reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2019

Hrănirea puilor, a fazanilor adulți și pierderile în fazanerie

Rațiile de hrănire pentru puii de fazani sunt alcătuite în așa fel încât să asigure necesarul de valori nutritive într-un echilibru corespunzător cu dinamica de creștere a puilor de fazan.

Rețete pe grupă de vârstă

Metabolismul și ritmul de creștere la puii de fazan sunt foarte active și, în consecință, până la deplina dezvoltare (care se consideră a fi la vârsta de 4 luni) se utilizează 3 rețete de hrană, diferite ca valoare nutritivă și energetică, fiecare potrivită cu nevoile organismului în stadiul de dezvoltare respectiv. Sortimentele furajere pe care le cuprinde rația puilor sunt: nutreț combinat, semințe de mei, cânepă și sorg, spărturi de cereale și verdeață. Pentru puii de fazan este recomandat a se utiliza următoarele tipuri de nutreț combinat:

  • pentru puii de 2-30 de zile (STARTER);
  • pentru puii de 3-70 de zile (GROWER);
  • pentru puii de 71-125 de zile (FINISHER).

Rețetele pentru pui sunt bogate în făinuri proteice de origine vegetală și sunt completate cu săruri minerale și de calciu care contribuie la dezvoltarea scheletului, ajutate de vitaminele A și D3. Grăsimea este generatoare de energie, fiind sintetizată din alimente cu ajutorul zaharurilor din cereale. Creșterea și colorarea penajului se asigură prin prezența în rețete a șrotului de floarea-soarelui și de soia, precum și a premixului care conțin aminoacizii esențiali din grupa sulfonică (metionină, cistină, lizină). Așa cum am mai menționat, este nerecomandat să se dea reproducătorilor nutreț combinat preparat pentru pui deoarece conține substanțe care reduc sau chiar opresc ouatul. Nutrețul combinat se prezintă sub formă de pulbere (făină) sau granule. Mărimea granulelor se dimensionează corespunzător vârstei puilor. Se livrează nutreț combinat cu granule de 1, 22, 4 și 4,5 mm. Hrănirea puilor de fazan pe grupe de vârstă și sortimente furajere se realizeaza astfel:

  • Hrănirea grupei de vârstă de 2­30 zile; granulație de maximum 1,2 mm Ø, puii se hrănesc cu nutreț combinat Starter, necesarul fiind 18 gr/zi/fazan.
  • Hrănirea grupei de vârstă de 31-70 zile; granulație maximum de 2,4 mm Ø, necesarul total de hrană pentru un pui, în această perioadă, este de 50 g/zi – nutreț combinat de creștere; 40 g/zi/fazan; semințe de sorg, mei; spărtură de cereale, grâu, porumb – 10 g/zi; verdeață la discreție.
  • Hrănirea grupei de vârstă de 71­125 zile; granulație maximum 4,5 mm Ø; necesarul de hrană pentru un pui este de 80 g/zi – nutreț combinat finisare – 60 g/zi/fazan; grăunțe și spărturi de cereale, 20 g/zi/fazan; verdeață la discreție.
  • Hrănirea grupei de vârstă de peste 121 de zile presupune un necesar de 80 g/zi/fazan, grâu, sorg, porumb și floarea-soarelui. Pentru fiecare gram de hrană consumată, în mod obișnuit necesarul de apă este de 2-2,5 ml pentru un pui și de 3,5 ml pentru un fazan adult.

