Una dintre cele mai moderne şi de succes ferme de vaci din ţară se află la Curtici, în judeţul Arad, administrată de Tăşedan Alexandru, un tânăr de 30 de ani, absolvent al Facultăţii de Zootehnie din Timişoara. Ce rase de vaci deţine, dar şi ce planuri de viitor are ne spune chiar el în interviul acordat.

Rep.: Cum aţi ajuns să vă ocupaţi de creşterea vacilor, de la ce efectiv aţi pornit şi ce efectiv numără ferma în prezent?

Tăşedan Alexandru: Ferma noastră a luat fiinţă în 2009, an în care am inaugurat cu adevărat ferma de la Curtici pentru că până atunci eram acasă, în sat, unde povestea a şi început. La vârsta de 7 ani, bunicii mei au cumpărat o viţeluşă pentru a fi sacrificată cu ocazia Crăciunului. La insistenţele mele, s-au hotărât ca ea să nu fie sacrificată. De aici încolo începe povestea cu o viţică, după care ea a fătat tot o viţeluşă pe care am păstrat-o. Timpul a trecut, am ajuns la liceu, bineînţeles unul de specialitate, de unde am diploma de tehnician veterinar. La scurt timp trebuia să ne hotărâm dacă povestea mea trece de la hobby la o afacere, doar că efectivul era deja mare pentru spaţiul disponibil la bunici acasă. Aşa că împreună cu familia am cumpărat o parte din fostul CAP din Curtici, unde au şi început lucrările de modernizare din anul 2008 până în octombrie 2009. Am plecat la drum cu 9 vaci din grajdul bunicilor, azi având un efectiv de 265 de bovine şi deţinem 3 rase: Bălţată Românească, Holstein şi Brună. În acest moment livrăm la o fabrică din Timiş şi prin automatele proprii ale fermei. Ferma este compusă din ferma de vaci şi partea vegetală. La momentul de faţă lucrăm peste 600 ha în judeţul Arad; o parte din teren va fi păşune, unde vom popula cu vacile de carne.

Rep.: Ce puteţi să ne spuneţi despre sistemul de furajare folosit pentru un efectiv atât de numeros?

T.A.: Furajăm pe grupe de producţii, respectiv pe trei grupe de lactaţii. Grupa cu producţii mari, formată în general din vaci trecute de 5,5 luni de gestaţie şi grupa de recent fătate, unde vacile stau aproximativ 60 de zile de la fătare. Folosim în raţii fân de lucernă, paie, siloz porumb, semifân, lucernă, siloz lucernă, şrot de germeni de porumb, şrot rapiţă, premixuri, grăsimi, sare, melasă.

Rep.: Aţi făcut un calcul până în prezent, cam cât ajunge o astfel de investiţie?

T.A.: Investiţiile într-o fermă de vaci de lapte nu se opresc niciodată, astfel că nu poţi spune o sumă deoarece complexitatea tehnologiei din fermă diferă de la caz la caz. Oricum, vorbim de sute de mii de euro doar pentru partea de zootehnie, fără să luăm în calcul partea vegetală, fără de care nu poţi avea tehnologie.

Rep.: Din propria experienţă de până acum, ce sfaturi recomanzi celor care doresc să investească într-o asfel de fermă?

T.A.: Sfatul meu ar fi să se gândească bine dacă vor să facă asta, dacă au o bază furajeră, pentru că nu poţi avea vaca de lapte fără o bază furajeră, nu poţi cumpăra silozul sau fânul pentru că nu va fi rentabil. La fel, trebuie să fie o pasiune nebună, un sacrificiu asumat, iar mai departe vin de la sine, însă vaca de lapte este ca şi un copil mic, mereu trebuie să fie acolo 24/24 de ore.

Rep.: Cum vedeţi ferma aceasta peste 5 sau chiar 10 ani?

T.A.: Avem în plan construirea unui nou grajd complet robotizat, de la furajare până la muls, scos dejecţii, pentru că, după cum ştim noi, fermierii, nu mai există forţa de muncă, iar acest aspect ar duce un plus mare fermei. Noi deţinem în acest moment 6 grajduri, sunt model CAP, însă pentru producţii bune şi un confort sporit le vom păstra doar pentru tineret, astfel încât vacile cu lapte să beneficieze de ce este mai bun. În rest, am planificat ca în acest an să începem cu 50 de vaci de cane Angus şi ceva diferit faţă de ceea ce am făcut până acum, 2.000 de găini ouătoare. Pe lângă aceasta, tot în acest an vom începe construcţia la fabrica de peleţi, unde vom produce peleţi pentru uz intern şi contractări externe.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermierul Florin Bogos din satul Podolenii de Jos, comuna Cozmeşti, judeţul Iaşi, crede de o viaţă de om în ideea de fermă familială. Are chiar el una, pe un deal din satul natal, respectiv un efectiv de 40 de vaci din rasa Bălțată românească.

„Eu m-am apucat de creșterea vacilor de mic copil, fiind o îndeletnicire transmisă din tată-n fiu la noi în familie. Nu am avut din prima această rasă, am luat de la cineva o junică și așa le-am tot înmulțit. Creștem aceste animale în familie, deocamdată doar eu cu soția; băieții sunt plecați, unul la facultate, iar celălalt la liceu. Mai avem ajutor de la copii, la sfârșit de săptămână, când vin acasă; fără ei ar fi greu. Aici în sat mai este un frate care are un efectiv  mai mare, dar la el forța de muncă e mult mai mare, un altul este în Podolenii de Sus; și el are un efectiv destul de numeros. An de an luăm subvenția de la APIA, dar e mică, mai mult de 500 lei nu s-a dat niciodată“, ne spune crescătorul ieşean.

Toturor celor din comuna Cozmeşti care au animale primăria le-a concesionat un imaş, o suprafaţă de 49 ha, unde pasc toate animale, mai spune Florin Bogos. „Am ceva teren arabil, am mai luat și în arendă, dar anul acesta nu s-a făcut absolut nimic, doar în jur de 1.000 kg de porumb. Noroc cu terenul concesionat de primărie! În acest moment nu aș da la nimeni sfatul să se apuce de creşterea animalelor. E greu să mă pronunț; dacă nu ești de mic crescut cu așa ceva este greu. Trebuie să aibă în primul rând teren pentru a avea cu ce face furajele.“

Pentru familia Bogos este dificil să distribuie produsele deoarece soții spun că se află într-un sat la marginea județului, departe de pieţele cheie. „Eu le mulg doar o singură dată în zi, dimineața, îmi dau în jur de 7 litri/cap de vacă la mulsoare, dar am zile când nu mulg niciuna, în funcție de cerințe. Facem brânză scoaptă, cum se spune, dar și caș, pe care le vindem la piață în Cozmești, dar cerere este mică pentru că la noi în sat este lume puțină. Nu avem posibilitatea de a ajunge și în alte piețe din alte localități, fiind producător mic... pentru noi nu merită să aprovizionăm alte piețe, aș spune că este ceva complicat, ne trebuie transport, suntem prea departe și de Răducăneni, de Iași nici nu mai spun“, încheie fermierul Florin Bogos.

Beatrice Alexandra MODIGA

Activitatea de reproducţie influenţează semnificativ productivitatea şi eficienţa economică a fermelor de vaci de lapte. Lactaţia vacilor este condiţionată de fătare, iar intervalul între fătări (calving interval) influenţează cantitatea de lapte obţinută per lactaţie, fiind totodată cel mai utilizat indicator în evaluarea eficienţei reproductive.

La nivel european se estimează pierderi de cca 4-6 euro/zi/vacă pentru fiecare zi suplimentară de repaus uterin, înregistrată după 60 de zile de la fătare. Mai mult, costurile ridicate pentru achiziţionarea materialului seminal congelat, în special cel provenit de la tauri cu valoare de ameliorare ridicată şi/sau sexat, precum şi costurile cu operatorul însămânţător impun o evaluare periodică a activităţii de reproducţie la nivelul fermei.

Condiții de admitere

Pentru a putea monitoriza în mod eficient activitatea de reproducţie din fermă, în vederea luării unor măsuri corective atunci când acestea se impun, o serie de factori-cheie trebuie cunoscuţi şi respectaţi, precum:

Admiterea la montă a viţelelor să se facă la greutăţi reprezentând minimum 65% din greutatea de adult a vacilor. Având în vedere variabilitatea mare în cadrul fermelor cu privire la dezvoltarea corporală a adultelor, se recomandă ca fermierii să cântărească un lot de 20-30 vaci multipare din ferma proprie, vaci aflate în lactaţiile IV-V, care şi-au încheiat procesul de creştere, stabilind astfel greutatea medie a vacilor din fermă.

Junincile trebuie să atingă o greutate corporală de minimum 90% din greutatea vacilor adulte în momentul fătării. Pentru fiecare 50 kg greutate corporală suplimentară a junincilor în momentul fătării se înregistrează o creştere a producţiei de lapte cu 300 kg în prima lactaţie. Sporul mediu zilnic de creştere a junincilor este recomandat să fie cuprins între 700 g şi 850 g, cu evitarea îngrăşării acestora, existând riscul depunerilor excesive a depozitelor de grăsime la nivelul aparatului genital şi al glandei mamare, cu repercusiuni negative asupra uşurinţei la fătare, fertilităţii şi producţiei de lapte.

Condiţia corporală a animalelor (BCS-Body Condition Scoring) la admiterea la montă să fie de minimum 2,5-3, iar la trecerea în repaus mamar se recomandă o condiţie corporală de 3-3,5. Condiţia corporală a vacilor (BCS) este o metodă de apreciere subiectivă a rezervelor corporale, acordându-se gradual note între 1 şi 5, nota 1 fiind acordată animalelor emaciate (foarte slabe), iar nota 5 animalelor foarte grase (obeze). La vacile din rasa Holstein, pierderea/ câştigul în greutate corporală a cca 30 kg corespund modificării unei unităţi BCS.

