„Suntem în faţa începutului unei noi istorii a raselor de bovine pentru carne în România.“ Afirmaţia aparţine dlui Ion Bura, directorul general al Asociaţiei pentru Dezvoltarea Rasei Blonde d' Aquitane în ţara noastră. L-am întâlnit la ediţia de anul acesta a târgului IndAgra, acolo unde a prezentat în premieră o rasă de vaci pentru carne foarte puţin cunoscută românilor. Este vorba despre Blonde d' Aquitane, o rasă originară din sudul Franţei, obţinută în urma unor procese genetice. Rezultatul obţinut în urma selecţiei şi ameliorării este spectaculos. Exemplarele din această rasă impresionează printr-o statură impozantă în care fiecare muşchi este perfect reliefat. Fireşte că aspectul ei impresionant a câştigat admiraţia crescătorilor de animale, astfel încât astăzi rasa este răspândită în multe alte ţări decât cea de origine.

Ion Bura este deschizător de drumuri în România, pentru că în urmă cu trei ani a adus în ţara noastră primele exemplare de Blonde d'Aquitane. Spune că această încercare a sa de a promova rasa în ţară vine ca urmare a faptului că a trăit foarte mult timp în străinătate, unde a avut şansa de a vedea evoluţia mai multor rase şi că, în final, Blonde d'Aquitane a fost o alegere uşor de făcut. Astăzi are în ferma sa 80 de exemplare şi este singurul din ţară care creşte această rasă. Spune că vreme de trei ani a testat potenţialul acestei rase şi capacitatea de adaptare la clima şi condiţiile geografice din România şi că a fost o reuşită de 100%.

„Istoria Asociaţiei pentru Dezvoltarea Rasei Blonde d' Aquitane abia începe. Suntem singurii deţinători ai acestei rase în România şi intenţia noastră este să o promovăm şi să creştem efectivul. Sper ca în următorii doi ani să ajungem la 1.000 de capete. Scopul final este de a exporta apoi către Franţa, Grecia, Spania şi cred că avem şanse să realizăm acest lucru, pentru că astăzi calitatea îşi spune cuvântul, iar carnea acestei rase depăşeşte standardele actuale. Este în opinia mea numărul 1 în topul bovinelor pentru carne. În Franţa, spre exemplu, un kilogram de carne din această rasă costă între 60 şi 90 de euro. Blonde d' Aquitane este o rasă reuşită, cu un potenţial de creştere foarte mare, cu o carne de calitate foarte bună, care nu conţine grăsimi dăunătoare sănătăţii. Este o rasă robustă, nu există probleme la fătare, iar viţeii pot avea la fătare 80 de kilograme, în vreme ce viţeluşele cântăresc între 60-65 de kilograme. Potenţialul de creştere este de 1-1,5 kg pe zi. Masculii ajung la 1.700 de kilograme, chiar două tone, iar vârsta de sacrificare porneşte de la şase luni.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 32

Rasa Albastru Belgian, cunoscută și ca Alb Albastru Belgian sau Picior Albastru, provine, așa cum arată și numele, din regiunile centrale și superioare ale Belgiei. Denumirea i se trage de la culoarea părului, de obicei albastru-gri, dar care poate varia de la alb la negru.

O rasă ameliorată recent

Pentru prima dată rasa a fost menționată în 1808, ca o rasă mixtă, de lapte și carne. În epoca modernă, în anii ‘50, profesorul Hanset, de la un Centrul de inseminare artificială din Liege, s-a ocupat de o nouă selecție a rasei. El a urmărit realizarea unei rase speciale de vite de carne.

În 1978 bovinele Albastru Belgian au fost intro­duse în Statele Unite ale Americii de către Nick Tutt, un fermier din Canada centrală care a emigrat în Texas.

Principala caracteristică a acestei rase este numărul crescut de fibre musculare (hiperplazia). Albastra Belgiană are o masă musculară cu până la 20% mai mare, raportată la masa osoasă, față de alte rase de vite. De asemenea, conținutul de grăsime al cărnii este și el mai mic.

Rata de conversie a furajelor este foarte ridicată. La taurii între 7 și 13 luni câștigul zilnic în greutate se poate ridica până la 1,6 kg. Pe de altă parte, pentru că masa musculară este mai dezvoltată, necesarul de proteine este mai mare decât la alte rase. Prin urmare, doar fibrele nu îi sunt suficiente pentru o dezvoltare normală, fiind necesară adăugarea de concentrate proteice.

Un alt dezavantaj al rasei este că vițeii, încă de la naștere, au musculatura foarte dezvoltată. Ca o consecință, fătările sunt dificile, de multe ori fiind necesare cezarienele. Ca atare, asistența calificată la fătare este absolut necesară.

Pe de altă parte, aceste inconveniente sunt compensate de faptul că vițeii pot fi sacrificați destul de timpuriu. Randamentul la sacrificare este de 65-70%.

O carne recomandată în diete

Aspectul cărnii este marmorat. Frăgezimea este mai redusă, din cauza conținutului mic de grăsime. În schimb, faptul că are cu 20% mai multe fibre decât carnea altor rase de vite îi conferă caracteristici dietetice superioare. La aceasta contribuie și un conținut de colagen mai mic, ceea ce implică îmbunătățirea calității proteinei datorită unui randament mai mare de aminoacizi. Așadar, carnea acestei varietăți constituie unul dintre alimentele ideale pentru cei care necesită o dietă bogată în aminoacizi și proteine, dar săracă în grăsimi.

Din cauza caracteristicilor sale native, Albastra Belgiană nu este recomandată crescătorilor individuali. Deși, așa cum spuneam, crește repede și are un randament bun la sacrificare, necesită o alimentație mai deosebită. În plus, este necesară asistența calificată la fătare. Ca atare, creșterea acestei rase se poate face în bune condițiuni mai degrabă în ferme care au un personal corespunzător și condiții suficiente.

În acest din urmă caz, avantajele economice rezultă din calitatea cărnii, despre care am vorbit mai sus.

