România deține un șeptel de cca 2 milioane de capete de taurine, ceea ce reprezintă aprox. 2,30% din totalul efectivului exploatat la nivelul Uniunii Europene (FAOSTAT, 2017). 90% din vacile din România sunt crescute în ferme de tip asociativ-familiale sau simple gospodării, iar restul de 10% în ferme de tip industrial (MADR, 2017). Acest articol se adresează acelor exploatații cu caracter tradițional și își propune să înlesnească pentru fermieri înțelegerea principiilor de alimentație caracteristice sistemului românesc de exprimare a necesarului nutritiv al animalelor și a valorii nutrețurilor.

Pentru ca o vacă să producă lapte de calitate, în codiții de eficiență economică, aceasta trebuie să primească o rație echilibrată. Necesarul nutrițional al unui animal se compune din necesarul pentru întreținerea funcțiilor vitale (ceea ce necesită animalul ca să poată trăi) și necesarul pentru producția de lapte. Exprimarea acestui necesar nutrițional se face cu ajutorul a cel puțin 5 principii nutritive: substanță uscată (kg/cap/zi), energie (UNL/cap/zi), proteină (g PDI/cap/zi), minerale (g Ca și P/cap/zi) și caroten (mg/cap/zi).

Substanța uscată

Taurinele sunt animale poligastrice, prezentând anumite particularități la nivelul sistemului digestiv.

Astfel, stomacul acestora este tetracameral și specializat în valorificarea furajelor de volum (bogate în celuloză). Pentru o bună funcționare a prestomacurilor este necesară acordarea unei atenții deosebite structurii și conținutului rației. Pentru evaluarea acestui parametru, trebuie să ținem cont de structura fizică a rației (particulele de furaj trebuie să aibă dimensiuni cuprinse între 1-3 cm), coeficientul optim de încărcare (kg SU/UN între 1,5 și 3,3) și fermentescibilitatea mijlocie (nivel de energetice echilibrat).

Energia

Se măsoară în unități nutritive lapte (UNL), sistem românesc, propus în 1991 de dr. Ghe. Burlacu. Necesarul vacilor este de cca 0,95 UNL/100 kg greutate vie și de 0,48 UNL/litru de lapte.

Tabelul de mai sus permite stabilirea exactă a necesarului zilnic de energie al unei vaci de lapte. Acesta se află la intersecția dintre linia corespunzătoare greutății vii a vacii cu coloana producției de lapte. În cazul de mai sus, o vacă cu o greutate de 550 kg și o producție zilnică de 20 litri de lapte/zi va necesita un aport energetic de 14,70 UNL.

Proteina

Pentru exprimarea necesarului de proteină se recomandă sistemul francez care presupune folosirea proteinei digestibile în intestin (g PDI). Acest sistem ține cont de capacitatea biomasei ruminale de a prelucra sursele de proteină atât din punct de vedere energetic, cât și din punctul de vedere al conținutului de azot. Astfel, sistemul PDI presupune exprimarea necesarului exprimat în PDIE (proteina digestibilă în intestin permisă de conținutul energetic al rației) și PDIN (proteina digestibilă în intestin permisă de conținutul în azot al rației). Cele trei valori trebuie să fie egale (necesarul se exprimă în g PDI, iar aportul în g PDIE și g PDIN), având în vedere că vaca poate valorifica aportul proteic doar la nivelul parametrului cel mai mic. Dacă o vacă are un necesar de 1.250 g PDI, iar rația cu care este hrănită asigură un aport de 1.000 g PDIE și 1.300 g PDIN, vaca va primi prin rație un aport real de proteină de doar 1.000 g PDI/zi, ceea ce nu este suficient! Necesarul de întreținere al unei vaci este de cca 67,5 g PDI/100 kg greutate vie și de 50 g PDI/litru de lapte produs.

Și în acest caz, intersecția dintre linia determinată de greutatea vacii și coloana definită de nivelul producției determină necesarul de proteină al animalului. Vaca exemplificată aici va avea un necesar de 1.371 g PDI.

Macromineralele

Fermierii trebuie să acorde o atenție deosebită aportului de calciu (g Ca/zi) și fosfor (g P/zi) deoarece acestea joacă un rol vital în menținerea bunăstării animalelor producătoare de lapte. Se recomandă câte 5 g de Ca și P pentru fiecare 100 kg greutate vie a animalului și câte 3 g, respectiv 2 g, de Ca și P pentru fiecare litru de lapte produs. O vacă de 550 kg și cu o producție de 20 litri de lapte va avea următorul necesar de macroelemente:

• Întreținere: 550 kg GV/100 * 5,0 g Ca = 27,5 g Ca
• Producție: 20 L lapte * 3,0 g Ca/L = 60,0 g Ca
• Total: 87,5 g Ca

• Întreținere: 550 kg GV/100 * 5,0 g P = 27,5 g P
• Producție: 20 L lapte * 2,0 g P/L = 40,0 g P
• Total: 67,5 g P

Vitaminele

În general, aportul vitaminic se asigură prin suplimente și premixuri, iar în grija fermierului rămâne doar echilibrarea surselor de caroten. Necesarul vacilor de lapte este de 15 mg/100 kg GV și 15 mg/1 L lapte. Astfel, vaca exemplificată va avea un necesar de 382,5 mg caroten/zi.

Rația zilnică

Furajele care formează rația zilnică reprezintă surse de nutrienți (UNL, PDI, Ca, P, caroten etc.). Dezideratul major este acela de a găsi combinarea optimă a acestora astfel încât necesarul nutrițional al vacilor să fie satisfăcut în proporție de 100%.

Având în vedere variabilitatea producției de lapte a unui efectiv de vaci de lapte, se recomandă optimizarea unor rații individuale sau formarea de grupe tehnologice. Pentru a ușura această muncă a nutriționistului se poate aplica următoarea strategie de alimentație:

– se va calcula o rație de bază care să satisfacă necesarul vacilor pentru întreținere și producția a 10 litri de lapte;

– producția de lapte ce depășește cei 10 litri asigurați prin rația de bază va fi susținută cu ajutorul unui nutreț combinat de completare astfel optimizat încât, prin administrarea unui kg, să asigure producția a 2 l de lapte.

O rație bine echilibrată, destinată vacii prezentate aici, va avea următoarea structură și caracteristici:

– 25 kg siloz de porumb

– 8 kg fân de lucernă

– 5 kg nutreț combinat IBNA pentru vaci în lactație exploatate în sistem semiintensiv.

Prin combinarea celor trei furaje, rația asigură bunăstarea vacii și manifestarea potențialului genetic al acesteia. Avantajul principal al acestei metode constă în faptul că rația este foarte versatilă doar prin modificarea cantității de nutreț combinat în funcție de variația producției de la o zi la alta sau de la o vacă la alta. IBNA Balotești vă propune un nutreț combinat a cărui structură și optimizare au rezultat în urma studiilor efectuate de cercetători cu experiență vastă în domeniu. De asemenea, specialiștii noștri stau la dispoziția crescătorilor care doresc consultanță în domeniul nutriției vacilor de lapte.

Pentru detalii suplimentare vă stăm la dispoziție!

IBNA Balotești

Șef Serviciu MCTE

Ing. Alexandru KELEMEN

0764.909.219; Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Fermierul Vasile Tofeni, în vârstă de 46 de ani, din Dumitra, o comună din județul Bistrița-Năsăud, crede în ideea de fermă familială. Chiar el a înființat în anul 2000, o mică fermă de vaci din rasele Bălțată românească și Holstein, aduse din Olanda.

„De mic copil am lucrat la o fermă de vaci în comuna Dumitra și așa am ajuns să îndrăgesc animalele, în special vacile de lapte. În anul 2000 mi-am cumpărat primele două vaci, le-am înmulțit până am ajuns la un efectiv de 15 vaci. În anul 2017, prin intermediul programului Ajutor de minimis pentru achiziția de vițele/juninci, am mai achiziționat încă 10 juninci gestante din Olanda. Iar de atunci le-am tot înmulțit și în prezent am un efectiv de 60 de capete, respectiv 40 de mame și 20 de juninci. Rasa Holstein cu origine din Olanda este sensibilă și greu de adaptat în România, dar am reușit cu eforturi mari să îngrășăm vacile într-un mediu nou. Printre ele mai avem 5 capete din rasa Bălțată românească, o rasă ușor adaptabilă mediului nostru.“

Crescătorul spune că este mulțumit de rezultate, iar cheltuielile sunt recuperabile. „Le furajăm cu siloz de porumb, lucernă verde, făină de mălai, făină de grâu, premixuri și cu o gamă variată de șroturi (șrot de floarea-soarelui, rapiță și soia). O rație are cu aproximație 50 kg de siloz porumb, 8-10 kg de șroturi/ cap de animal, și mă costă în jur de 28 lei/cap de animal/zi. Producem doar lapte pe care îl predăm la un procesator, la prețul de 1,5 lei/litru. Această afacere este profitabilă, dar cere multă investiție și muncă. Pe viitor vreau să ajung la un efectiv mai mare de animale“, mai spune Vasile Tofeni.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ghidim Marian din Satul Mărgineni, sat vechi de la poalele Munţilor Făgăraş, are o întreprindere familială cu domeniu de activitate creșterea vacilor de lapte.

O afacere mică ce ia amploare

Ideea unei fermei de vaci „a încolțit“ în mintea domnului Ghidim după o discuție mai amplă avută cu un prieten care se pregătea să plece în Irlanda și își pusese spre vânzare grajdul. Atunci, Marian Ghidim, deja convins că este timpul să înceapă o afacere, a discutat cu familia și au hotărât împreună să-l cumpere. „Fostul proprietar m-a înțeles foarte bine, am făcut niște rate lunare la bancă și suma s-a achitat în 5 ani. Văzând că la bancă mi se puneau mai mult piedici, cereau fel și fel de garanții, omul a zis: «Uite care e treaba. Mai bine dobânda aia mi-o dai mie și socotim cât trebuie să mai plătești...» Și așa am pornit afacerea,“ după cum povestește fermierul.

Baza afacerii s-a pus cu primele 5 vaci. Apoi, pe proprietatea lui a construit încă două grajduri și a ajuns undeva la 30 de vite. În acele condiții, fermierul a considerat că la numărul respectiv de capete de animal nu poate face chiar „o afacere“. Așadar, ușor s-a extins. Pentru realizarea procesului de reproducție trebuie în primul rând alcătuit un plan al montelor și fătărilor și trebuie organizată urmărirea îndeplinirii acestuia în cursul anului. Planificarea montei vacilor și vițeilor se poate face numai cunoscând termenul optim pentru montă sau însămânțare, precum și sistemul de programare a montelor pe parcursul anului. În timp, vacile au fătat, iar Ghidim Marian a păstrat din vițelele proprii care au fost montate chiar de fiul lui, Sebastian Ioan, un montator de renume în zonă. „El se ocupă de montare și de furajare, de multe ori și de tratamente. Lucrează în colaborare cu dr. Gheorghe Rebedeu care este doctor de fermă. Avându-l și pe Sebi alături, treaba merge mai ușor“, spune fermierul, care își continuă povestea afacerii... „Între timp noi produceam, dădeam laptele la fabrica de lapte. Atunci te puteai folosi de valoarea prețului: era 1,20 lei litrul de lapte. Acum e 1,15 lei, altă valoare“, punctează domnul Ghidim.

Momentan ferma numără 137 de animale, cu tineret cu tot, iar ca rase sunt Bălțată Românească, Brune de Maramureș și Holstein pe negru. Media producției de lapte este undeva între 22-23 litri pe cap de animal. Acesta se vinde la cele 3 dozatoare de lapte din Piața Făgăraș, deținute de Ferma Mărgineni. Fermierul preferă brunele de Maramureș pentru calitatea laptelui și grăsimea aparte. „Dacă aceste animale sunt furajate și furajul este administrat așa cum se prescrie de medic, ajungem la o grăsime extraordinară. Procentul de grăsime la vacile brune este cuprins între 4,08% și 3,60% proteină, iar la cele din rasa Bălțată alb cu roșu ajungem la un procentaj de 4% grăsime și proteină, undeva la 3,60-3,69%. În special vacile din rasa Holstein alb cu negru sunt foarte bune pentru că au foarte mult lapte, față de celelalte, dar nu ajung la nivelul și calitatea grăsimii și proteinii brunelor“, explică fermierul.

De asemenea, acesta acordă o mare atenție hranei, mai ales pentru animalele care sunt în lactație. 70% din furaje le are deja în ferma proprie pe care le procesează și le dă spre consum animalelor, iar restul necesar cumpără.

Problemele pe care le întâmpină

De la înființarea afacerii și până în prezent, Ghidim Marian a întâmpinat dificultăți în găsirea forței de muncă optimă. „Oamenii se limitează la ajutorul social. Alții mai au doi-trei copii, alocația este mare, așa că preferă să stea la soare decât să vină să muncească la o fermă, cu toate că majoritatea fermierilor le oferă salarii destul de bune. Aproape că sunt plătiți la fel ca în străinătate. Știu ce vorbesc pentru că am fost în Germania, în Italia și în Elveția“, declară fermierul.

5 lactații pe cap

În ferma sa domnul Ghidim se bazează ca o vacă să aibă cel puțin 5 lactații pentru că abia atunci se observă dacă are randament bun la lapte; în caz contrar, vaca este eliminată din proces, fiind transferată la abator. Din spate, spune fermierul, „vine tineretul care, pe an ce trece, este tot mai bun atât ca producție de lapte, cât și de carne“.