Pe lângă greutatea şi condiţia corporală a vacilor şi viţelelor, la admiterea acestora la montă se evaluează şi lărgimea crupei (distanţa dintre cele două puncte ale ischiilor), care pentru o fătare uşoară se recomandă să fie de minimum 20-22 cm (o palmă întinsă). Vacile care au crupe înguste, cu o distanţă între punctele ischiilor mai mică de 19 cm, pe cât posibil, nu se reţin pentru reproducţie din cauza riscului ridicat de distocii.

Pentru evitarea distociilor se recomandă alegerea taurilor amelioratori pentru uşurinţa la fătare. Această însuşire în ameliorare se numește „uşurinţă la fătare paternă“, fiind reprezentată de influenţa directă a taurului asupra frecvenţei distociilor. Uşurinţa la fătare paternă este o însuşire cu o heritabilitate modestă, cu valori cuprinse între 0,10 şi 0,12, iar uşurinţa la fătare a fiicelor taurului are o heritabilitate de 0,04-0,05. Deşi cele două însuşiri au un determinism genetic aditiv redus, având în vedere efectul cumulativ, se recomandă ca în alegerea taurilor (potrivirea perechilor) să fie urmărit acest criteriu, în special în fermele în care peste 20% din vaci au nevoie de asistenţă la fătare.

În cazul primiparelor, pentru a favoriza procesul de creştere se recomandă ca durata repausului uterin să fie prelungit cu un ciclu de călduri (20-21 zile), comparativ cu vacile multipare din fermă. Pentru susţinerea dezvoltării corporale pe parcursul primei lactaţii, raţia zilnică să fie suplimentată cu 1-2 kg furaje concentrate peste necesarul de întreţinere a funcţiilor vitale şi producţiei de lapte;

Durata repausului uterin la vacile de lapte este extrem de variabilă, fiind de regulă cuprinsă între 60 şi 140 zile. Pentru a obţine un interval între fătări de 12-13 luni, data montei fecunde nu trebuie să aibă loc mai târziu de 110 zile de la ultima fătare. Chiar dacă unele vaci manifestă călduri la 40-45 zile de la fătare, acestea nu se vor însămânţa mai repede de 60 de zile deoarece involuţia uterină nu este completă. La vacile cu producţii mari de lapte (peste 10.000 kg/lactaţie) intervalul între fătări este de regulă mai mare, fiind cuprins între 13-15 luni.

Ţintele privind numărul de însămânţări artificiale pentru obţinerea unei gestaţii sunt de 1,5 pentru viţele şi 1,8 pentru vacile multipare, valori mai mari de 2,5 IA/gestaţie indicând probleme de reproducţie în fermă. Dacă în fermă se folosește material seminal sexat, din cauza costurilor semnificativ mai mari de achiziție, se recomandă ca acesta să fie utilizat pentru însămânțarea vițelelor cu dezvoltare corporală armonioasă și fără patologii de reproduție.

Recomandări privind admiterea la montă a vițelelor în funcţie de gradul de dezvoltare corporală

(vezi tabel în revistă)

Andra ŞIPOŞ,

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Vacile de lapte au un ritm circadian specific, iar activitățile principale de odihnă, hrănire și rumegare se desfășoară conform unui tipar conservator. Comportamentul vacilor este influențat de o serie de factori precum sistemul de întreținere, tipul de furajare, starea de sănătate, factorii climatici și nivelul productiv.

Modificări de comportament

Modificările de comportament în ceea ce privește timpul alocat odihnei și rumegării pot fi folosite ca un indicator de bunăstare şi confort al animalelor şi au implicaţii directe asupra stării de sănătate şi a producţiilor obţinute.

Astfel, atunci când taurinele stau culcate se reduce presiunea exercitată de greutatea corporală asupra membrelor, reducându-se incidenţa şchiopăturilor, iar la nivelul glandei mamare are loc o intensificare a circulaţiei sângelui cu 20-25%, comparativ cu poziţia ortostatică şi ca urmare creşte producţia de lapte. Vacile de lapte alocă odihnei în medie 10-14 ore. Vacile aflate în lactație se odihnesc în 15-20 reprize pe zi, fiecare având o durată de la 0,5 la 3 ore. Atunci când durata odihnei și a furajării sunt afectate simultan, vacile aleg să se odihnească și neglijează furajarea. Pentru fiecare oră de reducere a odihnei se înregistrează o reducere a consumului de furaje cu 45 de minute. Având în vedere efectele ierarhiei sociale la vacile întreţinute în sistem liber şi influenţa acesteia asupra odihnei, se recomandă ca în fermele cu efective mari să fie constituite grupe tehnologice de maximum 40-50 de capete.

La întreţinerea vacilor în cuşete, durata odihnei este semnificativ influenţată de tipul despărțitorului de stand şi dimensiunile cuşetelor, precum şi de tipul de aşternut. Astfel, se recomandă ca pentru taurinele din rasa Jersey, cu o dezvoltare corporală mai mică (400-450 kg), dimensiunile minime să fie de 2,4/1,05 m, în timp ce la rasele cu dezvoltare corporală mare precum Holstein (600-650 kg), dimensiunile recomandate sunt de 2,5/1,14 m. La întreţinerea liberă, vacile preferă odihna pe aşternut de nisip, comparativ cu utilizarea saltelelor de cauciuc, alocând odihnei cu cca 10-15% mai mult. Pentru vacile întreținute legat, dimensiunile recomandate ale standului de odihnă sunt de 1,7-1,8/1,2 m. În acest caz așternutul de paie este cel mai des folosit recomandându-se utilizarea a 2-3 kg de aşternut pe vacă şi împrospătarea zilnică a acestuia cu 0,5 kg.

4 litri de salivație

Având în vedere că principala activitate a vacilor culcate este rumegarea, odihna influenţează direct durata zilnică a rumegării. Aceasta are loc de regulă la scurt timp după încetarea consumului de furaje şi în timpul nopţii. De regulă, vacile rumegă între 6-9 ore pe zi în 12-17 perioade, efectuând în medie 25.000-29.000 de mişcări masticatorii pe parcursul a 24 de ore. În timpul rumegării se produc cca 200-300 ml de salivă/min., fapt ce concură la menţinerea unui pH adecvat în rumen. Cantitatea de salivă este influenţată de structura raţiei, astfel consumul unui kg de fibroase determină o salivaţie de 4 litri, în timp ce consumul de furaje suculente determină producerea a 0,5 litri de salivă. Lipsa sau reducerea rumegării la vacile aflate în lactaţie pot fi semne clinice de debut al unor boli metabolice şi/sau afecţiuni digestive. Cercetările recente au arătat implicaţiile practice ale comportamentului, vacile care alocă odihnei şi rumegării 10-11 ore pe zi produc cu 2,5-3 kg mai mult lapte comparativ cu vacile care se odihnesc şi rumegă 6-7 ore, în condiţii identice de furajare şi întreţinere.

Având în vedere importanţa odihnei şi rumegării la vacile de lapte, se recomandă:

• Respectarea programului zilnic de activităţi din fermă;
• Utilizarea unei cantităţi suficiente de aşternut de calitate;
• Respectarea dimensiunilor cuşetelor de odihnă în funcţie de dezvoltarea corporală a animalelor;
• Vacile în lactație să nu petreacă mai mult de 1-1,5 ore la o mulsoare, inclusiv staționarea în sala de așteptare;
• Evitarea lotizărilor frecvente şi constituirea unor grupe de producţie omogene (conform nivelului productiv, vârstei animalelor şi a stării fiziologice);
• Raţiile administrate să fie echilibrate şi să respecte cerinţele nutriționale ale vacilor;

Conţinutul în celuloză al raţiei să fie cuprins între 23-25%, minimum 17%. Acest lucru se poate realiza prin introducerea în raţie a unei cantităţi de 2,5-3 kg fân de lucernă de calitate.

Mădălina MINCU,

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Cristian Lungu este fermier în comuna Dascălu, județul Ilfov, și declară că deține cea mai performantă fermă de vaci de lapte din țară. Motivul? Valorifică laptele cu prețul de 4 lei/kg prin intermediul dozatoarelor.

Fermă vegetală și vaci Holstein

Activitatea în agricultură a început-o în anul 2005, atunci când avea 8 vaci, 16 ha de pământ și un tractor românesc, iar în prezent are 20 de vaci de lapte, 13 tineret, 3 viței între 0-6 luni și 10 juninci, dintre care 4 sunt gestante, și 260 ha, suprafață suficientă pentru a asigura baza furajeră necesară animalelor. Dezvoltarea fermei a fost posibilă și datorită unuia dintre fii, care a decis să se alăture activității, iar rezultatele pozitive nu au încetat să apară. Iar pentru a avea rezultate fermierul a investit în utilaje performante, fără de care susține că o fermă nu poate evolua. Așa că acum deține mai multe utilaje, 5 tractoare cu diferite capacități, precum și utilaje aferente culturii mari și zootehniei, achiziționate multe dintre ele prin intermediul creditelor; de aceea afirmă că are datorii.

„Pentru mine 2019 că a fost un an agricol bun, am obținut medii bune la floarea-soarelui – 3.750 kg/ha, la grâu 6.400 kg/ha, iar la porumb 12.200 kg/ha. Consider că am un avantaj prin valorificarea dejecțiilor. Noi, fermierii, exploatăm intensiv terenurile și le sărăcim; or un astfel de îngrășământ organic, administrat în etape, este mai mult decât benefic și ne asigură și o producție mai mare. Eu administrez gunoiul sub formă semilichidă, deci adaug 50% apă pentru că astfel intră foarte repede în sol“, a precizat Cristian Lungu.

