Cu unii dintre cei mai mândri berbeci și cele mai productive mioare, Dan Răzvan Petrea din comuna Râșca, județul Cluj, duce mai departe tradiția Țurcanei bucălaie. Creșterea oilor este, pentru tânăr, o pasiune, zootehnia fiind o activitatea în care clujeanul se regăsește.

Cele mai frumoase exemplare de Țurcană

Dan Răzvan Petrea, din comuna clujană Râșca, are ferma situată la poalele Munților Apuseni.

„Am început acest business în zootehnie în urmă cu aproximativ 10 ani, cu un efectiv de două oi și doi miei, din pură pasiune și dragoste față de animalele acestea mirifice. În prezent, ferma numără un efectiv de cca 50 de exemplare, doar selecție proprie și de înaltă calitate.“

Ferma de la Râșca nu este o fermă de mare anvergură, mai mult o pasiune și o alinare sufletească pentru crescător.

Țin minte că, atunci când eram mic, mă lua tata cu el pe unde mergea, dar mie doar oile îmi trebuia să le văd. Nu este o fermă mare, ci mai mult este o pasiune și o alinare sufletească pentru mine; când le văd, mă eliberez de toate! Rasa pe care o dețin este Țurcana bucălaie, o oaie rezistentă pentru zona noastră de munte, o oaie aranjată, o splendoare de animal și o bună mamă pentru mieluți. Acesta mi-a fost cel mai drag animal, oaia Țurcană, de care nu mă despart niciodată“, specifică crescătorul.

Investiție este una sufletească, apoi materială, mai spune Dan Răzvan Petrea.

„În ceea ce privește laptele, este o rasă foarte productivă. Furajarea se face numai și numai manual. Pe timpul iernii nu țin cont de rații, furajarea având loc la discreție, cu lucernă și porumb. Sincer să fiu, investiția se ridică la câteva mii de euro, nu pot să zic exact, dar acolo bate. Lâna este o problemă pentru toți oierii, nu doar pentru mine, cu toate că este un produs foarte bun și de folos la multe izolații, doar că încă suntem la nivelul zero cu lâna, o depozităm și sperăm că va fi bine.“

În acest moment tânărul crescător clujean este în plin sezon de fătări.

„Avem rezultate uimitoare și produși după așteptări. Prețul mieilor oscilează în funcție de samsarii care îi vor cumpăra, dar voi mai vedea, mai este timp de târguit. Sper ca, pe la sfârșitul lui martie, să termin fătările și să vină primăvara cu pajiști verzi și dulci, cum le place lor. Cu animalele este greu, zi și noapte. Pe viitor intenționez să rămân la numărul stabilit pe care îl am și să le țin tot așa bine, dacă Dumnezeu mă ține sănătos“, încheie tânărul crescător de oi Dan Răzvan Petrea.

Beatrice Alexandra MODIGA

În județul Hunedoara, prin Munţii Şureanu-Parâng ne întâlnim cu câțiva dintre crescătorii de ovine care au aceeași pasiune. Dragostea pentru animale a condus în timp la statornicirea unei strânse relaţii între specialiștii din ameliorare, medicii veterinari și înșiși bacii. Cu toţii şi-au dat mâna şi s-au reunit în Asociația Crescătorilor de Ovine Dacia, Hunedoara, structură care vine în întâmpinarea crescătorilor de ovine cu sugestii și soluții pentru sporirea și valorificarea producției.

Dumitru Andreșoi – președintele asociației, cu sprijinul unor specialişti de marcă din domeniu, se axează în special pe lucrările de selecție. Potrivit acestuia, Registrul genealogic are rolul de a separa populațiile de rase ovine între ele, de a menține și de a crește performanța acestora. În acest context, cu prilejul unei întâlniri, Dumitru Andreșoi spunea, printre altele: „Avem în jur de 2.800 crescători de ovine din toată țara, cu un efectiv de 1,400 milioane capete, din care aproximativ 480 mii capete femele de reproducţie fac parte din procesul de selecţie şi ameliorare. În mod deosebit ne axăm pe oaia țurcană, cu toate varietățile sale, începând cu bucălae, oacheșă, bălă, brează. Avem în rândul crescătorilor pasionați de ovine care fac eforturi pentru a dezvolta fiecare ecotip de rasă. Avem, de asemenea, un nucleu de animale foarte valoros care numai de noi depinde cum îl vom perfecționa în continuare“.

Crescătorii de ovine își consolidează fermele pentru perfecționare și o valorificare a producţiei cât mai eficientă, de aceea lucrările de selecție pentru aceștia sunt tot mai importante. Tocmai de aceea specialiștii în ameliorare și gestionare a Registrului Genealogic sprijină crescătorii, fiindu-le aproape pentru a dezvolta şi perfecţiona rasele pure de ovine.