Un alt domeniu de activitate în fermă este ocupat, într-un procent mai mic, de sectorul vegetal: siloz de porumb, porumb de boabe, soia, grâu și, de multe ori, borceag – ovăz cu măzăriche. Acestea se folosesc pentru furaje pentru animale. „Precizez că dăm la dozatoare tot laptele, ceea ce e foarte bine pentru noi... Din ce rămâne, diferența de lapte, facem brânză“, conchide fermierul.

Anca LĂPUȘNEANU

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Drojdiile folosite în hrana animalelor de fermă au fost selectate pentru abilitatea lor de a produce fermentaţie intensă în condiţii de anaerobioză şi dioxid de carbon, similar cu condiţiile de la nivelul tractului gastrointestinal al vacilor de lapte.

În prezent, drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) reprezintă sursă importantă de proteină (peste 40%), cu valoare biologică ridicată, aminoacizi, vitamine (complexul B) şi minerale, fiind folosită pe scară largă ca aditiv proteic şi mineral cu scopul de a optimiza raţiile furajere şi performanțele productive ale vacilor de lapte.

Pe lângă efectele pozitive asupra performanțelor productive, drojdia de bere reprezintă o materie primă ieftină, contribuind la scăderea costurilor de furajare în fermele de vaci de lapte.

Efectele utilizării drojdiei de bere în hrana vacilor de lapte:

• îmbunătățește activitatea microbiană prin creșterea numărului de bacterii benefice în rumenul animalelor;
• scade incidenţa bolilor metabolice datorită schimbării favorabile a conţinutului în acizi graşi volatili la nivelul rumenului;
• reduce cantitatea de amoniac produs la nivelul rumenului;
• crește palatabilitatea furajelor şi implicit consumul de substanţă uscată;
• îmbunătăţeşte rata de conversie a furajelor prin creşterea digestibilităţii și a gradului de absorbție a mineralelor (fosfor, magneziu, calciu, cupru, potasiu, zinc, mangan);
• reduce efectele stresului termic asupra producţiei de lapte în sezonul de vară, prin reglarea florei ruminale şi menţinerea echilibrului electrolitic;
• reduce necesarul de antibiotice utilizate în tratarea animalelor deoarece blochează ataşarea de peretele intestinal a bacteriilor patogene precum Escherichia coli entero-hemoragică şi Salmonella typhimurium;
• are rol de agent antimicotoxine, fiind capabilă să lege diferite micotoxine de peretele său celular.

Mod de administrare:

• Se utilizează ca supliment proteino-vitamino-mineral în furajarea vacilor de lapte în cantitate de 80-120 g/cap/zi în amestec cu nutreţul concentrat;
• Se recomandă administrarea drojdiei de bere în tainul de dimineaţă al vacilor;
• Se recomandă să nu fie depăşită doza maximă recomandată deoarece consumul ridicat de drojdii, prin depunerea uraţilor la nivelul articulaţiilor poate determina apariţia gutei.

Avantajele utilizării drojdiei de bere proaspete în hrana vacilor de lapte:

• creşterea gradului de asimilare a raţiei şi eficientizarea acesteia;
• creşterea producţiei de lapte şi îmbunătăţirea unor componenţi chimici ai laptelui (grăsime şi proteină);
• îmbunătăţirea stării generale de sănătate a animalelor prin optimizarea parametrilor hematologici şi biochimici serici.

Având în vedere că drojdia de bere este un organism viu, pentru a nu-şi pierde proprietăţile organoleptice, nutriţionale, microbiologice şi enzimatice se recomandă păstrarea acesteia la temperaturi cuprinse între 0°C şi +6°C, timp de maximum 2-4 săptămâni, ferită de surse de lumină sau păstrată în congelator, ea rămânând activă până la 6 luni.

Marinela ENCULESCU, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

În condiții normale, cca 20% din vacile multipare şi cca 50% dintre juninci necesită asistență la fătare, medicul veterinar fiind nevoit să intervină prin efectuarea operației de cezariană la cca 2-5% din cazuri.

Se consideră o fătare normală (eutocică) atunci când viţelul se naște la termen şi fără intervenția îngrijitorului sau a medicului veterinar. Durata unei fătări eutocice este cuprinsă între 30 de minute și 4 ore. Dacă se depășește acest interval este recomandată intervenția personalului calificat din fermă.

Semnele premergătoare (prodromale) ale fătării:

• apariţia mucusului cervical, dopul mucos care obturează lumenul cervical se fluidifică și se elimină din vagin sub forma unor cordoane subțiri, gălbui, transparente. Această fluiditate începe să se observe cu 1-2 zile înainte de fătare;
• instalarea cu 12-48 de ore înainte de fătare a unei ușoare hipotermii, temperatura scăzând cu 0,4 până la 1,2°C sub limitele normale (38-38,5° Celsius);
• mărirea în volum a ugerului şi prezenţa secreției colostrale, acestea declanșându-se cu 24-48 ore înainte de fătare. Există însă și cazuri în care secreția colostrală se declanșează cu 4-5 zile înainte de fătare, fapt ce reduce semnificativ calitatea colostrului în momentul naşterii viţelului, acesta fiind impropriu din cauza conţinutului redus în imunoglobuline;
• starea de agitație a vacii, culcări și ridicări repetate, micțiuni frecvente, întreruperea și reluarea bruscă a furajării sau rumegării.

Travaliul

• vacile cu semne clinice trebuie supravegheate din oră în oră, inclusiv pe parcursul nopţii;
• un semn evident de debut al fătării este reprezentat de apariţia contracţiilor uterine. La început acestea au o intensitate redusă și pot fi observate la intervale de 20-30 de minute, ajungând la un interval de 1-2 minute, cu intensitate crescută în momentul fătării.

Fătarea

Fătarea propriu-zisă are loc în momentul când vaca are cervixul complet dilatat, iar vițelul traverseză canalul de fătare. În mod normal, în faza de debut se pot observa perioade de contracţii de lungă durată (3-5 minute) şi membranele fetale, urmate de apariția membrelor anterioare ale vițelului, în cazul poziţionării corecte a acestuia. Comportamentul femelei devine evident, este extrem de neliniștită, priveşte des înspre trenul posterior, arcuieşte spatele, vezicula amniotică este ruptă din cauza presiunii exercitate în vagin, fetusul fiind expulzat în exterior.

În cazul fătărilor anormale (distocice), când viţeii sunt prea mari (peste 45 kg) sau contracţiile nu sunt suficient de puternice, se recomandă utilizarea extractorului de viţei. În cazul în care expulzarea fătului nu poate avea loc, se solicită intervenţia medicului veterinar pentru efectuarea operaţiei de cezariană cu scopul salvării viţelului şi a vacii.

În cazul în care fătarea are loc prin cezariană este recomandată utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), alfa-2agoniști (de exemplu xylazină) sau a anesteziei locale (de exemplu procaină, lidocaină). Antiinflamatoarele pot fi administrate şi în cazul fătărilor eutocice, reducând durerea postpartum, facilitând revenirea mai rapidă a femelei şi crescând fertilitatea ulterioară.

Se recomandă ca imediat după fătare vacile să fie lăsate să își lingă viţeii, acest comportament fiind benefic în primul rând viţelului, asigurându-se activarea circulaţiei periferice, dar şi vacii, lichidul amniotic conţinând substanţe cu efect analgezic şi lactogen.

În mod normal, eliminarea placentei și a membranelor fetale are loc la 6-12 ore după fătare. Întârzierea cu mai mult 24 de ore a eliminării acestora se consideră a fi retenţie placentară, aceasta având o frecvenţă de 10-15% la vacile de lapte. Factorii care predispun la retenţie placentară sunt fătările distocice, gestaţiile gemelare, hipocalcemia, lipsa mişcării active a vacilor.

Andra ŞIPOŞ,

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Diagnosticul timpuriu al gestației este extrem de important din punct de vedere economic şi tehnologic, la nivel de fermă utilizându-se în mod uzual diagnosticul clinic (examenul transrectal) după 45 de zile de la însămânțare şi/sau diagnosticul ecografic, după 28 de zile de la însămânțare. Ambele metode au o precizie ridicată, de 95-100%, recomandându-se utilizarea lor complementară.

Durata gestaţiei la taurine este în medie de 280-283 zile, în funcţie de rasă, paritate, tipul gestaţiei, sexul produsului şi factorii de mediu. La vacile de lapte primele luni de gestaţie reprezintă o perioadă critică întrucât rata avorturilor embrionare poate ajunge până la 15%.

Durata repausului mamar şi momentul înțărcării vacilor se stabilesc în funcţie de paritate, nivelul productiv şi starea de întreținere a acestora. Perioada de repaus mamar are o influenţă semnificativă asupra creșterii și dezvoltării normale a fătului, dar și asupra producției de lapte din lactația următoare.

Durata optimă a repausului mamar este de 60 zile, cu limite între 35 şi 70 zile. Prin nealocarea unei perioade minime de repaus mamar, producţia de lapte a vacilor se reduce cu 25-30% în lactația următoare. Durata repausului mamar la vacile primipare se recomandă să fie cu cca 10 zile mai mare, având în vedere că la acestea procesul de creştere nu este încheiat, fapt ce permite refacerea rezervelor corporale.

Recomandări privind înțărcarea vacilor:

• eliminarea concentratelor din rație și administrarea exclusiv de nutrețuri fibroase şi suculente cu o săptămână înainte de înțărcare;
• la vacile cu producție de lapte sub 5 litri/zi, mulsul se poate întrerupe brusc, caz în care se recomandă ca sferturile să fie tratate cu produse care stimulează încetarea secreţiei lactate (de exemplu Noroseal 4 g, Keraseal 4 g). De asemenea, se recomandă ca dezinfecţia mameloanelor să fie efectuată cu o soluție pe bază de acid lactic, iod sau clorhexidină, în vederea scăderii încărcăturii bacteriene;
• la vacile cu producție de lapte mai mare de 10 litri/zi, cu 7-10 zile înainte de data programată a înţărcării, se reduce valoare energetică a raţiei astfel încât aceasta să acopere doar necesarul pentru întreţinerea funcţiilor vitale. La vacile cu producţii mari de lapte înţărcarea se poate face şi prin reducerea numărului de mulsori la o dată pe zi;
• sistarea sintezei laptelui se poate face prin administrarea de cabergolină, după 4 ore de la ultima mulsoare, administrându-se 5 ml în doză unică. În acest caz, durata repausului mamar trebuie să fie de minimum 35 de zile, având în vedere timpul de aşteptare pentru eliminarea substanţei active din organismul vacii.

Recomandări privind furajarea vacilor în repaus mamar:

• în primele 6 luni de gestaţie fătul are un ritm de dezvoltare redus, rația vacii trebuind să acopere doar necesarul pentru întreţinerea funcţiilor vitale şi pentru susţinerea producţiei de lapte;
• în raţia vacilor în gestaţie avansată se recomandă utilizarea furajelor de calitate, cu un grad de digestibilitate ridicat, cu acţiune uşor laxativă, corespunzătoare din punct de vedere igienic şi organoleptic;
• raţia zilnică trebuie să acopere necesarul pentru păstrarea funcţiilor vitale, iar pentru dezvoltarea fătului şi a refacerii rezervelor corporale, echivalentul pentru producerea a 7-9 litri de lapte. Subalimentaţia în această fază generează o creştere a procentului de fătări distocice şi avorturi, conducând la scăderea producţiei de lapte în lactaţia următoare şi la tulburări de reproducţie;
• raţia vacilor să fie constituită în principal din fânuri de leguminoase (lucernă, trifoi roşu) şi graminee, asigurând un nivel de proteină de 12% la vacile adulte şi de 14% la vacile primipare. Este recomandat fânul de lucernă de foarte bună calitate deoarece asigură necesarul vacii de Ca şi K şi un nivel optim de celuloză al raţiei;
• silozul de porumb să nu depăşească 30-35% din ingesta totală de substanţă uscată a vacilor în gestaţie avansată, fiind recomandată utilizarea amestecului furajer unic;
• furajele concentrate se administrează în cantitate foarte mică (1-2 kg/zi), astfel se menține microbismul ruminal și se reduc problemele digestive după fătare;
• adăparea vacilor se face ad libitum (la discreţie), cu apă la temperatura de 12-19° C, asigurând un minimum de 40 litri/cap/zi;
• în ultimele 3 săptămâni de gestaţie se suplimentează raţia cu vitamine şi minerale, în special seleniu şi vitamina E, pentru a reduce semnificativ procentul de retenţii placentare şi pentru a asigura vigoarea viţelului şi calitatea colostrului;
• în ultimele zile ale gestației apar frecvent constipații, motiv pentru care se recomandă administrarea unor barbotaje care conţin: 2 kg de tărâţe, 0,5 kg de melasă şi 5 litri de apă. În cazul apariţiei edemului mamar antepartum trebuie scoasă sarea din raţie.