Din dorința de a fi cât mai informat, fermierul a mers în mai multe ferme din străinătate, multe dintre ele fiindu-i un bun exemplu de reușită. Astfel că multe din cele văzute la fermierii străini le-a aplicat și în propria fermă. Colaborează cu un medic veterinar care are în permanență grijă de animale, iar unul dintre aspectele pe care le-a îmbunătățit de-a lungul timpului a fost rețeta de furajare.

„Avem baza furajeră pusă la punct din furaje de volum, asigur și premixuri, șroturi, siloz de porumb și borhot de bere artizanală de bună calitate; nu are chimicale, este proaspăt și are o valoare nutritivă ridicată. Avem inclusiv lucernă și sorg din sursă proprie. Sorgul este de bună calitate și ne ajută la mixarea în remorca tehnologică, un alt echipament util în fermă pe care am fost nevoiți să-l achiziționăm. Cred că rețeta furajeră este foarte importantă atunci când vrei să faci performanță“, a mai punctat fermierul.

Observând că piața bucureșteană duce lipsă de lapte proaspăt, a decis să achiziționeze automate de lapte și să comercializeze laptele la un preț mai bun. Astfel, în prezent vinde întreaga cantitate de lapte, cca 400-450 litri/zi, prin automate, cu prețul de 4 lei/litru. Pe timp de vară are 5 automate de lapte, pe timp de iarnă 3, toate situate în piețe din București.

Pentru că afirmă că este nevoie de susținere și de informație, lucru posibil mai ales în cadrul formelor asociative, Cristian Lungu a devenit președintele Asociației Utilizatorilor de Automate de Lapte, precum și membru în cadrul asociației Holstein.ro și a Federației Naționale a Crescătorilor de Bovine din România.

Investiții într-o fermă automatizată

Dornic să evolueze, fermierul ilfovean intenționează să se dezvolte, adică să crească numărul de animale și să proceseze laptele în brânzeturi maturate. Minuțios din fire, a gândit în detaliu întregul proces, a calculat fiecare investiție și a ajuns la concluzia că suma de care are nevoie pentru a-și îndeplini obiectivul este de 1,6 milioane de euro.

„Aș vrea să am 120 de vaci de muls, deci și o fermă nouă pentru care am tot cochetat cu Fondul European de Investiții. Nu sunt însă deloc transparenți și aici mă refer la cele 5 bănci selectate pentru derularea fondului. Dacă ele au primit bani să-i dea în piață cu 2%, ne-am trezit că ne-au cerut între 7-8%. Vom vedea. Aș vrea ca ferma nouă să aibă un grajd nou cu fosă sub grajd, 2 roboți de muls, roboți pentru curățenie și pentru împins mâncarea și 2 roboți pentru hrănit vițeii. Ne-am gândit ca în decursul a 4 ani să valorificăm laptele în brânză maturată, pe care să o depozităm într-un beci special construit, însă nu vă divulg mai multe detalii momentan. Consider că piața abundă de brânzeturi proaspete și acidofile, așa că este nevoie de brânzeturi maturate care, de ce să nu spun, au un preț mai bun. Dacă în acest moment vindem cu 4 lei litrul de lapte, după procesarea lui în aceste brânzeturi prețul va fi de 6-6,5 lei/litru“, a mai declarat Lungu.

Pentru noua fermă intenționează să aducă genetică din străinătate, mai ales că a fost impresionat de o fermă pe care a vizitat-o în Ungaria și pe care o consideră un model de bune practici. Vizita în acea fermă nu i-a adus numai informații noi utile, ci și vestea mai puțin plăcută că importăm o cantitate importantă de la lapte de la vecini. În acest context, acesta semnalează faptul că fermierii români trebuie să dezvolte business-uri de nișă, dar nu singuri, ci în cooperative care să-i reprezinte și să îi ajute atât în aprovizionarea cu inputuri, cât și în desfacerea mărfii. „Trebuie să ne aliniem fermierilor europeni pentru că altfel vom avea mult de pierdut, mai ales că suntem pe o piață comună“, conchide fermierul.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Lapte proaspăt, direct de la „sursă“! În localitatea Ileana, satul Ștefănești, județul Călărași, Cristina Luca a avut curajul să își facă o fermă de vaci care a luat naștere din dragostea acesteia pentru animale. Fermă de familie, înființată în anul 2012, produce lapte conform standardelor europene, totul fiind automatizat.

Stabulație liberă & pășune închisă cu gard electric

În urmă cu șapte ani, Cristina a considerat că o fermă de vaci este o afacere bună pentru creșterea veniturilor familiei și pentru un trai decent. Astfel, cu pași mici dar siguri s-a hotărât să investească în jur de 15.000 de euro într-o astfel de fermă, mai ales în achiziționarea utilajelor necesare producerii hranei pentru animale. La această sumă s-au adunat și alte investiții pentru a-și ușura munca și a crește productivitatea, ne spune aceasta. „Am pornit de la 15 văcuțe și am ajuns la un efectiv de 60 de capete, iar ca rase avem în prezent Bălțată cu Negru Românească și Holstein. Furajarea este unică, făcându-se cu ajutorul unei remorci tehnologice, iar mulsul se face la conductă. Totul este automatizat deoarece avem o remorcă tehnologică unde punem lucerna și siloz (porumb tocat și borhot din bere). Văcuțele noastre stau la stabulație liberă, însă merg și la o pășune închisă cu gard electric, aceasta fiind lângă ferma noastră, într-o zonă plină de iarbă. Pot spune că investiția inițială (clădirea, instalația de muls, terenul, apa curentă ș.a.m.d.) a fost de 15.000 euro. Mai apoi, bineînțeles, au urmat alte investiții pentru a ne ușura munca și a crește productivitatea: aici mă refer la utilajele agricole, terenul pentru cultivarea hranei și un sistem de supraveghere video“, a precizat Cristina Luca.

Orice muncă cere sacrificii și dedicare, mai ales când este vorba de animale. De altfel, pentru a porni cu dreptul într-o astfel de investiție trebuie să ai răbdare și să iei în calcul și anumite riscuri, adaugă Cristina. „Dacă există un plan bine stabilit și dorință, se pot face multe! Putem spune că nu este deloc ușor deoarece în continuare muncim foarte mult să întreținem această afacere, având în vedere că mâncarea animalelor este scumpă, iar prețul laptelui este mic. Am ajuns să vindem cu 3.5 lei/litru la dozatorul propriu și cu 1 leu/litru la procesatorul din zonă. Așadar, recomandăm celor care doresc să investească într-o astfel de fermă să se gândească de două ori și să țină seamă și de riscuri. Ne dorim să ne dezvoltăm mai mult și să meargă lucrurile cel puțin ca până acum. Sperăm ca în 10 ani să avem o fermă complet automatizată, care să ne ușureze și mai mult munca. De asemenea, ne dorim să ne mărim producția și să ne lărgim gama de produse“, a încheiat Cristina.

Beatrice Alexandra MODIGA

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

Întreținerea tineretului taurin femel și mai târziu dirijarea reproducției în fermele de producție a laptelui au implicații economice ulterioare deosebite. În ultimele decenii selecția unidirecționată pentru producția de lapte a avut un impact nedorit asupra stării de sănătate și mai ales asupra desfășurării activității de reproducere a animalelor. De exemplu, declinul constant al fertilității la rasele de vaci de lapte este asociat cu îmbunătățirea valorii genetice pentru producția de lapte. De altfel, în studiile din anii anteriori se atrăgea atenția asupra faptului că performanțele actuale de reproducție ale vacilor au scăzut într-o asemenea măsură încât până în anul 2020 acest sistem de exploatare poate deveni nesustenabil (Gilmore și col., 2011). În acest context, materialul de față prezintă o serie de aspecte practice legate de probleme de infertilitate la vacile de lapte, general valabile, posibile cauze, dar și sugestii prin care acestea pot fi prevenite.

Infecțiile tractului reproducător

Cauze posibile:

• nutriție necorespunzătoare în perioada de înțărcare;
• contaminarea în timpul parturiției cu organisme virulente din cauza unor condiții igienico-sanitare improprii existente în zona de fătare;
• distocii și retenții placentare;
• examen transrectal și însămânțare neigienice;
• nivelul scăzut de calciu din rație poate duce la retenții placentare care se pot dezvolta în infecții uterine;
• deficiențe în seleniu, vitaminele A și E;
• însămânțarea vacilor care nu se află în călduri;
• afectarea tractului datorită fătărilor/însămânțărilor dificile;
• calitatea scăzută a apei de băut sau apa contaminată.

Sugestii:

• hrănirea corespunzătoare a vacilor în perioada de înțărcare;
• asigurarea în maternitate a unui mediu curat și sanitar;
• nu utilizați boxele din maternitate pentru alte acțiuni sanitar-veterinare;
• tratarea medicamentoasă a vacilor depistate cu infecții;
• igienizarea echipamentului pentru efectuarea însămânțărilor, toaletarea vulvei înainte de însămânțare și igiena personală;
• monitorizarea atentă a vacilor după fătare cel puțin 3-4 săptămâni și efectuarea tratamentelor doar dacă este necesar;
• nu este recomandată însămânțarea vacilor dacă acestea prezintă scurgeri anormale;
• testați calitatea apei de băut.

Anestru după fătare sau montă: vacile nu prezintă ciclu estral sau acesta nu este observat.

Cauze posibile:

• deficit de energie, pierderi în greutate din cauza bilanțului energetic negativ ce apare imediat după fătare, producție mare de lapte și/sau subalimentare și consum scăzut de substanță uscată;
• anemie, adesea ca urmare a deficitului de proteină sau carențelor de fier, seleniu și vitamina E;
• exces/deficit de fosfor (în special la vițelele pentru montă);
• piometru și infecții uterine severe (vacile pot/nu pot prezenta scurgeri și în general nu ovulează);
• instalarea gestației;
• prezența chiștilor ovarieni (70% din vacile cu anestru au chiști ovarieni);
• la vacile care au ciclu normal și sunt sănătoase, nedepistarea căldurilor se poate datora: înregistrării incorecte a datelor în registrul de monte și fătări, necunoașterii simptomelor asociate comportamentului vacilor în timpul perioadei estrale, efectivelor mari de animale (vacile deja diagnosticate gestante sau cele aflate la jumătatea ciclului sexual nu încalecă vacile aflate în călduri sau în apropierea acestora), afecțiunilor podale (de exemplu laminita, dermatita interdigitală/digitală, cangrena călcâielor), călduri șterse (ovulație normală, fără semne ale estrului).