Revenirea sectorului...

Deși după anii ’90 sectorul ovin a înregistrat o scădere drastică a efectivelor, din 2006 şi până în prezent, acestea au înregistrat o creştere semnificativă atât numeric, cât şi calitativ, sigur şi ca urmare a sprijinului financiar de care crescătorii au beneficiat. Astfel, sectorul ovin este într-o continuă creștere, mai cu seamă din anul 2014, când s-a elaborat HG 1179 prin care statul alocă sume importante Controlului Oficial al Producțiilor (COP). Există peste 500 de angajați în asociațiile de ameliorare, iar 40% din subvenții revin acestei activităţi. Pajiștile din România pot suporta minimum 20 milioane de ovine, iar în prezent sunt aproximativ 10 milioane de capete. De aceea rolul ameliorării este de a crește producția de lapte, carne și lână şi, în acelaşi timp, efectivele de animale.

Totodată, Dumitru Andreșoiu susţine că rasa țurcană este una dintre cele mai valoroase: „Deși nu a fost înregistrată ca rasă ţurcana, cu toate că s-au făcut demersurile necesare în acest sens, pot spune că acest tip de oaie se pretează cel mai bine la nivelul României atât din punctul de vedere al producţiei, cât şi ca adaptabilitate în zonele de creştere. De asemenea, ne propunem să facem ferme de elită, înmulțire și comerciale, unde vom putea diferenția subvențiile în funcție de performanțele crescătorilor de ovine.“

La rândul său, dr. ing. Gheorghe Neață, director general la Registrul Genealogic ACO – Hunedoara, sprijină membrii asociației pentru promovarea acestei populaţii de ovine: „Dorim omologarea ca rasă a oii țurcane. Odată având o diversitate mare de rase, avem și capacitatea de producție și capacitatea de consum de iarbă. Oaia țurcană brează este o minune a naturii, cu performanțe valoroase în special în producția de lapte.“

Valorificare optimă a pășunilor

Specialiștii din selecție și ameliorare evidențiază faptul că țurcana este potrivită pentru arealurile din România, în special în zona montană de pășunat. Acestea au o capacitate mare respiratorie și forță la pășunat, valorificând astfel optim resursa vegetală din aceste zone. De asemenea, oaia țurcană este ușor adaptabilă și cu o producție mare de lapte. Natalitatea în unele turme poate fi de peste 170%, astfel că prin numărul mare de miei sporește și producția de carne. Iar pentru baci, mulsul mecanic al oii țurcane nu este o problemă. Dr. Ing. Gheorghe Neață a argumentat: „Dacă această oaie brează ar fi exploatată așa cum sunt exploatate în țările din vest oile pentru lapte, adică să le adauge la iarbă un supliment de concentrate – proteine, vitamine, minerale – pe zi, garantez că nu stă nicio rasă din Europa în fața ei, ca și economicitate. Nicio rasă nu valorifică mai bine ca oaia țurcană pășunile.“

Dumitru Răscolean, președintele Compososeratului din Obștea Ajiană din orașul Petrila, Hunedoara, sprijină și el asociațiile crescătorilor de ovine: „Composesoratul din Obștea Ajiană a fost fondat încă din 2001 și este cel mai mare composesorat din județul Hunedoara, cu peste 1.140 de membri. Acesta se întinde pe o suprafață de păduri de 5.000 ha și aproape 2000 ha de pășuni alpine. Un sprijin pentru composesorat vine din subvențiile APIA pe care le alocăm executării lucrărilor de întreținere a pășunilor construcțiilor stânelor – așezăminte pastorale – căilor de acces. Încercăm să păstrăm stânele vechi. Am creat și un ocol silvic privat pentru a gospodări mai bine proprietățile de păduri. De asemenea, încercăm să contribuim cât mai mult în dezvoltarea producției animaliere și creșterea numărului de animale“, a conchis Dumitru Răscolean.

Liliana POSTICA

Fermele de familie reprezintă peste 90% din toate fermele la nivel global și produc 80% din produsele alimentare din lume. Acestea sunt factorii-cheie ai dezvoltării durabile, inclusiv ai eradicării foametei și a tuturor formelor de malnutriție. Pe aceasta mizăm și noi și încurajăm astfel de ferme. Povestea următoarei ferme de familie vine de data aceasta din satul Sârbi, județul Maramureș.

