reclama youtube lumeasatuluitv
update 27 Jun 2022

PARAFILARIOZA

(dermatoragia parazitară, dermatoragia parazitară sau filarioza parazitară a cailor și bovinelor)

Boală parazitară transmisă prin înţepătura de muşte

Parafilarioza sau dermatita nodulară helmintică a cabalinelor și bovinelor are evoluție sezonieră estivală și este produsă de specii ale genului Parafilaria din familia Filariidae.

Etiologie

Parafilaria multipapillosa (hemoragica) este un filariid ce prezintă un corp filiform, egal calibrat, de culoare albicioasă. Helminții parazitează în țesutul conjunctiv subcutanat din regiunile toracelui, spetei și greabănului la cal, măgar și catâr.

Parafilaria bovicola parazitează în țesutul conjunctiv subcutanat și intermuscular la bovine.

Contaminarea animalelor se face în special la păşune, când animalele sunt înţepate de insecte hematofage care vor inocula larve (microfilarii) în pielea animalului. Aceste larve evoluează până la stadiul de adult. Paraziţii adulţi se dezvoltă în ţesutul conjunctiv subcutanat (sub piele).

Boala evoluează în regiunile calde și temperate, incidența formelor clinice fiind în vară și toamnă, iar în sezonul rece cazurile remit. De regulă, boala nu apare la cabalinele din regiuni de mare altitu­dine (peste 1.300 m).

Semnele clinice

Apar în timpul verii. În cele mai multe cazuri apare o dermatită nodulară, caracterizată prin noduli de mărimea bobului de mazăre, nedureroși, localizaţi pe laturile gâtului, regiunea grebănului și torace. Aceşti noduli sunt duri şi se deschid rapid, lăsând să se scurgă o cantitate de sânge care se coagulează repede. Părul din regiunile afectate se aglutinează şi cu timpul se produc depilaţii.

Aceste dermatoragii sunt mai intense în zilele însorite şi mai reduse seara şi în timpul nopţii. Pe piele, din cauza hemoragiei şi coagulării sângelui apar iritaţii, urmate de zone lipsite de păr și prurit.

Diagnosticul

Se pune pe semnele clinice corelate cu existenţa insectelor şi cu sezonul cald şi se confirmă în laborator prin punerea în evidenţă a microfilariilor, uneori a ouălor de paraziţi din picăturile de sânge de la nivelul nodulilor.

Tratamentul

Se face oral cu ECVIROM sau ECVIROM I, ROMFENBENDAZOL 10% sau cu soluţii injectabile ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN B 1 PLUS.

ecvirom suspensie Romvac

Profilaxia are la bază măsuri de dezinsecție a adăposturilor cu ROMPARASECT, iar în perioadele de atac al muștelor (orele 12-16) animalele se retrag în adăposturi sau în locuri umbrite.

Romfenbendazol Romvac

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, ROMVAC COMPANY SA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 26

Micoplasmozele aviare

Impactul economic al micoplasmozelor asupra creșterii puilor de carne, găinilor ouătoare sau de reproducție și a curcilor include reducerea gravă a ritmului de creștere și a eficienței asimilării furajelor, precum și creșterea morbidității și a mortalității, diminuare viabilității și a producției de ouă.

Micoplasmozele aviare cele mai importante sunt produse de Mycoplasma gallisepticum și Mycoplasma synoviae.

M. gallisepticum tipic produce boala respiratorie cronică (BRC) la puii de găină și conjunctivite și sinuzite la curci și fazani. Gâștele, rațele și porumbeii pot fi afectați de alte specii de micoplasme. BRC se traduce prin simptome respiratorii cronice, lăcrimare, afecțiuni traheale („horcăit“), reducerea semnificativă a ritmului de creștere și o sensibilitate sporită față de bolile respiratorii oportuniste (bronșită infecțioasă aviară, laringo­traheită infecțioasă aviară și, în special, suprainfecția cu Escherichia coli care conduce la BRC-complicată). În cazurile cronice, păsările sunt slăbite și prezintă mucozități nazale puternice.

La curci infecția cu M. gallisepticum se traduce prin sindromul de sinuzită. Inițial, apare conjunctivita și rinita seroasă, apoi apare sinuzita uni- sau bilaterală, caracterizată prin tumefierea sinusurilor infraorbitale și/sau îngroșarea sacilor aerieni, toracici și abdominali. Capul curcii devine diform, se acumulează secreții mucosae și ulterioare, cazeoase („brânzoase“) în sinusuri. Curcile își scutură în permanență capul, sunt neliniștite, nu se pot odihni și hrăni corespunzător. Pot apărea și complicații: raluri, dispnee. Producția de ouă scade cu 10-30%.

În cazul infecțiilor cu M.synoviae apar inflamații ale articulațiilor picioarelor (artrita genunchilor).

Micoplasmozele se pot transmite vertical, prin ouăle de incubat, de la părinții infectați la descendenți. Transmiterea laterală se produce prin contactul direct dintre purtătorii afectați clinic sau vindecați aparent și efectivele receptive. Infecția indirectă apare prin contact cu hrana, utilajele și/sau personalul contaminat cu micoplasme. Vrăbiile, șoarecii și șobolanii pot transmite boala.

Diagnosticul de laborator se realizează prin examene serologice (RSAR, RSAL și, în special, ELISA).

