reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Aug 2019

Dezvoltare constantă pe piețele utilajelor agricole în ciuda secetei din anumite zone

CLAAS își sporește rentabilitatea și asigură creșterea veniturilor

  • Veniturile din vânzări au crescut cu 3,4%, atingând un nou record de 3,88 miliarde de euro
  • Profitul brut a crescut semnificativ, la 226 milioane de euro
  • Un nivel record al investițiilor în cercetare și dezvoltare
  • Perspective pentru 2019: o ușoară creștere a veniturilor și un profit stabil

CLAAS, unul dintre cei mai importanți producători de utilaje agricole din lume, și-a sporit veniturile din vânzări, ajungând la o cifră record de 3,889 miliarde de euro (anul trecut: 3,761 miliarde de euro). Profitul brut a crescut semnificativ, la 226 milioane de euro (anul trecut: 184 milioane de euro).

„Am continuat să ne dezvoltăm într-un mediu de piață volatil și ne-am sporit încă o dată rentabilitatea în mod semnificativ. Un impuls puternic ce provine în special din Germania și Europa de Vest“, a declarat Hermann Lohbeck, purtător de cuvânt al consiliului de administraţie al Grupului CLAAS.

Piața globală a utilajelor agricole profesionale a înregistrat anul acesta o dezvoltare constantă, în conformitate cu așteptările asociației. În acest context, CLAAS a sporit veniturile în mod semnificativ în țările de bază, care includ Germania, Franța și Marea Britanie. În Europa de Est a fost observat un ușor declin aferent proiectelor din punctul de vedere al cifrei vânzărilor. În țările din afara Europei au fost înregistrate situații diferite: în timp ce vânzările din America de Nord au crescut în moneda locală, China a înregistrat un declin ca urmare a incertitudinii de pe piață.

Un nou nivel record al investițiilor pentru cercetare și dezvoltare

Investițiile făcute pentru activitatea de cercetare și dezvoltare au atins un nou record, de 233 milioane de euro (anul trecut: 217 milioane de euro) și s-au dublat în decursul ultimilor zece ani.

Cu modelul JAGUAR 960 TERRA TRAC, CLAAS a fost primul producător care a adus pe piață o combină de recoltat furaje cu sistem de șenile integrat. Noul concept premiat oferă protecție optimă a solului în orice condiții. Modelul JAGUAR este completat de noul heder de recoltat porumb ORBIS, care asigură un flux optim de material recoltat. Este disponibilă noua generație a combinelor de recoltat TUCANO, cu o gamă extinsă de modele. În cadrul acestei game sunt disponibile pentru prima dată versiunile pentru suprafețe înclinate, adecvate utilizării pe pante cu înclinare de până la 18%.

În materie de recoltat furaje au fost făcute, de asemenea, inovații importante: pe lângă presa pentru baloți cilindrici ROLLANT 540 nou dezvoltată, a fost lansată și cositoarea frontală DISCO MOVE, echipată cu un sistem de urmărire optimă a conturului solului.

Cresc în mod semnificativ investițiile în active fixe

Pe lângă investițiile în produsele noi, CLAAS face investiții și pentru un mediu de lucru inovator. Sporesc în mod semnificativ investițiile în active fixe. Orientarea către dezvoltare este menținută în segmentul de tractoare prin modernizarea liniei principale de asamblare pusă în funcțiune la Le Mans. Au fost, de asemenea, extinse serviciile orientate spre client și segmentul pieselor de schimb. În plus, la Hamm se construiește un depozit cu rafturi de mare înălțime, care va dubla capacitatea, ajungând până la 58.000 de locuri pentru paleți. Noul centru de testare pentru componentele utilajelor a fost finalizat în cadrul centrului principal de la Harsewinkel. În plus, au fost făcute investiții mai mari pentru noile centre de distribuție din Marea Britanie și Franța.

Numărul de angajați la nivel global a crescut ușor

Numărul de angajați la nivel mondial a înregistrat o creștere ușoară, ajungând la 11.132 la data de 30 septembrie 2018 (anul trecut: 10.961). O tendință similară poate fi observată în Germania. Aici, la finalul exercițiului financiar, existau 5.295 de angajați (anul trecut: 5.100). Numărul de posturi pentru ucenici a crescut în 2018 la 714 (anul trecut: 677).