Trebuie să menționăm că în România această rasă este destul de slab reprezentată, majoritatea fermierilor preferând rase mai puțin pretențioase.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 33

Continuăm prezentarea celor mai răspândite rase de vite cu Aberdeen Angus, rasă destul de des întâlnită și în România, mai ales în zona din centrul țării. Aceasta a fost creată în Anglia, mai precis în Scoția, încă de acum câteva sute de ani. Standardul rasei prevedea ca animalele să fie de culoare neagră, dar în ultima vreme au fost acceptate și cele roșii. O altă caracteristică a acestor vite este că nu au coarne. Au capul mic, scurt și larg, iar membrele sunt scurte și musculoase. Osatura este fină, trunchiul lung, iar toracele amplu și profund. Pielea este moale și elastică.

Mici, grase și nepretențioase

Deși de talie joasă – vacile au în jur de 110 cm, iar taurii 135 cm – au greutăți relativ mari: 550-600 kg femelele și aproape o tonă masculii. Mai trebuie spus că, în condiții prielnice, sporul zilnic de greutate poate urca până la 1.200-1.300 grame. Pe lângă aceste avantaje se adaugă și acela că animalele din această rasă suportă fără niciun fel de probleme temperaturi cuprinse între -40 și +40ºC. Sunt și foarte tolerante la arșiță.

Calitățile enumerate fac ca această rasă de vite să se preteze foarte bine la creșterea în cirezi, în condiții de (semi)sălbăticie. Rata de conversie a furajelor în carne este deosebit de avantajoasă. Modul în care aceste animale pasc, retezând iarba în loc să o smulgă, așa cum fac alte rase, face ca zonele în care sunt pășunate să se regenereze rapid. Pot paște pe tot parcursul anului, atât furaje verzi, cât și uscate. Nu este nevoie de un pășunat selectiv. Un alt motiv pentru care vacile Aberdeen Angus pot fi foarte bine crescute libere pe pășuni este și rezistența lor ridicată la boli. Vacile au un instinct maternal foarte puternic. De altfel, rasa este caracterizată de un temperament docil, fiind blândă, prietenoasă, liniștită.

Deși longevive, vitele Angus ajung foarte repede la maturitate. Prima montă se poate face la 14-15 luni, când juninca cântărește cel puțin 350 kg. Fătările sunt foarte ușoare în proporție de aproape 99%, spun specialiștii.

Cea mai bună carne pentru grătar

Este o rasă prolifică, fiecare vacă putând avea câte o fătare în fiecare an. Gestația durează nouă luni, iar vițeii se înțarcă la vârsta de opt-zece luni. Laptele produs de vaci este de bună calitate și în cantitate suficientă (2.500-2.800 litri/lactație) pentru a asigura hrana vițeilor. Între înțărcarea vițeilor și o nouă fătare este necesară o pauză de aproximativ o lună – o lună și jumătate. Animalele pot ajunge la greutatea optimă de sacrificare (600-650 kg) la vârsta de 18 luni. Tăurașii trebuie separați de vițele de la vârsta de cinci luni. Pentru că devin activi sexual atât de precoce apare riscul de a monta juninci care nu sunt suficient de dezvoltate. Se pare că este singurul inconvenient al acestei rase.

Din punct de vedere economic, așa cum deja am spus, este foarte rentabilă. Randamentul la sacrificare este ridicat: 65-70%, în funcție de vârstă și de starea de îngrășare. Randamentul carne oase este de 5:1, dar și indicele de seu este destul de ridicat. Depunerile de seu apar și la animalele tinere. Carcasele conțin 70% carne de bună calitate, fragedă, suculentă, perselată, marmorată și foarte gustoasă. De altfel, pentru cei care au văzut odată carne de vită Aberdeen Angus, aceasta devine foarte ușor de recunoscut datorită culorii sale specifice, ceva mai închisă. Uneori, carcasa poate conține destul de multă grăsime. Majoritatea chefilor consideră că aceasta este cea mai indicată carne de vită pentru grătar.

În România există deja asociații profesionale ale crescătorilor de vite Aberdeen Angus, astfel încât atât junincile, cât și materialul seminal pot fi procurate cu ușurință de către doritori.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 38

În condițiile actualei piețe a laptelui, tot mai mulți specialiști în managementul agrozootehnic sfătuiesc micii fermieri să se axeze mai degrabă pe creșterea vitelor de carne decât pe a celor de lapte. În acest context continuăm prezentarea acestor rase cu varietatea Limousine.

Această rasă de vite este originară din Franța, din zona orașului Limoges. Regiunea de origine i-a dat și numele, Limousine. În țara noastră este crescută deja de peste zece ani, mai ales în regiunea Munților Apuseni, dar și în județul Harghita, în jurul orașului Miercurea-Ciuc, unde există mai multe ferme specializate.

De fapt, vacile din această rasă pot fi întâlnite în peste 60 de țări din întreaga lume. Principala calitate care le-a făcut să fie atât de răspândite este rezistența lor. Sunt animale nepretențioase, care se adaptează ușor oricăror condiții. Fiind foarte rezistente atât la boli, cât și la factorii de mediu, nu au nevoie de prea multă îngrijire.

Vite spornice și nepretențioase

Ca aspect, sunt de culoare brun închisă, asemănătoare cu a mahonului. Sunt animale de talie mare, cu capul scurt, pieptul adânc, dar osatura fină.

Se dezvoltă bine și în adăposturi mai rudimentare, astfel încât reprezintă o alegere bună pentru fermierii ce nu pot sau nu vor să construiască grajduri moderne.

În ceea ce privește hrana, vitele din rasa Limousine sunt la fel de nepretențioase. Vara se mulțumesc cu pășunea, iar pe timpul sezonului rece cu furaje fibroase sau grosiere. Ca atare, chiar și pe timpul iernii, hrana este mai ieftină, în comparație cu cea necesară altor rase. Sunt suficiente fânurile sau porumbul siloz, fără să mai trebuiască premix-urile.

Toate aceste caracteristici, la care se adaugă temperamentul lor docil, le face niște vite ușor de crescut și de îngrijit.

Fătările sunt ușoare, iar vacile sunt foarte fertile. Prima fătare are loc, în general, la vârsta de 2,5 ani. În plus, o altă caracteristică a rasei este longevitatea. Laptele este de bună calitate, dar specialiștii recomandă ca acesta să fie lăsat în totalitate vițeilor, care să poată fi alăptați la discreție. Astfel ei pot dobândi o vigoare sporită. La vârsta de șase-șapte luni ajung la o greutate de cca 250 kg.

În condiții normale de furajare, sporul zilnic de greutate este de până la 1.300 grame/zi. La maturitate, o vacă ajunge să cântărească între 700 și 900 kg, iar un taur între 1.100 și 1.300 kg.