Sugestii:

• examinarea de către medicul veterinar a vacilor suspecte pentru a stabili dacă acestea prezintă sau nu anestru;
• înregistrarea corectă a datelor în registrul de montă și fătări, utilizarea diagramelor de călduri, determinarea nivelului de progesteron din lapte;
• o atentă monitorizare a vacilor după fătare (cel puțin 20 de minute de fiecare dată), mai ales seara și dimineața devreme;
• utilizarea echipamentelor care să vă ajute în depistarea vacilor în călduri (de exemplu detector electronic de estru);
• determinarea profilului hematologic și biochimic sanguin (inclusiv la vacile înțărcate);
• efectuarea analizelor standard la materiile prime utilizate în hrana animalelor, verificarea echilibrului energoproteic al rației, conținutului acesteia în minerale și vitamine;
• prevenirea retențiilor placentare, infecțiilor tractului reproducător și apariției afecțiunilor specifice perioadei peripartale (de exemplu cetoza).

Însămânțări repetate: incidență crescută a vacilor ce necesită 3 sau mai multe însămânțări/montă fecundă.

Cauze posibile:

• însămânțări efectuate necorespunzător – prea devreme sau prea târziu față de momentul ovulației;
• însămânțări frecvente bazate pe semnele secundare ale estrului;
• tehnică improprie de însămânțare sau utilizarea de material seminal deteriorat în timpul depozitării/utilizării;
• mortalitate embrionară sau fetală datorată: pierderii excesive în greutate, condiției corporale scăzute, tehnicii necorespunzătoare de palpare în timpul controlului de depistare a gestației, deficitului de proteină brută din rații sau consumului în exces de proteină degradabilă la nivel ruminal, condițiilor de mediu (de exemplu vremea caniculară);
• stările de boală (de exemplu incidență crescută a infecțiilor uterine, mai ales a celor subclinice);
• toxicitatea (de exemplu corpi cetonici, micotoxine, nivel crescut de azot ureic în sânge – BUN, endotoxine);
• dezechilibru al balanței Ca:P, vitaminelor A, D, E și caroten;
• dezechilibru hormonal (de ex. consumul de furaje cu conținut ridicat de estrogen);
• utilizarea necorespunzătoare a medicamentelor sau a produselor hormonale care influențează funcția de reproducere;
• utilizarea de material seminal provenit de la tauri cu valoare de ameliorare scăzută.

Sugestii:

• ținerea unei evidențe corecte a vacilor ce urmează să intre în călduri și depistarea momentului optim de însămânțare;
• determinarea nivelului de progesteron din lapte pentru a detecta cu acura­tețe apariția căldurilor;
• analiza parametrilor biochimici din sânge și/sau examinarea bacteriologică a secrețiilor genitale;
• examinarea de către medicul veterinar a vacilor cu însămânțări repetate și efectuarea de tratament medicamentos dacă sunt depistate infecții;
• verificarea condițiilor de stocare a materialului seminal și a tehnicilor de însămânțare (cursuri de perfecționare a operatorilor însămânțători);
• analiza azotului ureic din lapte (MUN);
• analiza materiilor prime ce alcătuiesc rația de hrană (de exemplu, schema Weende, conținutul în minerale sau, dacă există suspiciuni, determinări de micotoxine);
• evitați administrarea la animale a furajelor mucegăite sau a celor cu conținut ridicat de estrogen;
• evitați hrănirea cu cereale în cantități mari (așa-numita supraîncărcare cu cereale);
• verificarea echilibrului nutrienților din rații, mai ales atunci când se schimbă una sau mai multe materii prime și/sau furnizorii acestora;
• achiziția de material seminal provenit de la tauri cu valoare de ameliorare mare;
• respectarea practicilor și protocoalelor de vaccinare și biosecuritate.

Avorturi

Cauze posibile, avorturi timpurii (6-7 luni sau mai devreme):

• infecții sau alte boli care cauzează febră mare;
• consumul de plante toxice, intoxicație cu nitrați sau cu acid prusic;
• infecții micotice;
• deficiență de seleniu și vitamina E.

Cauze posibile, avorturi târzii (7-8 luni):

• bruceloză și salmoneloză;
• carențe de vitamină A, E, seleniu și iod;
• consumul de plante toxice, intoxicație cu nitrați sau cu acid prusic, infecții micotice;
• leziuni, răni, accidente;
• agenți infecțioși răspândiți de animalele de companie (în special de câini, de exemplu Neospora caninum).

Sugestii:

• analize de sânge;
• prelevarea de secreții genitale la nivel vaginal în vederea testării pentru diferite infecții;
• analiza materiilor prime pentru conținutul în nitrați, micotoxine;
• analize la apa de băut;
• evaluarea rațiilor pentru conținutul în seleniu, iod, vitaminele A și E;
• carantina animalelor nou intrate în efectiv.

Retențiile placentare

Cauze posibile:

• fătări anormale (de exemplu distocii, fătări premature, făt excesiv dezvoltat, fătarea unui produs mort, avort);
• hipocalcemie (febra laptelui), deficiență de seleniu, vitamina A, E sau caroten;
• administrarea de fân în cantități ridicate sau a unor furaje de slabă calitate;
• infecții specifice, contagioase;
• infecții nespecifice, necontagioase (salmonella, fungi și Actinomyces pyogenes);
• vaci excesiv dezvoltate, excesul de porumb însilozat administrat în perioada de înțărcare (peste 50% din consumul de substanță uscată), supraalimentația;
• deficiențe de calciu și fosfor, excesul de vitamină D.

Sugestii:

• minimizarea condițiilor stresante în perioada de înțărcare și în apro­pierea momentului parturiției;
• prevenirea hipocalcemiei, evaluarea rațiilor specifice perioadei de înțăr­care;
• suplimentarea rațiilor în perioada de înțărcare cu seleniu și vitamină E;
• asigurați 300-350 mg caroten/animal/zi sau echivalentul acestuia în vitamină A (1 mg caroten = 400 unități vitamină A);
• analize de sânge pentru depistarea infecțiilor specifice și nespecifice;
• preveniți îngrășarea animalelor în ultima parte a gestației.

Probleme de reproducere la vițele

• întârzierea maturității sexuale ca urmare a unei hrăniri necorespunzătoare (deficit de energie sau proteină);
• călduri șterse;
• ineficiență în depistarea la timp a vițelelor în călduri;
• anemie (din cauza unor carențe de seleniu, vitamină E sau fier din rații);
• deficit de vitamină A, caroten sau fosfor;
• anomalii genitale (de exemplu sindromul freemartin – femele cu comportament masculinizat și ovare nefuncționale, cervix închis, trompe uterine blocate, tract reproductiv infantil/ subdezvoltat).

Dr. ing. Andreea VASILACHI

Agenția de Dezvoltare și Cooperare din Elveția a finanțat cu 1,5 milioane CHF și a demarat proiectul „Modele de agricultură durabilă în zona montană a României“, un proiect coordonat și executat de FAMD Vatra Dornei și AGROM – RO Mureș, în perioada 2014 – 2016, când au fost construite 6 stâne moderne în tot atâtea județe din Carpații Orientali.

Una dintre aceste stâne model s-a construit pe Pășunea „Lapoș“, situată între 1.150 m și 1.350 m altitudine în etajul molidului din Munții Vrancei, care deservește comunele Nereju, Paltin și Năruja ce aparțin județului Vrancea.

În acest proiect au fost prevăzute fonduri pentru supraînsămânțarea târlelor din jur cu un amestec de ierburi perene valoroase (timoftică, golomăț, păiuș de livezi, raigras peren, păiuș roșu, firuță, ghizdei și trifoi alb) pentru a preîntâmpina infestarea lor cu urzici, știrigoaie, ștevia stânelor și alte specii de buruieni nitrofile.

Prin supraînsămânțarea cu două zile înainte de mutarea târlei, semințele de ierburi prin călcare sunt introduse în sol, unde întâlnesc condiții optime de încolțire, creștere și dezvoltare pe suportul dejecțiilor animalelor, rezultând un covor ierbos calitativ furajer și mult mai productiv decât pajiștile netârlite din jur, invadate de țăpoșică.

Deși despre importanța supraînsămânțării târlelor am vorbit la întruniri cu gospodarii și fermierii, am prezentat problema la emisiunile Radio-TV, am scris numeroase articole de propagandă în revistele de specialitate, totuși această metodă ușor de aplicat nu a avut ecoul și efectul scontat.

Spre marea mea bucurie mi-au venit în ajutor vacile gospodarilor din Sahastru, sat component al comunei Nereju. Aici gospodarii primăvara devreme, înainte de constituirea turmelor pentru vărat, dau drumul vacilor din ogradă, care la o distanță de 2-4 km se duc singure să pască pe pășunea „Lapoș“, după care se întorc de bunăvoie spre seară la casele lor.

În primăvara anului 2016, după supraînsămânțarea unor târle de oi în anul 2015, vacile noastre bine dresate de-a lungul anilor nu s-au mai întors acasă ca de obicei, punând pe jar sătenii, care s-au întrebat ce sa întâmplat cu ele.

Drept urmare s-au dus în întâmpinarea lor și le-au găsit culcate rumegând pe târlele supraînsămânțate anul anterior, refuzând să se întoarcă acasă după ce au dat de bine.