Recomandări privind întreţinerea vacilor în repaus mamar:

• adăpostul vacilor în repaus mamar trebuie să asigure 10-12 m2/cap, fiind de dorit întreţinerea nelegată a vacilor în această perioadă;
• deoarece în primele 14 zile după înţărcare ugerul vacilor este susceptibil la o serie de infecţii bacteriene, pentru evitarea contaminării ugerului cu diverși patogeni așternutul trebuie menținut curat și uscat;
• asigurarea regimului de mișcare a vacilor gestante este foarte important deoarece mărește apetitul vacilor, intensifică circulația sangvină la nivelul membrelor, ușurează fătarea și reduce incidența prolapsului vaginal şi al retențiilor placentare;
• vacile în gestaţie avansată vor fi întreţinute în loturi de maximum 15-20 de capete pentru a preîntâmpina avorturi de natură mecanică ca urmare a interacţiunilor agresive dintre animale;
• mutarea vacilor în boxe de fătare individuale cu 4-6 zile înainte de data programată a fătării, asigurând 8-10 m2/cap.

Recomandări privind tratamentele sanitar-veterinare la vacile în gestaţie avansată:

• efectuarea vaccinului de imunizare cu producere de anticorpi împotriva E. coli, rotavirus și coronavirus, cu 30 de zile înainte de fătare;
• imunizarea prin vaccinare împotriva rinotraheitei infecțioase bovine, diareei virale bovine, tricofiției, bolilor respiratorii produse de virusul parainfluenței, virusului sinciţial bovin respirator și pasteurelozei, în momentul scoaterii la pășune;
• profilaxia infecțiile bacteriene la taurine prin vaccinarea împotriva pasteurelozei și a complexului bolilor respiratorii;
• pentru prevenirea zoonozelor, Direcțiile Sanitar Veterinare judeţene stabilesc vaccinurile auxiliare în funcţie de specificul zonei şi la intervale de 2-3 ani se recomandă efectuarea vaccinurilor clostridiale împotriva enterotoxiemiei şi tetanosului, imunizarea fiind transmisă prin colostru la vițel.

Andra ŞIPOŞ, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Activitatea de reproducţie influenţează semnificativ productivitatea şi eficienţa economică a fermelor de vaci de lapte. Lactaţia vacilor este condiţionată de fătare, iar intervalul între fătări (calving interval) influenţează cantitatea de lapte obţinută per lactaţie, fiind totodată cel mai utilizat indicator în evaluarea eficienţei reproductive.

La nivel european se estimează pierderi de cca 4-6 euro/zi/vacă pentru fiecare zi suplimentară de repaus uterin, înregistrată după 60 de zile de la fătare. Mai mult, costurile ridicate pentru achiziţionarea materialului seminal congelat, în special cel provenit de la tauri cu valoare de ameliorare ridicată şi/sau sexat, precum şi costurile cu operatorul însămânţător impun o evaluare periodică a activităţii de reproducţie la nivelul fermei.

Condiții de admitere

Pentru a putea monitoriza în mod eficient activitatea de reproducţie din fermă, în vederea luării unor măsuri corective atunci când acestea se impun, o serie de factori-cheie trebuie cunoscuţi şi respectaţi, precum:

Admiterea la montă a viţelelor să se facă la greutăţi reprezentând minimum 65% din greutatea de adult a vacilor. Având în vedere variabilitatea mare în cadrul fermelor cu privire la dezvoltarea corporală a adultelor, se recomandă ca fermierii să cântărească un lot de 20-30 vaci multipare din ferma proprie, vaci aflate în lactaţiile IV-V, care şi-au încheiat procesul de creştere, stabilind astfel greutatea medie a vacilor din fermă.

Junincile trebuie să atingă o greutate corporală de minimum 90% din greutatea vacilor adulte în momentul fătării. Pentru fiecare 50 kg greutate corporală suplimentară a junincilor în momentul fătării se înregistrează o creştere a producţiei de lapte cu 300 kg în prima lactaţie. Sporul mediu zilnic de creştere a junincilor este recomandat să fie cuprins între 700 g şi 850 g, cu evitarea îngrăşării acestora, existând riscul depunerilor excesive a depozitelor de grăsime la nivelul aparatului genital şi al glandei mamare, cu repercusiuni negative asupra uşurinţei la fătare, fertilităţii şi producţiei de lapte.

Condiţia corporală a animalelor (BCS-Body Condition Scoring) la admiterea la montă să fie de minimum 2,5-3, iar la trecerea în repaus mamar se recomandă o condiţie corporală de 3-3,5. Condiţia corporală a vacilor (BCS) este o metodă de apreciere subiectivă a rezervelor corporale, acordându-se gradual note între 1 şi 5, nota 1 fiind acordată animalelor emaciate (foarte slabe), iar nota 5 animalelor foarte grase (obeze). La vacile din rasa Holstein, pierderea/ câştigul în greutate corporală a cca 30 kg corespund modificării unei unităţi BCS.

Pe lângă greutatea şi condiţia corporală a vacilor şi viţelelor, la admiterea acestora la montă se evaluează şi lărgimea crupei (distanţa dintre cele două puncte ale ischiilor), care pentru o fătare uşoară se recomandă să fie de minimum 20-22 cm (o palmă întinsă). Vacile care au crupe înguste, cu o distanţă între punctele ischiilor mai mică de 19 cm, pe cât posibil, nu se reţin pentru reproducţie din cauza riscului ridicat de distocii.

Pentru evitarea distociilor se recomandă alegerea taurilor amelioratori pentru uşurinţa la fătare. Această însuşire în ameliorare se numește „uşurinţă la fătare paternă“, fiind reprezentată de influenţa directă a taurului asupra frecvenţei distociilor. Uşurinţa la fătare paternă este o însuşire cu o heritabilitate modestă, cu valori cuprinse între 0,10 şi 0,12, iar uşurinţa la fătare a fiicelor taurului are o heritabilitate de 0,04-0,05. Deşi cele două însuşiri au un determinism genetic aditiv redus, având în vedere efectul cumulativ, se recomandă ca în alegerea taurilor (potrivirea perechilor) să fie urmărit acest criteriu, în special în fermele în care peste 20% din vaci au nevoie de asistenţă la fătare.

În cazul primiparelor, pentru a favoriza procesul de creştere se recomandă ca durata repausului uterin să fie prelungit cu un ciclu de călduri (20-21 zile), comparativ cu vacile multipare din fermă. Pentru susţinerea dezvoltării corporale pe parcursul primei lactaţii, raţia zilnică să fie suplimentată cu 1-2 kg furaje concentrate peste necesarul de întreţinere a funcţiilor vitale şi producţiei de lapte;

Durata repausului uterin la vacile de lapte este extrem de variabilă, fiind de regulă cuprinsă între 60 şi 140 zile. Pentru a obţine un interval între fătări de 12-13 luni, data montei fecunde nu trebuie să aibă loc mai târziu de 110 zile de la ultima fătare. Chiar dacă unele vaci manifestă călduri la 40-45 zile de la fătare, acestea nu se vor însămânţa mai repede de 60 de zile deoarece involuţia uterină nu este completă. La vacile cu producţii mari de lapte (peste 10.000 kg/lactaţie) intervalul între fătări este de regulă mai mare, fiind cuprins între 13-15 luni.

Ţintele privind numărul de însămânţări artificiale pentru obţinerea unei gestaţii sunt de 1,5 pentru viţele şi 1,8 pentru vacile multipare, valori mai mari de 2,5 IA/gestaţie indicând probleme de reproducţie în fermă. Dacă în fermă se folosește material seminal sexat, din cauza costurilor semnificativ mai mari de achiziție, se recomandă ca acesta să fie utilizat pentru însămânțarea vițelelor cu dezvoltare corporală armonioasă și fără patologii de reproduție.

Recomandări privind admiterea la montă a vițelelor în funcţie de gradul de dezvoltare corporală

(vezi tabel în revistă)

Andra ŞIPOŞ,

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Vacile de lapte au un ritm circadian specific, iar activitățile principale de odihnă, hrănire și rumegare se desfășoară conform unui tipar conservator. Comportamentul vacilor este influențat de o serie de factori precum sistemul de întreținere, tipul de furajare, starea de sănătate, factorii climatici și nivelul productiv.

Modificări de comportament

Modificările de comportament în ceea ce privește timpul alocat odihnei și rumegării pot fi folosite ca un indicator de bunăstare şi confort al animalelor şi au implicaţii directe asupra stării de sănătate şi a producţiilor obţinute.

Astfel, atunci când taurinele stau culcate se reduce presiunea exercitată de greutatea corporală asupra membrelor, reducându-se incidenţa şchiopăturilor, iar la nivelul glandei mamare are loc o intensificare a circulaţiei sângelui cu 20-25%, comparativ cu poziţia ortostatică şi ca urmare creşte producţia de lapte. Vacile de lapte alocă odihnei în medie 10-14 ore. Vacile aflate în lactație se odihnesc în 15-20 reprize pe zi, fiecare având o durată de la 0,5 la 3 ore. Atunci când durata odihnei și a furajării sunt afectate simultan, vacile aleg să se odihnească și neglijează furajarea. Pentru fiecare oră de reducere a odihnei se înregistrează o reducere a consumului de furaje cu 45 de minute. Având în vedere efectele ierarhiei sociale la vacile întreţinute în sistem liber şi influenţa acesteia asupra odihnei, se recomandă ca în fermele cu efective mari să fie constituite grupe tehnologice de maximum 40-50 de capete.

La întreţinerea vacilor în cuşete, durata odihnei este semnificativ influenţată de tipul despărțitorului de stand şi dimensiunile cuşetelor, precum şi de tipul de aşternut. Astfel, se recomandă ca pentru taurinele din rasa Jersey, cu o dezvoltare corporală mai mică (400-450 kg), dimensiunile minime să fie de 2,4/1,05 m, în timp ce la rasele cu dezvoltare corporală mare precum Holstein (600-650 kg), dimensiunile recomandate sunt de 2,5/1,14 m. La întreţinerea liberă, vacile preferă odihna pe aşternut de nisip, comparativ cu utilizarea saltelelor de cauciuc, alocând odihnei cu cca 10-15% mai mult. Pentru vacile întreținute legat, dimensiunile recomandate ale standului de odihnă sunt de 1,7-1,8/1,2 m. În acest caz așternutul de paie este cel mai des folosit recomandându-se utilizarea a 2-3 kg de aşternut pe vacă şi împrospătarea zilnică a acestuia cu 0,5 kg.

4 litri de salivație

Având în vedere că principala activitate a vacilor culcate este rumegarea, odihna influenţează direct durata zilnică a rumegării. Aceasta are loc de regulă la scurt timp după încetarea consumului de furaje şi în timpul nopţii. De regulă, vacile rumegă între 6-9 ore pe zi în 12-17 perioade, efectuând în medie 25.000-29.000 de mişcări masticatorii pe parcursul a 24 de ore. În timpul rumegării se produc cca 200-300 ml de salivă/min., fapt ce concură la menţinerea unui pH adecvat în rumen. Cantitatea de salivă este influenţată de structura raţiei, astfel consumul unui kg de fibroase determină o salivaţie de 4 litri, în timp ce consumul de furaje suculente determină producerea a 0,5 litri de salivă. Lipsa sau reducerea rumegării la vacile aflate în lactaţie pot fi semne clinice de debut al unor boli metabolice şi/sau afecţiuni digestive. Cercetările recente au arătat implicaţiile practice ale comportamentului, vacile care alocă odihnei şi rumegării 10-11 ore pe zi produc cu 2,5-3 kg mai mult lapte comparativ cu vacile care se odihnesc şi rumegă 6-7 ore, în condiţii identice de furajare şi întreţinere.

Având în vedere importanţa odihnei şi rumegării la vacile de lapte, se recomandă:

• Respectarea programului zilnic de activităţi din fermă;
• Utilizarea unei cantităţi suficiente de aşternut de calitate;
• Respectarea dimensiunilor cuşetelor de odihnă în funcţie de dezvoltarea corporală a animalelor;
• Vacile în lactație să nu petreacă mai mult de 1-1,5 ore la o mulsoare, inclusiv staționarea în sala de așteptare;
• Evitarea lotizărilor frecvente şi constituirea unor grupe de producţie omogene (conform nivelului productiv, vârstei animalelor şi a stării fiziologice);
• Raţiile administrate să fie echilibrate şi să respecte cerinţele nutriționale ale vacilor;

Conţinutul în celuloză al raţiei să fie cuprins între 23-25%, minimum 17%. Acest lucru se poate realiza prin introducerea în raţie a unei cantităţi de 2,5-3 kg fân de lucernă de calitate.

Mădălina MINCU,

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Vacile aflate în lactaţie tolerează cu dificultate temperaturile excesive din timpul verii, zona de confort termic a acestei categorii fiind cuprinsă între 5° şi 22°C. Stresul de caniculă se instalează atunci când temperatura depăşeşte valoarea de 28°C, vacile de lapte reducându-şi consumul de furaje cu 10-30%, în funcţie de severitate. Având în vedere că o parte din energia din furaje este direcţionată de organism către procesele de termoreglare, la temperaturi mai mari de 33°C producţia de lapte scade cu peste 20%.

Un element esenţial pentru reducerea stresului de caniculă este asigurarea unui regim hidric corespunzător, ţinând cont că pentru fiecare kg de substanţă uscată ingerată de animal sunt necesari 5,5 litri de apă, iar pentru producerea unui kilogram de lapte sunt necesari 4,5 litri de apă.

