reclama youtube lumeasatuluitv
update 4 Jul 2022

Rasă de vaci rentabilă de la minimum 10 exemplare

Lucian Frățilă împreună cu familia sa deține în Șeica Mare, Sibiu, o fermă de vaci Black Angus în rasă pură. Ideea de a înființa o astfel de fermă s-a concretizat într-o afacere profitabilă, de aceea este recomandat ca fermierii din această zonă mirifică, cu pășuni naturale din Mărginimea Sibiului, să îi urmeze exemplul.

Este o rasă ușor de întreținut

Afacerea familiei Frățilă este în plină dezvoltare acum, dar debutul din 2017 a fost asigurat de doar patru exemplare achiziționate de la o fermă din Agnita. Practic, cu aceste patru animale s-a pus baza afacerii de astăzi care mizează pe trăinicie și calitate. Ulterior, în același an, fermierul, despre care cunoscuții spun că ar avea un simț dezvoltat al afacerilor, a mai achiziționat încă șase bovine. 

În prezent, Lucian are un efectiv de 56 de exemplare, 20 de vaci aflate efectiv în producție și restul diferite categorii: de tineret la îngrășat, pentru reproducție etc.

„Am ales rasa Angus pentru că este mai ușor de întreținut. În cazul creșterii ei fermierul nu este condiționat de un program fix cum este cazul în sectorul de creștere a vacilor de lapte. În plus, o mare parte a anului bovinele Angus pot fi ținute pe pășune. Doar în lunile geroase de iarnă acestea stau într-un grajd deschis care le oferă posibilitate de a ieși oricând afară.“

Chiar dacă în România nu există mulți consumatori de carne de vită Angus, marfa lui Lucian Frățilă este apreciată, iar vânzările sunt considerabile. Tăurașii destinați sacrificării sunt comercializați către firme mari din Agnita sau la Blaj.

Dezvoltarea s-a bazat pe două proiecte

Fermierul ne-a prezentat și un plan scurt de afacere. „Un fermier care vrea să înceapă o astfel de afacere trebuie să știe că prețul pentru un exemplar variază între 2.000-2.500 de euro. Este foarte important să alegi genetică de top. Rentabilitatea începe de la 10 exemplare în sus pentru că, având acest efectiv minim, primești, spre exemplu, subvenție.“ Lucian Frățilă are numai exemplare cu pedigree și este înscris în Asociația crescătorilor de vaci Angus din Sibiu. Reprezentanții acesteia vin de două ori pe an, cântăresc vițeii, văd ce performanțe au și, în funcție de acestea, păstrează sau nu produșii. În ferma din Șeica Mare taurii sunt izolați de restul efectivului pentru a se evita consangvinizarea.

Lucian Frățilă și-a dezvoltat afacerea accesând două proiecte în anul 2013, unul prin măsura Instalarea tinerilor fermieri și altul prin măsura Modernizare fermă. Obținerea fondurilor prin această ultimă măsură i-a permis achiziționarea mai multor utilaje, precum remorcă, freză, plug etc.

Fermierul deține și teren arabil, respectiv 10 ha destinate exclusiv producerii bazei furajere, iar restul până la 50 ha, cât are în total, este pășune. Acesta a menționat că nu există posibilitatea de extindere. „Câtă pășune avem, atâtea vaci ținem. Ne limităm. Este ceva de genul «nu te întinde mai mult decât îți este plapuma».“

De ce este scumpă această carne

Carnea de vită Black Angus are numeroase beneficii. Aspectul deosebit este dat de cantitatea de grăsime intramusculară, de marblingul fin (fâșiile de grăsime ce lasă impresia unei cărni marmorate). Este o carne fragedă care are cu 30% mai puțin colesterol decât carnea de vită normală. Are straturi uniforme de grăsime care sunt distribuite în țesuturile musculare, iar aceasta îmbogățește colesterolul bun din sânge. Vitele primesc hrană naturală de calitate, iar cerealele atent selectate le asigură o stare bună de sănătate.

Carnea de vită Black Angus conține vitaminele B6, B12 și D care aduc multe beneficii organismului. Vitamina B6 este utilă sistemului nervos, are rol în imunizarea față de cancer și în prevenirea aterosclerozei. Metilcobalamina sau vitamina B12 din această carne se aseamănă cu hemoglobina din sânge, are un rol deosebit în prevenirea anemiei, în dezvoltarea și protejarea sistemului nervos. Vitamina D susține dezvoltarea oaselor, a dinților, previne osteoartrita, osteoporoza, ajută la absorbția calciului și a fosforului în organism, crește imunitatea. De asemenea, conține fier ușor digerabil, fier hem, care se absoarbe foarte repede în organism. Fierul combate anemia, oferă energie organismului, menține sănătatea și rezistența sistemului imunitar.


Carnea de vită Black Angus conține importante minerale pentru sănătate – zinc și magneziu –, iar în plus are proprietăți anticancerigene (pot ajuta în mod activ la eliminarea substanțelor care produc cancer în organismul uman). Acest tip de carne conține acizi grași Omega-3 care reduc riscul de diabet, obezitate și cancer, este bogată în proteine, conține aminoacizii esențiali pentru sănătatea organismului și previn îmbolnăvirea.


Anca LĂPUȘNEANU

Prima fermă integrată Black Angus, inaugurată în județul Mureș

Interesul fermierilor români pentru rasele de bovine de carne a crescut constant în ultimii ani. Cei mai mulți au ales rasa Angus pentru că se adaptează ușor condițiilor din România. Nu este greu de crescut, iar carnea este deosebit de apreciată.

Închiderea lanțului până la procesare asigură succesul

În Măgherani, Mureș, Nagy Peter Tamas, un apreciat specialist în zootehnie, a inaugurat, cu ocazia Zilelor Aberdeen Angus prima fermă integrată de creștere și îngrășare a acestei rase. „Cred că a fost pariul meu câștigător“, ne-a mărturisit fermierul mureșean. „Am avut ideea de a face această fermă cu fonduri europene, în 2019. Cu sprijinul AFIR am reușit, în mai puțin de doi ani, să construim o fermă la standarde de calitate deosebite. Când am început proiectul aici era o zonă plină de mizerie și noroaie pe unde nici nu puteai circula. Îmi aduc aminte că, atunci când am venit cu specialiștii de la AFIR, era cât pe ce să nu mai putem scoate mașinile din noroi...“

Nagy Tamas a dorit, de la început, să construiască o fermă integrată care să cuprindă întreg lanțul tehnologic, de la reproducție, creștere și îngrășare până la producerea de furaje și procesarea cărnii.

Ionuț Gociman, director executiv al Asociației Aberdeen Angus România, ne-a spus că ferma de la Măgherani poate fi un model pentru orice crescător de taurine din țară. „Fermierii noștri trebuie să profite de fondurile europene și ne dorim să fie cât mai mulți crescători de animale care să aplice acest model. Dacă reușești să închizi lanțul până la procesare poate fi o investiție de succes pe termen lung. Chiar dacă trecem printr-o perioadă dificilă, cu multe incertitudini și când toate s-au scumpit,  eu sunt optimist în ceea ce privește viitorul acestei rase în țara noastră.“

De la 25.000 la peste 100.000 de exemplare în toată țara

Efectivele de Aberdeen Angus au crescut spectaculos în ultimii ani. Din 2015, când România avea în jur de 25.000 de capete, s-a ajuns ca în acest an să avem peste 1.300 de ferme, mai mari sau mai mici, cu peste 100.000 de capete. 

Antal Barabas, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, care a vizitat moderna fermă din comuna mureșeană chiar de la inaugurare, ne-a declarat că „zootehnia și agricultura, în general, sunt marile șanse ale României, în acest moment greu. Ferma fostului meu coleg Nagy Tamas are toate caracteristicile unei investiții cu adevărat europene.“

Nagy Peter Tamas și-a botezat ferma Black Angus Farm. Magazinul de desfacere a preparatelor din carne, ultima verigă din lanțul de producție, este chiar la intrare, ca o carte de vizită a întregii afaceri. Utilajele pentru procesare sunt de ultimă generație, iar regulile de igienă sunt respectate cu strictețe. „Pentru mine este un vis care a devenit realitate“, ne spune proprietarul Black Angus Farm. „Am promis acum trei ani că îl voi realiza exact așa cum am gândit proiectul și am reușit. S-a putut observa și la evenimentele organizate în luna aprilie în județul Mureș de Asociația Aberdeen Angus Romania că prețurile la carne sunt în creștere. La licitațiile care au avut loc la Fântânele kilogramul de carne de Angus, în viu, a ajuns la 14-15 lei, un preț bun pentru fermieri. Există o cerere mare pe piața europeană, unde în ultimii ani este un deficit de carne de vită și cred că ar fi șansa noastră să ajungem printre marii producători europeni. Primii pași au fost făcuți. Vreau să le insuflu și  puțin optimism fermierilor, chiar dacă este un an greu, din toate punctele de vedere, să aibă răbdare și cumpătare... Prin Asociația Aberdeen Angus dorim să creștem numărul de ferme în toate regiunile țării, dar mă gândesc, în special, la zona Bucovinei, unde numărul de animale a crescut considerabil în ultimii ani.“


  • Dacă în urmă cu 10 ani puținii crescători de animale nu erau deloc convinși de rentabilitatea acestei rase, în ultima vreme lucrurile s-au schimbat. Mulți proprietari de ferme medii și mici par dispuși să renunțe la Bălțata tradițională pentru Angus sau alte rase de carne. Fenomenul este din ce în ce mai vizibil și în zonele de munte pentru că acestea pot fi valorificate mai bine pe pășunile alpine.
  • Vaca de carne poate fi un pariu câștigător nu numai pentru Nagy Peter Tamas, ci poate fi asul din mânecă pentru zootehnia românească.

Vasile BRAIC

De ce este Aberdeen Angus o rasă potrivită pentru fermele familiale

Interlocutorul pe care l-am avut pentru realizarea acestui material este Raul Bereczki, crescător de vaci din rasa Abeerden Angus. În ferma sa din Meziad, județul Bihor, a pariat pe succesul implementării unui program de însămânțare artificială care să asigure afacerii sale cadența cu genetica de top din fermele similare. Acesta ne-a vorbit și despre avantajele creșterii unei astfel de rase și ce o recomandă pentru exploatarea în fermele familiale. „Abeerden Angus se pretează pentru a fi crescută în fermele mici pentru că membrii familiei se pot organiza în așa fel încât să poată întreține singuri microexploatația. Pentru că este o rasă nepretențioasă, munca și responsabilitățile legate de aceste animale sunt ușor de împărțit, iar banii obținuți după valorificare rămân în cadrul familiei.“

Caracteristici de reproducție

Unul dintre avantajele rasei este creșterea în sistem biologic. Aberdeen Angus se dezvoltă foarte bine pe pășunile întreținute în sistem biologic, fără îngrășăminte chimice, și acest fapt este un trend în toate țările care își doresc să participe și să susțină agricultura curată. Practic, oferă un avantaj și fermierilor care activează în acest sector al agriculturii bio, naturale.

O altă caracteristică specifică rasei este faptul că fată cu ușurință și neasistată. Pentru că este o rasă de talie mijlocie dă naștere la viței cu greutatea între 25 și 35-38 kg. Sunt și excepții ce ating sau depășesc 40 kg, dar aceasta poate fi un efect al modului neadecvat de hrănire ales de crescător. Gestația este scurtă, fapt ce conduce la atingerea obiectivelor de obținere a unui vițel pe an, iar vitalitatea în rândul vițeilor este foarte mare. Mai mult, în 30 de minute de la fătare vițelul deja suge și este pregătit să își urmeze mama, uneori pe distanțe de kilometri.

Se observă la această rasă și precocitate la reproducție. Vițelele, junincile pot fi introduse la montă de la vârsta de 14 luni, dar interlocutorul nostru recomandă, în baza propriilor observații, ca acest lucru să se facă după minimum 16 luni și după un control al capacității pelviene. Longevitatea exemplarelor este un alt avantaj care recomandă creșterea rasei. În foarte multe ocazii, spune crescătorul din Meziad, se observă vaci Aberdeen Angus cu fătări la vârsta de 15-17 ani, ceea ce face această rasă foarte productivă.

Starea de sănătate se menține bună în condiții minime de îngrijire

Lista cu avantajele creșterii rasei AberdeeN Angus continuă cu rezistența exemplarelor în fața bolilor. Prin implementarea unor programe sanitare preventive, deparazitare periodică, minimum de două ori pe an, prin administrarea de minerale sub formă de sare de lins, prin vizite periodice ale medicului veterinar pentru verificarea animalelor în fiecare lună sau măcar trimestrial se ajunge la o imunitate crescută și o foarte bună rezistență în fața bolilor. Astfel se asigură un status de sănătate bun și nu sunt necesare intervenții costisitoare pe viitor.