După această întâmplare hazlie mi-a fost ușor să constat că vacile, principalele beneficiare ale unei ierbi de calitate, sunt cele mai fine degustătoare de furaje și în același timp „propagandiste“ pentru efortul nostru de îmbunătățire a covorului ierbos al pajiștilor degradate. Pentru gospodari atitudinea vacilor vrâncene față de un covor ierbos de calitate a fost mai convingătoare decât cele auzite la diverse întruniri și mijloace de propagandă mass-media cunoscute până acum.

Drept urmare, primăria și Obștea Năruja, GAL „Țara Vrancei“ și alții, înduioșați de comportamentul vacilor din Nereju, au hotărât să intensifice lucrările de îmbunătățire a covorului ierbos degradat, garanția sigură a unor produse animaliere de calitate și în cantități corespunzătoare, acțiune care trebuie făcută în paralel cu modernizarea stânelor.

În concluzie, după această întâmplare este bine să ascultăm și de preferințele necuvântătoarelor noastre prin mesajul lor privind îmbunătățirea pajiștilor, dacă le dorim cu adevărat bunăstarea, conform legilor europene.

Teodor MARUȘCA

La Valea Doftanei există singura exploatație eco de bovine din rasa Valdostana-Pezzata Rossa și Pezzata Nera-Valle d’Aosta 1892 din România. Singura sub această formă de colaborare, de fermă-pilot, rezultat al unei asocieri între un crescător român (Petre Vasile), o asociație din nord-vestul Italiei (Associazione Regionale Allevatori Valdostani – AREV-Valle d’Aosta 1892) și Consiliul Local Valea Doftanei. Pentru că văcuțe din această rasă mixtă de carne-lapte, un fel de variantă italiană a Bălțatei Românești, mai există cel puțin într-un loc din țară, la Șeica Mare – Sibiu.

Bazele colaborării au fost puse în anul 2009: ferma IP Valea Doftanei a venit cu banii, AREV Italia, din regiunea Valle d’Aosta, asociație care deține drepturile asupra rasei Valdostana-Pezzata Rossa și Pezzata Nera, cu primele 26 de capete de bovine și apoi cu viței de 2-3 luni, Consiliul Local Valea Doftanei a pus la dispoziție pajiștea montană, iar Consiliul Județean Prahova și-a oferit suportul în promovarea proiectului. Astăzi, la șapte ani de la înființarea exploatației, după cum ne spunea administratorul Viorel Șușu, efectivul a ajuns la 40 de vaci de lapte și ceva mai bine de 20 de capete tineret. Rasa s-a adaptat perfect condițiilor din Valea Doftanei. Ferma mai crește, în afară de văcuțe, și oi. Dispune, de asemenea, de unitate de colectare / procesare a laptelui și de adăpost pe timp de iarnă (stabulație). Vara, având în vedere că rasa este una pretabilă transhumanței, animalele sunt duse la pășunat în munte.

Caracteristici Pezzata Rossa și Pezzata Nera

Rasa Valdostana provine din regiunea autonomă italiană Valle d’Aosta, situată în Alpii Pennini și înconjurată de unii dintre cei mai înalți munți ai Europei – Mont Blanc, Monte Rosa și Matterhorn. Istoria ei vine de prin secolul al V-lea când, se spune, în timpul regatului burgund, au fost aduse din nordul Europei bovine din rasa Herens. Acestea s-au adaptat la relieful și clima dură din Alpi, au suferit metisări repetate astfel încât, în 1892, a rezultat rasa omologată sub acest nume, Valdostana, cu două varietăți, Pezzata Rossa și Pezzata Nera (Castana). În românește, pătata sau bălțata roșie și neagră/maro. În ambele variante, animalele au capul, abdomenul și picioarele albe, iar restul trunchiului roșu sau negru/maro, după caz.

Rasa are dublă capacitate productivă, carne și lapte, este robustă, adaptată la climă aspră, este rezistentă la boli, longevivă, prezintă o bună fertilitate, cu procent ridicat de reușită de la prima inseminare, este puțin pretențioasă la hrană. Practic, vara consumă vegetație din flora pajiștilor alpine, iar iarna sunt suficiente rații de nutreț obișnuit (fân, paie de orz, coceni de porumb, siloz). Pentru performanțe, mai ales în maximul perioadei de lactație, evident că văcuța Valdostana trebuie ajutată cu suplimente de proteină. În locul de origine trăiește la altitudini de 1.500 m, consumă puțin și produce consistent. Producția de lapte este de 13-14 litri/zi, 4.500 într-un ciclu de lactație. Laptele are un procent de 3,5% grăsime și 3,3% proteine, un nivel apreciabil dacă ținem seama de hrană, fiind pretabil mai ales pentru brânzeturi. Capacitatea de creștere/îngrășare este mare. Vițelul are la fătare 30-35 kg, dar înregistrează sporuri zilnice în greutate de 1,2 kg/zi, cifră considerată spectaculoasă de către specialiști. La maturitate, un exemplar ajunge la 550 kg. Greutatea unei vaci de lapte este de 500 kg, iar un taur de reproducție ajunge la 650 kg. Randamentele de sacrificare sunt în jur de 60%. Carnea are o calitate foarte bună și un gust extrem de apreciat în localurile de lux. În funcție de solicitări, un vițel se sacrifică fie când are 180-220 kg, fie când se duce la 350-400 kg.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 32-33

America exportă mai multe cereale decât orice altă țară dar când vine vorba de cerealele utilizate în SUA pentru producția de alimente organice acestea sunt importate din țări precum România și India iar achizițiile din aceste țări s-au dublat anul trecut, informează Bloomberg citând datele furnizate de Guvernul SUA.

Motivul îl constituie faptul că fermierii din Midwest preferă în continuare culturile de organisme modificate genetic și de asemenea utilizează chimicale refuzate de industria organică. Chiar dacă culturile organice reprezintă o mică parte din piața de cereale din SUA, ea crește rapid. Consumatorii și-au triplat achizițiile de alimente organice în ultimul deceniu la peste 35 de miliarde de dolari, în 2014. Cererea pentru cerealele organice a crescut, astfel că importatorii profită de dolarul puternic pentru a-și majora achizițiile de peste hotare.

"În fiecare an cererea se îndepărtează de oferta existentă în SUA. Dacă există o cerere pe piață va exista cineva care să o satisfacă dar aș prefera să fie acoperită de fermierii americani", a declarat Lynn Clarkson, președintele companiei Clarkson Grain Co., un furnizor de porumb și soia organice.

Datele furnizate de Departamentul american al Agriculturii (USDA) arată că importurile de porumb organic s-au triplat anul trecut, ajungând la 303.645 tone, în principal din România și Turcia. În plus, achizițiile efectuate în lunile ianuarie și februarie ale acestui an au fost de cinci ori mai mari decât în perioada similară a anului trecut. De asemenea, în 2015 importurile de soia organică, în principal din India și Ucraina, au crescut cu 45%, până la 317.284 tone, iar în primele două luni ale acestui an s-au dublat. În total, valoarea importurilor de porumb și soia organice s-a ridicat anul trecut la 353,5 milioane de dolari.

Odată cu creșterea cererii se majorează și diferența de preț între culturile organice și cele convenționale. Prețurile spot la porumb furajer organic a fost, în medie, de 8,06 dolari per bushel în săptămâna care s-a încheiat la 26 martie, comparativ cu prețul 3,77 dolari per bushel pentru porumbul convențional înregistrat marți la Chicago Board of Trade. În ceea ce privește soia organică, prețul mediu este de 17,04 dolari per bushel, față de 9,5575 dolari per bushel pentru varianta convențională.

În pofida acestei diferențe de preț, furajele organice reprezintă o mică parte din oferta de cereale de pe piața americană. De exemplu, în 2014, doar 0,2% din suprafețele cultivate cu porumb și soia în SUA au fost alocate soiurilor organice. Unul dintre motive îl reprezintă costurile asociate cu renunțarea la semințele modificate genetic precum și la îngrășămintele pe care majoritatea fermierilor americani le utilizează. Producția la hectar pentru culturile organice este mai mică și există un risc crescut de pagube provocate de dăunători și buruieni. În plus, tranziția de la culturile convenționale la cele organice durează trei ani, perioadă în care costurile vor fi mai mari iar cerealele recoltate nu vor primi un preț similar cu cel pentru culturile organice.

AGERPRES

Organizarea în bune condiţii a procesului de reproducţie la taurine urmărește obţinerea de la fiecare vacă a unui viţel în fiecare an. Acest mod de organizare reprezintă o dublă importanţă: în primul rând se obţine un număr mai mare de produși necesari pentru sporirea efectivelor și în al doilea rând este influenţată pozitiv producţia de lapte, legată la rândul său de desfășurarea normală a ciclurilor de reproducţie, știut fiind că vacile sterile produc pierderi economice deoarece consumă fără să producă. Aceasta presupune ca intervalul între două fătări consecutive, „service-period-ul“, denumit și „calving interval“, să fie de cel mult 12 luni, iar vacile să fie montate, în principiu, în primele 3 luni după fătare.

Datorită faptului că durata gestației la vacă este de 285 de zile, în medie, cu puține variații, compo­nenta care poate prelungi sau scurta intervalul între fătări este în primul rând „service-period-ul“ (SP) sau „perioada de serviciu“.

Durata optimă a SP la vaci este de 45-90 de zile. Ceea ce trebuie menționat este faptul că vacile se vor monta în această perioadă în mod diferențiat, la unul din cele patru cicluri de călduri, în funcție de involuția uterului după fătare, starea de întreținere, nivelul producției de lapte și durata lactației precedente.