Petru Rednic, sufletul unei ferme de animale de familie din satul Sârbi, județul Maramureș, a dorit să își exprime, din propria experiență, viziunea asupra fermelor mici de animale: „Nu ai nicio șansă, în acest domeniu dacă nu există pasiune. Dețin o fermă de 130 de oi, o afacere de familie la care lucrăm toți, dar este foarte greu să ne menținem pe linia de plutire din mai multe motive.“

Cu toate că în majoritatea timpului crescătorul maramureșean este plecat din țară, poate spune că nu a renunțat la micuța sa fermă din satul natal. „Din păcate, nu sunt tot timpul acasă, dar ne descurcăm așa cum putem; pot spune că rezistăm doar din dragoste pentru animale. Investiția a fost destul de costisitoare și cu siguranță nu este un business bun momentan. De mic copil am crescut printre animale, îmi aduc aminte că aveam tot timpul în jur de 10 oi, așa cum este și tradiția pe la noi. Dar mi-am zis că ar trebui să măresc efectivul, practic de vreo 7 ani am început să cumpăr oi, iar în prezent am ajuns la un număr de 130 de capete, rasa Țurcana Breaza, din punctul meu de vedere cele mai frumoase și productive oi“, mai adaugă crescătorul.

Vara oile familiei Rednic sunt duse la munte la pășunat, iar pe timp de iarnă le țin pe stabulație cu porumb, otavă și fân, iar producția de lapte este una satisfăcătoare, zice acesta. „Până încep să fete le dau 700 g/cap oaie de porumb, iar după, câte 1 kg/cap de animal. Oile sunt vaccinate la fiecare început de an, și de 2-3 ori/an le administrăm tratamente. Eu folosesc: Gardal, Vermitan, Douvistome și Bimectin. La noi în zonă cel mai mult valorificăm cașul, urda și laptele acru, în perioada mai - august, când acestea îmi dau în jur de 500-800 ml/cap de animal“, încheie Petru Rednic, crescătorul de oi din satul Sârbi, județul Maramureș.

Beatrice Alexandra MODIGA

Crescătorul de oi Marius Gaton, un tânăr de 23 de ani din Figa, judeţul Bistriţa-Năsăud, s-a asociat cu un alt crescător din Trestia, judeţul Sălaj, din lipsă de forţă de muncă. Cu această soluţie le este mai uşor în gestionarea fermei, iar împreună au un efectiv de 250 de oi, rasa Ţurcană brează.

„Mica noastră fermă se află în Trestia, judeţul Sălaj. Nu moştenesc oieritul, dar moştenesc ciobănitul de la tatăl meu care s-a ocupat cu această activitate. În urmă cu 9 ani am cumpărat 15 mieluţe din rasa Ţurcană brează, ulterior am reuşit să le înmulţesc destul de bine, dar, din dorinţa de a face oi de calitate, în anul 2018 am vândut o parte din ele pentru a le selecta, iar în prezent am un efectiv de 100 de oi. Ca să pot să le înmulţesc şi să îmi fie mai uşor am decis să mă asociez cu Dani Achim, care are şi el un efectiv de 150 de oi, tot din rasa Ţurcană brează, amândoi vrem să le înmulţim şi să ajungem la performanţă. Am ajuns la această decizie pentru că nu sunt oameni cu care să lucrezi, iar cu această soluţie ne este mai uşor, eu mă ocup de oi, iar Dani se ocupă de adunarea furajelor şi lucrarea terenului“, spune crescătorul.

Cei doi au ales această rasă pentru producţia mare de lapte, de aceea pe viitor vor să aibă oi de excepţie, cu valoare genetică ridicată. „Din punctul meu de vedere, oile din această rasă sunt superioare celorlalte oi din rasa Ţurcană, mai ales pentru producţia ridicată de lapte. Laptele îl dăm la o firmă de produse lactate, mai facem brânză, pe care o vindem direct din fermă. În ceea ce privește furajele, pot spune că le pregătim mecanizat, avem terenuri pentru cosit, dar avem şi suplimente de porumb şi ovăz. Legat de problema lânii, este trist cum în fiecare primăvară trebuie să îi dăm foc sau să o îngropăm deoarece nu este cerere pentru acest produs şi, chiar dacă ar fi, preţul oferit de cei care vin să o cumpere este mult sub costul tunsului“, mai spune Marius Gaton, crescător de oi din Figa, judeţul Biştriţa-Năsăud.

„Vreau să le înmulţesc şi să îmi fac o turmă selectată cu oi de excepţie, să cumpăr berbeci cu o valoare genetică ridicată pentru a scoate produşi din ce în ce mai buni.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Ferma familială de ovine este un model pe care îl pot urma crescătorii pentru a rezista în fața problemelor din acest sector. Un exemplu de o astfel de fermă care funcționează prin performanță este cea a lui Răzvan Drăgan, din comuna Vințu de Jos, județul Alba.