Conform particularităţilor anatomice şi de comportament ale taurinelor, acestea consumă apa prin imersarea botului aproximativ 2-3 cm, viteza de consum a apei fiind de 4,5-5,5 litri/minut.

În condiţii termice neutre, vacile aflate în lactaţie consumă, de regulă, 70-80 litri de apă pe zi, în condiţii de caniculă consumul ridicându-se la 120-150 litri, în cazul vacilor cu producţii de lapte mai mari de 25 kg/zi.

Vacile consumă apa imediat după furajare şi după efectuarea mulsului, preferând apa la o temperatură de 10-17ºC. La temperaturi ale apei de peste 32ºC consumul este semnificativ redus sau sistat.

Apa administrată vacilor trebuie să fie lipsită de miros şi gust, respectând concentraţiile maxime de nitriţi (0,4 mg/dm³) și nitraţi (45 mg/dm³). Se recomandă recoltarea de probe de apă şi trimiterea acestora pentru analize chimice şi microbiologice, cel puţin de două ori pe an.

La vacile întreţinute pe păşune, stresul de caniculă este amplificat de expunerea la radiaţia solară directă. De aceea este imperios necesară asigurarea de umbrare şi accesul la o sursa de apă proaspătă. Astfel, se recomandă ca umbrarul să asigure 2-2,5 m2 per animal, iar sursa de apă să nu fie la o distanţă mai mare de 250-350 m.

De asemenea, trebuie ales cu grijă tipul de adăpători utilizate. În cazul adăpătorilor cu clapetă scade consumul de apă cu cca 30%, comparativ cu adăpătorile cu nivel constant, datorită faptului că vacilor nu le este caracteristic consumul prin soarbere de la suprafaţa apei. Mai mult, presiunea apei în urma apăsării pe clapetă este mare, ceea ce constituie un factor stresant pentru animal.

În adăpost, de regulă, poziţionarea şi dimensionarea adăpătorilor este extrem de importantă, recomandându-se ca sursa de apă să nu fie la o distanţă mai mare de 50 m faţă de frontul de furajare, asigurând un front de adăpare suficient / vacă, cu o înălţime a adăpătorilor de 0,7-0,8 m.

Recomandări pentru reducerea stresului de caniculă la vacile de lapte:

• utilizarea adăpătorilor cu nivel constant, asigurând 2 adăpători pentru fiecare grupă tehnologică (30-50 de capete);
• curăţarea zilnică a adăpătorilor şi verificarea funcţionării acestora, având în vedere acumularea de resturi furajere care pot duce la blocarea instalaţiilor de adăpare sau la degradarea calităţii apei;
• utilizarea de ventilatoare şi umidificatoare în adăposturi şi / sau întreţinerea vacilor în adăposturi semideschise, pentru a permite o ventilaţie suficientă;
• asigurarea de umbrare şi accesul la o sursă de apă proaspătă pentru vacile întreţinute pe păşune;
• creşterea valorii energetice a raţiei zilnice, prin utilizarea furajelor concentrate, fără ca acestea să aibă un aport mai mare de 65% din valoarea energetică a raţiei, în vederea evitării apariţiei acidozei ruminale;
• 60% din raţia zilnică să fie acordată vacilor în intervalul 20:00-06:00, când temperatura medie scade, astfel încât să fie încurajat consumul de furaje;
• reducerea proporţiei furajelor grosiere din raţie deoarece prin procesul de digestie a fibrei sunt degajate cantităţi ridicate de căldură biologică, fără a scădea însă conţinutul de celuloză al raţiei sub 17%;
• în sistemul gospodăresc, unde de regulă se practică adăparea la găleată, se recomandă adăparea vacilor de 4-5 ori/zi.

Mădălina MINCU,

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Marius Murgu, din localitatea Lăpuşnicu Mare, judeţul Caraş-Severin, a început activitatea în domeniul zootehniei în urmă cu doi ani, cu 5 viţele Bălţată Românească cu pedigree, iar în prezent are un efectiv de 10 animale înscrise în COP Ferma. Recent, a achiziţionat o locaţie în valoare de 30.000 de euro şi vrea să se extindă până la un efectiv de 50 de capete.

Văcuţe doar de carne…

Rasa pe care a ales-o acesta este Bălţată Românescă, o rasă mixtă (lapte-carne). „Văcuţele mele sunt trecute în COP la carne pentru că nu avem în zonă desfacere a laptelui, cu toate că piaţa de desfacere nu este mai roz nici la carne. Acum cred că o să fie mult mai bine odată cu mărirea efectivului şi, cu organizarea unei cooperative, sper să avem asigurată piaţa de desfacere. Rasa aceasta de vaci se adaptează foarte uşor condiţiilor noastre, nu este pretenţioasă, este rezistentă la boli și nu necesită investiţii în tratamente suplimentare deoarece acestea se fac în fiecare primăvară şi toamnă. Am preferat ca văcuţele mele să le ţin doar pentru reproducţie. Media în lactaţie este de 18 litri/zi, dar laptele este doar pentru viţei. Aceştia stau cu mamele lor până la 7 luni, după care se înţarcă şi merg spre vânzare. Sistemul de furajare este făcut manual, văcuţele sunt pe păşune din luna mai până la căderea zăpezii, după care intră pe stabulaţie. Investiţia a ajuns undeva la 55.000 de euro până în momentul de faţă“, adaugă fermierul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cristian Lungu este fermier în comuna Dascălu, județul Ilfov, și declară că deține cea mai performantă fermă de vaci de lapte din țară. Motivul? Valorifică laptele cu prețul de 4 lei/kg prin intermediul dozatoarelor.

Fermă vegetală și vaci Holstein

Activitatea în agricultură a început-o în anul 2005, atunci când avea 8 vaci, 16 ha de pământ și un tractor românesc, iar în prezent are 20 de vaci de lapte, 13 tineret, 3 viței între 0-6 luni și 10 juninci, dintre care 4 sunt gestante, și 260 ha, suprafață suficientă pentru a asigura baza furajeră necesară animalelor. Dezvoltarea fermei a fost posibilă și datorită unuia dintre fii, care a decis să se alăture activității, iar rezultatele pozitive nu au încetat să apară. Iar pentru a avea rezultate fermierul a investit în utilaje performante, fără de care susține că o fermă nu poate evolua. Așa că acum deține mai multe utilaje, 5 tractoare cu diferite capacități, precum și utilaje aferente culturii mari și zootehniei, achiziționate multe dintre ele prin intermediul creditelor; de aceea afirmă că are datorii.

„Pentru mine 2019 că a fost un an agricol bun, am obținut medii bune la floarea-soarelui – 3.750 kg/ha, la grâu 6.400 kg/ha, iar la porumb 12.200 kg/ha. Consider că am un avantaj prin valorificarea dejecțiilor. Noi, fermierii, exploatăm intensiv terenurile și le sărăcim; or un astfel de îngrășământ organic, administrat în etape, este mai mult decât benefic și ne asigură și o producție mai mare. Eu administrez gunoiul sub formă semilichidă, deci adaug 50% apă pentru că astfel intră foarte repede în sol“, a precizat Cristian Lungu.

Din dorința de a fi cât mai informat, fermierul a mers în mai multe ferme din străinătate, multe dintre ele fiindu-i un bun exemplu de reușită. Astfel că multe din cele văzute la fermierii străini le-a aplicat și în propria fermă. Colaborează cu un medic veterinar care are în permanență grijă de animale, iar unul dintre aspectele pe care le-a îmbunătățit de-a lungul timpului a fost rețeta de furajare.

„Avem baza furajeră pusă la punct din furaje de volum, asigur și premixuri, șroturi, siloz de porumb și borhot de bere artizanală de bună calitate; nu are chimicale, este proaspăt și are o valoare nutritivă ridicată. Avem inclusiv lucernă și sorg din sursă proprie. Sorgul este de bună calitate și ne ajută la mixarea în remorca tehnologică, un alt echipament util în fermă pe care am fost nevoiți să-l achiziționăm. Cred că rețeta furajeră este foarte importantă atunci când vrei să faci performanță“, a mai punctat fermierul.

Observând că piața bucureșteană duce lipsă de lapte proaspăt, a decis să achiziționeze automate de lapte și să comercializeze laptele la un preț mai bun. Astfel, în prezent vinde întreaga cantitate de lapte, cca 400-450 litri/zi, prin automate, cu prețul de 4 lei/litru. Pe timp de vară are 5 automate de lapte, pe timp de iarnă 3, toate situate în piețe din București.

Pentru că afirmă că este nevoie de susținere și de informație, lucru posibil mai ales în cadrul formelor asociative, Cristian Lungu a devenit președintele Asociației Utilizatorilor de Automate de Lapte, precum și membru în cadrul asociației Holstein.ro și a Federației Naționale a Crescătorilor de Bovine din România.

Investiții într-o fermă automatizată

Dornic să evolueze, fermierul ilfovean intenționează să se dezvolte, adică să crească numărul de animale și să proceseze laptele în brânzeturi maturate. Minuțios din fire, a gândit în detaliu întregul proces, a calculat fiecare investiție și a ajuns la concluzia că suma de care are nevoie pentru a-și îndeplini obiectivul este de 1,6 milioane de euro.

„Aș vrea să am 120 de vaci de muls, deci și o fermă nouă pentru care am tot cochetat cu Fondul European de Investiții. Nu sunt însă deloc transparenți și aici mă refer la cele 5 bănci selectate pentru derularea fondului. Dacă ele au primit bani să-i dea în piață cu 2%, ne-am trezit că ne-au cerut între 7-8%. Vom vedea. Aș vrea ca ferma nouă să aibă un grajd nou cu fosă sub grajd, 2 roboți de muls, roboți pentru curățenie și pentru împins mâncarea și 2 roboți pentru hrănit vițeii. Ne-am gândit ca în decursul a 4 ani să valorificăm laptele în brânză maturată, pe care să o depozităm într-un beci special construit, însă nu vă divulg mai multe detalii momentan. Consider că piața abundă de brânzeturi proaspete și acidofile, așa că este nevoie de brânzeturi maturate care, de ce să nu spun, au un preț mai bun. Dacă în acest moment vindem cu 4 lei litrul de lapte, după procesarea lui în aceste brânzeturi prețul va fi de 6-6,5 lei/litru“, a mai declarat Lungu.

Pentru noua fermă intenționează să aducă genetică din străinătate, mai ales că a fost impresionat de o fermă pe care a vizitat-o în Ungaria și pe care o consideră un model de bune practici. Vizita în acea fermă nu i-a adus numai informații noi utile, ci și vestea mai puțin plăcută că importăm o cantitate importantă de la lapte de la vecini. În acest context, acesta semnalează faptul că fermierii români trebuie să dezvolte business-uri de nișă, dar nu singuri, ci în cooperative care să-i reprezinte și să îi ajute atât în aprovizionarea cu inputuri, cât și în desfacerea mărfii. „Trebuie să ne aliniem fermierilor europeni pentru că altfel vom avea mult de pierdut, mai ales că suntem pe o piață comună“, conchide fermierul.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Claudiu Frânc este președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România și una dintre cele mai importante voci ale sectorului zootehnic. Nu s-a ferit să recunoască neajunsurile acestui sector, să tragă semnale de alarmă atunci când a fost cazul sau să propună soluții pentru reglementarea anumitor probleme cu care se confruntă crescătorii de animale. Din acest motiv am intrat în dialog cu dumnealui pentru a afla care este situația actuală în sectorul creșterii animalelor.

– Un subiect de actualitate în acest moment este Legea Zootehniei. Cum este văzută ea de reprezentanții sectorului bovin?

– Eu am spus încă din 2016, atunci când a apărut Regulamentul 1.012, că este nevoie de o lege a zootehniei prin care să transpunem și Regulamentul 1.012, dar să introducem toate omisiunile din celelalte legi și mă refer la Legea fondului funciar, la distrugerile de culturi fie prin pășunat, prin transhumanță, fie prin circulația cu tractoare necontrolate. Nicăieri nu sunt reglementate sancțiuni pentru astfel de practici, reglementări care existau în fosta lege din 1987. În actuala lege noi nu regăsim definițiile din articolul 1, care spune că prezenta lege reglementează activitatea de creștere, exploatare, întreținere și reproducție a animalelor de interes zootehnic. Or noi am găsit doar probleme de reproducție și nu știu cât este de bine că am transpus regulamentul într-o lege sau era suficient un Ordin de ministru care se poate modifica mult mai ușor decât o lege.

– În aceste condiții, ce ar trebui făcut?

– Dacă într-un Ordin de ministru era ceva greșit, se putea corecta de la o săptămână la alta. Acestea pot spune că sunt marile noastre nemulțumiri, pentru că legea nu cuprinde toate necesitățile și ar fi trebuit adăugăm omisiunile din celelalte legi. Noi nu avem legea apărării exploatațiilor agricole, animalele cu probleme circulă printre animale sănătoase, cine nu-și cultivă terenurile nu este sancționat, nici distrugerile de suprafețe cultivate prin pășunat nu sunt sancționate. Eu cred că această lege trebuia să reglementeze tocmai aceste lucruri! Sunt multe lacune, dar totuși orice lege este preschimbabilă și sperăm să ajungem să o modificăm în sensul a fi cât mai operațională și să funcționeze în interesul crescătorilor de animale și a cetățenilor, pentru că eu cred că orice lege privește pe toată lumea.