Perspective

CLAAS preconizează o dezvoltare constantă a piețelor globale de utilaje agricole pentru anul fiscal curent (2019), în ciuda incertitudinilor regionale. Creșterea cererii de utilaje agricole profesionale continuă să fie o forță motrice. Riscurile generale se referă în special la litigiile comerciale globale care afectează și produsele agricole. Având în vedere această evaluare a pieței, CLAAS preconizează că veniturile din vânzări vor depăși ușor nivelul anului precedent pentru exercițiul financiar curent și că vor înregistra un rezultat stabil înainte de impozitare.

AIDER - compromisul între durabilitate și rentabilitate

Asociația AIDER este deja o prezență constantă și din ce în ce mai prețuită în agricultura românească. Dacă în urmă cu câțiva ani, la înființarea sa, era privită ca un fel de ciudățenie, cu timpul tot mai mulți fermieri au aderat la obiectivele sale. AIDER înseamnă „agricultură integrată durabilă economic rentabilă“. După cum spune chiar statutul asociației, obiectivul este acela de a căuta o cale de a practica o agricultură cu un impact cât mai redus asupra mediului, dar care să fie, totodată, și rentabilă pentru cei care o practică.

Acum, după mai mulți ani de la lansarea conceptului, membrii organizației au dovedit că o astfel de agricultură nu numai că este posibilă, dar și că tot mai mulți fermieri sunt atrași către ea. La sfârșitul anului, AIDER a organizat o întâlnire a membrilor săi, în cadrul căreia au fost prezentate noutățile pe care fermierii membri le-au experimentat în propriile exploatații. Deosebit față de alte întâlniri de asemenea gen a fost modul simplu, colegial, în care fermierii au discutat colegial, prietenește, despre rezultatele lor. De multe ori cu umor, ei și-au prezentat atât reușitele, cât și greșelile, astfel încât membrii asociației să poată prelua ceea ce este bun și să evite erorile.

Experiențe scumpe, experiențe ieftine

„Fiecare an este diferit, iar dvs., fermierii, știți cel mai bine acest lucru, cum se pot schimba previziunile producției în decurs de câteva ore, în funcție de condițiile climatice, de boli și dăunători sau chiar de lucrările efectuate asupra solului. Fiecare an este altfel, mai mult sau mai puțin atipic. Anul acesta este altfel și pentru noi, pentru că vă oferim cinci broșuri dedicate culturilor de rapiță, grâu, floarea-soarelui, porumb și leguminoase“, a precizat președintele asociației, Arnaud Charmetant.

Și, într-adevăr, broșurile au constituit un material documentar prețios pentru fermierii din asociație. Ele constituie sinteze ale modului în care cultivatorii din AIDER au înființat și gestionat culturile și rezultatele obținute. Astfel, fiecare fermier poate avea acces la experiența celorlalți.

Pe lângă rezultatele și tehnologiile aplicate, ca o dovadă a transparenței lor, fermierii au făcut publice și costurile. Așa am aflat că la floarea-soarelui, de exemplu, costurile au variat între 752,04 RON/ha în județul Ialomița și 2.220,69 RON/ha la o fermă din județul Ilfov. În primul caz, s-au folosit doar un minimum de îngrășăminte, ceva erbicide și hibridul LE 25, semănat cu o densitate de 68.000 plante/ha. Producția medie a fermei a fost de 1,348 t/ha, în condițiile unei cantități totale de precipitații de 57litri/m.p., la sfârșitul lunii iulie. În Ilfov, unde costul înființării culturii a fost cel mai mare, s-au aplicat mai multe îngrășăminte, atât uree și sulfat, cât și complexe, erbicide, fungicide și tratamente ale seminței. A fost semănat hibridul Sumiko, cu o densitate de 70.000 plante/ha. Producția medie pe fermă s-a ridicat la 2,6 t/ha, dar pe unele sole a urcat până la 3,4 t/ha. În Brăila, cu un cost de 1513,47 lei/ha, a fost obținută o producție medie de 3,7 t/ha.

Acestea sunt doar trei extreme, dar broșura cuprinde mult mai multe exemple. La fel de multe sunt prezentate și referitor la celelalte culturi deja amintite.