Este foarte important că acest lucru, al menținerii sănătății vacilor Aberdeen Angus, este posibil chiar și în condițiile de creștere minime de care această rasă are nevoie. Pentru creșterea animalelor tinere, respectiv a vițeilor, iarna este suficient un adăpost pentru ploaie și vânt și un gard electric. Practic, această rasă se poate întreține în baza unor costuri mici (nu este pretențioasă nici în privința hranei), cu supraveghere minimă. Fermierii care intenționează să crească această rasă au posibilitatea să „acceseze“ o bază genetică foarte mare la nivel internațional care le pune la dispoziție condiții foarte bune de dezvoltare a unui program de inseminare artificială, ca metodă de introducere de gene noi și dezvoltare a caracteristicilor genetice în grupul propriu de animale.


„Ferma de familie în România ar avea un potențial destul de mare, dar se află sub influența multor factori. Multe familii de la țară, mai ales din zonele de deal și munte, dezvoltă astfel de inițiative și cred că este un semn bun, dar observ și că piața este dominată încă de intermediari. Astfel, crescătorul își asumă toate riscurile care vin cu creșterea unui animal și nu este răsplătit îndeajuns, mai ales pentru faptul că nu are acces la o piață stabilă.“ – Raul Bereczki

Personal cred că ar fi benefică și dezvoltarea unor centre de colectare/procesare pentru a oferi crescătorilor și fermierilor din toate domeniile o șansă de valorificare a produselor lor. Dacă ai avea siguranța desfacerii produselor, ai reuși să îți faci un plan de producție și ai avea speranța că ai pentru ce munci mâine, luna viitoare și an de an.“ – Raul Bereczki

„În ultimii ani am observat, cu bucurie, unele acțiuni de colaborare și organizare a fermierilor în cooperative, dar rezultatele sunt timide pentru moment. Nu cred că se poate vorbi de o influențare a pieței sau nici măcar de a stabili, în primul rând, o piață a cărnii de vită.“ – Raul Bereczki

„Cred că, dacă sectorul HoReCa ar fi relansat, mulți fermieri din sectorul vegetal și crescători de animale ar primi o încurajare care le-ar mai amâna gândurile de a renunța, chiar ar putea stabiliza și dezvolta ferma de familie.“ – Raul Bereczki


D.Z.

Dilemele zootehniei românești. Argumente pentru vaca de carne

Vaca de carne sau vaca de lapte? Sau vaca de carne și vaca de lapte? Bălțată sau Angus?... Sunt întrebările pe care și le-au pus mulți crescători de animale în ultimii ani. Pentru oricare dintre variante sunt argumente pro și contra

Rasa Angus, nepretențioasă și rezistentă

Traian Buran din Sălciua, Alba, a crescut, de mulți ani, bălțată autohtonă. În urmă cu 3 ani, după ce a cumpărat o suprafață mare de pășune, a cumpărat și vaci de carne. Acum are peste 70 de animale. Pe platoul întins, de sub culmile Apusenilor, vitele negre și roșcate din rasa scoțiană par să se simtă la ele acasă...Totul a plecat de la câteva terenuri părăsite și de la o excursie în Elveția. „Am fost, în urmă cu câțiva ani, într-o excursie în Elveția și am văzut că această rasă este foarte bine adaptată zonei alpine. Cum diferențele dintre Elveția și zona Apusenilor nu sunt foarte mari, m-am hotărât să cumpăr și eu. Am achiziționat și tauri, rasă pură, am cumpărat pășuni pentru că aici sunt din belșug terenuri nefolosite. Pe toată bucata asta de munte sunt singur, nimeni nu mai face nimic“... Carnea de la fermă este valorificată la pensiunea pe care Traian Buran o deține la Sălciua.

„Ne-am dotat cu frigidere performante, pentru maturare. Carnea stă la maturat 60 de zile, apoi este consumată. Carnea de Angus are un gust deosebit, este frumos marmorată, poate de aceea este foarte apreciată de bucătarii din marile restaurante.“ La pensiunea din Sălciua am găsit și un bucătar venit din Finlanda. Sorin este originar din Cugir, dar lucrează la un restaurant cu pretenții din Helsinki. A venit special pentru un steak de vită, adevărat… „Este o carne specială, cu o savoare deosebită, dacă este bine gătită. Cea pe care am gustat-o aici este excelentă la gust, probabil că la asta contribuie și modul în care sunt întreținute animalele, de calitatea pășunii, a hranei“, ne-a mărturisit Sorin Rota, bucătar în Țara celor 1000 de lacuri. Angusul se adaptează foarte bine în zona de munte din România, ne spune Traian Buran. „Nu este o vită pretențioasă, practic curăță pășunea. Nu alege numai iarba mai suculentă. Este rezistentă la frig și paște pe pășune până dau zăpezile.

Oricum, pentru iarnă eu le pregătesc hrană de siloz, special făcută, nu le hrănesc numai cu fân și cereale.“ Traian vrea să-și sporească efectivele, a cumpărat tauri de rasă pură și speră să ajungă la peste o sută de capete în următorii ani. Rasa Angus sau Aberdeen Angus, cum se numește în zona de origine,  este recunoscută pentru adaptabilitatea sa la condițiile de stabulație. Este una dintre cele mai populare rase din insulele britanice. Originară din Scoția, strămoșii își au începuturile arborelui genealogic pe la 1800. Vacile de rasă pură sunt de culoare neagră sau roșiatică. Femelele cântăresc în jur de 500 de kilograme, iar taurii depășesc 800 de kilograme. Cea mai mare parte a greutății lor este dată de masa musculară foarte bine dezvoltată. Pot trăi în stabulație liberă, pe tot parcursul anului, indiferent de anotimp. Vacile au o bună fertilitate și sunt recunoscute pentru instinctul matern deosebit, totuși, sunt animale docile. Traian Buran îi încurajează și pe alții fermieri din Apuseni să-i urmeze exemplul.

Rasa Charolaise, delicatețea franțuzească...

În defileul Mureșului, în apropiere de Lunca Bradului, Petru Vultur are o fermă de vaci mixtă. Are exemplare frumoase de bălțată autohtonă, dar și vaci de carne din rasa Charolaise. „Sunt mulțumit de ele, ne spune fermierul mureșean, sunt foarte corpolente, chiar impunătoare, elegante aș îndrăzni să spun, au o masă musculară foarte bună, sunt vaci de carne adevărate, poate de aceea sunt atât de răspândite în toată lumea. Spre deosebire de Angus, sunt mai pretențioase, nu rezistă afară la gerurile mari și nici nu mănâncă orice. Pe pășune alege iarba mai bună... Dacă ai grijă de ele și le oferi ceea ce au nevoie sunt animale excelente și deosebit de rentabile.“ Rasa Charolaise este originară din Franța și este una dintre cele mai răspândite rase din lume. O găsim în toată Europa, în America de Sud sau Australia. Un exemplar matur poate să depășească 750 de kilograme. Chiar dacă sunt mai greu de crescut decât Angus sau decât vacile de lapte autohtone, numărul exemplarelor de Charolaise a crescut în ultimii ani și în România, având în vedere și prețul bun al cărnii. Am oferit câteva argumente pentru vaca de carne și impresiile a doi fermieri cu experiență despre cele mai importante rase care au ajuns și la noi. Puterea de decizie aparține numai celui care le crește...

Vasile BRAIC

De ce vaca pentru carne nu este o afacere în Călărași

Fermierul Constantin Anghel conduce din anul 1991 Societatea Agricolă Agrozootehnica Independenţa SA din Județul Călărași. Prin muncă și pricepere, și-a câștigat renumele și respectul în agricultură. Cu toate acestea, ca orice fermier, a trăit și dezamăgiri. Încercând să facă un proiect pentru creșterea vacilor de carne, a realizat treptat că afacerea nu este rentabilă…

Pentru înființarea unei ferme de bovine se pot accesa fonduri prin Măsura 121, de încurajare a modernizării exploatațiilor agricole.

Pentru a demara o astfel de investiție, a cărei valoare medie este de 100.000 de euro, solicitantul trebuie să fie înregistrat ca persoană fizică autorizată, asociație familială sau societate comercială cu capital 100% privat. Sunt acceptate și persoane fizice neautorizate, cu singura condiție de a se autoriza în termen de 30 de zile de la data primirii notificării privind selectarea cererii de finanțare. Asociațiile în domeniu cu statut juridic, grupurile de producători sau cooperativele sunt cele mai recomandate forme juridice pentru a demara astfel de investiții.

Fermierul Anghel Constantin a făcut la vremea respectivă demersuri pentru ferma de vaci pentru carne prin AFIR- Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, acțiune făcută pentru a se putea da banii. Însă, concluzia la care a ajuns, în timp, a fost că nu exista preț bun pentru o vacă de carne. „Au un preț foarte mare junicile pe care le cumperi. De momentul în care fată, trebuie să aștepți 18 luni până se fac tăurași și ajung la 600 de kg… În primii ani, îngrășam tăurașii. Am renunțat și la ei, pentru că prețul este extraordinar de mic. Normal, prețul bun ar trebui să fie de 13-14 lei pe kg. Dacă facem un calcul simplu: 100 de junici, 100 de vaci, se înmulțesc cu material sexat, îți fată 70 de tăurași. Din 70 de tăurași, vă dați seama că mai am 30-40 de vițele“, ne dezvăluie, dezamăgit, fermierul.

Reticența față de ferma cu vaci pentru carne a venit și din faptul că în urmă cu zece ani a început un program privind însămânțarea din material seminal, din rase de carne, pe rasa Holstein, care nu s-a dovedit a fi tocmai un succes. „Noi avem aici, la Dragalina, Călărași, un complex de îngrășare al tăurașilor, cu abator cu tot, de ce nu sunt interesați dinainte să spună haideți să creșteți tăurași și să fixăm un preț? Ca să știm și noi, implicit eu: mă apuc să cumpăr vaci de carne să fac tăurași de carne sau nu mă apuc? Trebuie să iau pixul, să iau calculatorul, să încep să socotesc dacă este sau nu rentabil. Am fost, m-am interesat, ele se cresc mult mai ușor. Lași vițeii acolo până la 8 luni, sug,  apoi îi înțarci. Sincer, consider că afacerea cu vaci pentru carne se pretează perfect pentru zona de deal și de munte. Aici, la câmpie, sunt costurile mult mai mari“, spune Anghel Constantin.

Cea mai mare problemă este unde și la cât vinzi

Fermierul a oprit din timp investițiile în afacerea cu vaci de lapte, după ce a făcut unele calcule și a realizat că în zona în care are cooperativa, această afacere nu este profitabilă: „Am zis, luăm 50 de vițele, de junici, plecăm cu ele în 2-3 ani, să vedem cum facem. Dar nici nu putem să ne aruncăm așa în neant, pentru că și costurile sunt extrem de mari.

Dacă aici, în Călărași, s-ar dori să se facă vaci de carne, probabil că autoritățile trebuie să gândească: 50% din costul junicilor îl suport eu, ca guvern. Au mai fost hotărâri de Guvern de acum 20 de ani, precum și de minimis acum 4 ani, când nu trebuia să cumperi decât 20 de junici. Dar mai întâi să știm dacă vrem să ne extindem, pentru că nu există cultul pentru carne de bovine, la noi în țară. Trebuie să ai și desfacere, pentru că dacă nu ai desfacere, cei de la abator nu vor cumpăra, el va sacrifica în funcție de comenzile pe care le are“, explică fermierul.


Creșterea vacilor de carne este o afacere foarte grea și pentru aceasta, ea trebuie să fie foarte bine gândită. „Noi am mai făcut în România treburi negândite, de genul: dă-i subvenții, ajutăm omul și vaca… Sau putem spune, da, facem, pentru că avem piață de export. Atunci fac un centru, să știu cât trebuie să export, pentru că acum nu mai merg la export animale în viu, pe motiv de protecție a animalelor. Trebuie să le tai în carcase, ca să le duci la export. În agricultură, oamenii nu mai au probleme cu tehnologiile, utilajele, cea mai mare problemă este unde vinzi și la cât vinzi? Deși noi nu prea știm pentru că nimeni nu-și permite din toamnă să spună haide să încheiem contracte“, a conchis Anghel Constantin.


Anca LĂPUȘNEANU

Familia Husău, judeţul Sălaj: Bovinele Salers, rasa de carne care „merită toţi banii“

Radu Teodor Husău este de profesie inginer în telecomunicaţii, iar împreună cu fratele său Cristian (inginer mecanic) şi sora Delia (farmacistă) se ocupă de agricultură şi zootehnie, în care sunt asociaţi cu părţi egale, în satul Răstolţ, comuna Buciumi, judeţul Sălaj. Fiind în zona de deal, unde suprafaţa de teren favorabilă cerealelor este limitată, direcţia de extindere era zootehnia; aşa au ales bovinele de munte Salers, o rasă de gabarit mare, rustică, rezistentă la condiţiile aspre de mediu și de furajare limitative, cu un spor de creştere bun.