Creșterea oilor din rasa Țurcană are cea mai mare răspândire în rândul oierilor din România. Rasa mai este cunoscută ca „Regina Munților“ și este stabilă, rezistentă, cu producții mixte de lapte, carne și lână. Varietatea Oacheșă este una dintre cele mai frumoase specii de oi de pe la noi, cu o armonie corporală aparte, de culoare albă cu un contur închis în jurul ochilor și are rădăcinile în Loman-Şugag, județul Alba.

Selecția și performanța produșilor pentru un profit maxim

În familia Drăgan, creșterea acestei rase este mai mult o pasiune care durează de trei generații, ne spune mezinul familiei. „Este o fermă de familie cu un efectiv de aproximativ 500 de capete ovine rasă Țurcană Oacheșă (albă cu pete negre la ochi, urechi și în jurul gurii). Suntem a treia generație de oieri, având în spate munca de zeci de ani a familiei. Pentru noi oieritul este în primul rând pasiune și în al doilea rând afacere. Putem spune că din pasiune facem selecție de câțiva ani buni și mai este loc. Ca produse comercializăm brânza pe care o producem în fermă și o parte din miei, cca 30%. Cel mai consistent venit îl obținem din comercializarea berbecilor de reproducere și a oilor de prăsilă.“

În ferma de la Vințu de Jos furajarea se face pe pășune în timpul verii, iar iarna stabulație închisă cu furaje la discreție pentru oile mame și rație pentru tineretul de reproducere, mai adaugă oierul. „Rația este compusă din 1 kg de porumb pe zi și două mese de fân. Oile de reproducere primesc înainte de fătare 1 kg de cereale pe zi și fân la discreție, iar după fătare cereale și nutreț de cea mai bună calitate. Ca orice afacere, necesită foarte multă implicare.“

Pe viitor, familia Drăgan își dorește continuarea selecției și performanța produșilor. „Nu este necesar să ai o fermă foarte mare, este important să poți obține profit maxim. Animalele care nu fac performanță vor fi abatorizate pentru că nu pot justifica consumul și sunt ținute pe pierdere, de aceea trebuie monitorizate de la naștere până la prima lactație. Dacă femelele tinere nu au cel puțin 70% din greutatea unei femele adulte nu se dau la montă pentru că nu sunt suficient de dezvoltate și vor întâmpina probleme la fătare. Cei ce vor să înceapă o astfel de afacere ar fi indicat să își achiziționeze animale de valoare indiferent din ce rasă, pentru a putea obține profit“, încheie Răzvan Drăgan din comuna Vințu de Jos, județul Alba.

Beatrice Alexandra MODIGA

Tânărul Claudiu Benchea din comuna Cergău, satul Lupu, judeţul Alba, împreună cu tatăl şi bunicul său se ocupă de un efectiv de 400 de capete din rasele Ţurcană, Breaza şi Oacheşă. Tânărul spune că anul acesta a fost unul bun în ceea ce priveşte producţia de lapte, iar acesta este şi motivul pentru care vrea să mărească turma în următorii ani la un efectiv de 650 de capete.

70% din turmă cu rasele Breaza şi Oacheşă

Lui Claudiu oile i-au plăcut de mic copil, iar ferma a moştenit-o de la tatăl său, care după Revoluţie, mai exact prin anii ’92, şi-a cumpărat o turmă de oi, spune tânărul crescător. „Acum avem împreună o turmă de oi cu peste 400 de capete rasa Ţurcană, cu toate că mai mult îmi plac rasele Breaza şi Oacheşă, iar de câţiva ani de când mă implic în ale oieritului, cu multă trudă şi muncă am reuşit să schimb turma în proporţie de 70%. Cu toate că tatăl meu nu pune preţ pe rasă, eu sunt mult mai pretenţios şi amprenta mea asupra turmei deja începe să se vadă. Îmi place în mod special Breaza deoarece este o rasă de oi foarte bună în ceea ce priveşte lâna şi laptele şi mai ales pentru că sunt nişte oi mari. Totodată, îmi mai plac şi oile Bale şi Bucălai, dar să le văd la altcineva pentru că nu-mi prea place să le corcesc. La un astfel de efectiv nu avem ciolan de mult timp şi nici nu am avea nevoie deoarece eu împreună cu tatăl şi bunicul meu, care are 80 de ani, ne ocupăm de aceste animale“, mărturiseşte tânărul.