Culturi de nișă și soluții noi

Acest an agricol a însemnat pentru AIDER și inițierea a două noi proiecte de testare în câmp, patru platforme pentru proiectul de cercetare aplicată asupra dăunătorului Tanymecus dilaticollis și nouă platforme de testare integrată în cadrul proiectului european Diver IMPACTS care vizează includerea leguminoaselor în asolament.

Unul dintre cele mai interesante domenii prezentate a fost acela al culturilor de leguminoase. Membrii AIDER au prezentat rezultatele pe care le-au obținut cu o serie de culturi de nișă. Între acestea, de un interes deosebit s-au bucurat cele de năut, linte, mazăre, lucernă. La fel de interesantă a fost și experiența unui fermier de lângă Timișoara, care a realizat o cultură de grâu intercalat cu soia și sorg. Rezultatele au fost deosebite, căci eficiența culturii a crescut. Asupra acestei teme vom reveni, după cum vom reveni și asupra experienței unui alt fermier, care, pentru a oferi un suport fasolei, a semănat-o împreună cu camelină. Rezultatele, spune el, l-au convins ca de-acum înainte să folosească constant această tehnologie.

O fermă integrată cu mure, bere și peleți

peleti

Cum altfel se putea încheia mai frumos o astfel de întâlnire decât în vizită la o fermă a unui membru al asociației? Participanții la întrunire au fost invitați să viziteze o exploatație din apropierea Bucureștiului, care poate servi în orice manual drept un exemplu de afacere integrată.

La bază este o fermă de cultură mare. Principalele produse sunt, ca peste tot în zonă, grâul, orzul, floarea-soarelui, rapița și porumbul. La acestea se mai adaugă, însă, și năutul, ceva mure și, pentru plăcerea proprietarilor, vița-de-vie. Numai că gândirea creativă a proprietarilor a fost folosită la maximum. Așa se face că în fermă a apărut și o instalație de producere a peleților. Acolo paiele sunt prelucrate în vederea valorificării. O parte dintre peleții obținuți sunt utilizați în instalația proprie de uscare a porumbului. „Este o instalație gândită aici, care permite să uscăm 10 tone de porumb pe oră. Pierderea este de opt procente de umiditate, cu un consum de 92 kg peleți, care costă 11 euro“, ne-a povestit proprietarul instalației.

Tot în fermă se găsește și o instalație de producție de bere, care poate prelucra și îmbutelia în jur de 100 de litri/zi. Evident că pentru oaspeți a fost un bun prilej de a afla lucruri noi și de a prelua idei utile.

„Vă suntem recunoscători dvs. Și tuturor companiilor partenere care sprijină proiectele asociației și așteptăm opiniile dvs. Ne reconfirmăm angajamentul în fața membrilor AIDER de a-i sprijini în toate proiectele dedicate agriculturii durabile“, a mai subliniat președintele asociației.

Alexandru GRIGORIEV

Creşterea oilor, între pasiune şi rentabilitate

Problemele crescătorilor de ovine par să nu se mai termine. Desfacerea cărnii, a produselor rezultate din lapte şi valorificarea lânii îi fac pe fermieri să renunţe la oierit. Zootehniştii suceveni consideră că este necesară elaborarea unei politici a zootehniei pe termen lung, care să nu se schimbe în funcţie de conducerea politică a ţării şi prin care să fie create bazele valorificării tuturor produselor de origine animală. Fermierii consideră că salvarea oieritului nu trebuie să fie numai subvenţia, valorificarea lânii şi a pieilor de animale, putând aduce plus valoare acestui sector zootehnic.

Formarea unor nuclee de selecţie valoroase prin controlul oficial al producţiei

Asociaţia crescătorilor de ovine şi caprine „Mioriţa“ este una dintre cele mai importante structuri din judeţul Suceava, care reprezintă interesele câtorva sute de fermieri, crescătorii de ovine şi caprine. În această perioadă, asociaţia se implică pentru întocmirea dosarului de acreditare cu scopul de a obţine controlul oficial al producţiei. Înscrierile în Controlul Oficial al Performanţelor şi Registrul Genealogic sunt obligatorii pentru crescătorii de bovine şi ovine în vederea obţinerii sprijinului cuplat în zootehnie pentru un număr de peste 32.000 de ovine care aparţin membrilor asociaţiei.