– Care este situația actuală a pieței laptelui în România? Producem suficient lapte pentru a acoperi necesarul intern?

– La ora actuală pot spune că nu sunt probleme în piața laptelui. Suntem observatori foarte atenți ai evoluției prețului per kilogram la nivel european atât în ceea ce privește laptele contractat cât și laptele spot. Un lucru bun pentru fermieri este că după criza laptelui din 2016-2017 trecem printr-o perioadă de stabilitate a prețului. Mai mult decât atât, de 4-5 ani statistica ne arată că asigurăm din producție internă peste 90% din producția de lapte necesară pentru procesare. România procesează în jur de 110.000 tone lapte/an, iar din această valoare, 100.000 tone de lapte se recoltează de la fermierii români și doar 10% rezultă din comerțul intracomunitar. De aici reiese și stabilitate prețului.

– Dar totuși sunt zone în care procesatorii nu oferă un preț foarte bun…

– Sigur că există și procesatori care vor să profite de acele tendințe vechi – preț de vară, preț de iarnă și rezultă astfel de situații. Însă eu cred că, dacă vom învăța să ne unim, să oferim o cantitate mai mare de lapte, vom avea un contract care să ne protejeze. Nu trebuie să meargă fiecare producător să încheie un contract pentru 100 litri de lapte, ci să existe un contract așa cum are de exemplu cooperativa din Șăulia de Mureș, care colectează lapte de la peste 800 de fermieri și livrează în jur de 20 tone de lapte/zi și a obținut un preț satisfăcător pentru toți. Dacă vom învăța din aceste aspecte, nu am mai pierde 30-40 bani pe litrul de lapte și piața laptelui nu va avea de suferit.

– Dar și în acest condiții, în unele localități de deal și de munte efectivele de animale la nivel gos­podăresc a scăzut. Cum am putea să stimulăm creșterea animalelor în gospodării?

– Aici este vorba despre un aspect asupra căruia am tras semnale de alarmă de foarte mult timp. La nivel național, înainte de Revoluție existau 7 milioane de bovine la nivel național, în ferme și în gospodăriile populației și am ajuns să avem imediat după Revoluție sub 2 milioane de exemplare. Prin tradiție, zona de munte înseamnă creșterea oilor, însă dispărând vaca din câmpie, oaia din munte a fost adusă în zona de deal și de câmpie și astfel a ocupat locul vacii. Eu aș vrea să-l văd pe acel politician care va reuși să ducă înapoi ciobanul în munte, când el acum știe cât e de bine în câmpie, și să-l întoarcă înapoi la ploile și condițiile de pe munte pentru a-i reda locul vacii. Eu cred că este un lucru imposibil de realizat. Mai există o chestiune interesantă: în zona montană, dimensiunea exploatațiilor este limitată de suprafața pe care o poți aloca bazei furajere. Astfel poți crește un anumit număr de vaci, iar acest lucru trebuie stimulat și eu cred că Legea Muntelui poate rezolva multe dintre aceste aspecte. Trebuie văzut ce se întâmplă cu centrele de colectare a laptelui, cu fabricile de brânzeturi și trebuie susținută creșterea animalelor de rasă care pot oferi producții foarte bune. Eu am spus de multe ori: din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră! De aceea, un alt aspect foarte important pe care trebuie să îl avem în vedere este readucerea tinerilor în satul românesc, pentru că în general bătrânii mai țin animale. Grija copiilor atunci când mor părinții sau bătrânii de care au grijă nu este înmormântarea, ci se gândesc mai întâi să scape de vacă pentru că trebuie să meargă de 3 ori pe zi la ea.

Este o realitate dură. Pe lângă aceasta, se întâmplă un fenomen foarte trist pentru satul românesc care are ca subiect legislațiile de mediu. Multe persoane de la oraș, care au o sumă limitată de bani și nu pot să-și cumpere o casă în oraș, urmăresc o casă la țară cu un preț mai accesibil. Cumpără casa scoasă la vânzare de cele mai multe ori de copiii plecați peste hotare. Au astfel vecini care au crescut din generație în generație animale. Ei, atunci doamnei sau domnului de la oraș îi pute! Nu mai țin cont de nimic și fac reclamație la Garda de Mediu și vor ca vecinii să își vândă sau să taie animalele. Dacă nici în satul românesc nu mai putem crește animale sau nu mai putem face agricultură, atunci unde Dumnezeu putem? De ce nu-și asumă aceste persoane faptul că nu au avut suficienți bani pentru confortul de oraș și vor să interzică activități care au existat acolo de când s-a făcut vatra satului? Dacă nu vom reglementa toate aceste lucruri, vom contribui într-adevăr la desființarea satului românesc!

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Lapte proaspăt, direct de la „sursă“! În localitatea Ileana, satul Ștefănești, județul Călărași, Cristina Luca a avut curajul să își facă o fermă de vaci care a luat naștere din dragostea acesteia pentru animale. Fermă de familie, înființată în anul 2012, produce lapte conform standardelor europene, totul fiind automatizat.

Stabulație liberă & pășune închisă cu gard electric

În urmă cu șapte ani, Cristina a considerat că o fermă de vaci este o afacere bună pentru creșterea veniturilor familiei și pentru un trai decent. Astfel, cu pași mici dar siguri s-a hotărât să investească în jur de 15.000 de euro într-o astfel de fermă, mai ales în achiziționarea utilajelor necesare producerii hranei pentru animale. La această sumă s-au adunat și alte investiții pentru a-și ușura munca și a crește productivitatea, ne spune aceasta. „Am pornit de la 15 văcuțe și am ajuns la un efectiv de 60 de capete, iar ca rase avem în prezent Bălțată cu Negru Românească și Holstein. Furajarea este unică, făcându-se cu ajutorul unei remorci tehnologice, iar mulsul se face la conductă. Totul este automatizat deoarece avem o remorcă tehnologică unde punem lucerna și siloz (porumb tocat și borhot din bere). Văcuțele noastre stau la stabulație liberă, însă merg și la o pășune închisă cu gard electric, aceasta fiind lângă ferma noastră, într-o zonă plină de iarbă. Pot spune că investiția inițială (clădirea, instalația de muls, terenul, apa curentă ș.a.m.d.) a fost de 15.000 euro. Mai apoi, bineînțeles, au urmat alte investiții pentru a ne ușura munca și a crește productivitatea: aici mă refer la utilajele agricole, terenul pentru cultivarea hranei și un sistem de supraveghere video“, a precizat Cristina Luca.

Orice muncă cere sacrificii și dedicare, mai ales când este vorba de animale. De altfel, pentru a porni cu dreptul într-o astfel de investiție trebuie să ai răbdare și să iei în calcul și anumite riscuri, adaugă Cristina. „Dacă există un plan bine stabilit și dorință, se pot face multe! Putem spune că nu este deloc ușor deoarece în continuare muncim foarte mult să întreținem această afacere, având în vedere că mâncarea animalelor este scumpă, iar prețul laptelui este mic. Am ajuns să vindem cu 3.5 lei/litru la dozatorul propriu și cu 1 leu/litru la procesatorul din zonă. Așadar, recomandăm celor care doresc să investească într-o astfel de fermă să se gândească de două ori și să țină seamă și de riscuri. Ne dorim să ne dezvoltăm mai mult și să meargă lucrurile cel puțin ca până acum. Sperăm ca în 10 ani să avem o fermă complet automatizată, care să ne ușureze și mai mult munca. De asemenea, ne dorim să ne mărim producția și să ne lărgim gama de produse“, a încheiat Cristina.

Beatrice Alexandra MODIGA

La început de an, o nouă Lege a Laptelui a fost lansată în dezbatere publică. Ca de obicei când vine vorba despre astfel de subiecte, spiritele s-au inflamat și a început să plouă cu tot felul de argumente și contraargumente. Noi am dorit să aflăm părerea celor care vor fi afectați în primul rând de această lege, respectiv a procesatorilor de lapte. De aceea am stat de vorbă cu dl Dorin Cojocaru, președintele Asociației Patronale din Industria Laptelui din România (APRIL). Această organizație reunește principalii procesatori din domeniu, la nivel național. 80% din laptele produs în România este prelucrat de membrii APRIL, iar 78% din angajații din sectorul de procesare a laptelui lucrează în societăți afiliate.

O lege care nu este necesară

„APRIL consideră că această lege nu este necesară. Ba mai mult decât atât, nu ar face decât să îngreuneze activitatea în domeniu, să genereze cheltuieli mai mari pentru producători și, pe cale de consecință, să scadă competitivitatea producătorilor autohtoni pe piața internă. În plus, nu ar rezolva nici una dintre problemele despre care se spune că au determinat elaborarea acestui act normativ. Și, pe deasupra, nu ar face decât să se suprapună cu alte legi, deja în vigoare. Asta ca să nu mai spunem că unele prevederi sunt contrare unor reglementări europene!“, consideră Dorin Cojocaru.

„Această lege a fost elaborată ca urmare a unor controale tematice ce au avut loc în primăvara și mai apoi pe parcursul sezonului estival din 2018. Cu această ocazie s-a constatat că în numeroase unități de alimentație publică – mai ales pizzerii – ingredientele folosite la pregătirea produselor erau altele decât cele prezentate în rețete și pe meniuri. Dar vă întreb: dacă la distribuitor produsul este inscripționat corect, iar în unitatea de alimentație publică bucătarul îl folosește în loc de altceva, fără să spună, cine este vinovat?“, a detaliat președintele APRIL.

Registrul Laptelui, o dublură pentru ANSVSA și APIA

Legea laptelui propusă de MADR ar introduce noi organisme de evidență și control a operatorilor economici ce procesează laptele crud sau realizează produse care folosesc ca materie primă derivatele din lapte. Cel mai important dintre aceste organisme ar fi Registrul Laptelui, care ar urma să funcționeze în cadrul Direcției Tehnice a MADR. Conform proiectului de lege „înscrierea în Registrul Laptelui, a produselor, este obligatorie pentru operatorii economici care desfăşoară activităţi în domeniul prelucrării/producţiei/distribuției laptelui de consum și a produselor lactate, persoane juridice, indiferent de forma de organizare şi tipul de proprietate.

Prevederile prezentei legi nu se aplică producătorilor agricoli, persoane fizice ce obțin produse agricole în propria fermă/gospodărie și care depășesc necesarul de consum propriu și le valorifică pe piață în baza atestatului de producător și car­netului de comercializare, potrivit Legii nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol, cu modificările și completările ulterioare“. Ca să poată fi înscriși în Registrul Laptelui, agenții economici trebuie să depună printre alte documente și câte o fișă a fiecăruia dintre produsele pe care le va livra, care să prezinte compoziția, conținutul energetic, etc., precum și o scurtă prezentare a produsului, în care să descrie procedeul de fabricație și, mai presus de toate, cantitatea preconizată de vânzare lunară. Adică încă înainte de a-și începe activitatea, agentul economic ar trebui să știe și cât va vinde din fiecare produs pe care îl va fabrica.

Referindu-se la aceste prevederi ale proiectului, Dorin Cojocaru a făcut câteva precizări: „Deja operatorii economici din sectorul laptelui se înscriu și raportează activitatea lunară la ANSVSA, conform Regulamentelor Europene 853, 625, 882, și Ordinului 111/2008, precum și la APIA, conform HG441/2014, fiind înscriși în Registrul de Prim Cumpărător de Lapte. Operatorii economici din Industria Laptelui rapor­tează lunar cantitățile de lapte cumpărate, calitatea și parametrii calitativi, producția lunară pe categorii de produse. Deci aceste date se centralizează deja, astfel încât lege nu ar aduce decât un plus de birocrație!“

Un alt articol al actului normativ prevede ca numărul din Registrul Laptelui atribuit fiecărui producător să fie inscripționat pe eticheta produselor acestuia, „în centrul unui dreptunghi, alb-negru, precedat de sintagma Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale“ (art. 11 alin. 2).

Noi etichete = pierderi uriașe

„Etichetele de pe multe dintre produse au ajuns să fie scrise cu litere microscopice, de nu se mai pot citi. E câte un iaurt dintre cele în ambalaje mici, care este scris pe toată suprafața. Unde să mai adaugi încă ceva? Și de ce tocmai într-un dreptunghi și nu o stea sau un cerc?“. Dincolo de aspectul legat de spațiu, chestiunea modificării etichetelor implică și costuri consistente, căci majoritatea agenților economici își pregătesc etichete pentru perioade de câte șase până la 12 luni. Or, perioada de trecere la noile prevederi legale ar fi de numai 30 de zile.

Continuând analiza proiectului de lege, Dorin Cojocaru a evidențiat și faptul că definițiile din lege sunt adesea confuze și nu cuprind o serie de produse. Apoi, legea cere ca produsele ce conțin amestecuri de lapte și produse din lapte cu grăsimi vegetale să fie elaborate pe linii de producție separate. „O astfel de prevedere contravine chiar și normelor europene și ar fi discriminatorie. De multe ori se folosesc aceleași linii pentru lapte și pentru sucuri de fructe“, a arătat reprezentantul APRIL.