Bovine Salers aduse din Franţa

Radu împreună cu cei doi fraţi au moştenit de la bunicii din partea mamei în satul Răstolţ aproximativ 15 hectare de teren pe care le lucrau părinţii care, pensionari fiind, s-au mutat la ţară. Acolo aveau şi un Universal 640 DTC şi utilajele aferente, cumpărate în anul 1991, dar acest lucru nu a fost suficient, spune acesta. „Am început în anul 2011 cu sector vegetal, lucrând terenul pe care îl aveam în proprietate şi luând teren în arendă. Am vândut atunci şi tractorul şi utilajele româneşti şi am cumpărat din Franţa primul tractor folosit, marca Massey Ferguson. Apoi, în anii următori am mai luat două tractoare de aceeaşi marcă şi alte utilajele necesare mecanizării. În fermă lucrez doar eu şi fratele meu, fără angajaţi, iar sora mea contribuie financiar la cele necesare în fermă. În 2013 am renunţat definitiv la locul de muncă din domeniul IT, iar împreună cu fratele meu avem o firmă de reparaţii utilaje care alături de fermă ne asigură veniturile.“

Rasa bovine Salers

La început cultivau în fiecare an în jur de 20 ha de porumb şi, în funcţie de an, recoltau 7-11 t/ha. Fiind o zonă rece şi cu terenuri mai sărace, nu ajungeau la producţii foarte mari, dar compensau cu preţul de vânzare ceva mai ridicat decât era în zonele favorabile. Producţia de porumb o depozitau şi o vindeau pe parcursul anului către crescătorii de animale din proximitate, mai adaugă Radu. „Având în vedere specificul situaţiei noastre, cu imposibilitatea de a asigura prezenţa în fermă 24 din 24, 7 zile din 7, vaca pentru carne a fost varianta potrivită, iar în anul 2016 am hotărât să începem cu bovine Salers. În luna septembrie am obţinut un credit bancar de 15.000 euro cu durata de 5 ani, iar în decembrie 2016 am importat 10 femele şi 1 tăuraş, cu vârsta de aproximativ 12 luni. Animalele sunt cu pedigree pe patru generaţii şi provin din leagănul rasei, din Cantal, Franţa. Cu actele de export şi transportul până în fermă, acele 11 animale au costat între 13-14.000 euro.“

Avantajul rasei Salers: fătările sunt extrem de uşoare

Familia Husău s-a oprit la rasa Salers pentru că este o rasă de bovine de munte, dar de gabarit mare, rustică, rezistentă la condiţiile aspre de mediu, la variaţiile mari de temperatură și la condiţiile de furajare limitative, dar în acelaşi timp oferă un spor de creştere foarte bun. „Avantajul major al rasei, care o şi diferenţiază net de orice altă rasă, sunt fătările extrem de uşoare, fără asistenţă.

În istoria rasei, în efectivul înscris în controlul oficial al performanţelor nu s-a înregistrat nicio cezariană. Asistenţa la fătare este necesară doar în cazul poziţionării viţelului cu spatele sau uneori în cazul gemenilor. Pentru noi, care suntem de multe ori plecaţi din fermă, o vacă care îşi poartă singură de grijă era un lucru obligatoriu. În toamna lui 2018 am avut primele fătări în fermă, toate animalele fiind la prima fătare, și totul a decurs perfect, fără probleme. Am avut o fătare şi în ianuarie, la -20°C, care a decurs bine. Singura preocupare din partea noastră în sezonul fătărilor este localizarea viţeilor în vederea crotalierii pentru că, dacă nu reuşim să o facem în primele două zile de viaţă, viţeii devin foarte vioi şi greu de prins pe păşune. Fiind o rasă rustică, este deosebit de rezistentă la boli, singurele tratamente la noi în fermă fiind cele două deparazitări interne, primăvara la începutul păşunatului şi toamna la intrarea în grajd. Şi, bineînţeles, cele obligatorii: tuberculinarea şi vaccinarea antiantrax. Această rasă prezintă «efectul acordeon» – o mobilizare rapidă a ţesu-

tului adipos în condiţiile variaţiilor în furajare, fără să afecteze curba de lactaţie. Când mâncarea este din abundenţă, ele îşi refac rezerva corporală. În condiţii extreme, o vacă adultă poate mobiliza 120 kg din rezerva corporală“, menţionează fermierul Radu Husău.

Calitate superioară a nutreţurilor

Rasa bovine2 Salers

În ferma de la Răstolţ, din luna mai până în noiembrie animalele stau pe păşune, cu gard electric, unde au nevoie doar de iarbă, apă şi sare. „Le vizităm o dată pe zi să ne asigurăm că nu a rupt nimeni gardul şi că este totul în regulă. Din noiembrie până în mai animalele sunt aduse la adăpost, unde le administrăm fân din amestec de graminee şi leguminoase sau fân de lucernă. În primul an am cosit pajiştile cu flora spontană, dar am început să înfiinţez şi culturi furajere cu amestecuri de graminee și leguminoase în teren arabil. Cheltuiala cu înfiinţarea culturilor se justifică pe deplin prin calitatea şi cantitatea superioară de furaj obţinut. Fiind în zonă cu terenuri acide, cultura de lucernă este limitată pe suprafeţe mici favorabile acestei plante, deci folosim amestecuri de graminee cu leguminoase. Este nevoie doar de păşune vara, iar iarna o administrare de fân dimineaţa şi alta seara sunt suficiente“, mai adaugă crescătorul.

Fermă autosustenabilă la un efectiv de 90 de vaci mamă

În prezent, în ferma celor trei fraţi sunt 28 de capete cu tineret. Toate femelele sunt păstrate în fermă, iar tăuraşii se vând; în locul lor sunt achiziţionate viţele pentru extinderea efectivului. „2019 a fost un an cu preţuri mici oferite, fiind de 2-2,1 euro/kg în viu la greutatea de cca. 350-400 kg pe care o ating la 10-12 luni. Rentabilitatea unei ferme de vaci Salers, care să îţi ofere un venit suficient ca să poţi trăi exclusiv de pe urma ei, este de la 30 de vaci mamă în sus. Astfel, ferma noastră va deveni autosustenabilă când vom trece pragul de 90 de capete. Fătările au loc pe păşune, majoritatea în luna septembrie, viţeii fiind înţărcaţi la sfârşitul lunii iunie. Consumul de fân este aproximativ 5% din greutatea corporală/zi. Un balot rotund de fân de calitate de 150 x 120 ajunge într-o zi la cca 12-15 vaci mature, iar la maturitate cântăresc 650-800 kg. Producţia de lapte se situează în jur de 11 litri de lapte/zi; este un lapte foarte gras, iar curba lactaţiei este adaptată nevoilor viţelului, ceea ce permite acestuia să crească pe păşune, fără suplimente, doar din lapte şi iarbă, cu un spor de 1,1-1,2 kg/zi în rasă pură şi 1,2-1,3 kg/zi în cazul încrucişării cu tauri Charolaise culard“, mai precizează acesta.

Rasa bovine3 Salers

Tăuraşi porţionaţi la caserolă

Privind la viitor, familia Husău doreşte să mărească numărul la 90-100 de vaci mamă din fătările din fermă, dar şi din importurile de animale în rasă pură şi metisare cu taur Salers pe vacile autohtone şi să dezvolte o reţea de vânzări directe, respectiv să abatorizeze tăuraşii la o greutate de 550-600 kg în viu, porţionaţi la caserolă şi vânduţi direct la consumatorul final. „Astfel, consumatorul cumpără un produs natural şi ştie exact ce are în farfurie, iar noi suntem obligaţi să menţinem standarde ridicate de calitate pentru că suntem în contact direct cu consumatorul final. Dar trăim în România postdecembristă şi normalitatea ne este străină, ne lovim de munţii indiferenţei sau ai lipsei de bunăvoință din partea autorităților. În loc să creştem vaci şi să valorificăm produşii, din 2017 încercăm an de an să convingem autorităţile să permită începerea Registrului Genealogic pentru rasa Salers în România şi ne lovim de refuz“, încheie Radu Teodor Husău.

Beatrice Alexandra MODIGA

Familia Horvath din Joseni creşte vaci Angus achiziţionate din Ungaria

Firma SC Rinde Mast SRL a fost înfiinţată în anul 2007 de doi medici veterinari şi un tehnician veterinar, la doi ani după o vizită de lucru într-o fermă de Galloway şi Angus, în Ungaria la Szeged, unde s-a născut ideea dezvoltării unei ferme de vaci de carne. Nina Horvath din Joseni, judeţul Harghita, a fost cea care împreună cu soţul său și un prieten au achiziţionat 12 viţele, iar în prezent efectivul matcă al crescătoarei este de 28 capete vaci şi juninci.


Iniţial, ar fi vrut să achiziţioneze doar rasa Galloway, dar, nefiind animale spre vânzare, au optat pentru rasa Angus.

Fermă situată la polul frigului din România

„Le-am achiziţionat în anul 2008 din Ungaria. S-a ales Angus pentru rusticitate, ferma fiind situată la polul frigului din România, astfel era evident că trebuia aleasă o rasă care se pretează la condiţiile de mediu şi la furajele care pot fi asigurate în zona dată. Iniţial, au fost achiziţionate 12 viţele în vârstă de 11-12 luni, iar în momentul de faţă efectivul matcă este de 28 capete vaci şi juninci, dar mai avem tineret mascul castrat, tineret mascul de prăsilă şi tineret femel de prăsilă, deoarece nu ne dorim cantitate, ci calitate“, a declarat Nina Horvath.

Deparazitări, vaccinări şi dezinsecţie pe păşune

vaci de carne Angus2

Crescătoarea are mare grijă de animalele sale atât în ceea ce priveşte hrana acestora, cât şi tratamentele aplicate, astfel încât se efectuează deparazitări şi vaccinări. „Vara animalele păşunează, dar primesc şi supliment vitamino-mineral prin bulgări de sare naturali, respectiv produsele Crystalyx şi/sau Sano. Iarna, furajul este reprezentat de fân (administrat la discreţie), paie şi siloz (borceag, amestec furajer specific). Bineînţeles, suplimentul vitamino-mineral este la discreţie. Totodată, se efectuează acţiuni specifice precum deparazitări, vaccinări şi tuberculinare, conform programului strategic naţional de combatere a bolilor de către medicul veterinar cu care are contract firma, exploataţia deţinând atestate ca fiind indemnă de boli ca TBC, leucoză etc. Un aspect extrem de important este dezinsecţia, în mod special pe păşune, deoarece aceasta se face ori de câte ori situaţia o impune, nu neapărat la intervale fixe de timp, ci când atacul insectelor este masiv“, mai adaugă femeia.

În cadrul fermei de la Joseni, fătările sunt grupate în lunile martie-aprilie, iar tineretul se înţarcă în jurul vârstei de 8 luni. „De la înţărcare tineretul stă o lună în fermă pentru a trece de perioada stresului cauzat de aceasta, după care intră la oferta disponibilă spre vânzare, de obicei în lunile decembrie-ianuarie“, specifică d-na Horvath.

Subvenţia, pentru a investi în fermă şi a creşte afacerea

vaci de carne Angus

Preţul animalelor de prăsilă este destul de variabil, în funcţie de vârstă, cantitate, calitate şi vânzător; mai intervin şi preţul utilajelor, adăpostului, instalaţiile de adaptare/ furajare, standurile de contenţie, gardurile electrice, care sunt variabile, mai spune crescătoarea. Aceasta mai precizează că, dacă faci acest lucru pentru subvenţie, mai bine te apuci de altceva! „Este o investiţie pe termen lung, banii intră în cel mai bun caz o dată pe an, când reuşeşti să vinzi viţelul înţărcat/ îngrăşat, cu condiţia să nu îţi intre vreun urs sau lup în turmă şi să facă prăpăd. Această activitate implică, pe lângă investiţii financiare, mult devotament şi dragoste de animale. Dacă acestea din urmă lipsesc, activitatea nu mai are niciun farmec, ba dimpotrivă, se transformă într-un chin şi pentru proprietar, şi pentru animale. Planul de afacere trebuie să fie construit pe intrări-ieşiri financiare, fără a lua în calcul subvenţia, practic aceea să fie «cireaşa de pe tort». Dacă fără subvenţie planul de afaceri nu este viabil, atunci mai bine se investeşte în orice altceva. De altfel, subvenţia este pentru a investi în fermă şi a creşte afacerea, nu pentru a fi baza supravieţuirii“, încheie Nina Horvath din Joseni, judeţul Harghita.

Beatrice Alexandra MODIGA

Claudiu Frânc: „Din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră!“

Claudiu Frânc este președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România și una dintre cele mai importante voci ale sectorului zootehnic. Nu s-a ferit să recunoască neajunsurile acestui sector, să tragă semnale de alarmă atunci când a fost cazul sau să propună soluții pentru reglementarea anumitor probleme cu care se confruntă crescătorii de animale. Din acest motiv am intrat în dialog cu dumnealui pentru a afla care este situația actuală în sectorul creșterii animalelor.

– Un subiect de actualitate în acest moment este Legea Zootehniei. Cum este văzută ea de reprezentanții sectorului bovin?