„Controlul producţiei presupune un sprijin mai bun pe cap de animal. Anul acesta cine face controlul primeşte 25 de euro, iar cine nu îl are va primi 5 euro/animal.

Noi trebuie să facem performanţă, să avem animale de rasă, produse de calitate. Prin înscrierea animalelor în Registrul Genealogic putem contribui la formarea unor nuclee de selecţie valoroase, putem avea berbeci de reproducţie, inclusiv mioare şi miori cu certificate de origine. Dacă facem montă dirijată, supravegheată, cunoaştem părinţii şi bunicii fiecărui animal pe care îl împerechem, ştim provenienţa teritorială și putem face performanţă în acest sector zootehnic. Dacă nu facem nimic, dacă nu se vede un plus în producţie, în ameliorarea raselor, mergem în pierdere. Iar dacă nu ne dăm interesul să avem acest control, pe viitor nu vom mai primi nici subvenţie“, ne-a spus Ioan Chihaia, preşedintele Asociaţiei „Mioriţa“.

Ioan Chihaia crescator de oi

Infrastructura nu permite exportul în ţările arabe

Cei aproape 300 de membri ai Asociaţiei „Mioriţa“ deţin oi din rasele ţurcană, karakul şi, într-o proporţie mai mică, metişi. Cele mai multe oi sunt din rasa ţurcană pentru că este o oaie mai rezistentă şi foarte bine adaptată la clima din nordul ţării. Deşi doresc o valorificare superioară a animalelor şi laptelui, interesul populaţiei este scăzut pentru carnea de oaie. În judeţ există un abator mare, autorizat, la Ilişeşti, dar nu taie câteva oi, cât vinde un fermier la magazinul propriu din piaţă în câteva zile. Oierii bucovineni consideră că deschiderea pieţei arabe pentru comerţul cu carne de oaie ar salva o tradiţie românească veche de peste 2.000 de ani. Pe lângă lipsa unor acorduri comerciale între România şi piaţa arabă, realizarea unui terminal cargo pe aeroportul din Suceava şi construcţia unor depozite frigorifice de mare capacitate au rămas la stadiul de promisiune. În Suceava există un singur abator certificat Halal care asigură recunoaşterea şi desfacerea produselor din carne pe pieţele arabe, dar care preferă să cumpere oile la preţuri mici de la fermieri. Fermierii din nordul ţării susţin că exportul în Grecia şi Italia se face numai primăvara, pentru că în aceste ţări se solicită carcase mici, de 5-12 kg, care sunt la câteva luni după ce se nasc mieii. Arabii vor carcase mari, disponibile tot timpul anului, dar este greu de asigurat ritmic cantităţile solicitate. Pentru a îmbarca în avion 18 tone de carne de oaie este nevoie de 47 de tone de carne în viu, arabii fiind interesaţi doar de carcasă, fără cap.

În România nu există o piaţă a cărnii de oaie

Crescătorii de animale suceveni susţin că preţurile de achiziţie la cele două abatoare din judeţul Suceava, acreditate pentru comerţ extern în Uniunea Europeană, sunt mici în raport cu cerinţele solicitate la achiziţia animalelor şi preferă să rămână cu animalele în stână. Este o problemă a ciobanilor nu numai acum, la începutul lui 2018, ci de peste 20 de ani.

„Ministrul Agriculturii, Petre Daea, promovează oaia prin sloganul «Alege oaia» şi poate şi în zona noastră se va obişnui populaţia să mănânce carnea acestui animal. Carnea de oaie este un produs foarte bun, dar înainte de 1989 ne-am dezobişnuit să o consumăm. La abator kilogramul de carcasă este 8 lei, în piaţă preţurile ajung în jur de 17-20 de lei, dar nu este cerere. Prin asociaţie am încercat să vindem, dar nu avem cui. Nu putem face export pentru că se cer cantităţi foarte mari, semnarea de contracte certe şi pe termene lungi. Noi sacrificăm în general oile bătrâne, bolnave, berbecii care nu mai sunt folosiţi ca reproducători şi miei. Ne trebuie abator autorizat pentru ovine, cu o capacitate mare de sacrificare, prelucrare primară şi refrigerare. Apoi este problema transportului spre ţările arabe. Aceste aspecte sunt în discuţie de câţiva ani, dar nu s-a întâmplat nimic.