O carne mai scumpă decât a altor rase

Randamentul de tăiere la vitele din rasa Limousine este în jur de 65%. Carnea în carcasă reprezintă peste 80%. De fapt, specialiștii spun că raportul carne/os este de 5,5/1. Din greutatea totală, în jur de 80% reprezintă țesut muscular, aproape 10% grăsime și cam tot atâta os.

La abatoarele din România tăurașii s-au vândut în ultima perioadă cu un preț mediu de 10-12 lei/kg în viu. La export s-au obținut aproximativ 2,40 euro/kg. Așadar, prețul este similar.

Ceea ce este important de știut este că pentru carnea acestei rase de vite prețul este cu cca 10-4 20 eurocenți/kg mai mare decât al cărnii provenite de la alte rase. Acest lucru se datorează gustului deosebit, pe care cunoscătorii știu să-l aprecieze.

În fine, o ultimă recomandare din partea specialiștilor ar fi ca pentru obținerea de hibrizi să se utilizeze hibridizarea pe linie masculină. Rezultate foarte bune dă inseminarea Bălțatei Românești cu material seminal de la taurii Limousine. În acest scop doritorii pot obține un material genetic de bună calitate de la „Semtest“ Craiova, care deține animale cu o valoare genetică ridicată.

Alexandru GRIGORIEV

Se spune că din eșecuri înveți cele mai prețioase lecții. Este o teorie care se aplică și fermierilor. Am aflat asta de la un crescător de bovine pentru carne, Mircea Sandu (foto). În 2012 acesta a demarat construirea unei ferme zootehnice la Cioranca, Buzău, proiect prin care își propusese să închidă un cerc. Avea deja o măcelărie și o fabrică de preparate tradiționale, iar la momentul acela nu se găsea pe piață suficientă carne de vită care să asigure necesarul unităților sale. Așa că înființarea propriei ferme a părut o soluție viabilă. Totuși ceva nu a mers bine.

Pas cu pas spre colaps

Primul pas a fost acela de a căuta teren. Pentru a-și desfășura activitatea în condiții optime își propusese să comaseze în jur de 30-40 de hectare. Nu a reușit acest lucru. În schimb, împreună cu un asociat, a cumpărat o fermă veche și șase hectare și jumătate de teren. Așa au început practic proiectul fermei de bovine de carne Rocsana și valul unor investiții care nu mai aveau să fie recuperate. Primele sume de bani le-a folosit pentru a renova ferma, pentru înlocuirea acoperișurilor și reconstruirea clădirilor dezafectate. Tot procesul de transformare a fermei a durat un an, dar astăzi unitatea are în structura sa două padocuri – unul de 2.500 mp, iar altul de 1.000 mp – și două grajduri a câte 1.800 mp, un siloz de 1.500 de tone și o moară proprie. Următorul pas a fost crearea efectivului de animale. Inițial s-a gândit să cumpere tăurași pe care să îi pună la îngrășat și să-i sacrifice, dar în final a ales să cumpere vaci de carne pentru a-și forma propriul nucleu de reproducție. Primele 14 exemplare de Bălțată le-a luat din Buzău. A continuat apoi cu rase specializate pe producția de carne Angus și Charolaise, exemplare pe care le-a cumpărat din Brașov. În prezent, pe lângă aceste rase, mai are Limousine și metiși de Blue Belgique. Spune însă că rasa cea mai rentabilă este Charolaise pentru că s-a adaptat perfect condițiilor din țara noastră. Ferma Rocsana are în momentul de față 250 de exemplare, vaci de reproducție, juninci și viței.

Ce nu a mers bine

În linii mari, aceasta este cronologia înființării fermei de bovine de carne de la Cioranca. Un proiect care, spune dl Sandu, a presupus un volum de investiții foarte mare. Dorința sa de a crea acest circuit închis l-a costat scump, aproximativ 700.000 de euro, bani care cel mai probabil nu vor mai fi recuperați. Dar care au fost „scăpările“ acestei afaceri și ce nu a mers bine? Primul dezavantaj cu care a pornit acest proiect, consideră fermierul, a fost lipsa terenului agricol. Fără o suprafață care să asigure baza furajeră a fermei, dl Sandu a fost nevoit să cumpere hrana animalelor, o măsură extrem de costisitoare. În urma unui calcul, a con­statat că hrana fiecărui exemplar în parte îl costă 8 lei pe zi, indiferent de anotimp.

„Pentru bovina de carne trebuie să ai teren măcar pentru perioada de vară-toamnă. Speram să pot comasa o suprafață agricolă, dar nu am reușit. Din nefericire, și izlazul este foarte departe de ferma mea. Ca să le țin pe pășune ar trebui să construiesc padocuri acolo, iar asta înseamnă alți bani. Este din ce în ce mai greu. Dacă aveam terenul meu, povestea era alta.“

În plus, completează fermierul din Cioranca, bovina de carne nu este suficient de bine subvenționată în România, iar banii și așa puțini nu vin niciodată la timp.

În vreme ce în alte state subvenția pe cap de animal ajunge și la 300 de euro, fermierii români primesc doar 97 de euro pe cap de animal, o sumă care nu acoperă nici măcar hrana animalelor, spune dl Sandu.

Ultimele zile ale fermei Rocsana

Cu producția de carne obținută în fermă reușește să acopere necesarul fabricii de produse tradiționale. Aceasta are o capacitate de 1 tonă pe zi, dar pentru că această unitate produce doar pentru magazinul său în fabrică se procesează doar 2 tone de carne pe săptămână. Totuși necesarul de carne pentru măcelărie nu este acoperit. „Îmi propusesem să dezvolt nucleul de reproducție astfel încât să obțin mai mulți viței. Îmi trebuie cam 300-400 capete de tăurași ca să pot acoperi necesarul de carne al măcelăriei, dar asta ar însemna 500 de capete de vaci care să producă viței.“

Problemele continuă apoi cu valorificarea. Astăzi prețul de valorificare a kilogramului de carne în viu este de 6 lei și din nefericire nu se face o diferență de preț între producția obținută de la rasele specializate care au o calitate net superioară și cea obținută de la rasele autohtone. Constrâns de piață, Mircea Sandu este nevoit așadar să se adapteze acestui trend, altfel riscă să rămână cu marfa nevândută. O alternativă ar fi fost exportul, dar problemele cu boala Limbii Albastre au eliminat și această variantă.