Tratament

Se administrează antibiotice cu activitate micoplasmocidă, atât masal (în apa de băut sau în furaje), cât și parenteral (în cazul efectivelor valoroase sau reduse ca număr, prin injecții subcutanate, intramusculare și/sau intrasinusale):

- ENROFLOXAROM (enrofloxacină 10% – buvabil sau 5% – injectabil)

- ERITROMICINĂ 5% injectabil sau ERITROM – în apă

- DOXICICLINA 10% – în apa de băut

- OXITETRACICLINĂ – injectabil sau în apa de băut

- FOSFOTILROM (fosfomicină + tylosină) – în apa de băut

- TYLAVET (tylosina 20% injectabil la găinile adulte).

În cazul sinuzitei infecțioase a curcilor, se face puncția sinusurilor, se extrage conținutul mucos și se administrează intrasinusal antibiotice care se pretează acestui mod de administrare. Oculonazal, se poate administra și produsul OCULOFORTE, câte 1 picătură în fiecare ochi și nară, ca tratament de întreținere. Simultan, se administrează un sirop expectorant pe baza de plante: TUSIFUG (3ml/L apă/zi), care „curăţă“ de mucus căile respiratorii.

În infecțiile cu M. synoviae (artrite seroase sau purulente) se administrează antibiotice capabile să penetreze capsula articulară (produsul FOSFOTILROM) și antiinflamatoare (ACESAL – acid acetilsalicilic).

Prevenție

Este esențială achiziționarea de ouă de incubat din efective indemne la micoplasmoze.

Puii de curcă vor fi crescuți izolați de puii de găină sau de alte specii de păsări.

Toți puii, indiferent de specie, vor fi tratați cu antibiotice active asupra micoplasmelor (ENROFLOXAROM, DOXICICLINA) în primele 4-5 zile după ecloziune. Simultan, se vor administra polivitamine (COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, NUTRIVITAMINOMIN, BIOVIT PLUS).

Înainte de populare, adăposturile vor fi supuse acțiunilor de dezinfecție (cu CATIOROM/ DECONTAMINOL/PURSEPT), dezinsecție (cu GÂNDACID/ ROMPARASECT/TETRACIP) și deratizare (cu PARAKILL, RATITOX, BRODITOP).

Dr. Cătălin TUDORAN, medic veterinar

Avortul campylobacterian

Campylobacterioza ovină sau avortul campylobacterian este o boală infecţioasă cu evoluție enzootică ce afectează oile gestante. Este produsă de Campylobacter fetus subspecia fetus și se manifestă clinic prin avorturi în ultima perioadă de gestație şi fătări de produşi neviabili.

Caracterele epidemiologice

Boala a fost semnalată la ovine şi, mai rar, la caprine. Ovinele sănătoase sunt purtătoare de Campylobacter fetus, într-o anumită proporţie, în tubul digestiv. Bacteriile eliminate prin fecale de animalele purtătoare asimptomatic sunt preluate, prin ingestie, de animalele sănătoase. Boala afectează atât masculii, cât și femelele, nefiind, însă, o boală ce se transmite prin montă. Morbiditatea în cazul infestării cu această boală este în mod obişnuit de 20-25%, dar poate ajunge şi la 50-60%.

Semnele clinice

Perioada de incubaţie este cuprinsă între una şi trei săptămâni. Ca manifestări clinice se remarcă lipsa poftei de mâncare, decubit lateral, inflamarea și înroșirea vulvei ce prezintă o secreție mucoasă sau mucosanguinolentă. Avortul se produce în ultimele 8 săptămâni de gestație. Uneori, poate fi urmat de scurgeri vulvare și complicat cu infecții ale mucoasei uterine sau chiar cu moartea animalului, dar astfel de cazuri sunt foarte rare. La ovinele care au avortat gestaţia şi fătările următoare decurg, de regulă, normal. În general, boala afectează 10-20% din oile gestante.

Tabloul morfopatologic

La necropsie se constată leziuni specifice ale avortonului – zone necrotice hepatice de 1-3 cm, edeme și lichid serohemoragic în cavități. La adulţi se remarcă inflamarea uterului, iar placenta prezintă cotiledoane necrotice și edem intercotiledonar. Confirmarea diagnosticului se face prin examen de laborator bacteriologic.

Ca probe pentru examenul de laborator se trimit avortoni şi porţiuni din placentă. În laborator se execută frotiuri din stomacul, din ficatul, din vezica biliară sau din intestinul avortonilor, precum şi din cotiledoanele placentare. Cu ajutorul examenului bacteriologic se va face diagnostic diferenţial faţă de alte avorturi bacteriene, precum sunt Chlamydia, Salmonella sau Listeria.

Tratament

La animalele care au avortat se recurge la administrarea de antibiotice. Putem utiliza cu rezultate foarte bune Eritromicină 10% soluție injectabilă, Pandrom, Oxitetraciclină 10% soluție injectabilă, timp de 3-5 zile.

Boala prezintă risc și pentru om deoarece produce un sindrom digestiv asemănător unei crize de apendicită. La femeile însărcinate provoacă avort și motrinatalitate (sindrom de meningoencefalită), iar la persoanele cu sistem imunitar afectat, septicemie.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ

Romvac Company SA