Existenţa fermei de ovine este asigurată din procesarea laptelui şi vânzarea brânzei şi urdei pe care le valorificăm pe piaţă. De aici rezultă câştigul nostru. Anul trecut, la începutul sezonului, kilogramul de caş s-a vândut cu 10 lei, iar spre toamnă a fost 15 lei. La preţurile care sunt la ora actuală este puţin, pentru că animalul trebuie tratat, îngrijit, hrănit, altfel nu ai rezultate.

La nivel de asociaţie este greu de realizat o fabrică de procesare, membrii fiind răspândiţi pe întreg judeţul, producţia de lapte de oaie este din luna mai până în septembrie, nu găseşti personal care să lucreze în fabricile de procesare, monopolul prelucrării laptelui în judeţ este deţinut de multinaţionale, iar intrarea pe piaţa marketurilor este anevoioasă“, susţine Ioan Chihaia.

„Alege oaia“, în pensiuni şi restaurante

cascaval din lapte de oaie

Oierii suceveni consideră că în achiziţia cărnii de oaie ar trebui preluat, de către proprietarii de pensiuni şi restaurante, modelul cumpărării legumelor direct de la producători. Proprietarii restaurantelor ar trebui să încheie contracte ferme cu fermierii şi, pe bază de comandă, aceştia să le livreze carne de oaie şi produse de stână.

„Am încercat să obţinem un spaţiu în care să valorificăm produsele asociaţiei, dar toate demersurile au fost zadarnice. În cadrul programului «Alege oaia» ar fi o oportunitate ca cei care au pensiuni, restaurante să facă contracte cu fermierii şi să aibă mâncăruri de oaie. Carnea de oaie se sleieşte imediat, indiferent cât de bună ai face-o. Dar la un restaurant, unde este rulaj, această situaţie poate fi evitată. Cel mai bine preparată este sub formă de pastramă, dar şi sub formă de tocăniţe, cu multe legume, servită fierbinte. Poate avea mare căutare dacă va fi promovată corespunzător, iar proprietarii de pensiuni vor dori să asigure mâncăruri sănătoase din produse româneşti“, este de părere Ioan Chihaia.

Lâna şi pieile de oaie, aruncate la gropile de gunoi

În acest moment lâna nu este valorificată în niciun fel, dimpotrivă este aruncată la gropile de gunoi, iar pierderile sunt şi mai mari dacă ţinem cont de faptul că un crescător plăteşte trei lei pentru tunsul unei oi. Din lâna rezultată, în condițiile în care aceasta ar fi valorificată la preţul de un leu pentru un kg, aşa cum s-a propus la nivel de minister în cadrul programului „Alege oaia“, proprietarul de animale ar câştiga doi lei. Oamenii spun că lâna pe care acum pur şi simplu o aruncă ar putea fi folosită în industria textilă sau în construcţii pentru izolarea locuinţelor, acest produs fiind recunoscut ca un bun izolator termic.

„Sunt promisiuni din partea Ministerului Agriculturii că anul acesta lâna va fi strânsă. Până acum fiecare cioban o aruncă pe unde poate. Plătim trei lei de tuns o oaie, dar nimeni nu are nevoie de lână. Dacă pieile de oaie, în urmă cu 10-12 ani, se plăteau cu 25 de lei bucata, acum le aruncăm la groapa de gunoi. La fel şi pielicelele mieilor; înainte se făceau căciuli; acum, dacă găseşti un comerciant şi îţi dă 10 lei pe o piele de karakul, ai luat un preţ bun. Înainte plăteau un dos de căciulă cu 200 de lei, o căciulă de miel ajungea la 300-600 de lei, iar un cojoc sau palton din pielicele de karakul, la 2.000 de lei. Acum au ieşit hainele sintetice, ieftine, aduse din import din ţările asiatice şi nu se mai poartă hainele din piele naturală, bundiţele, cojoacele, căciulile. Lâna ţine cald, este foarte bună faţă de hainele sintetice. Înainte se făceau ciorapi, pulovere, veste de lână, covoare. Lâna ţurcană era folosită pentru covoare, ţigaia pentru îmbrăcăminte. Acum nu mai este darac, nu mai toarce nimeni, nu se mai fac pulovere din lână. Am ajuns să aruncăm lâna la maşina care colectează gunoiul menajer. Dacă va fi implementat programul «Alege oaia» avem speranţe că va fi valorificată lâna, chiar dacă preţul prognozat, 1 leu/kg, nu este unul care să aducă beneficii. De pe o oaie tundem 2-3 kilograme de lână, deci lucrăm tot în deficit, dacă ne gândim la cât costă tunsul, dar e mai bine decât să o aruncăm. Cel mai bine ar fi să vină un investitor care să facă o fabrică de prelucrare a lânii. Se pot obţine lucruri foarte frumoase din lână din firul vopsit, care are un preţ destul de mare pe plan mondial; se fac de la covoare la îmbrăcăminte sau poate fi folosită pentru izolaţii termice“, am aflat de la Ioan Chihaia.