„Dacă trimiteam producția la export poate reușeam să mai mențin ferma. Aveam planuri de extindere, voiam să accesez fonduri europene pentru a mai construi un grajd. Mă gândeam chiar să fac o făbricuță de brânzeturi care să fi asigurat produse magazinului meu. Am renunțat la toate aceste planuri pentru că în patru ani de zile nu numai că nu am reușit să aduc ferma pe profit, dar sunt pe minus. De aceea sunt hotărât să nu mai intru în iarnă cu această fermă, cel puțin nu la această dimensiune. Voi păstra doar 20-30 de capete, iar restul animalelor le voi sacrifica.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 30-32

Asociația Aberdeen Angus România organizează în cadrul ediției de anul acesta a târgului Agraria desfășurat la Jucu, județul Cluj în perioada 21-24 aprilie 2016 un eveniment special dedicat fermierilor de bovine de carne din România. Sub titlul „Angus din România, pentru întreaga Europă“, evenimentul își propune să ofere soluții pentru fermierii români interesați de bovina de carne: genetică, reproducție, îngrășare și carne de vită de calitate.

Timp de 3 ore în data de 22 aprilie a.c, de la ora 10.30 vor avea loc discursuri, prezentări de specialitate, show de bovine de carne, prezentări de bovine Angus în ring, realizări de cântăriri și bonitări, informări despre Controlul Oficial al Producției și Registru Genealogic. Cei prezenți vor avea parte de un seminar practic unde se vor oferi răspunsuri la multe dintre întrebările și problemele care apar în creșterea bovinelor de carne, precum și clarificări privind controlul oficial al producției și registrul genealogic la rasa de carne.

În concluzie, informări despre cum putem avea o fermă de bovine de carne de succes și cum se alege un taur cu calități de reproducător deosebite.

În plus, pentru iubitorii de bovine de carne organizatorii au pregătit și un concurs. Cine știe să aprecieze greutatea masculului Angus finisat pentru abatorizare – una din vedetele show-ului de bovine va primi un cadou surpriză.

Despre tendința României de a asimila în sectorul zootehnic rasele de bovine pentru carne se vorbește deja de ceva vreme. Renumită pentru rezistență, fertilitate, dezvoltare rapidă, ușurința de a făta și pășunatul pe tot parcursul anului, rasa Angus a pătruns treptat în România. Directorul executiv al Asociației Aberdeen Angus, Aurelian Florea, interlocutorul de față, spune că de la 300 de exemplare din rasa Angus, câte existau în România anului 2008, astăzi s-a ajuns la mai mult de 9.000 de animale în rasă pură și la peste 3.600 de capete de metiși cu rasa Angus doar la nivelul asociației pe care o conduce (deține peste 80% din totalul bovinelor Angus din România). Deși asociația s-a constituit ca un „motor“ prin care să se accelereze ritmul de creștere a rasei Angus în țara noastră, și a reușit în mare măsură acest lucru, nu este încă suficient, spune dl Florea. Potrivit spuselor sale, acest sector are un important potenţial de creştere, iar cererea de carne de vită de pe piața românească este în creștere. În discuția avută pe marginea viitorului acestei rase în România, a afirmat că țara noastră dispune de condiții pedoclimatice extraordinare pentru creșterea vitelor Angus și că ar fi o șansă irosită să nu profităm și mai mult de acest avantaj. El mai spune că acest argument, coroborat cu tehnologia de exploatare simplă, cu costuri reduse față de cea pentru creșterea vacilor de lapte, a dus la dezvoltarea șeptelului de animale și la mărirea numărului de crescători care au aderat la asociație.

Astăzi Asociația Aberdeen Angus, prima din țară acreditată pentru COP la rasa Angus, are 470 de membri și, afirmă dl. Florea, tot mai mulți fermieri aleg să vină spre ea. Ca un răspuns față de deschiderea crescătorilor, asociația și-a stabilit obiective foarte clare prin care să vină în sprijinul lor. Un alt rol este acela de a ameliora și urmări progresul genetic al rasei în România. De altfel, asociația are planuri de a implementa împreună cu ANZ programul de ameliorare a efectivelor de bovine din rasa Angus. Promovarea constantă a avantajelor exploa­tării acestei rase și a caracteristicilor sale în rândul fermierilor români a fost una dintre țintele asociației. Un target care, deși a fost atins, va continua să facă parte din preocupările asociației.

Momentan însă principala direcție de acțiune a organizației este obținerea acreditării pentru conducerea Registrului Genealogic de rasă și realizarea controlului oficial al producției în vederea dezvoltării geneticii rasei Angus în România pentru a fi competitivi pe piață.

Asociația a depus în acest sens un dosar la Agenția Națională pentru Zootehnie prin care solicită dreptul de a conduce Registrul Genealogic pentru rasa Angus și se află în perioada de așteptare. De ce este atât de important pentru asociație realizarea acestui lucru? Pentru că, potrivit dlui Florea, programul de ameliorare al rasei Angus reprezintă principalul instrument de ameliorare genetică a raselor de bovine, ce are scopul de a îmbunătăţi performanţele animalelor. Registrul va avea trei secțiuni, și anume Registrul Genealogic de Tineret în care sunt înscrise toate animalele, femele şi masculi, Registrul Genealogic de Tauri în care sunt înscrişi taurii în conformitate cu cerinţele de admitere la această grupă, și Registrul Genealogic de Vaci în care sunt înscrise exemplarele în conformitate cu cerinţele de admitere la această grupă. Prin controlul oficial al producției se poate cunoaște potențialul productiv real al animalelor. Este foarte important să se cunoască acest potențial pentru că el stă la baza selecției în procesul de reproducție a celor mai valoroase exemplare. Datele obținute în urma realizării controlului oficial al producției – originea, conformația și constituția, dezvoltarea corporală, tipul productiv și aptitudinile pentru reproducție – sunt apoi folosite în bonitarea, clasarea, testarea performanțelor proprii și a descendenței și la stabilirea obiectivelor planului de ameliorare a rasei. Ulterior animalele valoroase sunt înscrise în Registrul Genealogic de elită. Concret, controlul oficial al producției la rasa Angus se face prin cântărirea animalelor în diferite etape de dezvoltare. Monitorizând evoluția greutății animalelor ne dăm seama dacă genetica este corespunzătoare și dacă animalele pot atinge potențialul rasei. Din aceste date se extrage esența, adică sporul mediu zilnic care ne spune cum se dezvoltă animalul și dacă întrunește caracteristicile de rasă. De la obținerea acreditării pentru controlul oficial al producției, echipa asociației a efectuat la peste 190 de membri mai mult de 12.000 de cântăriri și controale. După obținerea acreditării pentru conducerea Registrului Genealogic al Rasei asociația va imple­menta BREEDPLAN, un sistem modern de evaluare genetică pentru carnea de vită.