– Eu am spus încă din 2016, atunci când a apărut Regulamentul 1.012, că este nevoie de o lege a zootehniei prin care să transpunem și Regulamentul 1.012, dar să introducem toate omisiunile din celelalte legi și mă refer la Legea fondului funciar, la distrugerile de culturi fie prin pășunat, prin transhumanță, fie prin circulația cu tractoare necontrolate. Nicăieri nu sunt reglementate sancțiuni pentru astfel de practici, reglementări care existau în fosta lege din 1987. În actuala lege noi nu regăsim definițiile din articolul 1, care spune că prezenta lege reglementează activitatea de creștere, exploatare, întreținere și reproducție a animalelor de interes zootehnic. Or noi am găsit doar probleme de reproducție și nu știu cât este de bine că am transpus regulamentul într-o lege sau era suficient un Ordin de ministru care se poate modifica mult mai ușor decât o lege.

– În aceste condiții, ce ar trebui făcut?

– Dacă într-un Ordin de ministru era ceva greșit, se putea corecta de la o săptămână la alta. Acestea pot spune că sunt marile noastre nemulțumiri, pentru că legea nu cuprinde toate necesitățile și ar fi trebuit adăugăm omisiunile din celelalte legi. Noi nu avem legea apărării exploatațiilor agricole, animalele cu probleme circulă printre animale sănătoase, cine nu-și cultivă terenurile nu este sancționat, nici distrugerile de suprafețe cultivate prin pășunat nu sunt sancționate. Eu cred că această lege trebuia să reglementeze tocmai aceste lucruri! Sunt multe lacune, dar totuși orice lege este preschimbabilă și sperăm să ajungem să o modificăm în sensul a fi cât mai operațională și să funcționeze în interesul crescătorilor de animale și a cetățenilor, pentru că eu cred că orice lege privește pe toată lumea.

– Care este situația actuală a pieței laptelui în România? Producem suficient lapte pentru a acoperi necesarul intern?

– La ora actuală pot spune că nu sunt probleme în piața laptelui. Suntem observatori foarte atenți ai evoluției prețului per kilogram la nivel european atât în ceea ce privește laptele contractat cât și laptele spot. Un lucru bun pentru fermieri este că după criza laptelui din 2016-2017 trecem printr-o perioadă de stabilitate a prețului. Mai mult decât atât, de 4-5 ani statistica ne arată că asigurăm din producție internă peste 90% din producția de lapte necesară pentru procesare. România procesează în jur de 110.000 tone lapte/an, iar din această valoare, 100.000 tone de lapte se recoltează de la fermierii români și doar 10% rezultă din comerțul intracomunitar. De aici reiese și stabilitate prețului.

– Dar totuși sunt zone în care procesatorii nu oferă un preț foarte bun…

– Sigur că există și procesatori care vor să profite de acele tendințe vechi – preț de vară, preț de iarnă și rezultă astfel de situații. Însă eu cred că, dacă vom învăța să ne unim, să oferim o cantitate mai mare de lapte, vom avea un contract care să ne protejeze. Nu trebuie să meargă fiecare producător să încheie un contract pentru 100 litri de lapte, ci să existe un contract așa cum are de exemplu cooperativa din Șăulia de Mureș, care colectează lapte de la peste 800 de fermieri și livrează în jur de 20 tone de lapte/zi și a obținut un preț satisfăcător pentru toți. Dacă vom învăța din aceste aspecte, nu am mai pierde 30-40 bani pe litrul de lapte și piața laptelui nu va avea de suferit.

– Dar și în acest condiții, în unele localități de deal și de munte efectivele de animale la nivel gos­podăresc a scăzut. Cum am putea să stimulăm creșterea animalelor în gospodării?

– Aici este vorba despre un aspect asupra căruia am tras semnale de alarmă de foarte mult timp. La nivel național, înainte de Revoluție existau 7 milioane de bovine la nivel național, în ferme și în gospodăriile populației și am ajuns să avem imediat după Revoluție sub 2 milioane de exemplare. Prin tradiție, zona de munte înseamnă creșterea oilor, însă dispărând vaca din câmpie, oaia din munte a fost adusă în zona de deal și de câmpie și astfel a ocupat locul vacii. Eu aș vrea să-l văd pe acel politician care va reuși să ducă înapoi ciobanul în munte, când el acum știe cât e de bine în câmpie, și să-l întoarcă înapoi la ploile și condițiile de pe munte pentru a-i reda locul vacii. Eu cred că este un lucru imposibil de realizat. Mai există o chestiune interesantă: în zona montană, dimensiunea exploatațiilor este limitată de suprafața pe care o poți aloca bazei furajere. Astfel poți crește un anumit număr de vaci, iar acest lucru trebuie stimulat și eu cred că Legea Muntelui poate rezolva multe dintre aceste aspecte. Trebuie văzut ce se întâmplă cu centrele de colectare a laptelui, cu fabricile de brânzeturi și trebuie susținută creșterea animalelor de rasă care pot oferi producții foarte bune. Eu am spus de multe ori: din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră! De aceea, un alt aspect foarte important pe care trebuie să îl avem în vedere este readucerea tinerilor în satul românesc, pentru că în general bătrânii mai țin animale. Grija copiilor atunci când mor părinții sau bătrânii de care au grijă nu este înmormântarea, ci se gândesc mai întâi să scape de vacă pentru că trebuie să meargă de 3 ori pe zi la ea.

Este o realitate dură. Pe lângă aceasta, se întâmplă un fenomen foarte trist pentru satul românesc care are ca subiect legislațiile de mediu. Multe persoane de la oraș, care au o sumă limitată de bani și nu pot să-și cumpere o casă în oraș, urmăresc o casă la țară cu un preț mai accesibil. Cumpără casa scoasă la vânzare de cele mai multe ori de copiii plecați peste hotare. Au astfel vecini care au crescut din generație în generație animale. Ei, atunci doamnei sau domnului de la oraș îi pute! Nu mai țin cont de nimic și fac reclamație la Garda de Mediu și vor ca vecinii să își vândă sau să taie animalele. Dacă nici în satul românesc nu mai putem crește animale sau nu mai putem face agricultură, atunci unde Dumnezeu putem? De ce nu-și asumă aceste persoane faptul că nu au avut suficienți bani pentru confortul de oraș și vor să interzică activități care au existat acolo de când s-a făcut vatra satului? Dacă nu vom reglementa toate aceste lucruri, vom contribui într-adevăr la desființarea satului românesc!

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Ferma de Angus, o nouă provocare pentru expertul în vânzări Alexandru Szell

Alexandru Szell, fostul director general al companiei Agrosel din Câmpia Turzii, furnizor de semințe de legume și flori, a virat de câțiva ani spre zootehnie. După ce și-a dovedit competențele în sectorul comercializării semințelor, astăzi se supune unei alte provocări – creșterea vitelor de carne. Am ținut să aflu care este povestea din spatele acestei decizii și am aflat într-o scurtă vizită chiar pe pășunile unde cresc nestingherite exemplarele de Angus ale domnului Szell.

– De când vă ocupați de zootehnie?

– Am înființat Green Farmsel în 2014, cu gândul să îmi dovedesc că mă pot ocupa și de altceva decât de semințe. Eu spun că am reușit, în acest moment ferma este pe plus, anual reușesc să vând 200 de capete și fără falsă modestie vă spun că nu fac față cererilor pe care le am.

– Asta este foarte bine, cum reușiți să vă găsiți clienții?

– În primul rând trebuie să spun că vin din vânzări. De-a lungul vieții am făcut cursuri, m-am specializat pe acest domeniu și îmi place foarte mult. Am înființat ferma pentru că la Agrosel s-a făcut o echipă de vânzări, iar eu nu îmi mai găseam locul. Așa că am făcut un pas înapoi și mi-am creat un alt produs pe care să-l pot vinde. În momentul de față nu reușesc să produc atât cât mi se cere. La mine este o satisfacție să vând.

– Dumneavoastră vă simțiți bine în zona vânzărilor, dar ce mesaj transmitem celor care au pornit pe același drum al creșterii vacilor de carne, dar nu reușesc să le valorifice atât de bine?

– Nu este suficient să fii bun pe vânzări, trebuie să ai și un produs bun de vânzare, adică la nivelul cerințelor din piață. Trebuie lucrat un pic și la partea de producție, pentru că animalele trebuie să arate cum dorește clientul. În cazul meu, a trebuit să-mi pun puțin mintea și contribuția ca aceste animale să fie sănătoase, cu tratamentele, deparazitările la zi, pentru ca în următorul an clientul să fie mulțumit. În acest sens am creat protocoale, angajații nici nu trebuie să gândească prea mult, ei trebuie doar să respecte niște protocoale, altfel nu pot avea produsul pe care vreau să-l vând.

– În cazul dumneavoastră, cine sunt clienții?

– Avem două segmente de clienți: un segment care vizează animalele cu certificate, pentru reproducție (femele și tauri), și un alt segment reprezentat de restaurante. Se conturează deja un trend pe piață, o cerere din ce în ce mai mare pentru o carne de calitate. Românul a fost un pic pe afară, a văzut cum se servește și este dornic să mănânce și acasă ce a văzut la alții.

Alexandru Szell

– Câte animale aveți în acest moment?

– În prezent dispun de 460 de capete, din care 240 de mame, restul fiind viței înțărcați, neînțărcați și îngrășătoria.

– Nucleul pe care l-ați pornit la începutul afacerii a fost dezvoltat cu animale aduse din România sau din alte țări?

– În România nu am găsit atâtea animale câte aveam nevoie și am fost nevoit să aduc și din Germania. Toate animalele au certificat de origine, pedigree, montele sunt înregistrate, documentele sunt la zi.

– La ce vârstă și la ce greutate sacrificați animalele?

– Pentru o carne maturată, animalul trebuie să aibă minimum 600 kg, altfel nu se ridică la pretențiile clientului. Carnea trebuie să fie marmorată. De regulă, animalul atinge această greutate la 18-20 de luni. Ultimul camion cu animale pe care l-am încărcat a avut o medie de 628 kg, asta înseamnă că au fost și exemplare de 580 kg, dar și de 700 kg. Noi vindem la camion, așa este cel mai bine pentru toată lumea.

– Cu ce abatoare lucrați?

– Lucrez cu abatoare din România, dar am avut cerere și de la abatoare din Turcia. 2018 a fost primul an în care am avut și transporturi cu animale care au plecat la extern. M-a convins prețul, asta e.

– Ce preț ați obținut?

– Dacă în România primesc 8,50 lei/kg, în Turcia am primit 9 lei/kg. Chiar și la această valoare încă suntem sub prețul de producție, dar sper că încet, încet o să crească și vom acoperi costurile.

– În opinia dumneavoastră, care ar fi un preț corect, dacă nu ați beneficia de subvenții?

– Prețul corect ar fi de peste 12 lei/kg. Cu 12 lei/kg calculând, ajungem la zero. Ce ar fi peste 12 lei, ar însemna profit. De ce este foarte important profitul? Pentru că o mare parte a profitului se reinvestește. Spre exemplu, la Agrosel, în ultimii 20 de ani, 50% din profit s-a reinvestit, iar la început procentul a fost și de 80-90%. Tot așa procedez și la ferma cu vite, iar pentru că suntem la început procentul reinvestit este de 80-90%.

– Și în ce investiți acum?

– Am investit în utilaje moderne, pentru că omul este tot mai greu de găsit. Mergem pe utilaje mari, de capacități mari, în felul acesta nu mai este nevoie de doi tractoriști, ci doar de unul, îi pot da un salariu mai mare și toată lumea este câștigată.

– Ce suprafață are pășunea de care dispun animalele din ferma dumneavoastră și ce suprafețe agricole lucrați, pentru că mă gândesc că aveți nevoie de furajare pentru ele pe timpul iernii?

– Pășunea are 220 ha, o parte în arendă, o parte în proprietate. Avem și suprafețe agricole cultivate cu lucernă și porumb siloz. În acest moment avem 180 ha, dar nu sunt suficiente, încă mai avem nevoie de  200 ha teren pentru a produce tot furajul necesar animalelor și pentru a putea face rotația culturilor așa cum trebuie.

– Care ar fi punctele de care ar trebui să țină cont cei care ar vrea să investească în acest domeniu, la ce ar trebui să fie atenți?

– Probleme sunt, dar eu aș propune fermierilor să gândească de două ori cum exploatează resursa umană. Aici unde avem un deficit se simte, încă nu mă plâng, dar nu suntem departe. Pe de altă parte, ar trebui să fie atenți la sănătatea animalelor și la furajarea acestora.

– Cu siguranță, dacă aceste două aspecte sunt întrunite, o mare parte din treabă este făcută, pentru că știu bine, rasa Angus nu are nevoie de adăposturi sofisticate, cum este nevoie la rasele de lapte. În cazul fermei pe care o conduceți există adăposturi pentru animale sau le țineți doar pe pășune?