Practica a demonstrat că vacile rămân mai ușor gestante dacă sunt montate la unul din primele 3-4 cicluri de călduri după fătare, dar mai ales în ciclul II sau III. Dacă sunt montate în ciclul IV instalarea unei noi gestații se realizează mai greu. În acest sens se recomandă respectarea următoarelor reguli:

– vacile primipare (care au fătat prima dată), cu o producție mai mică de lapte, se vor monta la al II-lea sau al III-lea ciclu de călduri;

– vacile adulte cu stare bună de întreținere, cu producție de lapte mijlocie se vor monta la al II-lea ciclu de călduri;

– vacile adulte cu producții mari de lapte și cu stare de întreținere bună se vor monta la al III-lea ciclu de călduri;

– vacile cu producții foarte mari de lapte, al căror organism a făcut eforturi deosebite pentru susținerea acestor producții (plus variante), trebuie însămânțate la al IV-lea ciclu de călduri, pentru a permite realizarea unei lactații viitoare normale, de 305 zile, și un repaus mamar de minimum 45-50 de zile. Amânarea montei după al IV-lea ciclu se poate face numai pentru cele cu o stare de întreținere necorespunzătoare, cu fătări distocice (grele) și afecțiuni „post partum“ (după fătare).

În urma observațiilor efectuate s-au constatat corelații pozitive între durata lactației și indicele service-period. La vacile subnutrite și la cele care stau în stabulație permanentă căldurile apar mai târziu după fătare, comparativ cu vacile alimentate rațional și care au posibilitatea de gimnastică funcțională (mișcare) prin pășunat sau cel puțin plimbare în padocuri.

Putem aprecia că, atunci când la o alimentație asigurată cantitativ și calitativ se adaugă condiții optime de întreținere și un regim zilnic de mișcare, există toate șansele ca puerperiumul (timpul scurs de la parturiție până la involuția completă a organelor genitale) să se încadreze în limite normale, iar service-periodul să nu depășească 80 de zile, realizându-se astfel condiții ideale pentru desfășurarea procesului de reproducție, care permite obținerea anuală a unui vițel de la fiecare vacă furajată, conform unui calcul simplu: 285 zile de gestație + 80 de zile service-periodul = 365 de zile.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

Durata gestaţiei la vaci este, în medie, de 285 zile, cu variaţii cuprinse între 270-300 de zile. Gestaţia este mai scurtă cu 1-3 zile la primipare şi la vacile care fată doi viţei.

Primele semne ale apropierii fătării se evidenţiază cu 8-10 zile înainte de fătare, când abdomenul vacii se lasă mai jos, mai ales în partea dreaptă, flancurile se adâncesc, de o parte şi alta a cozii se formează două adâncituri, ugerul se congestionează, iar sfârcurile devin turgescente datorită apariţiei colostrului.

În ziua fătării, cu 2-3 ore înainte, apar durerile determinate de contracțiile uterine, vaca este neliniștită, se culcă și se scoală mereu, urinează frecvent și nu mai consumă hrană. La apariția acestor semne, îngrijitorul spală și dezinfectează cu o soluție de permanganat de potasiu 1‰ trenul posterior, în special vulva, schimbă așternutul cu un strat gros de paie uscate și curate și dezleagă vaca de la stand, pentru ca aceasta să-și găsească o poziție comodă pentru fătare. Pentru a nu produce o infecție vițelului în timpul intervenției la fătare, îngrijitorul își va spăla mâinile cu apă caldă și săpun și le va dezinfecta cu alcool. El va aștepta expulzarea normală a uterului și nu va interveni decât atunci când fătarea decurge greu.

Fătarea este un act fiziologic care se desfășoară stadial, deosebindu-se la toate mamiferele trei stadii: stadiul de deschidere a cervixului, de expulzare a fătului și de eliminare a placentei.

Stadiul de expulzare a fătului durează, la vacă, în medie, 1-4 ore. Expulzarea spontană a vițelului este facilitată de lubrifierea conductului pelvin de lichidele („apele“) alantoidian și amniotic. Atunci când aceste lichide s-au eliminat de mai mult timp, este necesară lubrifierea manuală a conductului vaginal și a corpului vițelului cu vaselină neutră sau ulei comestibil. Supravegherea atentă a vacilor la care se apropie fătarea și în timpul fătării, atât ziua cât și noaptea, este foarte importantă.

După fătare, vacii trebuie să i se asigure o îngrijire deosebită. Din cauza eforturilor depuse, vaca transpiră și trebuie bușumată cu un șomoiog de paie.

Dacă fătarea a avut loc în grajd în timpul iernii, după igienizarea trenului posterior și a organelor genitale externe, vaca trebuie acoperită cu o pătură sau cu saci de pânză.

Pentru restabilirea funcțiilor vitale, la circa o oră de la fătare, vacii i se administrează o găleată de apă la temperatura de 36-37°C, în care se adaugă 1 kg de tărâțe de grâu și 50-60 g sare de bucătărie. Trebuie să avem în vedere că după fătare pofta de mâncare este redusă și revine treptat după circa 3 zile. Dacă acest lucru nu se întâmplă, vaca poate fi suspicionată de infecția uterului.

Înainte de primul supt (sau muls) ugerul se spală bine, se șterge cu un prosop curat, iar primele jeturi de colostru nu vor fi supte de vițel, ci se vor mulge separat într-un vas deoarece conțin un număr foarte mare de microbi adunați la intrarea în canalul mameloanelor. Colostrul colectat va fi tratat cu o substanță antiseptică sau va fi ars.

O problemă importantă ce trebuie avută în vedere este urmărirea de către îngrijitor a eliminării placentei, care în mod normal are loc după circa 6 ore de la fătare. Dacă eliminarea acesteia nu se produce după 24 de ore, este necesară intervenţia medicului veterinar. Intervenţia pentru eliminarea manuală a placentei înainte de o zi nu se recomandă deoarece este o manoperă aseptică care de cele mai multe ori produce inflamaţii ce supurează, iar netratarea corespunzătoare duce la sterilitate. Pe timp răcoros remedierea retenţiei placentare poate fi amânată cu o zi, dar o amânare mai lungă nu se recomandă deoarece încep procesele de putrefacţie anaerobă.

Laptele vacilor cu retenţie placentară conţine timp de 2-3 zile toxine ce pot produce gastroenterite viţeilor nou-născuţi.

Cauzele retenţiilor plancentare sunt multiple, printre care unele boli – fătările premature, gemelare sau distocice (greoaie), dar şi lipsa de mişcare a vacilor gestante în perioada de stabulaţie.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

O singură persoană, două meserii făcute cu pasiune şi dăruire, o muncă care înseamnă nu doar dedicare şi satisfacţie, ci şi probleme, provocări pe care cu răbdare şi încredere omul harnic ştie să le rezolve. Oblezov Dumitru din comuna Moldoviţa Raşca este pădurarul care a avut ambiţia să înveţe o altă meserie, aceea de crescător de animale, şi are curajul să meargă pe noua tendinţă care începe să prindă contur în zona de nord a ţării – vaca de carne Angus. L-am găsit printre animale şi am vrut şi noi să vedem cum se descurcă.

– Am văzut că aveţi vaci rasa Angus. De când creşteţi animale şi ce v-a determinat să vă axaţi pe această rasă?

– Mă ocup de muţi ani de creşterea animalelor. În trecut am crescut metişi de Bălţată cu Angus şi Bălţată cu Charolaise, iar acum cresc doar Angus. Am luat această decizie după ce, vorbind cu doctorul Pachiţeanu şi vicepreşedintele Mihai Vlas de la Asociaţia Angus, am aflat mai multe despre această rasă. Dumnealor mi-au explicat că pe terenul pe care-l avem aici, mai sărăcăcios, s-ar preta rasa Angus, foarte rezistentă, care paşte orice şi valorifică bine păşunile montane.

– Când aţi adus primele animale şi ce efectiv aveţi acum?

– În octombrie 2013 am cumpărat 11 capete de Angus pur, 10 viţele şi un tăuraş. Pe lângă acestea mai am şi 28 de capete de metişi – Angus cu Hereford – metis F1 pe Bălţată şi F2 cu Hereford.

– Aşadar, aţi intrat în fenomenul genetic de-acum…

– Da, mi-a adus doctorul Pachiţeanu din America 15 doze de Hereford.

– Îndrăznesc să vă întreb, ce sunteţi de meserie?

– Pădurar.

– Şi faceţi în paralel ambele meserii?

– Da, se completează una pe cealaltă. Am şi ajutor în gospodărie – doi copii, ginerele. Fiului meu îi plac animalele, aşa că vrem să ne extindem, să facem o afacere de familie. Decât să plece în altă parte mai bine să ducă un trai decent aici, nu căpşunar slujind la alţii. „Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în ţara mea.“

– Bine gândit. Aveţi suprafaţă de păşune suficientă care să vă satisfacă cerinţele?

– Am concesionat de la primărie o suprafaţă de 70 ha de păşune. Suntem trei în asociaţie şi avem împreună un efectiv de 70 de capete. Pe timpul iernatului coborâm şi avem fiecare suprafeţele necesare. Eu am 12 ha, iar restul mai cumpăr – siloz, una alta, ne descurcăm.

– Cum vă descurcaţi iarna cu furajele?

– Tot prin Asociaţia Angus Prod, care ne furnizează silozul şi tot ce e necesar, în afară de fân şi celelalte, pe care le am eu. Angus-ul şi chiar şi metişii valorifică bine grosierele. În urma lor nu rămâne nimic.

– De ce aţi ales bovina de carne şi nu aţi mers pe lapte?

– Am făcut această alegere deoarece la noi costurile pentru vaca de lapte sunt foarte mari. În această zonă nu putem cultiva porumb, lucernă, deci nu putem asigura concentratele necesare. Pe când la rasa de carne – cum e Angus – fânul şi apa sunt suficiente.

– Ce faceţi cu valorificarea, căci am înţeles că e o problemă.

– Da, ne-a fost mai uşor să le aducem, să investim, însă la capitolul valorificare vom vedea. Încă nu avem o soluţie, dar dl dr. Pachiţeanu e în căutarea ei şi am înţeles că are un proiect pentru abatorizare în Elveţia.