Necesarul de apă crește odată cu vârsta, reprezentat în tabelul de mai jos:

Parametrii productivi

Productivitatea unei fazanerii trebuie să se încadreze în următorii parametri minimali, redați în calculul de mai jos, pentru 1,000 de făzănițe adulte, apte de reproducere

Producția de ouă

  • 1.000 de făzănițe x 37 ouă/făzăniță = 37.000 buc. ouă;
  • Ouă necorespunzătoare, maximum 10% = 3.700 bucăți.
  • Ouă bune de incubat: – minimum = 33.300 bucăți.
  • Pui de o zi, eclozați: – minimum 65 % = 21.645 bucăți.
  • Pierderi între 1­50 zile: – maximum 16,5 % = 3.571 bucăți.
  • Pierderi în stocaj, între 51.150 zile: – maximum 8% = 1.446 bucăți.
  • Pierderi în stocaj, între 151.300 zile: – maxi­mum 1% lunar = 830 bucăți.
  • Pui apți pentru valorificare (producție reali­zată): – minimum = 15.798 bucăți.

Calculele arată că într-o situație normală se obțin minimum 47% pui apți de valorificat din numărul inițial de ouă puse la incubat.

Pierderile, considerate normale din punct de vedere tehnologic, admise într-o fazanerie, sunt următoarele:

La puii fazan, între 1­50 zile, pierderea este de 16,5% din efectiv, între 51-150 zile pierderea este de 8,0% din efectiv, între 151-300 zile, lunar pierderea este de 1,0% din efectiv. Între 45­300 zile, la fiecare capturare pentru tratamente și livrări se pierde 1,0% din efectiv. În cazul reproducătorilor, de la introducerea în compartimentele de ouat și până la sfârșitul ouatului se pierd10% din efectiv.

  • Pierderile din efectiv care pot fi întâlnite în diferite stadii de dezvoltare a fazanilor sunt:
  • puii, după eclozare, pot deceda din cauza temperaturii scăzute în hale, a hranei insuficiente ori neraționată corespunzător;
  • neefectuarea tratamentelor preventive sau curative sau efectuarea lor necorespunzătoare;
  • nedezinfecția zonelor de creștere și a punctelor de hrănire;
  • nevaccinarea tuturor indivizilor;
  • absența sau neutilizarea filtrelor sanitare la intrările principale.

Laura ZMARANDA

Creșterea puilor de fazan în hale și în volierele de stocaj

Fazaneria Ghimpați din cadrul Ocolului Silvic Ghimpați, Direcția Silvică Giurgiu, este una dintre puținele rămase în țară. Cei care au în vedere înființarea unei crescătorii de fazani se pot raporta la modelul implementat acolo, îl pot readapta și dimensiona la propria capacitate economică. Pentru a veni în sprijinul celor care se gândesc la această afacere, inginerii Mihai Tache și Petre Gărgărea de la Fazaneria Ghimpați ne-au pus la dispoziție un material tehnic informativ.

Condiții necesare pentru puii de câteva zile

Pentru creșterea puilor în hale este necesară dotarea boxelor cu eleveuze, hrănitori și adăpători. Pentru creșterea puilor de fazan în hale cu boxe și eleveuze este necesar ca boxele să fie curățate și dezinfectate cu 2­3 de zile înainte de introducerea fiecărei serii de pui. Boxele pentru creșterea puilor au dimensiunile de 4 x 4 m. În fiecare boxă se montează o eleveuză electrică, plasată în centrul geometric al boxei. În interiorul halei de pui trebuie asigurată permanent o temperatură de 20­25°C. În primele zile, sub eleveuze temperatura trebuie să se mențină constantă și la nivelul de 33­35°C, măsurată sub centrul eleveuzei și la 5 cm de la sol. Ferestrele boxelor se vopsesc, de regulă, în roșu sau se acoperă cu hârtie pentru a crea semilumină, inducând astfel o stare de liniște puilor. Așternutul din interiorul boxelor poate fi format din coji de floarea­soarelui, paie de orz sau talaj cu firul subțire, de tipul celui pentru ambalaj. Atenție: talajul de foioase este dăunător! Stratul de așternut trebuie să fie de cel puțin 7 cm grosime, indiferent de natura lui. Condiția principală este ca așternutul să fie uscat și fără mucegai! Într­o boxă se introduc la început 350 de pui de o zi. În primele 3­4 de zile puii se țin pe un spațiu redus către centrul boxei, amenajat suplimentar cu ajutorul unui cerc de carton (P.F.L.) sub eleveuză, pentru a beneficia de căldură uniformă. După această perioadă, cercul se îndepărtează pentru ca puii să poată beneficia de spațiul întregii boxe. Colțurile boxelor se rotunjesc cu ajutorul unor bucăți de carton sau tablă, în scopul de a evita moartea puilor prin sufocare în colțuri. În zilele călduroase se deschid trapele din pereți pentru ca puii să poată ieși în volierele de creștere, însă numai după ce puii au împlinit vârsta de 6­7 zile. Puii se cresc în hale până la 45 de zile, după care sunt mutați în volierele de stocaj.