– Nu, timp de 6 luni pe an sunt pe pășune și 6 luni sunt pe stabulație, dar nu pe grajduri, ci pe niște saivane care au 3 laturi închise și una deschisă. Dar pot să spun că mare parte din timp stau afară, chiar și la -20°C. Singurul lucru de care se feresc este vântul și atunci se adăpostesc.

– Vă gândiți să faceți un restaurant, astfel încât să închideți lanțul și să aveți în afacere toate componentele de la animal, la carnea din farfurie?

– În momentul acesta încă țin legătura cu cineva, un bucătar de la Cluj, încă mă așteaptă ca să îl deschidem împreună, însă mai aștept, este un proiect de viitor. În acest moment prioritară este partea vegetală, dar am încheiat un contract cu un abator, putem livra carcasă către restaurante.

Patricia Alexandra POP

16 vaci de carne și un cadou surpriză au devenit o afacere de perspectivă

Familia Sevan a investit în construcții, iar cu banii obținuți în acest sector și-a diversificat activitatea îndreptându-și atenția și spre zootehnie, sperând ca mai târziu afacerea cu vaci din rase de carne să le aducă satisfacție, nu doar griji și muncă, așa cum se întâmplă acum. Le-am făcut o vizită în satul Luna, aproape de Câmpia Turzii, tocmai pentru a afla cam ce gânduri îi animă acum la început de drum și cum speră să răzbească pe piața cărnii de vită premium.

Pentru că soțul își vedea de treaba la câmp, am avut ocazia să stau de vorbă cu soția, doamna Ana Sevan, profesoară de română, responsabilă cu documentele firmei și azi purtătoarea de cuvânt a companiei care administrează ferma. „Ne numărăm printre oamenii din Turda care îndrăznesc să facă lucruri bune. Ceea ce vedeți aici este un vis al soțului meu, care, având alte activități profesionale principale decât creșterea vacilor, s-a gândit să înceapă și altceva. De fapt, a fost o glumă. Având un teren generos, cu grădină, o cabană de vacanță și multă iarbă, soțul meu s-a gândit ca atunci când venim aici nu doar să ne relaxăm, ci să venim cu un scop. Așa că a venit într-o zi acasă și mi-a spus: «Am luat ceva». Mă puteam gândi la orice, numai la vaci nu. Dar luase 16 vaci, iar la întrebarea mea ce-o să facem cu ele, răspunsul m-a mișcat: «O să facem ceea ce au făcut și părinții noștri»“. 

vaci carne Ana Sevan

În felul acesta, plecând de la un nucleu de 16 exemplare, ferma s-a mărit, ajungând azi să numere 120 de vaci (tineret + vaci mature). Deși fără prea multă experiență în creșterea animalelor, soțul doamnei Sevan a știut ce vrea încă de la început, a ales rase de carne Limousine și Charolaise, pentru ca implicarea să fie mai mică. „Ce fac eu în acest moment este să suplinesc lipsa soțului plecat la făcut baloți în câmp, pentru că animalele trebuie să mănânce și la iarnă“, își justifică prezența la fermă doamna Ana Sevan. „În această activitate eu mă ocup de ceea ce înseamnă partea de documente, mi-am dat seama că în activitatea aceasta nu este suficient să știi cum o cheamă pe fiecare vacă, așa că am început să mă ocup de relația cu APIA, Registrul Genealogic și acum o bună parte din animale sunt înscrise în Registrul Genealogic, ceea ce ne-a facilitat accesul la sprijinul cuplat acordat de APIA. Suntem la început, nu am putea da idei, soluții altor crescători de animale, dar continuăm cu ceea ce știm să facem. Vacile – o parte din ele au mers și merg spre vânzare – și tineretul bovin care ajunge la o anumită greutate reprezintă o sursă de venit. Până acum ferma a fost susținută în principal din surse proprii, pentru că în cei 3 ani de activitate nu am beneficiat de fonduri europene. Totuși, în acest răstimp ne-am dat seama că tehnologia de furajare trebuie îmbunătățită pentru ca animalele să dea randamentul așteptat.“ În acest sens familia Sevan a depus un proiect pentru obținerea de fonduri europene, prin intermediul Grupului de Acțiune Locală Poarta Apusenilor, bani cu care își propun achiziționarea de utilaje și echipamente care să îmbunătățească fluxul tehnologic de furajare a anima­lelor. De asemenea, tot la capitolul obiective realizate prin fonduri europene se vizează implementarea unui proiect în valoare de 200.000 euro pentru realizarea unui miniabator și a unei linii de procesare.

„Muncim cu drag lângă animalele noastre și ne bucurăm văzându-le crescând, pentru că, nu-i așa, ochiul stăpânului îngrașă vita.

Inițial aici nu era decât un câmp și animalele. E adevărat că am avut niște animale rezistente, care au stat aici și iarna. Dar iată că acum au grajduri, au un spațiu favorabil unde le este asigurat un mediu bun de creștere. Ne dorim ca tot ce am început – hambare, fânare – să finalizăm și, desigur, în timp să mărim numărul de animale.“

„Mă bucur că sunt într-un context agricol, chiar sunt mândră de asta, pentru că îmi amintesc o vizită făcută în Austria, într-un sat unde am vizitat câteva ferme. Doar le-am văzut din exterior, dar am remarcat un text scris chiar la intrare care spunea așa: «Noi suntem țărani austrieci și asta o spunem cu plăcere.» În opinia mea este cel mai frumos slogan pe care l-am auzit și l-am reți­nut. Nu știu dacă sunt țărancă, pentru că este un titlu nobil să te numești țăran și cinste țăranilor români!“

Patricia-Alexandra POP

Cele mai frecvente boli întâlnite la bovine, în special la cele crescute pentru carne

În ţara noastră creşterea bovinelor pentru carne are o tendinţă ascendentă și de aceea este necesar să ştim că acestea au o receptivitate crescută la agenţii patogeni care produc bolile specifice. Receptivitatea raselor de bovine de carne faţă de agenţii patogeni este similară cu cea a raselor de bovine de lapte, însă sensibilitatea este mai mică la acestea datorită timpului îndelungat petrecut în aer liber, pe păşune, precum şi producţiei mai mici de lapte.

Afecţiunile oftalmologice la bovinele de carne sunt destul de frecvente, în special la tineret, cu simptome de cheratită şi conjunctivită, în unele cazuri – prin afectarea văzului producând pagube mari, din cauza sacrificărilor de necesitate. Cauzele sunt infectocontagioase şi parazitare. Factorii favorizanţi sunt aerul din grajd plin de amoniac şi praf, condiţiile de igienă necorespunzătoare, precum și insectele care transmit boala şi lipsa vitaminei A. Ca tratament, se recurge la administrarea de unguente sau picături oftalmice (Unguent oftalmic, Oculoforte) şi la dezinfecţia periodică a grajdului cu Dezinfectant cationic sau Decontaminol. Ca măsură de prevenţie se administrează Vitamina AD3E buvabilă în apa de băut, timp de 5-7 zile.

Indigestia ruminală se produce cel mai frecvent prin schimbări bruşte de furaje, prin nutreţ cu stare fizică necorespunzătoare sau furajare necorespunzătoare din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

Alcaloza ruminală este rezultatul greşelilor de furajare, prin administrarea bruscă (fără perioadă de „obişnuire“) de furaje bogate în proteine sau azot şi, respectiv, de furaje sărace în glucide. Consecința poate fi afectarea activităţii prestomacelor.

Indigestia ruminală putridă este consecinţa administrării de apă sau furaje contaminate cu bacterii, adică foarte murdare, depozitate în condiţii improprii sau a păşunatului pe terenuri necorespunzătoare.

Acidoza ruminală este, de asemenea, consecinţa furajării defectuoase prin administrarea bruscă de nutreţuri bogate în glucide care fermentează uşor, distrug flora bacteriană ruminală benefică, formând în perioade scurte de timp cantităţi mari de acid lactic.

Meteorismul ruminal acut („balonare“) este rezultatul acumulării masive de gaze de fermentaţie în rumen şi reţea, conţinutul putând fi reprezentat de o spumozitate fină de fermentaţie – indigestie spumoasă sau gaze fără spumozitate – indigestie gazoasă.

Meteorismul ruminal acut este întotdeauna caz de urgenţă. Eliminarea gazelor din stomac se poate asigura prin consumul de furaje grosiere înainte de consumul nutreţurilor verzi, fragede, umede şi reci, mai cu seamă al leguminoaselor. În cazul apariţiei bolii la un animal pe păşune, sunt obligatorii întreruperea păşunatului şi scoaterea animalelor din parcela respectivă, pentru a preveni consumul de furaje şi pentru a limita numărul de animale afectate.

Tratamentul este în funcţie de tipul indigestiei şi urmăreşte corectarea raţiei alimentare, administrarea orală de ruminative ca Rumigen, cu efect excitant asupra mucoasei ruminale prin stimularea indirectă a rumegării şi îmbunătățirea digestiei; antibiotice: Oxitetraciclina, 1-3 administrări. De asemenea, se administrează ulei de parafină şi sulfat de magneziu.

boli bovine romvac 1

De asemenea, se administrează un tratament de susţinere cu Hepatoprotect, Vitamina B1-B6, Perfuzol, Glucoză şi Multivitarom.

În cazuri grave, se recurge la sondaj bucoesofagian sau ruminocenteză şi la însămânţarea rumenului cu alt conţinut rumenal de la un animal sănătos.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

boli bovine romvac 3

Ferma Cristorel, centru de elită pentru rasa Angus

Într-o zonă de vis, înconjurată de păduri și văi molcome cu pășuni bogate, se dezvoltă un nou centru de elită al rasei Aberdeen Angus. Ferma Cristorel, după denumirea satului și a mănăstirii din apropiere, situată în comuna Așchileul Mare, județul Cluj, binecuvântează această zonă prin prezența exemplarelor deosebite pe care le deține. În acest peisaj minunat au fost aduse cele mai frumoase și mai bune exemplare din întreaga lume, reușindu-se să se obțină poate cea mai bună selecție genetică din România.

Rasa

Aberdeen Angus, rasă specializată pe producția de carne premium, provine din Scoția, William Mc Combie fiind cel care a dat denumirea rasei și a făcut-o cunoscută. Popu­laritatea ei vine însă odată cu câștigarea marelui premiu într-o expoziție internațională organizată la Paris în 1878. Caracteristicile rasei, sporul de creștere, rezistența și eficiența fac ca la începutul secolului al XX-lea efectivele de Aberdeen Angus să ajungă să fie foarte îndrăgite de americani, iar numărul de animale să fie de câteva zeci de ori mai mare decât cel din Marea Britanie.

În România, promovarea susținută a făcut ca rasa cu origini scoțiene să fie bine reprezentată de Asociația Aberdeen Angus România, ce numără astăzi peste 17.000 de animale. Ca membră a acestei asociații, Ferma Cristorel, cu 150 de exemplare, face parte din grupul de firme Plantextrakt, de lângă Cluj, care are ca obiect de activitate homeopatia. Toate animalele din această fermă dețin Pedigree și Certificate de Origine, taurii fiind premiați și notați cu calificative maxime la toate concursurile la care au participat. Din toată această selecție specialiștii fermei Cristorel au reușit să creeze reproducători, masculi și femele de valoare, juninci cu fătări ușoare și creșteri de la 1 la 1,5 kg/zi, adaptate foarte bine la climă și stabulație mixtă (iarbă și fân).

Gonzales, unul dintre taurii de elită ai fermei, importat din Germania, a fost luat în urma câștigării unei licitații, unde a fost și bonitat de o Comisie de Arbitraj cu note de 8/8/8 pentru tipul musculatură-schelet. În certificatul lui de origine sau Pedigree sunt trecute multe date care vorbesc despre valoarea acestui animal. Găsiți în acest document greutatea cu care a fost fătat (29 kg), sporul de creștere (1,485 kg) sau greutatea realizată până la 365 de zile (1,349 kg). De asemenea, le puteți vedea părinții, bunicii și pe ei cu o linie genetică valoroasă. „Gonzales este indicat pentru juninci, pentru că produșii lui vor avea o greutate mică la fătare, chiar el situându-se la limita minimă a greutății la fătare. Pe lângă el avem animale cu linii genetice din Canada sau Marea Britanie. Este important că noi importăm animale care sunt deja aclimatizate la nivelul Europei“, susține domnul Peev.

Un alt exemplar valoros este Patriot, un taur de 2,3 ani, provenit tot din Germania, bonitat cu 8/8/8, o greutate de 950 kg și o descendență valoroasă. El beneficiază și de un factor roșu, ceea ce înseamnă că în Pedigree-ul lui sunt vaci roșcate. Vițeii obținuți de la un astfel de exemplar se vând cu 1.800 euro la vârsta de 10-12 luni, când sunt înțărcați, dar pot ajunge și la 2.500 euro, în funcție de vârstă.