O lege care ar avantaja producătorii străini

Pe lângă aspectele deja criticate, mai există încă unele chiar mai importante. Astfel, legea nu face nicio referire la cei din cauza cărora a fost elaborată: operatorii HORECA. Astfel, odată produsele ajunse la unitățile de alimentație publică, de exemplu, consumatorul nu mai are niciun control. O altă chestiune legată de aplicabilitatea legii este că îi afectează doar pe producătorii români. Producătorii din UE nu sunt obligați să se supună acestor prevederi, iar marfa lor nu poate fi oprită de la comercializare în România, căci s-ar încălca principiul liberei circulații a mărfurilor. În consecință, producătorii interni ar fi puși într-o situație dezavantajoasă din punct de vedere concurențial, față de cei comunitari.

În fine, organele care ar trebui să aplice legea ar fi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. Și atunci de ce Registrul Laptelui ar funcționa în subordinea MADR?!

După toate aceste explicații, nedumerirea președintelui APRIL pare cu atât mai firească: „Ce-are a face coada vacii cu ștampila primăriei?“

Alexandru GRIGORIEV

Despre rasa Bălțată cu negru românească (BNR) nu se poate vorbi astăzi decât dacă se are în vedere rasa Holstein care deține o mare proporție a vacilor de lapte din țările dezvoltate și nu numai. Aceasta este și consecința înlocuirii vacilor din alte populații cu rasa Holstein-alb cu negru cu o migrație de gene din această rasă în principal din Statele Unite.

Sunt trei factori care au contribuit la această situație astfel:

1) Rasa Holstein a devenit cunoscută ca rasa cu cea mai mare producție de lapte.

2) Obiectivele ameliorării în lume au devenit focalizate pe venituri (beneficii) din vânzarea laptelui.

3) Tehnologiile existente au permis importul rasei Holstein din Statele Unite în alte țări.

În ultimele decade efectivul vacilor de lapte a ajuns la o afacere internațională în creștere mai ales cu material seminal de la rasa HOLSTEIN, care ocupă primul loc pe plan mondial în această piață globalizată.

Pe de altă parte, datorită selecției intense și celor expuse mai sus varianta în interiorul rasei Holstein s-a diminuat, fapt demonstrat științific prin mărimea efectivă a populației care s-a situat între 50-100, iar la Holsteinul din Statele Unite este de 50, fapt ce a dus la o creștere a coeficientului de consangvinizare la 0,2% pe an sau 1% pe generație (Goddard and Smith 1989, 1992), cu efecte asupra unor caractere (de exemplu, cele de reproducție, apariția de anomalii ș.a.).

Obiectivele ameliorării rasei Holstein diferă puțin de la o țară la alta, iar interacțiunea G x M este mică (Goddard 1992). Corelația genetică (rg) între diferite populații de Holstein este sintetizată în tabelul următor:

Tabelul nr. 1

Corelația genetică (rg) între diferite populații de Holstein

Totuși, interacțiunea G x M a fost confirmată în condițiile diferențelor mari între sistemele de producție. În aceste condiții este necesară utilizarea de MSC de la taurii produși în aceleași condiții de întreținere sau procurarea de MSC din nucleele cu care nu se constată existența interacțiunii G x M.

Pe de altă parte, este necesară producerea unei biodiversități în cadrul rasei Holstein.

Despre rasă

Conform Wikipedia, Bălțata cu Negru Românească este denumirea rasei Holstein în România, la fel cum se practică și în alte țări ca de exemplu Friza Canadiană, Friza Americană s.a.

Acest fapt este adevărat mai ales prin faptul că la formarea rasei BNR s-au utilizat importurile din rasa Holstein de animale vii și material seminal.

Astăzi se poate spune că rasa Holstein este o suprarasă cu o răspândire mare pe plan mondial, ca și în țara noastră, unde este principala rasă specializată pentru producția de lapte. Dacă luăm în calcul faptul că în ultimii 15-20 de ani în România s-a folosit numai MSC de la tauri din rasa Holstein – Friza din nuclee valoroase (USA, Canada, Germania, Danemarca s.a.), se poate afirma că BNR este de fapt rasa Holstein.

Efectivul din BNR existent în cadrul asociației AGCTR poate fi încadrat după programul de ameliorare astfel:

1. Efectiv în rasa curate, unde sunt animalele cu două generații cunoscute.
2. Efectiv în încrucișarea de absorbție (gradingup) pe efectivul apreciat fenotipic sau cu origine incompletă ca aparținând rasei Holstein cu diferite grade de absorbție spre rasa Holstein. Această metodă va permite trecerea descendenței în efectivul de rasă curată (secțiunea principală a Registrului Genealogic al BNR, conform cu Regulamentul UE 2016/1012).

Progresul genetic – denumit și spor genetic, câștig genetic – este definit ca diferența dintre media fenotipică a descendenței părinților selecționați și cea a întregii generații parentale înainte de selecție (Falconer D.S.1960).

Când fiecare animal este măsurat, răspunsul la selecție pe an este:

         S    irgI δg

Δg = – = ––––––

         L        L

unde:

irgl δg = S (diferența de selecție) iar:

i = intensitatea de selecție;

δg = precizia selecției ;

dg = deviația standard genetică.

L = intervalul între generații.

Formula este valabilă când numărul de masculi selectați este egal cu numărul de femele selectate.

În cazul taurinelor masculii produc mai mulți descendenți decât femelele și în special când se folosesc însămânțările artificiale, iar producția de lapte este limitată de sex, dar se poate estima prin diferite metode (surori, fiice, test genomic s.a.). Consecința acestui potențial diferit în selecția masculilor și a femelelor este și participarea la determinarea progresului generic. Astfel formula de calcul devine:

                 SM + SF  

Δg/an = ––––––––

                 LM + LF

Unde: SM și SF = diferența de selecție pe masculi și respectiv pe femele;

LM și LF = intervalul între generații pentru masculi și femele. Completată altfel, formula progresului genetic pe an poate fi scrisă:

                     i_M r_IHM δa + i_F r_IHF δa  

Δg/an = –––––––––––––––––––

                              L_M + L_F

Completând cu datele obținute din observațiile noastre, se poate estima progresul genetic pentru producția de lapte. În exemplul descris s-a luat în calcul că taurii sunt din nuclee internaționale, iar diferența de selecție realizată este de 2 sau 3 deviații standard genetice la cantitatea de lapte întrucât nu avem rețineri proprii decât într-o proporție foarte mică. S-a considerat un procent de rețineri la vaci de 30% pe an. Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul nr. 2

Estimarea progresului genetic pentru producția de lapte la rasa BNR prin folosirea taurilor Holstein din import

δ = 500 kg ∑ = 852,93 10

h2 = 0,25 ∑ 1.122,93 10

D = 852,93/10 = 85,293 kg/an

Dg = 1.122,93/10 = 112,293 kg/an

Se constată că, la o diferență de selecție realizată prin tauri de 2 deviații standard, se poate obține un progres genetic de 85,29 kg de lapte/an. La o diferență de selecție de 3 deviații standard a taurilor utilizați se obțin 112 kg de lapte pe an.

Revenind la aspectul interacțiunii G x M la unitățile cu o tehnologie adecvată se pot obține aceste rezultate, în schimb la o diferență mare în sistemul de întreținere acest posibil progres se va diminua necontrolabil.

De aceea este indicată utilizarea taurilor și a vacilor selecționați în condițiile de mediu existente în țară.

Dr. ing. Nicolae ZENECI,
Asociația Generală a Crescătorilor de Taurine din România

Ultima oprire din circuitul Holstein Ro Progresiv Tour ne-a dus în curtea unei ferme de elită din Ungaria. Printr-un management riguros și investiții masive, ferma Lakto KFT a ajuns să producă o cantitate de lapte impresionantă, iar administratorul ei, Kövágó Ignác, primește de 3 ani consecutivi titlul de Crescătorul anului din partea Asociației crescătorilor de vaci Holstein din Ungaria.

Ferma Lakto KFT se află azi în topul celor mai productive ferme de lapte din Ungaria. Preluată în urmă cu 20 de ani de familia Ignác, pe când producția de lapte era de 1.200 de litri de la 600 de vaci, ferma s-a dezvoltat în urma investițiilor masive făcute în timp. Proprietarul fermei, domnul Kövágó Ignác, spune că au avut multe proiecte, au investit constant, dar au fost sprijiniți și guvernamental. În felul acesta au accesat multe fonduri cu care au achiziționat utilaje, o sală de muls rotativă cu 40 de locuri, echipamente și s-au făcut două reabilitări ale fermei. Chiar și acum există în derulare un proiect în valoare de 4 mil. euro, pentru că și-au propus continuu să modernizeze ferma.

În prezent, unitatea deține 900 de vaci la muls, plus tineretul aferent și 1.200 ha de teren agricol care asigură mare parte din furajarea animalelor. Managementul fermei este asigurat de 4 tehnicieni, 2 asistenți și 3 agronomi, printre ei aflându-se și fiul proprietarului.

Cu o echipă restrânsă, dar cu mari investiții, ferma a reușit performanța de a ajunge pe primul loc la nivel național cu cea mai mare producție de lapte pe cap de vacă – adică 13.860 litri pe lanctație standard. În plus, aceasta este singura fermă în care vacile se mulg de 4 ori pe zi, la interval de 6 ore. Și mai este o regulă de la care nu se face rabat: cine ridică vocea sau atinge animalul automat este concediat. Normal, atât timp cât proprietarul are un respect deosebit pentru „fetele sale“ care produc banii, așa cum le numește pe cele 900 de văcuțe care dau lapte.

Bunăstarea animalelor este pe primul loc, iar performanța acestora i-a adus domnului Ignác în trei ani consecutivi titlul de Crescătorul anului, iar ca recunoștință pentru efortul depus asociația Holstein din Ungaria i-a oferit anul trecut un inel de aur. De altfel, succesul fermei are la bază o relație strânsă cu asociația crescătorilor de Holstein. Spre exemplu, cu ajutorul datelor oferite de asociație reușesc să ducă la bun sfârșit potrivirea perechilor. Informațiile trimise în timp util îi ajută să facă ameliorarea animalelor, managementul și dezvoltarea fermei. Tot cu ajutorul asociației au reușit să încheie colaborări externe, dar și să trimită animale la concursuri internaționale cu care au reprezentat Ungaria.

Perioada de exploatație a unei vaci poate fi și de 9 ani, însă conducerea fermei nu ține foarte mult la acest aspect pentru că, în funcție de piață poate vinde animalele bătrâne sau poate întineri efectivul, spunea domnul Ignác. Se lucrează mult cu material genetic sexat, ceea ce înseamnă că managementul reproducției este foarte bine organizat. Acest lucru îi permite ca anual să scoată la vânzare circa 120 de juninci, iar prețul unei juninci este de peste 2.000 de euro.

Și ar mai fi ceva interesant de spus: întreaga cantitate de lapte, adică 30.000 de litri pe zi, ajunge la un procesator din România. Și legătura cu România nu este doar la nivelul valorificării laptelui, ci și al colaborării cu fermierii români axați pe creșterea rasei Holstein. Spre exemplu, Nicușor Șerban, unul dintre fermierii care au vizitat această unitate, a cumpărat în urmă cu 4 ani peste 300 de juninci gestante, ceea ce înseamnă că o mare parte din efectivul fermierului român provine din această fermă.

Secretul acestor campioane depinde mult și de furajare. Vizitând zonele de depozitare a furajelor am aflat de la domnul Ignatz că silozul de porumb este alfa și omega producției de lapte. Din punct de vedere calitativ ceea ce am văzut este un furaj de primă clasă, iar acest lucru se datorează faptului că este bine conservat, prin tasare și lactobacili.

Întrebat care este rețeta de furajare, proprietarul fermei spune că procedează în felul următor: cu două săptămâni înainte de fătare este pregătit rumenul, iar după fătare, timp de 30 de zile, vacile primesc o furajare ușoară, mai slabă în aport energetic și proteic, dar și un premix pentru tampon gastric. Treptat se introduce un amestec special de furaje care să pregătească animalele pentru producția mare de lapte. Acest amestec de furaj are la bază 60% furaj fibros și 10% concentrat, ceea ce înseamnă 30% substanță uscată.

Patricia Alexandra POP

În căutarea celor mai bune rezultate atât sub aspect economic, cât şi productiv, managerii fermei trebuie să aibă în vedere elaborarea unei strategii de modernizare şi retehnologizare a proceselor specifice creșterii diferitelor categorii de animale din ferma prin care să devină competitivi. Aplicarea unor tehnologii performante poate duce la evidenţierea cantitativă şi calitativă a potenţialului genetic al animalului. O astfel de strategie poate fi dată de organizarea fermei ce are la bază principiile creşterii vacilor de lapte în sistem intensiv, cu corelarea perfectă a tuturor verigilor tehnologice.

Întreţinerea în sistem liber prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje. Avantajele constau în faptul că există posibilitatea aplicării progresului tehnico-ştiinţific (creşte productivitatea muncii până la patru ori), creşte gradul de mecanizare şi de automatizare a proceselor de producţie, scade efortul fizic al lucrătorilor, vacile beneficiază de mişcare, se obţine lapte cu calităţi igienice superioare. Dintre dezavantaje se manifestă puternic comportamentul de grup şi ca atare nu toate vacile beneficiază de condiţii asemănătoare de odihnă şi furajare, intervine dificultatea ţinerii sub control a stării de sănătate a animalelor, creşte frecvenţa accidentelor, a avorturilor mecanice şi a suptului reciproc.