Laura ZMARANDA

O singură persoană, două meserii făcute cu pasiune şi dăruire, o muncă care înseamnă nu doar dedicare şi satisfacţie, ci şi probleme, provocări pe care cu răbdare şi încredere omul harnic ştie să le rezolve. Oblezov Dumitru din comuna Moldoviţa Raşca este pădurarul care a avut ambiţia să înveţe o altă meserie, aceea de crescător de animale, şi are curajul să meargă pe noua tendinţă care începe să prindă contur în zona de nord a ţării – vaca de carne Angus. L-am găsit printre animale şi am vrut şi noi să vedem cum se descurcă.

– Am văzut că aveţi vaci rasa Angus. De când creşteţi animale şi ce v-a determinat să vă axaţi pe această rasă?

– Mă ocup de muţi ani de creşterea animalelor. În trecut am crescut metişi de Bălţată cu Angus şi Bălţată cu Charolaise, iar acum cresc doar Angus. Am luat această decizie după ce, vorbind cu doctorul Pachiţeanu şi vicepreşedintele Mihai Vlas de la Asociaţia Angus, am aflat mai multe despre această rasă. Dumnealor mi-au explicat că pe terenul pe care-l avem aici, mai sărăcăcios, s-ar preta rasa Angus, foarte rezistentă, care paşte orice şi valorifică bine păşunile montane.

– Când aţi adus primele animale şi ce efectiv aveţi acum?

– În octombrie 2013 am cumpărat 11 capete de Angus pur, 10 viţele şi un tăuraş. Pe lângă acestea mai am şi 28 de capete de metişi – Angus cu Hereford – metis F1 pe Bălţată şi F2 cu Hereford.

– Aşadar, aţi intrat în fenomenul genetic de-acum…

– Da, mi-a adus doctorul Pachiţeanu din America 15 doze de Hereford.

– Îndrăznesc să vă întreb, ce sunteţi de meserie?

– Pădurar.

– Şi faceţi în paralel ambele meserii?

– Da, se completează una pe cealaltă. Am şi ajutor în gospodărie – doi copii, ginerele. Fiului meu îi plac animalele, aşa că vrem să ne extindem, să facem o afacere de familie. Decât să plece în altă parte mai bine să ducă un trai decent aici, nu căpşunar slujind la alţii. „Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în ţara mea.“

– Bine gândit. Aveţi suprafaţă de păşune suficientă care să vă satisfacă cerinţele?

– Am concesionat de la primărie o suprafaţă de 70 ha de păşune. Suntem trei în asociaţie şi avem împreună un efectiv de 70 de capete. Pe timpul iernatului coborâm şi avem fiecare suprafeţele necesare. Eu am 12 ha, iar restul mai cumpăr – siloz, una alta, ne descurcăm.

– Cum vă descurcaţi iarna cu furajele?

– Tot prin Asociaţia Angus Prod, care ne furnizează silozul şi tot ce e necesar, în afară de fân şi celelalte, pe care le am eu. Angus-ul şi chiar şi metişii valorifică bine grosierele. În urma lor nu rămâne nimic.

– De ce aţi ales bovina de carne şi nu aţi mers pe lapte?

– Am făcut această alegere deoarece la noi costurile pentru vaca de lapte sunt foarte mari. În această zonă nu putem cultiva porumb, lucernă, deci nu putem asigura concentratele necesare. Pe când la rasa de carne – cum e Angus – fânul şi apa sunt suficiente.

– Ce faceţi cu valorificarea, căci am înţeles că e o problemă.

– Da, ne-a fost mai uşor să le aducem, să investim, însă la capitolul valorificare vom vedea. Încă nu avem o soluţie, dar dl dr. Pachiţeanu e în căutarea ei şi am înţeles că are un proiect pentru abatorizare în Elveţia.

– Vă gândiţi să vindeţi direct carcasă sau produşi?

– După cum am gândit eu, dumnealor ar putea să facă o îngrăşătorie acolo, pentru că au furajele necesare, iar eu să le livrez viţei la înţărcare, de şase-şapte luni, toamna, când cobor de pe munte. Eu rămân cu mamele şi fac o nouă generaţie, iar dumnealor îngraşă viţeii şi-i valorifică.

– Da, e o soluţie, un lanţ de producţie benefic.

– Eu cred că este cea mai bună variantă, căci dacă investesc şi în furaje pentru îngrăşare costurile deja sunt destul de mari şi nu merită.

– Aşa este. Există, aşadar, un trend ascendent în ceea ce priveşte creşterea acestei rase de carne, Angus. Spuneaţi că sunt mulţi care vă vizitează.

– Da, ne vizitează şi vor să cumpere din produşii noştri. Bineînţeles, ne înţelegem cu oamenii la un preţ puţin mai mic, pentru că vrem să-i încurajăm. E o satisfacţie să vezi în comună câteva ferme cu 30-40 de capete – v-am spus cum e aici, la noi, cu pământul, nu se poate vorbi de ordinul sutelor. Dar câteva zeci de capete pot asigura unei familii un trai decent. Plus mulţumirea sufletească, pentru că ne place ceea ce facem.

– Până la urmă, preocuparea principală a oamenilor din zonă este creşterea animalelor…

– Asta este, dintotdeauna. Vii la serviciu, treci pe la ele şi te încarci cu energie pozitivă.

– Eu vă doresc succes şi să creaţi cât mai multe ferme.

Maria BOGDAN

În condiţiile în care din acest an preluarea laptelui de la micii producători va constitui o problemă în ceea ce priveşte normele de igienă şi calitatea acestuia, rasa Angus şi hibrizii acestei rase pot constitui o oportunitate de afacere pentru crescătorii de animale. Acesta a fost mesajul transmis crescătorilor de animale din mai multe judeţe ale ţării, participanţi la seminarul cu tema „Rasa Angus – oportunităţi de afacere“, desfăşurat în municipiul Fălticeni.