Vițeii Angus sug până la 9-10 luni, moment în care sunt înțărcați, iar după alte 2 luni vaca poate avea următoarea fătare, ceea ce înseamnă că după un an de la prima fătare vacile pot fi din nou gestante. Speranța de viață a rasei este de 14-15 ani și are 12-13 fătări fără probleme. De regulă, taurii de elită se cumpără pentru un sezon sau două și apoi se vând, pentru a evita consangvinizarea prin produșii obținuți, însă ei pot produce timp de 10 ani.

Casa

Alegerea locului de amplasare a Fermei Cristorel este mai mult decât ideală. Situată la 25 km nord de Cluj, într-o zonă nepopulată, valea în care au fost ridicate adăposturile asigură cele mai bune condiții pentru această rasă. Vorbim de o întindere de 250 ha înconjurată de păduri, ce oferă umbră și protejează de vânturi puternice, pășuni cu floră spontană constituită din multe specii de plante, apă asigurată de un iaz artificial, izvoare naturale, suprafețe ce pot asigura un furaj de cea mai bună calitate. „Animalele sunt libere, trăiesc într-un mediu ideal, fără stres, pășunea este destul de mare pe fiecare grupă de animale și valorifică tot. Nu degeaba sunt numite „mașina de tuns iarba“. Aici, pe aceste pășuni, stau între 8 și 9 luni, iar, în funcție de temperaturile din timpul iernii, vor sta în grajd, pe așternut de paie, 3-4 luni“, îmi spunea dl Igor Peev, administratorul fermei. Rezistența animalelor este dată și de faptul că ele pot făta singure, fără sprijin veterinar, chiar și iarna, pe zăpadă.

Adăpostul deschis, realizat pe structură de lemn, este organizat în două zone separate de o iesle comună și are o capacitate de 150 de locuri. Dar, pentru că obiectivul fermei este să ajungă la 300 de animale, din care 150 vaci mamă, grajdul va fi mărit cu încă 1.000 mp.

Masa

Furajarea se face cu ajutorul unei remorci tehnologice care mărunțește un amestec de iarbă cu semifân și semisioz de porumb ce se distribuie automat, stânga – dreapta după trecerea acesteia pe aleea centrală. „Avem niște culturi deosebite care se potrivesc la vacile de carne. Avem acest semifân, care este o iarbă cosită și balotată în 24 de ore într-o folie de plastic, un fel de semisiloz de fân proaspăt care păstrează suculența ierbii, ceea ce le place foarte mult vacilor. Ce am făcut în premieră pentru noi este un semisoliz de iarbă călcat. Acesta se aduce din câmp imediat după cosire, se calcă cu tractoarele și se acoperă cu o folie specială. Este o iarbă cu un pic de aciditate și miros deosebit, o delicatesă pentru care vacile intră în trepidații“, afirmă dl Peev. La momentul vizitei noastre furajele erau deja pregătite pentru iarnă.

Valorificarea

Vorbim despre Angus pentru că în final discuția ajunge la obținerea cărnii premium. O carne extrem de valoroasă, care se vinde scump în marile restaurante ale lumii. De ce acest preț? Pentru calitățile sale gustative, fizice, culinare și tehnologice.

Culoarea, frăgezimea, consis­tența, mirosul, perselarea, marmorarea, depozitele de grăsime și consistența grăsimii sunt indicii care spun dacă o friptură provine dintr-o carne premium sau nu.

În Occident, această carne trebuie maturată, adică ținută într-o cameră cu atmosferă controlată la 2-3°C timp de 2 săptămâni, așa cum se face la carnea de vânat.

Legislația prevede deja obligația de a menționa pe etichetă timpul de maturare, iar acest lucru este un indiciu al faptului că avem de-a face cu o carne premium.

Pentru că am văzut cu ochii mei această fermă, îi invit pe toți crescătorii axați pe creșterea bovinelor pentru carne premium, dar și pe cei care vor să treacă de la producția de lapte spre cea de carne prin metisări, la Ferma Cristorel, pentru că au ce vedea, dar cu siguranță, și ce cumpăra.

GALERIE FOTO


Patricia Alexandra Pop

Rasa Belted Galloway, procent de grăsime ca la pește

Belted Galloway este o rasă foarte ușor de recunoscut. Principala ei caracteristică, de la care i se trage și numele (belted, în limba engleză, înseamnă „cu centură“), este brâul alb care înconjoară corpul negru, brun închis sau roșcat. Centura albă variază în lățime și regularitate, dar, de obicei, acoperă cea mai mare parte a corpului, de la umeri și până la șale. Contrastul dintre albul acestei benzi și roba neagră, care vara poate avea o tentă maronie, face ca vitele din această rasă să poată fi identificate fără greșeală.

Eficiență crescută și metiși de calitate

Originare din regiunile muntoase ale Scoției, sunt adaptate în mod natural la condițiile din zonele de deal înalt și munte. Specialiștii le consideră a fi eminamente potrivite pentru transformarea nutrețului brut de pe pășunile sărace în carne macră. Stratul superficial de păr lung le face să suporte ușor umezeala și frigul, iar sub părul des le ferește de căldură. Aceste caracteristici naturale fac ca văcuțele Galloway să nu aibă nevoie de adăposturi sofi­sticate. O altă caracteristică a rasei, care se transmite și metișilor, este absența coarnelor.

Sunt niște vite longevive, putând trăi între 17 și 20 ani. Cantitatea de lapte pe care o produc este destul de mare, pentru ca vițeii să poată crește într-un ritm bun încă din primele săptămâni. Crescătorii consideră că metișii obținuți prin încrucișarea cu rase de carne continentale, cum ar fi Charolais, Simmental, Limousin și Salers, cresc mai repede decât rasa parentală, mai mari și mai productivi. Belted Galloways sunt cunoscute pentru ușurința fătării. Ele produc câte un vițel în fiecare an, dar unele exemplare au avut și câte doi viței separați într-un an. Un taur matur Belted Galloway poate cântări între 815 și 955 de kilograme. O vacă variază de la 400 la 600 de kilograme, iar vițeii cântăresc la naștere cam 35 kg tăurașii și cu 4-5 kg mai puțin vițelușele. La 205 de zile după înțărcare, vițeii cântăresc în jur de jumătate din greutatea mamei lor.

Carnea acestei varietăți de vite este slabă și are o aromă specifică. Randamentul la sacrificare este de peste 60%.

Rezistență ridicată, cu hrană puțină

vaca cu vitel gallowayRasa a fost dezvoltată într-un mediu dur, având ca rezultat o rezistență ridicată la boli și capacitatea de a supraviețui în cele mai grele condiții. Crescătorii de Belted Galloway constată că vitele lor sunt mai rezistente la insecte și probleme ale picioarelor decât multe alte rase. Problemele congenitale, cum ar fi nanismul, ocolesc reprezentanții acestei rase. „Belties“, cum li se mai spune, sunt capabile să se adapteze la o varietate de condiții climatice. Au abilități bune de căutare a hranei, prosperând acolo unde alte rase nu reușesc să găsească de mâncare. Blana năpârlește atunci când vremea e caldă, făcând astfel din „Beltie“ o rasă foarte adaptabilă și versatilă pentru o varietate de condiții climatice. Dar blana groasă nu oferă numai rezistență, ci compensează și stratul de grăsime de sub piele care apără de frig alte rase. Rezultatul este, așa cum deja am spus, o carne foarte slabă.

Teste comparative făcute în Germania au arătat că Galloway necesită cea mai mică cantitatea de hrană per kilogram de creștere în greutate dintre toate rasele crescute în mod curent. Un studiu efectuat la Universitatea din Guelph a evidențiat un conținut de grăsimi de doar 2%, extrem de scăzut, al cărnii de Galloway. Același studiu a arătat că numai aproximativ 1% sunt grăsimi saturate. Practic, vorbim de același conținut de grăsimi ca la carnea de pui și de pește. În anul 2003, la competiția dedicată celei mai gustoase cărni de vită din cadrul Sydney Royal Show, primul loc a fost câștigat de carnea acestei rase, considerată de juriu drept suculentă și plină de o savoare specifică.

Toate însușirile enumerate mai sus au făcut ca Belted Galloway să fie populară în mai multe țări, precum Marea Britanie, Irlanda, Australia, SUA, Canada și Elveția. MADR a inclus, la rândul său, această rasă printre cele pentru creșterea cărora se acordă subvenții.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 38

Licitație de bovine Angus la Agraria

În premieră pentru zootehnia din România, anul acesta, în cadrul târgului Agraria organizat la Jucu între 6-9 aprilie, va avea loc prima licitație de bovine de carne Angus. Față de edițiile precedente ale târgului Agraria, vor avea loc atât prezentări de specialitate pentru carnea de vită premium, cât și informări privind profitabilitatea unei afaceri integrate, axate pe creșterea rasei Angus în România. Licitația reprezintă evenimentul principal din această serie, fiind un element de noutate și interes pentru fermierii români.

„În prima zi, vineri, 7 aprilie, în cadrul temei „Angus, secretul unei afaceri de succes“, venim în atenția fermierilor cu o paradă în ring a bovinelor. Va fi prezentă o comisie specializată, formată din experți naționali și internaționali, care va evalua calitățile genetice ale fiecărui animal. În urma notării animalelor se va face un clasament, în baza căruia se va desemna cea mai frumoasă vițea și cel mai frumos taur din punctul de vedere al potențialului genetic. Competiția se anunță a fi una strânsă dacă ținem cont că vor fi expuse cele mai frumoase exemplare de bovine, aparținând celor mai performante ferme de Angus din România, se arată într-un comunicat de presă emis de organizatorul licitației, Asociația Aberdeen Angus România.

Ziua va continua cu demonstrații de bune practici în fermă, practici utile pentru toți crescătorii de bovine de carne care își doresc o fermă performantă și profitabilă. Se vor exemplifica în ring activități necesare într-o fermă Angus, oferindu-se explicații suplimentare.

„Sâmbătă, 8 aprilie, vom începe ziua aflând cele mai importante informații despre dezvoltarea zootehniei în România, strategii și planuri oferite de Agenția Națională de Ameliorare pentru Zootehnie și reprezentanți MADR. Ulterior acestei informări vom avea apoi 2 invitați speciali, care ne vor vorbi, pe de o parte, despre dezvoltarea rasei în România, trecut – prezent și viitor, cu accent pe importanța unei genetici corecte într-un business cu Angus, iar pe de altă parte un specialist internațional ne va prezenta situația actuală a bovinelor Angus în Europa, trendul de dezvoltare a acestei rase și, nu în ultimul rând, ne va vorbi despre nevoile clienților de carne de vită premium Angus, se mai menționează în comunicat.

Tot sâmbătă, la ora 11.30, va avea loc și momentul-cheie al întregului concept, și anume prima și mult așteptata licitație de bovine Angus, în cadrul căreia se vor licita bovinele pre­zente în cadrul expoziției. Tot în această zi, membrii pregătesc împătimiților de carne de vită un show măcelăresc oferit de specialiști în domeniu, care va încheia cu un show culinar incendiar cu carne de Angus, oferit de un chef renumit.

„Vor fi gătite preparate exclusiv din carne de Angus care să încânte simțurile oricărui critic culi­nar, spune Marcel Olteanu, președintele Asociației Aberdeen Angus România.

Aberdeen Angus este una dintre cele mai populare rase de bovine de carne din lume. Bovinele din rasa Angus se cresc în sistem extensiv, mamă vacă alăptantă – vițel, asta presupune că vițelul suge de la mamă până la o vârstă înaintată de 7-8 luni. Se adaptează ușor la orice condiții de mediu, exploatarea lor fiind facilă și favorabilă pentru pășunile din România. Bovinele Angus sunt robuste, longevive, prezintă precocitate reproductivă, greutatea vițeilor este mică, ceea ce asigură fătări ușoare. În același timp asigură un spor mediu zilnic foarte bun, sunt rezistente la temperaturi extreme și, nu în ultimul rând, prezintă caracterele necesare obținerii unei cărni de vită premium care să le încânte papilele gustative și celor mai pretențioși critici culinari. Asociația Aberdeen Angus România este prima asociație din România acreditată pentru Controlul Oficial al Performanțelor și în Registrul Genealogic al rasei Angus. În prezent avem peste 420 de membri care cresc peste 17.000 de bovine Angus rasă curată și peste 2.000 de metiși cu rasa Angus.

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 44

Vaca Piemontese - carne superioară și lapte suficient

Rasa Piemontese este o varietate de bovine de carne. Deși de dimensiune medie, această rasă este caracterizată de o rată ridicată de conversie a furajelor în carne și de un foarte bun randament la abatorizare, grație pierderilor comerciale foarte mici. Ca trăsături generale, din punct de vedere comercial trebuie evidențiate oasele mici și fine, pielea fină și suplă, stratul de grăsime subcutanată foarte redus și carnea macră, dar foarte gustoasă.

Taurii sunt de culoare gri sau nisipiu deschis, cu pete negre, în special în jurul ochilor, pe gât, pe umeri sau în regiunile distale ale membrelor. Vacile sunt mai deschise la culoare, fiind de multe ori chiar albe. Limba, cerul gurii și nările sunt negre. La naștere, vițeii au o greutate medie de 40-45 kg. Greutatea optimă pentru sacrificare este de 550-650 kg pentru tauri și de 350-450 kg pentru juninci. Această greutate este atinsă la vârsta de 15-18 luni și, respectiv, 14-16 luni.