oi proprietar chirila

Izolaţii termice şi fonice cu lână de oaie

O altă soluţie pe care o văd crescătorii de ovine suceveni ar fi o investiţie pentru tratarea şi pregătirea lânii brute pentru izolaţii. De mult timp, pe pieţele din străinătate lâna este folosită pentru izolare termică şi fonică pentru acoperişuri, pereţi interiori şi exteriori, tavane şi podele sub formă de role sau saltele. Izolaţia din lâna presată nu mai trage umezeala, fiind folosită la construcţii în locul vatei minerale sau a celei bazaltice.

Pe piaţa românească sunt puţine firme care doar promovează noul material ecologic de izolare termică a locuinţei şi acesta provine din import. Lâna este spălată, pieptănată mecanic şi presată în straturi mici, rezultând un fel de pături de diverse grosimi şi mărimi, cum sunt cele de vată bazaltică. Pe lângă faptul că este un material ecologic, lâna fabricată pentru izolarea termică este ignifugă, are un comportament foarte bun la umiditate, este rezistentă împotriva dăunătorilor de origine animală şi la mucegai, oferind un coeficient termic de 0,039 W/mK, în timp ce celelalte materiale folosite la termoizolare au coeficienţi termici între 0,3 şi 0,4 W/mK. Suprafaţa încreţită a fibrelor de lână face ca termoizolaţia să devină şi un excelent izolant fonic.

„Noi câştigăm de la oaie din mai până în octombrie. Din octombrie până în mai nu facem cinci bani, cheltuim. În jumătate de an nu câştigăm nimic, ci doar cheltuim, iar când câştigi, sumele sunt mult mai mici decât ar fi normal. Dacă vrei să întreţii un animal şi să ai performanţă, costurile sunt destul de mari. O astfel de investiţie ar aduce un câştig tot timpul anului“, crede Ioan Chihaia.

Silviu Buculei

Salcâmul, rentabil pe orice tip de sol

Considerat de unii o „pacoste“ în propria livadă, salcâmul se dovedeşte a fi o specie rentabilă pentru cei care se hotărăsc să înfiinţeze o cultură „ca la carte“. Originar din America de Nord, salcâmul a fost introdus în ţara noastră încă din anul 1852, iar principalul avantaj al acestei culturi este adaptabilitatea foarte mare la orice tip de sol, chiar şi la cele care prezintă un slab potenţial agricol. Pentru a afla cât mai multe detalii despre rentabilitatea şi beneficiile unei culturi de salcâm am apelat la cunoştinţele domnului inginer silvic Ruben Dudău, unul dintre cei mai cunoscuţi promotori ai acestei specii.

Înfiinţarea culturii

Salcâmul este o specie cu valoare silviculturală, socială, economică şi, nu în ultimul rând, ornamentală. Producţiile însemnate de masă lemnoasă, pe care le oferă începând de la vârste mici şi până la 80-100 de ani, plus numeroasele întrebuinţări pe care le poate da lemnului întregesc valoarea acestei specii. De asemenea, salcâmul este considerat una dintre principalele specii melifere din România, mierea de salcâm fiind una dintre cele mai apreciate produse apicole atât de cei din industrie, cât şi de consumatori.

Chiar dacă în popor este cunoscut ca fiind o specie invazivă, pentru a înfiinţa o cultură de salcâm este totuşi nevoie de anumite lămuriri tocmai pentru ca rezultatele să fie conforme cu aşteptările.