În fermele din Bucovina cresc peste 400 de vaci din rasa Angus

Întâlnirea organizată de Asociaţia Profesională Angus – Ro şi firma Vianco din Elveţia, la care au participat fermieri din aproape toate judeţele ţării, a început cu o vizită la două ferme care cresc vaci Angus din comunele Rîşca şi Baia.

În Bucovina cresc peste 400 de vaci din Rasa Angus, iar cele două ferme au fost alese pentru că ferma de la Rîşca este abia înfiinţată, iar cea de la Baia este în al patrulea an de producţie şi a livrat deja hibrizi.

Ferma, aflată la început, are un nucleu de 55 de capete de Angus pur certificate, cu pedigree, genetică Irlanda şi Cehia, iar când au fost aduse viţelele au avut vârste cuprinse între 10 şi 12 luni şi între 280-300 de kilograme. În plus, aceasta deţine 25 de hectare de pajişti, 15 hectare de teren arabil, hrana pentru perioada de iarnă fiind asigurată cu fân, paie, porumb siloz. La Rîşca sistemul de creştere, întreţinere şi stabulaţie este liber, fără grajduri sofisticate, doar cu copertine.

„Sunt la început cu această fermă, dar dacă îţi sunt dragi aceste animale le înveţi şi le faci pe toate din mers, nu trebuie să ai cine ştie ce experienţă. Deocamdată sunt juninci în faza de gestaţie, vrem să le înmulţim pentru că a cumpăra viţei Angus nu este prea rentabil, iar de anul viitor aşteptăm producţii mari“, ne-a declarat Elena Dincu, proprietara fermei de la Rîşca.

Unitatea de la Baia este una de reproducţie, având viţei livraţi în multe judeţe din ţară. Genetica celor aproape 100 de capete este de provenienţă Elveţia, Irlanda şi Cehia, sistemul de întreţinere a animalelor fiind liber în padocuri, copertine şi într-un grajd făcut înainte ca proprietarul fermei să ştie prea multe despre Angus.

„Animalele de reproducţie nu au nevoie de furajare excesivă cu nutreţuri concentrate, respectiv cereale, pentru că ele au tendinţa de a se îngrăşa foarte mult. Or activitatea de reproducţie nu necesită nutreţuri concentrate. Dacă nu suntem atenţi la furajare, pentru că această rasă de vaci mănâncă continuu, putem avea probleme cu fătările“, a precizat proprietarul fermei, Mihai Vlas.

Cea mai mare problemă, valorificarea cărnii

În cadrul întâlnirii de la Fălticeni, la care au fost alături de crescătorii de vaci Angus din toată ţara, specialişti din cadrul Direcţiei Agricole Suceava, Emilia Ciurescu – consilier în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie şi Ivo Wegmann – director Vianco (Elveţia), s-au purtat discuţii interesante despre producţia, creşterea vitelor din rasa Angus, valorificarea producţiei de carne, controlul producţiei şi registrul de rasă, toată lumea fiind de acord că viitorul constă în producţia extensivă de carne de vită pe păşune, mai ales pentru gospodăriile mici din zonele cu pajişti.

„Această rasă Angus poate constitui o alternativă pentru crescătorii de animale din întreaga ţară. În primul rând este rasa a căror caractere morfoproductive răspund cel mai bine cerinţelor fermierilor, începând cu faptul că este o rasă rustică, de păşune, care consumă fibroase, iarbă şi fân în perioada de iarnă, o rasă cu prolificitate foarte bună, ale cărei fătări sunt foarte uşoare, acesta fiind un aspect foarte important pentru fermieri. Are un spor foarte bun de creştere, o tehnologie foarte simplă şi, în final, o calitate a cărnii foarte bună. Practic este în topul calităţii cărnii de vită din lume“, a precizat dr. Vasile Pachiţanu, preşedinte Asociaţia Angus – Ro.

Fermierii sunt optimişti, dar investiţiile îi ţin pe loc

„Avem teren, avem intenţii serioase de dezvoltare, dar nu avem sprijin. Fără acces la credite, fără investiţii, fără acces la tehnologii noi, la utilaje performante, fără banii necesari să cumpărăm rase noi nu cred că reuşim să înfiinţăm o astfel de fermă. Rasa ar merge la munte, dar investiţia este mare şi 3-4 ani este fără profit“, ne-a spus un tânăr fermier din judeţul Suceava. Un alt fermier din Maramureş şi-a înfiinţat o fermă pe Măsura 121, dar „suntem cam pe pagubă cu vacile de lapte din cauza preţului obţinut de la colectări. Vrem să ne reprofilăm pe vaci de carne dar, din câte am văzut, desfacerea e marea problemă“.

„Ne-am axat pe creşterea bovinelor din rasa Angus din 2011. Problema pe care o întâmpinăm este piaţa de desfacere, pentru că nu am ajuns la un efectiv care să ne permită să onorăm un contract extern dintr-o singură fermă. Atunci ar trebui să ne asociem, să putem vinde în străinătate. Vânzarea la bucată la un abator în ţară nu este rentabilă. Aceste vaci trebuie valorificate la un preţ real, care să acopere cheltuielile. Nu poţi să primeşti acelaşi preţ pe carnea de Angus ca cel de la carnea de vită normală. Nu există termeni de comparaţie calitativi, randamentul este altul. Sper că încetul cu încetul ne vom pune pe picioare şi ne vom organiza“, a precizat Oana Ursulescu din Caransebeş.

Registrul genealogic şi controlul oficial al performanţelor producţiei de carne

Emilia Ciurescu, consilier în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, a prezentat câteva elemente despre registrul genealogic şi controlul oficial al performanţelor producţiei de carne. Sunt elemente care fac referire la selecţia acestor animale, ameliorare şi selecţie.