Vacile de lapte pot fi întreţinute în grajduri, dispuse liniar, unul în continuarea celuilalt, legate între ele de un culoar, care duce la sala de muls. De regulă, adăpostul este compartimentat pe trei zone, respectiv zona de odihnă, zona de circulaţie a animalelor şi de evacuare a dejecţiilor şi zona de furajare.

Zona de odihnă este împărţită în cuşete individuale, cu pardosea din beton, acoperită cu aşternut de paie, asigurându-se între 3-6 kg paie/vacă/zi iarna şi între 2-3 kg paie/vacă/zi vara. Dimensiunile unei cuşete sunt: lungime 1,3 m, lăţime 1,2 m şi înălţime 1 m. La partea dinspre perete, cuşeta este prevăzută cu o bară metalică (opritori de grebăn), care împiedică animalul să defece în zona de odihnă atunci când acesta se ridică. Cuşetele sunt ridicate cu 15-25 cm deasupra zonei de circulaţie pentru a reduce aportul de dejecţii printre ongloanele animalelor.

Zona de circulaţie, are lăţimea de 3 m. Această zonă permite circularea a două animale din sensuri opuse, fără a fi deranjate cele care se află deja la iesle. Aleea de circulaţie este totodată şi zonă de defecaţie, evacuarea dejecţiilor făcându-se cu lama într-un batal situat la capătul adăpostului.

Zona de furajare, este betonată, are o lăţime de 2,5 m şi permite administrarea hranei cu ajutorul unei remorci tehnologice. Aceasta zonă este prevăzută cu iesle betonată care are o înălţime de 30 cm de la sol, şi cu sistem de blocare la alee (grilaje de individualizare care divizează frontul de furajare în lăţimi de 0,7 m, permiţând furajarea simultană a întregului efectiv şi înlătură totodată risipa de furaje din iesle). Grilajele sunt fixate pe bordura ieslei.

Adăparea se face din adăpători cu nivel constant, prevăzute cu încălzire electrică care asigură o temperatură optimă a apei pe timpul iernii de 8-12º C. Se asigură 60-100 l apă/cap/zi din cele două adăpători situate la capetele adăpostului.

Microclimatul se asigură prin existenţa unor fante de admisie a aerului curat, situate la înălţimea de 80 cm de la sol şi a gurilor de evacuare a aerului viciat, amplasate în tavan din 5 în 5 metri. Iluminatul este asigurat de becuri incandescente (din 5 în 5 metri). Temperatura în adăpost este asigurată iarna de căldura biologică.

Din adăpost animalele au acces liber în padoc, betonat, prevăzut cu iesle tip masă betonată, cu umbrar şi cu o adăpătoare cu nivel constant. Împrejmuirea padocului este făcută cu bare metalice. Se asigură o suprafaţă de 7m2/cap.

Un astfel de adăpost are o lungime de 80 m şi o lăţime de 10 m. Lăţimea padocului este de 6 m.

Dr. ing. Andreea Vasilachi – INCDBNA-IBNA Balotești

Din cercetarea și practica de ameliorare la taurinele de lapte în etapa genomică și efectuată în țările cu zootehnie avansată s-au desprins următoarele aspecte:

În ameliorarea tradițională animalele sunt evaluate prin observațiile și măsurătorile fizice, iar pe baza acestora se determină valoarea de ameliorare a lor. În fiecare generație taurii și vacile sunt apreciate fenotipic, utilizând criterii cantitative sau calitative, cu ponderi diferite pentru fiecare caracter în generarea valorii de ameliorare care este utilizată în ierarhizarea animalelor pe baza meritului genetic. Taurii și vacile cu cea mai mare valoare de ameliorare sunt folosiți (selectați) pentru reproducție.

Descendenții rezultați din aceste împerecheri sunt evaluați în concordanță cu scopul ameliorării, iar cei cu cea mai mare valoare de ameliorare sunt utilizați ca nucleu în producerea generației următoare.

Aceste procese sunt adesea inexacte, ineficiente și consumatoare de timp pentru cele mai multe caractere (de exemplu, calitatea cărnii, producția de lapte s.a.) și se obțin numai după ce animalele ajung la maturitate, când se poate face și o verificare a ameliorării (Tehnical Note: Agrigenomics-Illumina).

Chiar și cele mai bune determinări fenotipice nu pot garanta că, împerechind două animale cu mare valoare de ameliorare, vor da descendenți cu înaltă valoare. Acest proces este limitat de mai multe variabile, dintre care se pot aminti:

- limitări în înțelegerea complexului de ereditate la nivel biologic la cele mai multe caractere (de exemplu, aprecierea se face ca simplă ereditate mendeliană);

- limitarea numărului de caractere care pot fi introduse în obiectivul ameliorării;

- descreșterea eficienței selecției pentru caracterele care sunt dificil de măsurat (de exemplu, calitatea cărnii, rezistența la boli s.a.) sau cu o heritabilitate scăzută (de exemplu, performanțele reproductive);

- restricții pentru caractere care pot fi măsurate, fără să fie scumpe și pe un număr mare de animale;

- progresul genetic scăzut, iar o mare presiune de selecție pe caracterele de producție cheie poate duce la o deteriorare a efectului pe alte caractere importante care nu sunt măsurate.

Din practica ameliorării la taurine în România în anul 2002 la AGCTR se preciza:

La testarea după descendenți pentru producția de lapte în anul 2002 au încheiat lucrările 9 tauri din rasa BNR.

Cea mai mare parte din acești tauri au ieșit din efectiv înainte de apariția rezultatelor testării. La toate rasele taurii cu valoare de ameliorare estimată la o precizie de peste 60% au fost de numai 5, ceea ce ilustrează de fapt declinul și ineficiența în ansamblu a lucrărilor de selecție și testare înregistrate în ultima perioadă de timp. Pentru anul 2003 se propun pentru utilizare 9 tauri de origine germană (broșura Creșterea și ameliorarea taurinelor în România).

Se poate afirma că situația de astăzi este asemănătoare în ceea ce privește legislația și practica cu cea specificată mai sus.

Pe plan internațional s-a trecut la selecția genomică care a devenit un ajutor major în evaluarea taurilor și a vacilor de lapte prin estimarea valorii de ameliorare genomică (GEBV) bazată pe genotiparea a sute de milioane de nucleotide (SNP) distribuite în genom. Eficiența selecției genomice în comparație cu programele tradiționale a fost comunicată în diferitele studii, astfel s-a sugerat o creștere cu până la 50% a progresului genetic anual prin utilizarea selecției genomice.

În plus, costurile au scăzut cu aproximativ 92% față de testul pe descendenți.

Selecția genomică se aplică la vacile de lapte în multe țări, dintre care se pot enumera: USA, Canada, Australia, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Germania, Danemarca, Irlanda, Cehia s.a.

Baza genetică a selecției genomice la taurine

În toate celulele somatice din corpul animalului materialul genetic este concentrat în nucleu, unde se află cromozomii în număr diferit de la o specie la alta. La taurine numărul cromozomilor este de 30 perechi.

În compoziția cromozomilor este acidul dezoxiribonucleic (ADN), o polinucleotidă în structura căreia se repetă un set de macromolecule numite nucleotide (Figura nr. 1).

Nucleotida reprezintă unitatea de bază a ADN-ului, fiind o macromoleculă organică compusă din:

– un carbonat de tip pentoză;

– o bază azotată heterociclică de tip pirimidinei sau purinei;

– un rest de acid fosforic.

Bazele purinice sunt adenina (A) și guanina (G), iar cele pirimidinice sunt citozina (C) și timina (T).

Gena este o secvență distinctă din ADN care conține toate informațiile despre un caracter, ea determină apariția unui anumit caracter și prin ea caracterul este trimis de la o generație la alta. Genele care ocupă același locus pe cromozomii omologi, determinând un caracter, se numesc allele.

Există posibilitatea ca la un locus să se găsească gene diferite la diferiți indivizi, având ca rezultat exprimarea deosebită a unor performanțe la același caracter.

Cercetările au identificat regiuni din ADN care influențează caracterele de producție la animale. Pentru aceasta s-au utilizat tehnici de biologie moleculară și de genetică cantitativă prin care s-au găsit diferențe în secvențele de ADN în regiunile identificate. Aceste forme diferite sunt denumite markeri genetici. Un tip de markeri sunt cei care se referă la single nucleotide polimorfism (SNP), unde allelele diferă printr-o singură nucleotidă. Testele SNP detectează precis diferențele dintre nucleotidele pereche din cele trei bilioane de nucleotide de bază existente în genomul bovinelor. De precizat că, din cele trei bilioane, 99,8% nucleotide din ADN sunt identice între vaci în interiorul rasei și numai 0,2% sunt diferite, iar această parte determină diferențele genetice, astfel spus în jur de șase milioane de baze perechi SNP (0,2%) cau­zează diferențele dintre tauri și vaci.

Determinarea acestor SNP-uri se face astăzi cu aparate de tipul „Genome Analyzer ll“ care utilizează un chip specializat pentru taurinele de lapte numit „Bovine SNP50“. Aceste chipuri sunt pentru densități diferite de determinare a SNP-urilor, iar cu ajutorul unor programe statistice se determină efectul SNP-urilor care apoi, corelate cu anumite caractere, vor da valorile genomice ale caracterelor.

Modul de implementare și aplicare a selecției genomice

Primul pas în aplicarea (implementarea) selecției genomice îl constituie realizarea populației de referință. Pentru aceasta toate animalele nominalizate să formeze populația de referință sunt genotipate pentru un mare număr de SNP.

Selecția genomică este bazată pe estimarea detaliată a asocierii (corelării) dintre markerul genetic (SNP) și fenotipul animalelor din grupul selecționat ca populație de referință.

Mărimea populației de referință este importantă pentru că ea trebuie să reflecte caracteristicile populației principale, iar influența mărimii va putea da precizia selecției genomice.

O sinteză a mărimii populației de referință în principalele țări pe plan mondial este prezentată în tabelul nr. 1. (După INTERBULL – 2009)

În România, Asociația Generală a Crescătorilor de Taurine din România a testat genomic șase tăurași din rasa BNR-Holstein, iar doi sunt declarați amelioratori și vor fi utilizați în fermele AGCTR. Testele au fost realizate de firma GENTEST România.

Determinarea valorii de ameliorare genomică (GEBVs)

Metodele pentru determinarea valorii de ameliorare în selecția genomică pot fi: metode directe și indirecte.

Metodele indirecte estimează efectele markerilor în populația de referință și apoi calculează GEBVs al indivizilor genotipați candidați, prin însumarea efectelor tuturor markerilor de interes (relevanți).

Metodele directe calculează valorile de ameliorare genomică (GEBVs) direct, utilizând ecuațiile modelului mixt (MME) într-un model tradițional BLUP.

Sunt utilizate informațiile fenotipice din populația de referință și informațiile genetice pentru toți markerii atât de la candidații de selecție cât și de la populația de referință.

Selecția genomică și progresul genetic

Cunoaștem că există trei căi practice pentru creșterea progresului genetic:

1. creșterea preciziei (acurateței) selecției;
2. creșterea intensității de selecție;
3. descreșterea intervalului între generații.

Selecția genomică este una dintre puținele proceduri care influențează toate aceste trei căi. Precizia (acuratețea) este crescută cu selecția genomică prin utilizarea markerilor genetici (SNP).

Intervalul între generații poate descrește ușor pentru că SNP evaluează animalele tinere și reține candidate numai pe cele corespunzătoare scopului, crescând astfel și intensitatea de selecție.

Combinarea acestor avantaje cu cele oferite de pedigree și informațiile fenotipice pe fiecare individ devine un factor puternic pentru selecția bazată pe markeri genetici.

Cunoscând că progresul genetic animal ∆G exprimat în deviații standard este dat de relația prezen­tată de Schaffer 2006 și Goddard 2009 după cum urmează:

∆G = (im * rm + if*rf)/ (Lm + Lf)

atunci:

1) În selecția pe descendenți

∆G = (2 x 0,8 + 0) / (6 + 2) = 0,20 sd pe an.

2) În selecția genomică

∆G = (2 x 0,6 + 0,8 x0,6) / (2 + 2) = 0,42 sd pe an unde:

i = intensitatea de selecție;

r = precizia selecției;

L = intervalul între generații;

M = masculi;

f = femele.

Se constată o dublare a sporului genetic anual prin selecția genomică aplicată la taurinele de lapte.

Un avantaj deosebit al selecției genomice este și faptul că se precazează la fiecare determinare bolile ereditare care sunt prezente la individul testat.

Rezultate ale selecției genomice pe plan Mondial

Rezultatele obținute în Canada pe rasa Holstein sunt prezentate în figura nr. 2 și în tabelul nr. 2.

unde:   LPI = Index de performanțe pe viață productivă;

           Pro$ = Index de profit pe viață productivă.

Figura nr. 2

Se constată o îmbunătățire vizibilă a sporului genetic după aplicarea selecției genomice.

Pe fiecare caracter sporul realizat se observă în datele din tabelul nr. 2

Tabelul nr. 2

Sporul genetic realizat înainte și după introducerea selecției genomice la rasa Holstein Canadian.