Plantarea se realizează fie primăvara, fie toamna, iar atenţia principală trebuie acordată alegerii puieţilor, aceştia având grosimi diferite – 8, 6 sau 4 mm, iar preţul este cuprins între 0,2 lei - 0,.5 lei/bucata. Odată aleşi puieţii, se încep lucrările de pregătire a terenului care, indiferent că a fost utilizat în agricultură ori a devenit disponibil în urma defrişărilor altor specii de arbori, trebuie pregătit corespunzător. Chiar dacă poate părea doar o cultură forestieră, iar terenul nu ar avea nevoie de lucrările ce se aplică în cadrul culturilor agricole, puieţii de salcâm au nevoie ca solul să fie bine pregătit pentru a avea o dezvoltare corespunzătoare. În primul rând terenul trebuie curăţat, apoi arat şi chiar discuit, iar dacă nu a fost folosit foarte mult timp este necesară şi scarificarea. Adâncimea necesară pentru plantare diferă în funcţie de tipul de sol şi este cuprinsă între 8-15 cm, pentru cele cu un conţinut mare de nisip, şi 20-40 de cm pentru solurile care au fost împădurite. Salcâmul se dezvoltă foarte bine dacă beneficiază de un teren bine aerisit.

Pentru înfiinţarea unei culturi ce se întinde pe 1 ha sunt necesari între 5.000-7.000 de puieţi, în staţiuni de bonitate superioară, sau 8.000 – 10.000 în staţiuni de bonitate inferioară. Numărul de puieţi variază nu doar în funcţie de tipul terenului, ci şi în funcţie de tipul de cultură ales. Numărul mai mic de puieţi este recomandat pentru culturile a căror recoltare se va face când lemnul este la maturitate, iar culturile cu până la 10.000 de plante sunt cele agrosilvice, prin care se produce biomasă şi recoltarea se face la 1-2 ani, sistemul de plantare aplicat în cazul acesta fiind de 2 metri între rânduri şi 1 metru între puieţi.

Domnul inginer Dudău a realizat inclusiv un cost mediu pe care l-ar presupune înfiinţarea unui hectar de pădure de salcâm: 1.000 de lei sunt necesari pentru achiziţionarea puieţilor, 5.000 de puieţi cu un cost de 0,2 lei/bucata, la care se adaugă cheltuielile privind pregătirea terenului – 700 de lei şi alţi 300 de lei sunt necesari pentru cultivarea puieţilor în teren, un total de 2.000 de lei care asigură în 3-4 ani de la plantare propria pădure de salcâm.

„Au înnebunit salcâmii...“

Adaptabil la condiţiile de mediu vitrege, salcâmul, faţă de alte specii forestiere, are o creştere rapidă, în 2 ani poate ajunge la înălţimea de 2-3 metri şi are un ritm alert de înmulţire. O astfel de plantaţie devine rentabilă după 2-4 ani dacă lemnul este valorificat pentru cozi de unelte, însă adevărata producţie se poate observa după 15 ani, atunci când lemnul poate atinge volumul dorit. Însă profitul în urma înfiinţării unei plantaţii poate fi resimţit şi mai repede deoarece, la cultura agroforestieră, după 2 ani sunt suficiente flori pentru a obţine miere de salcâm. Însă, după 10 ani, atunci când se spune că „înnebunesc cu adevărat salcâmii“, se pot obţine chiar şi 1.000 de kg/ha. Odată cu trecerea fiecărui an, nectarul este tot mai mult şi mai calitativ.

Recoltarea lemnului poate fi realizată chiar şi după 2 ani de la plantare, însă producţia adevărată se obţine după 10-15 ani. Lemnul de salcâm poate fi folosit pentru foc, în construcţii – pentru mobilă şi parchet sau stâlpi pentru gard.

Chiar dacă acest tip de cultură nu este foarte cunoscută la noi în ţară sunt speranţe că rentabilitatea acesteia va fi dovedită şi vor fi tot mai mulţi adepţi care îşi vor înfiinţa propria pădure de salcâm, valorificând astfel chiar şi terenurile cu potenţial slab.

Loredana Larissa SOFRON

Abonează-te la acest feed RSS