„Cred că vin în ajutorul fermierilor pentru că acum este un Ordin de ministru prin care se acordă anumite ajutoare fermierilor care au animale înscrise în registrul genealogic. Înscrierea în Registrul genealogic pentru rasele speciale de carne este condusă de Agenţia Naţională şi nu presupune niciun cost. Trebuie doar fermierii să conştientizeze necesitatea atât a afilierii la acest registru cât şi a efectuării controlului oficial al performanţelor, pentru că există ajutoare de stat pentru ameliorare genetică şi controlul oficial al performanţelor. Se acordă 70% din valoarea serviciului, urmând ca fermierii să achite 30%. România are potenţial şi sunt convinsă că fermierii se vor orienta către această rasă. Problema nu este la fermieri, ci la piaţa de carne, dar cred că se va rezolva prin asociere“, a precizat Emilia Ciurescu.

Silviu BUCULEI

A lăsat Facultatea de Medicină Veterinară pentru o afacere în zootehnie. A pornit cu vaci de lapte, dar profitul rezultat nu a justificat munca, după cum spune interlocutorul nostru, fermierul Cristian Chişmorie, aşa că s-a reprofilat cât a putut de repede. De 13 ani îşi dedică timpul şi energia fermei cu vaci de carne, care de data asta îi aduce profit. Producţia de viţei a fermei contribuie la balanţa de venituri a României obţinute din exporturi, pentru că totul pleacă în ţări precum Italia, Grecia, Germania. Aflaţi secretul fermei care aduce profit.

O afacere construită pe ştiinţă

Cristian Chişmorie, astăzi unul dintre fermierii de succes din vestul ţării şi preşedintele Asociaţiei Vaci de carne judeţul Arad a pornit pe drumul vieţii considerând că meseria de medic veterinar i s-ar potrivi, însă după 4 ani a lăsat în urmă cartea şi s-a îndreptat cu pragmatism spre domeniul zootehnic, pornind o fermă de vaci. Iniţial a cumpărat 20 de vaci de lapte rasa Holstein Frize de la un fost IAS care se desfiinţa în anul 2000. „Exista pe atunci un credit subvenţionat de stat de la CEC, dar nu am simţit chemarea către vacile de lapte şi atunci am trecut la rasele de carne, pe motiv că este mai puţin de lucru“, îşi aminteşte Cristian Chişmorie. În felul acesta şi-au făcut loc în ferma sa robustele animale din rasa Albastru Belgian şi Charolaise. „Am început cu Albastru Belgian. În perioada aceea am avut şi material genetic de la Semtest Craiova, care au adus un prim taur Charolaise – îl chema Gim, era ecornat genetic (fără coarne) – şi avem şi după 10 ani animale care au rămas cu acest caracter“, spune Chişmorie.

Astăzi ferma numără peste 300 de exemplare, multe aflate la a patra generaţie „pentru că am pus mult suflet în munca de ameliorare şi am făcut încrucişări de absorbţie cu material seminal de valoare“, adaugă fermierul. Adaug eu şi faptul că fermierul a accesat multe fonduri europene atât în agricultură, cât şi în zootehnie, dar şi datorită colaborării cu Semtest Craiova şi a consultanţei oferite de doctorul Mircea Bara, directorul tehnic al instituţiei şi un pasionat al geneticii animale. „Avem exemplare de excepţie, de înaltă valoare genetică. Am primit un tăuraş din rasa Albastru Belgian autorizat şi la ora actuală lucrează în piaţă, cu el se obţin metişi foarte buni. Câţiva tăuraşi au ajuns şi la Semtest Craiova, iar acum sunt producători de material seminal“, apreciază Chişmorie.

Vorbind de colaborare, trebuie spus că la cel mai mare târg agricol din vestul ţării, Agralim, i-am găsit pe cei doi tot împreună. Aveam în faţă doi oameni pasionaţi şi care au schimbat ceva în domeniul raselor de carne, după cum am aflat ulterior.

Rasele de carne ar putea salva micile ferme

Fermierul de la Arad a înţeles care este cheia succesului fermelor cu taurine din rase de carne – îngrăşarea tăuraşilor până la greutatea de 500-700 kg şi apoi livrarea lor către export. Acesta este secretul care aduce profit şi care ar putea salva multe ferme mici care astăzi deţin animale din rase mixte sau de lapte. Practic, fermierul nostru face încrucişări din rase locale, care sunt în general Bălţată Românească, folosind material seminal de la tauri de rasă Albastru Belgian şi Charolaise. Din păcate, în România cei mai mulţi crescători vând prea repede tăuraşii, la o greutate de 100-180 kg, când de fapt ar putea să-i ţină la îngrăşat, aşa cum o face Cristian Chişmorie. Avantajele sunt multiple. Sporul de îngrăşare la rasele de carne este de 1.300-1.800 g/zi, se valorifică mult mai bine furajele, forţa de muncă, iar preţul de vânzare a unui tăuraş la 3 luni este de 1.800 lei, faţă de 500-600 lei, cât se obţine pentru un taur din rase de lapte.

Singurul inconvenient este găsirea pieţei de desfacere. Exportul rămâne în acest moment varianta cea mai profitabilă, pentru faptul că la noi nu există încă o cultură pentru consumul de carne de vită de calitate. Consumatorii ştiu din bătrâni că fibra cărnii de vită este tare şi aţoasă, iar cei care abatorizează încă nu fac diferenţa la preţ între carnea provenită de la un animal din rasă de lapte şi unul din rasă de carne. Abia atunci când românii vor prinde gustul fibrei marmorate (cu inserţii de grăsime) a cărnii de vită de calitate crescătorii vor putea primi un preţ chiar şi de 200 lei/kg, faţă de 6 lei/kg cât primesc acum. Până atunci restaurantele de lux apelează la importuri, punând în farfuria românilor cu dare de mână carne adusă din Argentina sau Brazilia.

Mentalitatea oamenilor, în plină schimbare

În opinia doctorului Bara de la Semtest Craiova, important furnizor de material seminal din România, din anul 2003 şi până în prezent s-a făcut o schimbare majoră în mentalitatea oamenilor. „În toţi aceşti ani am reuşit să spargem un mit, că taurii de carne dau distocii (probleme la fătare). Am adus taurul Gim, despre care vorbea domnul Chişmurie, am demonstrat că fătările nu sunt grele şi am încurajat crescătorii să ţină astfel de animale. Apoi am adus un alt taur din rasa Albastru Belgian, care se numea Ivan, cunoscut în toată ţara de toţi operatorii de însămânţări şi lumea a prins curaj“, a declarat Mircea Bara, director Semtest Craiova. În opinia dumnealui, la ora actuală singurul lucru rentabil este să vinzi un tăuraş de Albastru Belgian. Dar spune că micii crescători ar trebui să se orienteze către mai multe rase şi în funcţie de ce îşi doreşte crescătorul să folosească rasa respectivă. „Dacă vrea să vândă tăuraşul la 3 luni să folosească Albastru Belgian, dacă vrea să facă o fermă bazată pe rase de carne atunci să meargă pe una dintre rasele Charolaise, Limausin sau Angus, dar în funcţie de solicitarea pieţei. Bine ar fi ca aceşti tăuraşi metişi să se producă în gospodăriile populaţiei în efective de până la 20-25 de capete“, recomandă Mircea Bara.