Lâna se aruncă…

În ceea ce priveşte hrana animalelor, tânărul crescător ne spune că nutreţul îl produc ei, iar porumbul îl cumpără pentru că în zona lor nu prea se scoate o recoltă bună la această cultură, dar cu toate acestea a fost un an bun cu privire la producţia de lapte. „În prima şi a doua lună după ce vindem mieii laptele îl vindem, iar în cea de-a doua parte a sezonului din lapte facem caş pentru a-l vinde clienţilor pe care îi avem de mulţi ani. Din punctul de vedere al producţiei de lapte anul acesta a fost un an bun, astfel producţia obţinută m-a motivat să vreau să măresc turma; chiar m-am gândit că aş vrea să ajung undeva la circa 600-650 de capete în următorii ani, dacă treaba va merge cel puţin ca anul acesta. În schimb, în ceea ce priveşte lâna, după cum ştiţi la noi în ţară a ajuns o mizerie deoarece toată se aruncă pentru că nu o mai adună nimeni“, specifică Claudiu.

Beatrice Alexandra MODIGA

În comuna Dumeşti, satul Hoiseşti, judeţul Iaşi, tânărul Marius Traian Mindirigiu împreună cu fratele său Radu se ocupă de mici cu creşterea animalelor. În anul 2012 au început cu 50 de oi, iar acum au ajuns la un efectiv de 400 de capete, rasa Țurcană cu varietatea Oacheşă. Cei doi tineri spun că produsele ajung la clienţii formaţi în timp sau la samsari, în lipsă de personal.

– Cum aţi ajuns să aveţi o fermă de oi? De la ce efectiv aţi pornit şi ce efectiv aveţi în prezent?

– Ferma a luat viaţă în anul 2012. Încă de mic împreună cu fratele meu Radu m-am ocupat de creşterea animalelor, doar că aveam un efectiv mai mic. Dar, în urmă cu şapte ani am dorit să ne extindem ferma, din dragoste şi pasiune pentru animale. Am pornit de la 50 de oi şi am ajuns la un efectiv de 400 de oi, rasa Ţurcană cu varietatea Oacheşă.

– Ne puteți oferi câteva detalii despre rasă, sistemul de furajare şi tratamentele aplicate?

– Rasa Ţurcană este o rasă de oaie mixtă. Aceasta se adaptează la orice relief din ţară deoarece este rezistentă şi nu necesită îngrijiri costisitoare. Furajarea se face pe timp de vară pe păşune şi pe timp de iarnă cu fân, lucernă şi ca supliment cu porumb.  Totodată, aplicăm tratamente în cazul apariţiei fasciolozei (gălbează), antraxului şi scabiei.

– La un astfel de efectiv ce produse valorificaţi şi unde?

– Produsele pe care le valorificăm sunt caşul, urda, mei în viu şi oi reformă. Distribuţia produselor noastre are loc de acasă, la clienţii formaţi în timp. Când avem prea multă brânză pe perioada verii o mai dăm şi la samsari deoarece nu avem personal şi nu putem merge să stăm cu produsele în piaţă, mai ales că obţinem undeva la 50 l de lapte pe cap de animal.

– Legat de problema lânii, aveţi cum să o valorificaţi?

– Lâna este încă o problemă mare cu care ne confruntăm deoarece în ultimii ani nu a venit nimeni să ne întrebe sau să o ia degeaba.

– La cât ajunge o astfel de investiţie şi ce sfaturi recomandaţi celor care doresc să se apuce de o astfel de fermă?

– Nu aş putea să dau un preţ estimativ acestei investiţii deoarece variază în funcţie de efectiv, rasă, zonă şi altele. Sfatul meu pentru cei care vor să investească într-o fermă zootehnică este să nu se apuce dacă nu au forţa de muncă sau nu fac această activitate în cadrul familiei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Vasile Turculeţ, preşedintele Asociaţiei judeţene a crescătorilor montani de ovine „Dealul Negru“ din Bistriţa-Năsăud, lucrează din anul 1984 la ameliorarea unei subvarietăţi a rasei de oi Ţurcană, cunoscută sub numele de Băla de Bistriţa. N-a făcut acest lucru de unul singur, ci alături de alţi crescători de animale şi specialişti în domeniu. Unii au abandonat  proiec­tul, alţii i-au rămas fideli chiar şi astăzi, în ultima categorie înscriindu-se şi fermierul Turculeţ.

Ca o curiozitate, acesta nu este zootehnist, având o cu totul altă profesie de bază, în domeniul construcţiei de drumuri, şi nici nu creşte un efectiv numeros, ci doar 60-70 de capete, folosite mai ales în scop ameliorativ.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Maria Bogdan
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012