Caracterul                                                                      Spor                                Spor

                                                                                 (2004-2009)                 (2011-2016)

Producția de lapte (Milk Yield) (kg)                                    355                                  603

Cantitatea de grăsime (Fat Yield) (kg)                                14.0                                 29.8

Cantitatea de proteină (Protein Yield) (kg)                           11.8                                 24.0

Deviația grăsimii (Fat Deviation) (%)                                    0.01                                 0.07

Deviația proteinei (Protein Deviation) (%)                             0.00                                 0.04

Conformația (Conformation)                                               3.20                                 5.06

Sistemul mamar (Mammary System)                                 3.19                                 4.94

Picioare (Feet & Legs)                                                      1.86                                 3.99

Ansamblul general (Dairy Strength)                                    1.78                                 2.63

Crupa (Rump)                                                                  1.34                                 1.05

Viața productivă (Herd Life)                                                1.12                                 3.36

Celulele somatice (Somatic Cell Score)                              0.04                                 0.12

Rezistența la mastită (Mastitis Resistance)                        0.92                                 2.46

Boli metabolice (Metabolic Disease)                                  0.10                                 1.42

Persistența lactației (Persistency)                                     -0.22                                 1.41

Fertilitatea ficelor (Daughter Fertility)                                 -0.72                                 1.06

Viteza de muls (Milking Speed)                                         0.06                                 0.51

Temperamentul la muls (Milking Temperament)                  -0.09                                 1.89

Ușurința la fătare a fiicelor (Daughter Calving Ability)            0.23                                 2.29

În concluzie, se poate afirma că direcția de urmat în ameliorarea producției de lapte la taurine în viitor este cea bazată pe selecția genomică, dar fără a neglija metodele tradiționale în această perioadă.

Dr. ing. N. ZENECI

Asociația Generală a Crescătorilor de Taurine din România

– Cu ce a venit Hostein.Ro la această ediție IndAgra?

– Am venit cu 9 animale, pentru că am spus să fim puțin mai selectivi. Dacă anul trecut am venit cu multe animale, de data aceasta am considerat că este mult mai important să aducem elita pentru ca oamenii să poată vedea cele mai valoroase exemplare. Este adevărat că mulți dintre fermieri considerau anii trecuți că este un chin și o obligație pentru ei să vină cu animale în expoziție. De data asta am lăsat libertatea celor care sunt interesați să-și promoveze animalele valoroase şi doar aceia să vină. Avem un număr de 4 ferme care au adus animale – Agrocomplex Lunca Pașcani, Boga Trifești, Panifcom Iași și Agroserv Măriuța.

– Dintre cele 9 exemplare, care ar fi primele două în topul excelenței?

– Avem două animale de excepție care provin din ferma Panifcom Iași și Agroserv Măriuța și pe care le-am identificat împreună cu doi clasificatori din Ungaria. Ne pregătim pentru această expoziție de mai bine de două luni. Chiar şi din punct de vedere estetic cele două animale au fost pregătite pentru expoziție de un specialist.

– Dacă le luăm pe rând, ce ne puteți spune despre fiecare?

– Prima vacă 221 este un animal născut în anul 2013, provine din ferma Panifcom Iași și la prima lactație care s-a încheiat după 294 de zile a înregistrat o producție de 9.975 de litri. La a doua lactație, care a avut 305 zile, producția a atins 13.636 litri, iar la a treia lactație, de 128 zile, a înregistrat o producție de 6.800 litri de lapte. A doua vacă, venită de la Agroserv Măriuța, a dat în prima lactație 11.219 litri, 13.000 în a doua lactație și 9.900 litri în a treia lactație. Sunt animale care au o producție zilnică de peste 50 de litri. În momentul acesta, având în vedere curba lactației, ambele animale se apropie de 80 de litri/zi.

– Pe lângă producție, este de remarcat și constituția fizică fără de care nu ar fi putut oferi atât de mult lapte.

– Da. Ele atrag atenția în primul rând prin capacitatea toracică de excepție, se vede poziționarea coastelor, orientate oblic și nu perpendicular pe sol, ceea ce denotă o capacitate toracică mare, ugerele sunt aproape perfecte, ligamentele, deși sunt la a treia lactație, sunt încă vizibile, vascularizația denotă un uger funcțional, iar talia este impresionantă. Deși sunt animale care sunt înaintate în producție, în vârstă, ugerele sunt prinse foarte sus, prinderea anterioară arătând o vascularizație foarte puternică. Membrele, indiferent de ce element vorbim, sunt extrem de puternice. Acest aspect se numește în Statele Unite Super Dairy Power, adică puterea de a produce lapte de excepție.

– Acest lucru se datorează liniei genetice. Care este proveniența lor?

– Sunt animale care au în spate, precum cele de la Panifcom, trei generații de tauri americani, iar la Agroserv Măriuța avem alţi doi tauri, la fel de valoroşi din Statele Unite. În cazul ambelor animale există un pedigree de excepție, care pune accentul pe partea de conformație acolo unde sunt tauri de conformație.

– Care va fi perioada de viață productivă pentru ele?

– Noi ne dorim să fie cât mai mare, dar este greu să estimăm în acest moment.

– Avem în România o campioană; se cunoaște vaca ce a dat cea mai mare producție de lapte?

– Domnul Nicușor Șerban va face în perioada imediat următoare un anunț care pe noi ne va bucura tare mult. În ferma dumnealui există un animal care va ajunge la 100.000 de litri de lapte pe viață productivă. Până acum noi nu am mai înregistrat o asemenea producție, este o premieră în România pentru înre­gistrările pe care le avem .

– Am vizitat ferma domnului Nicușor Șerban; este vorba de vaca Sorina?

– Da, exact la ea mă refer. Sorina a fătat acum două săptămâni un mascul, este într-o stare bună și așteptăm să vedem cum evoluează lactația.

Patricia Alexandra Pop

Începutul toamnei a coincis cu organizarea celei de-a doua ediții a Zilei Naționale a Bălțatei, o adevărată sărbătoare a crescătorilor de bovine, care promite ca în timp să devină una de referință pentru întregul sector și chiar pentru agricultura românească. În cele 2 zile ale manifestării, organizațiile și asociațiile de profil au expus strategii care să contribuie la creșterea acestui segment, iar crescătorii de vaci din rasa Bălțată de tip Simmental și-au prezentat cele mai frumoase exemplare.

Demersuri pentru resuscitarea sectorului zootehnic

Evenimentul organizat de Federaţia Crescătorilor de Bovine din România, Asociaţia de Control Oficial al Producţiilor (COP)-ACTJM Târgu-Mureş, Organizaţia Naţională de Însămânţări Artificiale din România, alături de alte asociații de profil, a fost structurat pe două segmente: în prima zi a avut loc workshopul Actualităţi şi perspective pentru Rasa Bălţată Românească tip Simmental și Congresul Rasei Bălţată Românească tip Simmental, iar a doua zi a avut loc o expoziţie de animale. Orașul Târgu-Mureș nu a fost ales întâmplător pentru a fi gazda evenimentului, după cum susținea președintele Claudiu Frânc, ci mai multe aspecte au determinat decizia. În primul rând, pentru că Mureșul este considerat leagănul de formare a acestei rase, în al doilea rând deoarece cel mai mare efectiv de vaci din această rasă aparține crescătorilor din Ardeal, iar sediul FCBR este situat în același oraș.

În cadrul workshopului Actualităţi şi perspective pentru Rasa Bălţată Românească tip Simmental, reprezentanții organizațiilor și asociațiilor de profil au prezentat diferite lucrări prin care s-a evidențiat situația actuală a acestei rase, dar și perspectivele prin care sectorul creșterii animalelor, în special al bovinelor, ar putea redeveni unul la fel de puternic precum era înainte de anii ’90. Unul dintre cei care au luat cuvântul în cadrul workshopului a fost președintele Federației ProAgro, care a subliniat faptul că trebuie acordată o atenție suplimentară și susținută pășunilor de care dispunem la nivel de țară: „Știm că România are o suprafață însemnată cu pășuni, aproximativ 4,5 milioane de hectare. De aceea cred că trebuie să aibă din ce în ce mai multe animale, dar trebuie să știm să și investim pe acele pășuni. Ce s-a întâmplat între 1935 și 2017? Putem vedea cu toții! În perioada interbelică România a cunoscut o dezvoltare datorită unei strategii și a unei gândiri bine puse la punct. Existau 13 sindicate ale crescătorilor de bovine, de aceea cred că ceea ce facem noi în această tânără democrație nu este altceva decât o întoarcere la acele vremuri. Trebuie să punem pe primul loc fermierul, să ne organizăm și să știm ce trebuie să facem. Vrem să mergem pe progres genetic și să găsim soluții. Am încredere că în anul 2020 PNDR-ul va fi scris, în urma unei analize realizate pe fiecare sector, de către asociațiile profesionale. Cred că am greșit când am cuplat sprijinul pentru vacile de carne și pentru lapte deoarece atunci nu am făcut altceva decât să arătăm situația dezastruoasă în care se află țara noastră în ceea ce privește genetica existentă. La noi circulă materialul seminal oricum, iar acest lucru se vede în statistici, pentru că, neavând o strategie, nu putem avea rezultate“, a spus Emil Dumitru.

Un alt moment important al manifestării a fost congresul Bălțatei, atunci când dr. Georg Rohrmoser, secretarul general al Asociației Europene de Bălțată, a invitat România, reprezentată de FCBR, să adere la familia europeană a Bălțatei și să aibă drepturi depline în ceea ce privește acțiunile asociației.

Sărbătoarea vacii

În cea de a doua zi a evenimentului, vacile din rasa Bălțată de tip Simmental au fost adevăratele vedete. Mai mulți crescători de vaci au adus la Târgu-Mureș cele mai frumoase exemplare, care au fost atent analizate, dar mai ales admirate de către participanți. Președintele comisiei de evaluare din cadrul acestui eveniment a fost chiar domnul Iacob Lelior – directorul general al Agenției Naționale pentru Zootehnie, care a declarat pentru Lumea Satului: „La acest eveniment am putut vedea animale de mare valoare, ceea ce înseamnă că în România reproducția și ameliorarea merg într-o direcție bună. Și mai înseamnă că fermierii au înțeles avantajele însămânțării artificiale și ale reproducției dirijate, dar și că trebuie să efectueze controlul performanțelor în reproducție și asocierea în a duce mai departe registrul genealogic al rasei Bălțată. După cum am putut observa, este o rasă care a câștigat foarte mult teren în țara noastră, iar acest lucru nu poate fi decât îmbucurător.“

Un alt invitat de seamă al evenimentului a fost directorul APIA, dr. ing. Adrian Pintea, care s-a declarat impresionat de eveniment. „Mă bucur că am fost invitat la această manifestare și bineînțeles că am putut participa. Ceea ce m-a bucurat a fost sesiunea de workshopuri, unde prezentările au făcut mai bine înțeleasă situația actuală. Un lucru important este faptul că fermierii erau mulțumiți pentru că au primit banii la timp, lucru pe care ni-l propunem și pe viitor deoarece, atunci când fermierii au în cont banii promiși, pot să se ocupe mai liniștiți de ceea știu să facă cel mai bine. Acum suntem în plină campanie a controalelor pe teren, astfel încât până la finalul lunii septembrie acestea să fie finalizate. Acest lucru este necesar pentru ca, atunci când trebuie începută o cam­panie de plăți, aceste controale să fie deja finalizate și abia apoi se pot vira banii“, a specificat directorul APIA.

Concluziile evenimentului ni le-a expus nimeni altul decât directorul Semtest BVN Mureș, domnul Valer Sicean, care a explicat de ce ar trebuie să vorbim de Bălțată de tip Simmental: „Corect ar fi să spunem Bălțată tulpina Simmental pentru că tot ceea ce înseamnă Bălțată provine din această tulpină. Important este ca accentul să cadă pe Sărbătoarea vacii, nu neapărat pe titulatură. În cele 2 zile petrecute la Târgu-Mureș, participanții au luat parte la o adevărată sărbătoare. În prima zi a fost o sărbătoare a organizațiilor profesionale, au fost niște work-shopuri în care s-au prezentat strategii și planuri de viitor pentru organizații și pentru crescători. Mai mult decât atât, s-a semnat un protocol extrem de important, în care Federația Europeană a întins mâna crescătorilor de animale din România pentru că și noi putem lua parte la deciziile care se iau în ceea ce privește această rasă. În a doua zi, în cadrul expoziției a fost Sărbătoarea vacii și a fermierului român. Mă bucur că la cea de-a doua ediție am văzut fermieri în straie de sărbătoare, ceea ce denotă că au venit și cu mândrie la acest eveniment și au dorit să își exprime bucuria cu care probabil își desfășoară activitatea în propriile ferme. Aș putea spune că intrăm într-o altă etapă, cea în care cineva poate să spună cu mândrie: «Sunt fermier». Un al motiv de bucurie este faptul că din ce în ce mai mulți tineri se ocupă de creșterea animalelor, iar acest lucru cumva ne motivează să ducem și mai departe acest eveniment. Unii dintre ei studiază pentru a deveni profesioniști, medici sau ingineri, deci se și specializează. Faptul că au fost reprezentate instituțiile la cel mai înalt nivel, începând cu MADR, ANSVSA, ANZ, APIA și celelalte organizații profesionale, este deja o certitudine că sectorul creșterii animalelor este cu totul și cu totul altfel abordat. Toate aceste lucruri ne motivează să organizăm și o următoare ediție“, a declarat Valer Sicean.

GALERIE FOTO

Ion BANU, Larissa SOFRON