Aşadar, fermele de Holstein ar trebui să rămână consecvente pe rasa curată sau Bălţată Românească, iar marea masă a populaţiei, care nu poate valorifica bine laptele, ar putea găsi o soluţie în rasele de carne.

Spuneam că mentalitatea deja s-a schimbat faţă de începutul anilor 2000, iar acest lucru este confirmat de cifrele furnizate de unităţile care livrează material seminal. „Dacă în 2003 aveam 0,7% din numărul de doze difuzate în teritoriu, acum în anul 2013 am ajuns la 43%, ceea ce înseamnă un salt enorm“, a declarat Mircea Bara.

Patricia Alexandra POP

Receptivitatea raselor de bovine de carne faţă de agenţii care produc bolile specifice acestor animale este similară cu cea a raselor de bovine de lapte, însă sensibilitatea este mai mică datorită timpului îndelungat petrecut în aer liber pe păşune şi producţiei mai mici de lapte.

Afecţiunile oftalmologice la bovinele de carne sunt destul de frecvente, în special la tineret, cu simptome de cheratită şi conjunctivită, în unele cazuri – prin afectarea văzului producând pagube mari, din cauza sacrificărilor de necesitate. Cauzele sunt infectocontagioase şi parazitare, cele mai frecvente fiind cele bacteriene. Factorii favorizanţi sunt aerul din grajd plin de amoniac şi praf, condiţiile de igienă necorespunzătoare, respectiv insectele care transmit boala şi lipsa vitaminei A. Ca tratament se recurge la administrarea de unguent sau picături oftalmice – Unguent oftalmic, Oculoforte şi la dezinfecţia periodică a grajdului cu Catiorom sau Decontaminol. Ca măsură de prevenţie se administrează Vitamina AD3E buvabilă în apa de băut timp de 5-7 zile.

Indigestia ruminală se produce cel mai frecvent prin schimbări bruşte de furaje, prin nutreţ cu stare fizică necorespunzătoare sau furajare necorespunzătoare din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

Alcaloza ruminală este rezultatul greşelilor de furajare, prin administrarea bruscă (fără perioadă de „obişnuire“) de furaje bogate în proteine sau azot şi, respectiv de furaje sărace în glucide. Rezultatul este creşterea concentraţiei de amoniu în rumen, alcalinizarea conţinutului ruminal, cu afectarea activităţii prestomacelor.

Indigestia ruminală putridă este consecinţa administrării de apă sau furaje contaminate cu bacterii, adică foarte murdare, depozitate în condiţii improprii sau păşunat pe terenuri necorespunzătoare.

Acidoza ruminală este, de asemenea, consecinţa furajării defectuoase prin administrarea bruscă de nutreţuri bogate în glucide care fermentează uşor, instalându-se dismicrobismul ruminal şi formându-se în perioadă scurtă de timp cantităţi mari de acid lactic.

Meteorismul ruminal acut („balonare“) este rezultatul acumulării masive de gaze de fermentaţie în rumen şi reţea, conţinutul putând fi reprezentat de o spumozitate fină de fermentaţie – indigestie spumoasă, sau gaze fără spumozitate – indigestie gazoasă. Meteorismul ruminal acut este întotdeauna caz de urgenţă. Eliminarea gazelor din stomac se poate asigura prin consumul de furaje grosiere înainte de consumul nutreţurilor verzi, fragede, umede şi reci, mai cu seamă al leguminoaselor. În cazul apariţiei bolii la un animal pe păşune este obligatorie întreruperea păşunatului şi scoaterea animalelor din parcela respectivă, pentru a preveni consumul de furaje şi limitarea numărului de animale afectate.

Tratamentul este în funcţie de tipul indigestiei şi urmăreşte corectarea raţiei alimentare, administrarea orală de ruminative ca Rumigen, cu efect excitant asupra mucoasei ruminale, stimulând indirect rumegarea şi îmbunătăţind digestia; antibiotice: Oxitetraciclina, 1-3 administrări. De asemenea, se administrează ulei de parafină şi sulfat de magneziu.

Se foloseşte un tratament de susţinere cu: Hepatoprotect, Vitamina B1-B6, Perfuzol, Glucoză şi Multivitarom.

În cazuri grave, se recurge la sondaj bucoesofagian sau ruminocenteză şi la însămânţarea rumenului cu alt conţinut rumenal de la un animal sănătos.

Dr. Gabriela LOTREA
Medic veterinar
SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013

În ultima vreme, se vorbeşte tot mai mult despre vacile din rase pentru carne în România. O nişă de piaţă cu potenţial – numai dacă ne gândim la deficitul de 300.000 de tone de carne de vită pe an în UE –, care a intrat şi în atenţia oficialilor de la Agricultură. Anul trecut, în premieră, a fost acordată o subvenţie de 300 de euro pe cap de animal (viţel de opt luni), ce-i drept doar pentru crescătorii din zonele defavorizate.

Pentru anii următori, fermierii speră la mai mult, mai ales că în 2012 a fost constituită şi o Asociaţie a Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România, care include 40 de membri (cu un efectiv de circa 2.000 de animale) din 10 judeţe. Chiar dacă pentru mulţi creşterea vacilor pentru carne este un sector mai puţin cunoscut, în România sunt şi fermieri care au deja tradiţie pe acest segment. Cei mai mulţi îşi scot cheltuielile din vânzarea de animale pentru reproducţie şi tăuraşi pentru îngrăşat, livraţi în general în Grecia şi Spania, şi mai puţin din sacrificarea animalelor la abatoarele autohtone. Şi pe bună dreptate, mai ales că acestea nu fac diferenţa între carnea provenită de la vaca de carne (mai slabă) şi cea de la un animal normal.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ioana GUŢE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013