– Vă gândiţi să vindeţi direct carcasă sau produşi?

– După cum am gândit eu, dumnealor ar putea să facă o îngrăşătorie acolo, pentru că au furajele necesare, iar eu să le livrez viţei la înţărcare, de şase-şapte luni, toamna, când cobor de pe munte. Eu rămân cu mamele şi fac o nouă generaţie, iar dumnealor îngraşă viţeii şi-i valorifică.

– Da, e o soluţie, un lanţ de producţie benefic.

– Eu cred că este cea mai bună variantă, căci dacă investesc şi în furaje pentru îngrăşare costurile deja sunt destul de mari şi nu merită.

– Aşa este. Există, aşadar, un trend ascendent în ceea ce priveşte creşterea acestei rase de carne, Angus. Spuneaţi că sunt mulţi care vă vizitează.

– Da, ne vizitează şi vor să cumpere din produşii noştri. Bineînţeles, ne înţelegem cu oamenii la un preţ puţin mai mic, pentru că vrem să-i încurajăm. E o satisfacţie să vezi în comună câteva ferme cu 30-40 de capete – v-am spus cum e aici, la noi, cu pământul, nu se poate vorbi de ordinul sutelor. Dar câteva zeci de capete pot asigura unei familii un trai decent. Plus mulţumirea sufletească, pentru că ne place ceea ce facem.

– Până la urmă, preocuparea principală a oamenilor din zonă este creşterea animalelor…

– Asta este, dintotdeauna. Vii la serviciu, treci pe la ele şi te încarci cu energie pozitivă.

– Eu vă doresc succes şi să creaţi cât mai multe ferme.

Maria BOGDAN

Crescătorii de bovine se tem că, din cauza bolii limbii albastre, viţeii româneşti nu vor mai avea căutare la export, după ce Israelul, Indonezia şi Siria au impus deja restricţii. Şi printre oieri există îngrijorare, mai ales că nu se mai cumpără nimic în piaţă. Totul este blocat.

Claudiu Frânc, preşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România (FCBR), spune că, aşa cum era de aşteptat, apariţia focarelor de boală a limbii albastre i-a determinat pe străini să impună restricţii la importul de animale vii din România, iar până se va debloca această situaţie va trece mai mult ca sigur ceva vreme. Cei mai afectaţi vor fi crescătorii de animale, pentru că vor fi nevoiţi să le ţină în ferme, ceea ce presupune costuri suplimentare. Pe de altă parte, se pune problema ca nu cumva din cauza bolii să fie afectată relaţia şi cu China – asiaticii au început deja să pună întrebări pe acest subiect, după cum spun jucătorii din piaţă – şi primul lot de Bălţată Românească care urma să fie livrat în octombrie către China să plece cu întârziere, afirmă Claudiu Frânc, care speră totuşi ca acesta să nu fie amânat.

„După cum arată pe hartă, putem discuta că tot sudul României este închis, ceea ce va crea probleme pentru fermieri. Pierderile economice sunt destul de importante, mai ales că vine şi perioada de stabulaţie, iar tineretul nu mai pleacă la export. Totul este blocat la momentul actual“, a declarat Frânc.

Preşedintele FCBR mai spune că pericolul răspândirii bolii limbii albastre este mai mare la ovine deoarece acestea stau mai mult timp pe păşune, pe când la vaci în ferme se pot realiza mult mai uşor dezinsecţii. Frânc speră, însă, ca boala să nu pătrundă şi în ferme, pentru că ar fi o lovitură puternică pentru crescători, mai ales după scandalul aflatoxinei.

Ce spun fermierii

Mircea Ciurea, un cunoscut crescător de vaci din Ardeal, afirmă că mai mult ca sigur exportul de animale vii către ţările arabe – principala destinaţie la export – va avea de suferit. Cât despre o eventuală reducere a preţurilor la carnea de vită pe piaţă, în urma restricţiilor la export, nu prea crede că se poate întâmpla, pentru că oricum şi la momentul actual preţul de achiziţie este destul de mic. El se aşteaptă ca efectul să fie mult mai puternic la ovine, pentru că în mare parte efectivele de animale merg pe piaţa externă.

La rândul lui, Aurel Placinschi, un fermier din Iaşi care are o fermă de vreo 200 de vaci de lapte, susţine că n-ar trebui să ne speriem, pentru că este vorba mai mult de o „psihoză“. Cât despre consumul de carne de vită, el declară că nu prea are cum să fie afectat, pentru că oricum era mic în România.

În acelaşi timp, Ioan Radu Moldovan, vicepreşedintele Asociaţiei Judeţene a Crescătorilor de Bovine Alba – un judeţ în care există mulţi crescători de bovine – spune că în această parte a ţării piaţa a căzut, nefiind exclus să scadă preţul în viu la fermieri.

Cel mai greu va fi însă pentru crescătorii de berbecuţi, care se tot chinuie de câţiva ani să ajungă în ţările arabe.

„Boala limbii albastre ne-a blocat livrările de berbecuţi. Intermediarii pentru exportul spre ţările arabe s-au retras deja. Am rămas fără parteneri“, spune Taşcu Caraman, unul dintre cei mai mari crescători de berbecuţi din România. Acesta avea în stoc la începutul lunii septembrie un efectiv de circa 10.000 de berbecuţi.

Focare în tot mai multe judeţe

Primul caz de boala limbii albastre la bovinele din România a fost raportat în acest an pe 22 august, la o fermă din Buzău. Până la data de 3 septembrie, un număr total de 347 de animale se îmbolnăviseră deja în 12 județe ale țării, cele mai multe cazuri fiind în Buzău, Prahova şi Vâlcea. Rata mortalității era la acel moment de 0,9% din totalul bovinelor infectate. Pentru a preveni apariţia unor focare în fermele comerciale, vacile din aceste exploataţii ar putea fi vaccinate încă din acest an împotriva bolii limbii albastre (Bluetongue), au anunţat oficialii de la Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).

Boala limbii albastre este o boală virală care afectează ovinele, bovinele, caprele şi alte rumegătoare. Nu este contagioasă şi se transmite prin culicoide (musculiţe înţepătoare), potrivit site-ului Comisiei Europene. În prezent, 24 de serotipuri ale virusului sunt cunoscute în diferite părţi ale lumii. Virulenţa şi rata de mortalitate ale serotipurilor variază considerabil. Boala prezintă un tipar sezonier în funcţie de perioadele de abundenţă a speciilor de culicoide din timpul anului. Frecvenţa cazurilor de boală creşte mai ales spre sfârşitul verii şi toamna.

Ioana GUŢE

Seceta de anul trecut, lipsa unor politici guvernamentale coerente în domeniu, dar şi monopolul multinaţionalelor pe piaţa lactatelor din România au pus pe butuci crescătorii de bovine mici şi medii care s-au văzut nevoiţi să tragă obloanele şi să-şi ducă animalele, de multe ori de rasă superioară, la abator.

În 2012, seceta a pârjolit ogoarele şi a făcut să explodeze preţul cerealelor şi al nutreţului. Fermierii spun că nu s-au simţit protejaţi de stat în niciun fel. Un exemplu grăitor este cel al unui crescător de vaci din judeţul Teleorman care, confruntat cu perspectiva acumulării de datorii într-un ritm galopant, a apelat la o măsură radicală.

„Anul trecut am avut 1.700 de vaci, însă acum mai am vreo 160. În 2012 n-am putut să asigur hrana pentru animale de pe cele 235 ha de lucernă. Am fost nevoit să o cumpăr. Pe de altă parte, am vândut orz la începutul anului trecut cu 0,9 lei pe kilogram, că atât era piaţa, şi am cumpărat câteva luni mai târziu, pe fondul secetei, cu 1,4 lei pe kilogram. Am constatat că, dacă mă încăpăţânez să cresc vaci, pierd bunăstarea familiei şi mă şi îngrop în datorii, pentru că în câteva luni am acumulat datorii la bănci de 235.000 de euro. (...) Nu există un act normativ, o lege a calamităţilor sau o ordonanţă de urgenţă cu privire la calamităţi. Ce iau pe mere dau pe pere. Cunosc mulţi oameni ajunşi la sapă de lemn care din toamnă vor să ducă vacile la abator pentru că nu mai fac faţă cheltuielilor cu întreţinerea, hrana, apa, angajaţi şi impozite“, constată cu tristeţe Victor Chivu, un crescător de vaci din Conţeşti, judeţul Teleorman.

Efective în scădere cu o treime

Acesta este departe de a fi un caz izolat. Sectorul bovinelor a consemnat un recul fără precedent, care arată vulnerabilitatea acestuia şi precaritatea măsurilor de protecție.

„Nu vorbim despre un risc de depopulare a şeptelului, ci de o certitudine. De la 1,2 milioane de capete, câte au fost consemnate la nivel naţional toamna trecută, am ajuns la doar 800.000 în prezent. Cele mai multe tăieri au avut loc între noiembrie 2012 şi februarie 2013. Numai în noiembrie anul trecut, efectivele de bovine au fost reduse cu 21% faţă de noiembrie 2011. Cum să susţină fermierii efectivele de animale, dacă grâul şi porumbul au ajuns la un leu şi ceva kilogramul?!“ se întreabă retoric Claudiu Frânc, un fermier cu peste 300 de bovine la Seini, judeţul Maramureş, şi preşedinte al Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România (FCBR). Acesta s-a văzut nevoit să renunţe şi el la un sfert din efective, de anul trecut şi până în prezent.

Nu numai crescătorii de bovine au avut de suferit de pe urma secetei. Şi la ovine situaţia este la fel de disperată.

„Acum doi ani preţul porumbului era de 0,65 lei pe kilogram, iar kilogramul de carne de miel se vindea cu 11 lei. Anul trecut, porumbul era un leu, iar kilogramul de miel 9 lei. Unde mai pui că în 2012 kilogramul de fân a fost mai scump decât cel de porumb, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată în 25 de ani de când mă ocup de creşterea oilor“, a declarat Nicu Cioranu, unul dintre cei mai mari crescători de ovine din România.

Coşmarul fermierilor nu a luat sfârşit încă, pentru că nu este exclus ca şi acest an să fie unul la fel de problematic.

„Chiar dacă toată lumea zice că va fi un an bun, pentru noi nu se arată aşa. Din cauză că a plouat într-una am pierdut prima coasă la lucernă, aşa că dacă n-am putut-o recolta la timp pe prima, nu vom mai aduna mare lucru la a doua. Pe de altă parte, se anunţă două luni de secetă, aşa că nu ştim cum vom sta la grâu şi porumb în toamnă“, a continuat Claudiu Frânc.

Procesatorii bat şi ei un cui la coşciugul fermierilor

Ca şi cum seceta nu i-ar fi lovit suficient, fermierii au avut de suferit şi de pe urma politicii practicate de multinaţionalele care controlează piaţa lactatelor.

„Ce, eu să muncesc, iar beneficiile să le ia procesatorul?! Eu primeam 1,3-1,35 lei pe litrul de lapte, iar ei îl dădeau cu 5-6 lei litrul, un lapte net inferior. (...) Cresc vaci de 11 ani, iar acum, când intru în bază şi văd pustiu, plânge sufletul în mine. În 2007, în trei luni, am adus cea mai bună genetică din România, 11 tiruri de vaci din Danemarca, Olanda, Germania şi Franţa. Acum le-am vândut către trei ferme din Braşov, iar vreo 300-400 de animale le-am dat la abator (...) M-a prins criza cu pantalonii în vine. Tocmai terminasem investiţia, când firma cu care aveam contract ne-a scăzut preţul de achiziţie în 2008 cu 30%. Acum un an au mai scăzut 0,25 lei pe litru. M-au prostit să investesc în fermă, m-au pus să iau vaci bune şi apoi mi-au zis că nu pot să-mi cumpere laptele la un preţ corect pentru că e criză. Dar ei au crescut între timp preţul la lapte cu 15-18%“, a continuat Victor Chivu.

Şi nu este singurul fermier care crede că multinaţionalele profită de pe urma muncii lor.

„Majoritatea procesatorilor au păstrat preţurile de achiziţie a laptelui la acelaşi nivel ca anul trecut. O companie care, din păcate, operează în nord-vestul ţării, deci şi la noi, a scăzut preţurile de achiziţie cu 0,13 lei pe litru fără niciun motiv. O să mai aşteptăm două-trei săptămâni să se stabilizeze piaţa şi o să ne reorientăm către procesatorii mai mici“, a mai spus Claudiu Frânc.

Cireadă răzleaţă în calea lupilor

Fermierii recunosc că problemele lor cu procesatorii şi cu Guvernul, care nu are nicio politică credibilă pentru zootehnie, sunt cauzate, în bună măsură, de dezorganizarea fermierilor din acest sector.

„Dacă noi nu suntem uniţi, ne dispersează, îşi bat joc de noi. Este adevărat că unii acceptă preţuri mici de la multinaţionale pentru că au leasing şi credite pe care trebuie să le plătească. Statul nu face nimic să putem ajunge la o înţelegere cu băncile, de genul nu putem luna asta, vă dăm luna viitoare. Guvernanţii ne lasă să murim zicând că nu le dă voie Banca Mondială şi FMI-ul să ajute agricultorii aflaţi în colaps. Nu l-am văzut pe Ponta să intre şi el într-o fermă să vadă cu ce ne confruntăm, aşa că nu o să mai cresc vaci decât atunci când îşi va asuma răspunderea cineva din guvern, când vor răspunde penal şi cu libertatea pentru dezastrul din zootehnie. Nu aş fi renunțat dacă primeam vreun ajutor. Nu ne mai rămâne decât să blocăm vămile, cum au făcut bulgarii, numai că anul trecut doar eu am ieşit cu utilajele în stradă să mă bat cu jandarmii“, a mai spus fermierul din Teleorman.

Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, declara recent că a discutat cu reprezentanţii asociaţiilor de fermieri din zootehnie cu privire la un eventual sprijin din partea Guvernului ca urmare a secetei generalizate la nivel global de anul trecut şi că a solicitat Bruxelles-ului o plată suplimentară de 4,5 euro pe cap de animal, în zonele defavorizate.

Marius ŞERBAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013

Probabilitatea de a obţine câte un viţel pe an de la fiecare vacă depinde în cea mai mare măsură de eficienţa însămânţărilor efectuate în primele 80 de zile după fătare, care, la rândul lor, sunt influenţate de modul cum a decurs fătarea şi de viteza de recuperare a animalului în vederea unei noi gestaţii. De aceea, în ultimele trei luni de gestaţie este necesară adoptarea unui regim de furajare diferenţiat, din care să se elimine borhoturile, şi realizarea unei hrăniri stimulative bazate pe substanţe proteice, săruri minerale şi vitamine liposolubile. Este necesară, de asemenea, o evidenţă corectă a vacilor aflate în luna a 8-a de gestaţie pentru acordarea unui repaus mamar (perioadă de înţărcare) de cel puţin 45-60 de zile.

După fătare, în organismul matern se produc însemnate modificări generale şi locale în ceea ce priveşte uterul, care involuează sub aspect macroscopic şi regenerează sub aspect microscopic. În mod normal, la vacă uterul îşi reduce volumul la jumătate după 4 zile de la fătare, cu 2/3 la 8 zile şi revine la dimensiunile normale pentru starea de negestaţie la două săptămâni. Regenerarea histomorfologică completă a glandelor uterine are loc la vacă numai la o lună şi jumătate de la fătare, mai precis la 42-50 de zile.

În mod normal, vacile nu-şi redobândesc capacitatea maximă de concepţie decât după aproximativ 7 săptămâni de la fătare, cu condiţia ca fătarea şi involuţia puerperală să se fi desfăşurat normal. De aceea, rezultate satisfăcătoare de fecunditate nu pot fi obţinute decât după acest interval de timp. Deşi majoritatea vacilor intră în călduri la 30-35 de zile după fătare, prima însămânţare nu trebuie făcută sub limita de 6 săptămâni. De aceea trebuie combătute concepţia şi practica conform cărora darea la montă a vacilor la primul ciclu de călduri apărut după fătare scurtează durata intervalului dintre fătări cu un ciclu sexual. Acest lucru este neştiinţific şi se soldează, aproape întotdeauna, cu repetarea căldurilor ca urmare a mortalităţii embrionare, întrucât glandele uterine nu sunt apte pentru a secreta embriotrof, pe seama căruia se realizează creşterea şi dezvoltarea embrionului la începutul gestaţiei. Desigur că nu se exclude posibilitatea obţinerii unei gestaţii sporadice şi în cazul însămânţării la 20-30 de zile după fătare, dar trebuie ştiut că, la acest interval, şansele de a obţine fecunditatea sunt cele mai scăzute.

Embriotroful se prezintă ca o emulsie de culoare alb-roşiatică formată din leucocite, eritrocite, celule epiteliale întregi sau pe cale de degenerare grăsoasă, nuclei celulari, o mare masă de substanţă albuminoidă şi picături de grăsime. El conţine 10,5% substanţe de natură albuminoidă, 1,25% grăsimi, săruri minerale şi apă. Embriotroful are o compoziţie calitativă asemănătoare cu colostrul şi de aceea i s-a dat numele de lapte uterin. Embriotroful asigură aproape în exclusivitate nutriţia oului după nidare (implantarea în uter) şi a embrionului în perioada dezvoltării embrionare, rămânând un factor nutritiv mai mult sau mai puţin important după stabilirea placentei. Însămânţarea femelei la primul ciclu de călduri după fătare, când uterul este incomplet refăcut din punct de vedere histologic şi se manifestă scăderea metabolismului local prin modificarea cantitativă şi calitativă a embriotrofului, este una dintre cauzele mortalităţii embrionare legate de uter.

Mortalitatea embrionară este una dintre cauzele repetării căldurilor, de obicei la intervale mai lungi decât cele fiziologice, fiind în majoritatea cazurilor semnul unic al avortului timpuriu. Prevenirea mortalităţii embrionare se poate face prin însămânţarea artificială sau monta naturală, după 60 de zile de la fătare pentru vacile cu producţie moderată de lapte, şi se poate amâna până la 90 de zile la cele cu producţii mari. O atenţie deosebită se va acorda tratării endometritelor (inflamaţie a mucoasei uterine) pentru a se ajunge la vindecarea lor completă, altfel se înregistrează multe cazuri de avort ovular, dar mai des embrionar.

În sezonul de stabulaţie, pe lângă tratamentul antiinfecţios, trebuie să se ţină seama de îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, furajare, microclimat corespunzător, condiţii de zooigienă din cele mai bune, dar şi de plimbări zilnice ale animalelor.

Ing. Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Mircea Ciurea, fostul preşedinte al Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România (FCBR), a înfiinţat de curând o nouă organizaţie a crescătorilor de vaci - Asociaţia Crescătorilor de Bălţată Românească de tip Fleckvieh. Scopul acesteia vizează, în primul rând, îmbunătăţirea calităţii performanţelor la animale în urma colaborării cu germanii de la BVN.

Colaborare cu nemţii

Membrii fondatori sunt Asociaţia Crescătorilor de Bălţată Românească din judeţul Alba, Cooperativa Agricolă Someş-Arieş (al cărei proprietar e Ciurea), alături de câţiva fermieri din Satu Mare şi Mureş. „Mai sunt şi alţi fermieri din Bihor care vor să vină“, spune Ciurea. În total, membrii asociaţiei dispun de circa 7.000 de animale.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ioana GUŢE
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012