Semicaptivitatea într-un mediu apropiat de cel natural

Este recomandată cultivarea grădinilor de creștere cu lucernă, trifoi, ovăz, mei, în așa fel încât la ieșirea puilor din boxe aceștia să găsească o vegetație abundentă în grădinile de creștere din imediata apropiere. Volierele de stocaj sunt suprafețe împrejmuite și acoperite în care se introduc puii de fazan trecuți de 45 de zile, cu scopul de a fi crescuți până la valorificare. Acestea trebuie să aibă suprafața cuprinsă între 0,5­1 ha fiecare. Volierele de stocaj trebuie să ofere condiții cât mai variate și cât mai apropiate de cele naturale pentru creșterea și menținerea puilor în semicaptivitate. În acest sens, recomandăm ca pe suprafața solului în voliere să se cultive lucernă, sorg, porumb, floarea-soarelui și varză furajeră, care au perioada de vegetație diferită și vor asigura adăpostul și hrana naturală complementară pentru o lungă perioadă de timp. Perimetrul interior al volierelor de stocaj trebuie să fie cultivat cu porumb și sorg pe o bandă de 4­8 m, care să determine aterizarea fazanilor înainte de lovirea și accidentarea acestora de gardul perimetral de plasă de sârmă. Împrejmuirea, ca și acoperișul volierelor de stocaj se pot face din plasă de sârmă până la înălțimea de cel puțin 2 m. O înălțime mai mică stânjenește serios executarea lucrărilor agricole cu mijloace mecanizate.

Măsuri de protejare a volierelor

Plasa pentru împrejmuire trebuie să aibă ochiurile de 2,5 cm x 2,5 cm și să fie îngropată 30 cm în pământ pentru a opri pătrunderea răpitoarelor cu păr. Plasa de acoperire trebuie să aibă ochiurile hexagonale cu latura de 5 cm, bine încheiată, pentru a se evita evadarea fazanilor sau pătrunderea animalelor răpitoare (cu pene sau cu păr). Numărul puilor de fazan introduși în volieră trebuie să fie în raport cu suprafața acesteia, pentru că pentru fiecare fazan trebuie să se asigure o suprafață de minimum 5 mp în voliera de stocaj. În interiorul volierelor de stocaj se amenajează adăposturi cu acoperișul într-o singură pantă sub care se amplasează hrănitorile și adăpătorile. Instrucțiunile și experiența cer să se amenajeze cel puțin câte o hrănitoare și o adăpătoare pentru fiecare sută de fazani din volieră. În volierele de stocaj se așază din loc în loc grămezi de nisip cu cenușă pentru scăldatul puilor. În timpul iernii, în perioadele când cade multă zăpadă care mai are și tendința de a se lipi de plasa de acoperire, aceasta va fi scuturată în mod obligatoriu de echipe de muncitori, pentru a nu ceda sub greutatea zăpezii. Pentru prevenirea picajului, la introducerea puilor în stocaj se taie 3­4 mm din mandibula superioară a ciocului folosind instrumente speciale și se montează ochelari de plastic. În fiecare volieră se amenajează un tunel de prindere a fazanilor în vederea ambalării și livrării lor, de regulă într-unul dintre colțuri, cel mai apropiat de drumurile interioare.

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS