprezentau satul cu mândrie, iar mândria din ochii tatălui, care uneori poate deveni mai dur atunci când lucrurile nu ies perfect, spune mai multe decât ceea ce ar putea spune în cuvinte. Cred, cumva, că în adâncul sufletului știe că tradițiile și obiceiurile locului nu vor fi uitate pentru că are un urmaș ce va avea grijă de acest lucru. Și surorile lui Andrei îi sunt alături și îl sprijină, iar mama lui îl însoțește la aproape toate evenimentele la care participă.

„Întreaga familie este alături de mine și este implicată în tot ceea ce îmi doresc să realizez. Nu în ultimul rând, profesorii îndrumători au fost mereu alături de mine și le mulțumesc pe această cale tuturor. Am cântat prima oară pe o scenă în cadrul Grupului Balada alături de doamna profesor Maria Tanasă, la Fălticeni. A fost vorba despre un spectacol cu  tradiție în zonă și care aduce laolaltă oamenii din împrejurimi. Între timp am participat la mai multe concursuri importante și am obținut premii mari atât la nivel național, cât și la nivel european“, a mai punctat Andrei.

N-am putut rezista și l-am mai întrebat pe Andrei ce înseamnă pentru el satul natal, pentru că se simte legătura strânsă dintre pasiunea pentru ceea ce face și locul în care a trăit până acum. A răspuns așa cum poate mă așteptam: „Dolheștii Mici reprezintă pentru mine acasă! Este locul în care mă întorc cu cea mai mare bucurie și în care trăiesc cele mai frumoase momente. Pot spune că viața satului este cea mai frumoasă!“

Planuri mărețe

Așa cum poate era de așteptat, Andrei face parte și din ansamblul Străjerii Dolheștii Mici, dar și din ansamblul Arcanul – USV. Consideră importantă integrarea în cadrul acestor ansambluri pentru formarea sa, pentru că mereu are ceva de învățat de la colegii săi. Îi place muzica populară, este clar, studiază și vioara din 2015, dar spune că este tentat și de alte genuri muzicale, cum ar fi muzica ușoară pe care a început să o studieze. Are deja propriile melodii și chiar videoclipuri, precum și numeroase apariții la televizor și evenimente importante.

Are doar 16 ani și este atent la mulți artiști mai consacrați precum: Grigore Gherman, Alexandru Brădățan, Călin Brăteanu, Sofia Vicoveanca sau Angelica Fluture, pe care îi admiră și dorește să le calce pe urme.

„Am 5-6 melodii ale mele și aștept cu mare nerăbdare să creez un album. Îmi doresc ca pe viitor să colaborez cu o casă de discuri și vreau să studiez la Conservatorul din București. Îmi place ceea ce fac și mă bucur foarte mult să pot cânta la evenimente și spectacole, chiar și la nunți, să pot crea o atmosferă plăcută și să bucur oamenii prezenți“, a mai precizat tânărul.

Pentru mine este clar, atâta vreme cât mai există tineri ca el, satul românesc nu va muri. Nu vor muri nici folclorul, nici tradițiile, obiceiurile ori cântul popular și ne vom păstra identitatea ca neam. N-aș putea să închei acest articol altfel decât prin vorbele tânărului interpret pentru că însumează mai mult decât un gând, ci poate dorința lui cea mai arzătoare: „Îmi doresc să ajung un artist consacrat și îndrăgit de lume și îmi pun toată încrederea în Dumnezeu!“

Larissa DINU