Randamente la carcase de 72%!

Rata de creștere este deosebit de bună. În condiții optime se poate ajunge la 1,4 kg/zi. Raportul de conversie a hranei în carne este printre cele mai ridicate la această specie. La aceasta se adaugă randamentul la sacrificare, de 66 – 68%, cu vârfuri de 72%. Oasele mici și conținutul de grăsime foarte mic al carcaselor conduc la un excelent randament al cărnii. Conformația carcaselor este excelentă, astfel încât întotdeauna se încadrează în categoriile S și E ale clasificării S-EUROP.

Rasa bovine Piemontese mascul

Ca un bonus referitor la calitatea cărnii se adaugă hipertrofia musculară (cunoscută și sub numele de „mușchi dublu“), caracteristică rasei. Această proprietate, apărută probabil în istoria rasei printr-o mutație genetică accidentală, a fost menținută prin selecție. Rezultatul este o masă muscu­lară crescută, în dauna conținutului de grăsime din fibra musculară și a conținutului de țesut conjunctiv. Deci, carne mai multă și de mai bună calitate.

Cu toate că vaca Piemontese este o rasă de carne, ea dă și o producție destul de bună de lapte. Pe lângă faptul că asigură o cantitate suficientă pentru hrana vițeilor, în zonele de unde este originară se prepară unele brânzeturi tradiționale din surplusul rezultat.

Rezultate bune, indiferent de tehnologie

Creșterea vacilor Piemontese este relativ lipsită de dificultăți și se poate face în toate tipurile de organizare de fermă practicate. Ea crește la fel de bine în regim de stabulație, în boxe sau în țarcuri, ca și în sălbăticie sau semi-sălbăticie. Acest fapt este rezultatul direct al faptului că nu este pretențioasă în ceea ce privește hrana. În principal îi sunt suficiente furajele obținute de pe pășunile din cadrul fermei, verzi sau uscate (eventual însilozate), completate cu cereale sau leguminoase. Înțărcarea vițeilor se face la greutatea de 160-200 kg, pe care o ating la vârsta de 4 – 6 luni.

Zonele în care se crește această rasă de vaci sunt foarte diversificate. Este de ajuns să spunem doar că este cea mai răspândită rasă tradițională din Italia. Sistemele de organizare a fermelor de Piemontese sunt foarte variate. În zonele de câmpie se combină, adesea, creșterea în boxe cu cea în libertate pe pășunile din cadrul exploatației. În zonele mon­tane, pe timpul verii, vacile sunt crescute libere pe pășunile de la mare altitudine (peste 2.000 metri). Indiferent de tehnologia adoptată, rezultatele sunt, invariabil, la fel de avantajoase.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 42

Fără subvenție, vaca pentru carne nu este o afacere

Vrei să afli cum funcționează agricultura în timp real și care sunt măsurile cele mai pertinente pentru dezvoltarea acestui domeniu? Atunci se impune să lași deoparte informările oficiale și să discuți direct cu agricultorii. Șansa noastră a fost de a găsi chiar un tânăr fermier, a cărui afacere este la început de drum. Daniel Duță este de profesie economist, dar în paralel a pus bazele unei ferme de creștere a vitelor pentru carne ecologică în județul Timiș. A ales acest sistem pentru că a considerat necesar să existe pe piață produse sănătoase, dar și pentru că este un sector cu potențial de dezvoltare și de venituri. Discuția purtată cu dl Duță a fost interesantă nu doar prin prisma prezentării activității sale, ci și prin faptul că a semnalat niște probleme serioase pentru zootehnie. Ca de fiecare dată, sperăm ca acest articol să fie privit ca un memoriu în baza căruia să se reconstruiască, să se rectifice greșelile făcute.

De la Galloway la Angus

2013 a fost anul în care proiectul său a trecut de la teorie la practică. A pornit la drum cu principiul că, neavând experiență în creșterea animalelor, trebuie să opteze pentru o rasă puțin pretențioasă și ca urmare a ales rasa scoțiană Galloway. Din nefericire, neavând certificate de origine, exemplarele cumpărate nu se încadrau la subvenții, așa că a fost nevoit să revină asupra deciziei inițiale și să renunțe la Galloway – mai are doar câteva exemplare – în favoarea rasei Angus.

A început așadar achiziționarea animalelor cu certificat de origine (prețul unui exemplar variază între 2.000-2.500 de euro), iar acum are 30 de vaci pentru carne. Ferma funcționează într-o unitate zootehnică veche, asupra căreia a făcut doar intervenții minime, a împrejmuit și a construit un drum de acces. Pentru că în exploatarea raselor pentru carne nu este nevoie de grajd – animalele se pot adăposti după o șiră de baloți sau chiar după o denivelare naturală a pământului –, nu a fost necesar să modifice infrastructura existentă.

vaci carne b

Doi ani la rând animalele au stat afară, însă anul trecut a construit un adăpost lateral și nu exclude nici posibilitatea de a interveni asupra infrastructurii actuale sau de a construi ceva nou, mai ales dacă nivelul de dezvoltare a fermei va impune asta. Așteaptă însă posibilitatea de a accesa fonduri europene.

Concesionarea pășunilor se face discreționar

Daniel Duță spune că, din nefericire, accesarea fondurilor europene este pur și simplu un hățiș. Mediul birocratic nu este un sprijin, iar informațiile care sunt oferite fermierilor nu sunt întotdeauna complete și de aici o serie de impedimente și timp pierdut. Crescătorul din Timiș mărturisește că a încercat să obțină fonduri prin Măsura – Instalarea tinerilor fermieri, însă, după toată birocrația parcursă, a aflat că acest lucru nu este posibil. Pentru că, spre exemplu, dacă ai fost asociat într-o fermă sau dacă o firmă a avut vreodată un CAEN activ în agricultură, chiar și fără să-l fi practicat vreodată nu poți accesa această măsură. Surprizele neplăcute au continuat atunci când a încercat să ia pășune în concesiune și această odisee se repetă în fiecare an. „Toată publicitatea asta care se face cu Măsura – Instalarea tinerilor fermieri este uneori dincolo de ce se întâmplă cu adevărat. Și eu am încă sub 40 de ani și nu mi-a folosit la nimic. Nu am primit niciun sprijin, dimpotrivă, mi s-au pus piedici. Spre exemplu, atunci când vine vorba de concesionarea pășunilor, sunt alții care dețin monopolul. Noi am fost priviți ca niște intruși. Nu contează ce intenții ai sau câtă carte știi. Din păcate, primăria dă pășunea pe un an de zile și asta este una dintre cele mai mari probleme pe care le avem. Procedura de închiriere trebuie reluată și nu poți face investiții în pășune atât timp cât o ai doar un an. Mai mult, suprafața ar trebui să se dea proporțional la numărul de capete. Practic, se face efectivul de animale pe întreg teritoriul comunei și per fiecare cap de animal se acordă pășune. Aici este o altă problemă, pentru că ar trebui să aibă drept de concesiune doar crescătorii care au animalele înregistrate la medicul veterinar și registrul agricol. Dar nu verifică nimeni asta. Sunt foarte multe animale necrotaliate care sunt luate totuși în calcul. Iar cifrele nu pot fi verificate, pentru că nu există transparență. În primul an, când am avut 16 capete, am primit două hectare de pășune. Adică în bătaie de joc.“

Zootehnia fără abatoare

Cea mai favorabilă alternativă pentru agricultori ar fi ca întreaga activitate, mai ales atunci când vorbim de zootehnie, să fie integrată. Să existe un circuit închis. Însă de puține ori se întâmplă asta, așa că eterna problemă a fermierilor este valorificarea. Mai mult, atunci când vine vorba de producția de carne, întreaga activitate este strâns legată de existența unităților de abatorizare. Sau cel puțin așa ar trebui să fie. În realitate, România este deficitară la acest capitol. Abatoarele sunt numărate pe degete și asta limitează dezvoltarea sectorului de creștere a anima­lelor pentru carne. Și atunci întrebarea retorică a fermierului din Timiș – „cum să crești zootehnia în condițiile astea?“ – este perfect justificată.

vaci de carne1

„În România există foarte puține abatoare. Și asta ține de guvernanți. Practic, obligi fermierul să crească animale și să le vândă în viu. Firește, la un alt preț. E ca și cum am vinde bușteni în loc de mobilă. La noi în zonă vin achizitori de la unul dintre cele mai mari abatoare din țară, tocmai din Botoșani. E incredibil că trebuie să vină de la o distanță așa mare. Sunt și abatoare private care cumpără doar câteva capete, iar fermierilor mici și medii asta le-ar trebui. Noi am găsit un abator mic de carmangerie, avem o relație bună, dar chiar și așa posibilitățile sunt limitate. Dacă mai vine un alt producător, nu știu dacă îl mai ia, pentru că abatorul nu are capacitate atât de mare. Când vorbim de abatorizare, vorbim implicit și despre siguranță alimentară. Tocmai de aceea nu înțeleg de ce nu se sesizează nimeni, pentru că se sacrifică foarte mult la negru. S-a creat practic o filieră, cu care concurăm noi, fermierii care sacrificăm legal la abator. Și asta este o consecință a lipsei unităților specializate“, a mai spus fermierul.

Subvențiile, o loterie

Orice piață oferă oportunități. Dacă ești preocupat să folosești instrumente moderne de promovare apar și posibilități de a-ți desface produsele. Acesta este principiul care a pus în funcțiune motoarele fermei de vaci pentru carne de la Timiș. În plus, certificarea bio (pășunile și fânul recoltat pentru furajarea pe timpul iernii provin de pe parcele certificate ecologic-bio de pe terenuri agricole aflate în proprietatea fermei) plasează această afacere pe o nișă de piață. Animalele sunt vândute în viu și prin abatorul care sacrifică, tranșează și apoi livrează marfa către clienți prin intermediul carmangeriei. Dl Duță spune că nu și-a făcut statistici privind volumul de vânzări la finalul unui an, pentru că este o activitate la început și nu s-a ajuns încă la o stabilitate. Vânzările depind și de sexul produșilor. Anul acesta, spre exemplu, din 20 de fătări a obținut doar două femele și restul masculi, în consecință este obligat să vândă toți produșii. Tăurașii se vând de la minimum un an până la trei ani. La un an și jumătate greutatea lor este de 280-350 kg, iar kilogramul în viu se vinde începând cu 2-2,80 euro. Practic, dezideratul crescătorului de vacă pentru carne este vițelul și anul. Sectorul de creștere a vacilor pentru carne este unul dintre cele mai profitabile și pentru că o parte substanțială din venituri o reprezintă subvențiile. Practic, suma alocată lui se împarte la numărul de capete care sunt eligibile. Și cum în România efectivele de vaci pentru carne sunt momentan restrânse s-a ajuns la subvenții pe cap de animal fabuloase. A fost un an în care s-au acordat 1.300 de euro pe cap de animal, un record la nivel european, subvenție pe care dl Duță nu a încasat-o, spune el, datorită comunicării eronate a autorităților privind criteriile de calificare. Dar de la an la an suma va scădea pentru că va crește numărul de animale. Crescătorul din Timiș nu știe cu certitudine cât va fi subvenția anul acesta sau anul viitor, pentru că „este o loterie“. Dar cel mai probabil se va stabiliza la 300-350 de euro pe cap de animal.

Notă: Sprijinul cuplat aferent anului 2016 este în pericol de a se anula conform obiecțiunilor ridicate de Comisia Europeană care a solicitat autorităților române explicații pe data de 16.02.2016. Este încă un exemplu care subliniază instabilitatea mediului antreprenorial în domeniul agriculturii românești.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 40-42

Blonde d'Aquitane, „gladiatoarea“ bovinelor pentru carne

„Suntem în faţa începutului unei noi istorii a raselor de bovine pentru carne în România.“ Afirmaţia aparţine dlui Ion Bura, directorul general al Asociaţiei pentru Dezvoltarea Rasei Blonde d' Aquitane în ţara noastră. L-am întâlnit la ediţia de anul acesta a târgului IndAgra, acolo unde a prezentat în premieră o rasă de vaci pentru carne foarte puţin cunoscută românilor. Este vorba despre Blonde d' Aquitane, o rasă originară din sudul Franţei, obţinută în urma unor procese genetice. Rezultatul obţinut în urma selecţiei şi ameliorării este spectaculos. Exemplarele din această rasă impresionează printr-o statură impozantă în care fiecare muşchi este perfect reliefat. Fireşte că aspectul ei impresionant a câştigat admiraţia crescătorilor de animale, astfel încât astăzi rasa este răspândită în multe alte ţări decât cea de origine.

Ion BuraIon Bura este deschizător de drumuri în România, pentru că în urmă cu trei ani a adus în ţara noastră primele exemplare de Blonde d'Aquitane. Spune că această încercare a sa de a promova rasa în ţară vine ca urmare a faptului că a trăit foarte mult timp în străinătate, unde a avut şansa de a vedea evoluţia mai multor rase şi că, în final, Blonde d'Aquitane a fost o alegere uşor de făcut. Astăzi are în ferma sa 80 de exemplare şi este singurul din ţară care creşte această rasă. Spune că vreme de trei ani a testat potenţialul acestei rase şi capacitatea de adaptare la clima şi condiţiile geografice din România şi că a fost o reuşită de 100%.

„Istoria Asociaţiei pentru Dezvoltarea Rasei Blonde d' Aquitane abia începe. Suntem singurii deţinători ai acestei rase în România şi intenţia noastră este să o promovăm şi să creştem efectivul. Sper ca în următorii doi ani să ajungem la 1.000 de capete. Scopul final este de a exporta apoi către Franţa, Grecia, Spania şi cred că avem şanse să realizăm acest lucru, pentru că astăzi calitatea îşi spune cuvântul, iar carnea acestei rase depăşeşte standardele actuale. Este în opinia mea numărul 1 în topul bovinelor pentru carne. În Franţa, spre exemplu, un kilogram de carne din această rasă costă între 60 şi 90 de euro. Blonde d' Aquitane este o rasă reuşită, cu un potenţial de creştere foarte mare, cu o carne de calitate foarte bună, care nu conţine grăsimi dăunătoare sănătăţii. Este o rasă robustă, nu există probleme la fătare, iar viţeii pot avea la fătare 80 de kilograme, în vreme ce viţeluşele cântăresc între 60-65 de kilograme. Potenţialul de creştere este de 1-1,5 kg pe zi. Masculii ajung la 1.700 de kilograme, chiar două tone, iar vârsta de sacrificare porneşte de la şase luni.“

rasa bovine blonde daquitane

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 32

Albastra Belgiană, o rasă pentru specialiști

Rasa Albastru Belgian, cunoscută și ca Alb Albastru Belgian sau Picior Albastru, provine, așa cum arată și numele, din regiunile centrale și superioare ale Belgiei. Denumirea i se trage de la culoarea părului, de obicei albastru-gri, dar care poate varia de la alb la negru.

O rasă ameliorată recent

Pentru prima dată rasa a fost menționată în 1808, ca o rasă mixtă, de lapte și carne. În epoca modernă, în anii ‘50, profesorul Hanset, de la un Centrul de inseminare artificială din Liege, s-a ocupat de o nouă selecție a rasei. El a urmărit realizarea unei rase speciale de vite de carne.

În 1978 bovinele Albastru Belgian au fost intro­duse în Statele Unite ale Americii de către Nick Tutt, un fermier din Canada centrală care a emigrat în Texas.

Principala caracteristică a acestei rase este numărul crescut de fibre musculare (hiperplazia). Albastra Belgiană are o masă musculară cu până la 20% mai mare, raportată la masa osoasă, față de alte rase de vite. De asemenea, conținutul de grăsime al cărnii este și el mai mic.

Rata de conversie a furajelor este foarte ridicată. La taurii între 7 și 13 luni câștigul zilnic în greutate se poate ridica până la 1,6 kg. Pe de altă parte, pentru că masa musculară este mai dezvoltată, necesarul de proteine este mai mare decât la alte rase. Prin urmare, doar fibrele nu îi sunt suficiente pentru o dezvoltare normală, fiind necesară adăugarea de concentrate proteice.

Un alt dezavantaj al rasei este că vițeii, încă de la naștere, au musculatura foarte dezvoltată. Ca o consecință, fătările sunt dificile, de multe ori fiind necesare cezarienele. Ca atare, asistența calificată la fătare este absolut necesară.

Pe de altă parte, aceste inconveniente sunt compensate de faptul că vițeii pot fi sacrificați destul de timpuriu. Randamentul la sacrificare este de 65-70%.

O carne recomandată în diete

Aspectul cărnii este marmorat. Frăgezimea este mai redusă, din cauza conținutului mic de grăsime. În schimb, faptul că are cu 20% mai multe fibre decât carnea altor rase de vite îi conferă caracteristici dietetice superioare. La aceasta contribuie și un conținut de colagen mai mic, ceea ce implică îmbunătățirea calității proteinei datorită unui randament mai mare de aminoacizi. Așadar, carnea acestei varietăți constituie unul dintre alimentele ideale pentru cei care necesită o dietă bogată în aminoacizi și proteine, dar săracă în grăsimi.

Din cauza caracteristicilor sale native, Albastra Belgiană nu este recomandată crescătorilor individuali. Deși, așa cum spuneam, crește repede și are un randament bun la sacrificare, necesită o alimentație mai deosebită. În plus, este necesară asistența calificată la fătare. Ca atare, creșterea acestei rase se poate face în bune condițiuni mai degrabă în ferme care au un personal corespunzător și condiții suficiente.

În acest din urmă caz, avantajele economice rezultă din calitatea cărnii, despre care am vorbit mai sus.

Trebuie să menționăm că în România această rasă este destul de slab reprezentată, majoritatea fermierilor preferând rase mai puțin pretențioase.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 33

Aberdeen Angus, vite ce cresc aproape singure

Continuăm prezentarea celor mai răspândite rase de vite cu Aberdeen Angus, rasă destul de des întâlnită și în România, mai ales în zona din centrul țării. Aceasta a fost creată în Anglia, mai precis în Scoția, încă de acum câteva sute de ani. Standardul rasei prevedea ca animalele să fie de culoare neagră, dar în ultima vreme au fost acceptate și cele roșii. O altă caracteristică a acestor vite este că nu au coarne. Au capul mic, scurt și larg, iar membrele sunt scurte și musculoase. Osatura este fină, trunchiul lung, iar toracele amplu și profund. Pielea este moale și elastică.

Mici, grase și nepretențioase

Deși de talie joasă – vacile au în jur de 110 cm, iar taurii 135 cm – au greutăți relativ mari: 550-600 kg femelele și aproape o tonă masculii. Mai trebuie spus că, în condiții prielnice, sporul zilnic de greutate poate urca până la 1.200-1.300 grame. Pe lângă aceste avantaje se adaugă și acela că animalele din această rasă suportă fără niciun fel de probleme temperaturi cuprinse între -40 și +40ºC. Sunt și foarte tolerante la arșiță.

Calitățile enumerate fac ca această rasă de vite să se preteze foarte bine la creșterea în cirezi, în condiții de (semi)sălbăticie. Rata de conversie a furajelor în carne este deosebit de avantajoasă. Modul în care aceste animale pasc, retezând iarba în loc să o smulgă, așa cum fac alte rase, face ca zonele în care sunt pășunate să se regenereze rapid. Pot paște pe tot parcursul anului, atât furaje verzi, cât și uscate. Nu este nevoie de un pășunat selectiv. Un alt motiv pentru care vacile Aberdeen Angus pot fi foarte bine crescute libere pe pășuni este și rezistența lor ridicată la boli. Vacile au un instinct maternal foarte puternic. De altfel, rasa este caracterizată de un temperament docil, fiind blândă, prietenoasă, liniștită.

Deși longevive, vitele Angus ajung foarte repede la maturitate. Prima montă se poate face la 14-15 luni, când juninca cântărește cel puțin 350 kg. Fătările sunt foarte ușoare în proporție de aproape 99%, spun specialiștii.

Cea mai bună carne pentru grătar

Este o rasă prolifică, fiecare vacă putând avea câte o fătare în fiecare an. Gestația durează nouă luni, iar vițeii se înțarcă la vârsta de opt-zece luni. Laptele produs de vaci este de bună calitate și în cantitate suficientă (2.500-2.800 litri/lactație) pentru a asigura hrana vițeilor. Între înțărcarea vițeilor și o nouă fătare este necesară o pauză de aproximativ o lună – o lună și jumătate. Animalele pot ajunge la greutatea optimă de sacrificare (600-650 kg) la vârsta de 18 luni. Tăurașii trebuie separați de vițele de la vârsta de cinci luni. Pentru că devin activi sexual atât de precoce apare riscul de a monta juninci care nu sunt suficient de dezvoltate. Se pare că este singurul inconvenient al acestei rase.

Din punct de vedere economic, așa cum deja am spus, este foarte rentabilă. Randamentul la sacrificare este ridicat: 65-70%, în funcție de vârstă și de starea de îngrășare. Randamentul carne oase este de 5:1, dar și indicele de seu este destul de ridicat. Depunerile de seu apar și la animalele tinere. Carcasele conțin 70% carne de bună calitate, fragedă, suculentă, perselată, marmorată și foarte gustoasă. De altfel, pentru cei care au văzut odată carne de vită Aberdeen Angus, aceasta devine foarte ușor de recunoscut datorită culorii sale specifice, ceva mai închisă. Uneori, carcasa poate conține destul de multă grăsime. Majoritatea chefilor consideră că aceasta este cea mai indicată carne de vită pentru grătar.

În România există deja asociații profesionale ale crescătorilor de vite Aberdeen Angus, astfel încât atât junincile, cât și materialul seminal pot fi procurate cu ușurință de către doritori.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 38

Vitele Limousine, o opțiune de luat în calcul

În condițiile actualei piețe a laptelui, tot mai mulți specialiști în managementul agrozootehnic sfătuiesc micii fermieri să se axeze mai degrabă pe creșterea vitelor de carne decât pe a celor de lapte. În acest context continuăm prezentarea acestor rase cu varietatea Limousine.

Această rasă de vite este originară din Franța, din zona orașului Limoges. Regiunea de origine i-a dat și numele, Limousine. În țara noastră este crescută deja de peste zece ani, mai ales în regiunea Munților Apuseni, dar și în județul Harghita, în jurul orașului Miercurea-Ciuc, unde există mai multe ferme specializate.

De fapt, vacile din această rasă pot fi întâlnite în peste 60 de țări din întreaga lume. Principala calitate care le-a făcut să fie atât de răspândite este rezistența lor. Sunt animale nepretențioase, care se adaptează ușor oricăror condiții. Fiind foarte rezistente atât la boli, cât și la factorii de mediu, nu au nevoie de prea multă îngrijire.

Vite spornice și nepretențioase

Ca aspect, sunt de culoare brun închisă, asemănătoare cu a mahonului. Sunt animale de talie mare, cu capul scurt, pieptul adânc, dar osatura fină.

Se dezvoltă bine și în adăposturi mai rudimentare, astfel încât reprezintă o alegere bună pentru fermierii ce nu pot sau nu vor să construiască grajduri moderne.

În ceea ce privește hrana, vitele din rasa Limousine sunt la fel de nepretențioase. Vara se mulțumesc cu pășunea, iar pe timpul sezonului rece cu furaje fibroase sau grosiere. Ca atare, chiar și pe timpul iernii, hrana este mai ieftină, în comparație cu cea necesară altor rase. Sunt suficiente fânurile sau porumbul siloz, fără să mai trebuiască premix-urile.

Toate aceste caracteristici, la care se adaugă temperamentul lor docil, le face niște vite ușor de crescut și de îngrijit.

Fătările sunt ușoare, iar vacile sunt foarte fertile. Prima fătare are loc, în general, la vârsta de 2,5 ani. În plus, o altă caracteristică a rasei este longevitatea. Laptele este de bună calitate, dar specialiștii recomandă ca acesta să fie lăsat în totalitate vițeilor, care să poată fi alăptați la discreție. Astfel ei pot dobândi o vigoare sporită. La vârsta de șase-șapte luni ajung la o greutate de cca 250 kg.

În condiții normale de furajare, sporul zilnic de greutate este de până la 1.300 grame/zi. La maturitate, o vacă ajunge să cântărească între 700 și 900 kg, iar un taur între 1.100 și 1.300 kg.

O carne mai scumpă decât a altor rase

Randamentul de tăiere la vitele din rasa Limousine este în jur de 65%. Carnea în carcasă reprezintă peste 80%. De fapt, specialiștii spun că raportul carne/os este de 5,5/1. Din greutatea totală, în jur de 80% reprezintă țesut muscular, aproape 10% grăsime și cam tot atâta os.

La abatoarele din România tăurașii s-au vândut în ultima perioadă cu un preț mediu de 10-12 lei/kg în viu. La export s-au obținut aproximativ 2,40 euro/kg. Așadar, prețul este similar.

Ceea ce este important de știut este că pentru carnea acestei rase de vite prețul este cu cca 10-4 20 eurocenți/kg mai mare decât al cărnii provenite de la alte rase. Acest lucru se datorează gustului deosebit, pe care cunoscătorii știu să-l aprecieze.

În fine, o ultimă recomandare din partea specialiștilor ar fi ca pentru obținerea de hibrizi să se utilizeze hibridizarea pe linie masculină. Rezultate foarte bune dă inseminarea Bălțatei Românești cu material seminal de la taurii Limousine. În acest scop doritorii pot obține un material genetic de bună calitate de la „Semtest“ Craiova, care deține animale cu o valoare genetică ridicată.

Alexandru GRIGORIEV