Când sună trenul în gara Vaslui, se aude până la Ion Țibireac acasă, la Muntenii de Jos. Acesta este un crescător adevărat în vârstă de 74 de ani, care iubește oile de când avea 8 ani. În urmă cu 10 ani, efectivul său de animale număra 5.000 de oi și 305 tăurași, dar în prezent a redus efectivul la doar 400 de oi, rasa Karakul, din lipsa forței de muncă și a vremurilor...

Ferma unde se fac simțiți anii bătrâneții

„Totul a început de la vârsta de 8 ani: vecinii aveau oi, noi nu aveam, am vândut doi cai, apoi am cumpărat în jur de 60 de oi! Am avut până la 5.000 de oi, 1.800 de miei și 305 tăurași în urmă cu 10 ani, dar în prezent am ajuns la un efectiv de 400 de oi, rasa Karakul, brumării și negre. Mi-a plăcut această rasă pentru că oile sunt mult mai frumoase decât celelalte, dar și pentru producția de lapte, care este în funcție de cum le selectezi; eu am oi Karakul care îmi dau și un kilogram de lapte; dacă nu ar avea lapte, nu ar crește mielul. Eu când am treabă, nici nu-mi este foame! Întâi fac treabă, mă duc la animale și, până nu le văd sătule, nu mănânc nici eu. Iar în zootehnie, dacă nu ești atent și te lași pe baza altuia să-ți facă treabă, falimentezi. Eu stau între ele și tot parcă nu sunt mulțumit“, își începe crescătorul vasluian fila de poveste.

A intrat în producție, ca agricultor, de la vârsta de 8 ani, iar la 74 de ani spune că niciodată nu a dus lipsă de forță de muncă ca acum, motiv pentru care nici nu a vândut mieii anul acesta!

„Niciodată nu m-am gândit să renunț! Oamenii buni au plecat în străinătate, sunt plătiți mai bine, noi nu-i putem plăti ca în afară. Am rămas mai mult aceia cărora le place șprițul, stau 3-4 zile sau o săptămână, pleacă, apoi vin alții. Acum, în perioada Paștelui, nu am tăiat niciun miel, nu am oameni cu cine să mulg oile, dar în zona Vasluiului se vinde în viu cu 17-18 lei/kg, iar până la toamnă scade prețul. Forța de muncă este cea mai mare problemă“, adaugă vasluianul.

Crescătorul vasluian, sancționat cu 600 de milioane de Direcția Muncii

Ion Țibireac este de părere că statul ar trebui să intervină și să subvenționeze sectorul zootehnic, ca urmare a lipsei ciobanilor și a exodului acestora.

„Mi-a venit control de la Direcția Muncii și mi-au găsit trei oameni în fermă, zilieri.

Mi-au dat amendă 600 de milioane, câte 200 milioane de persoană. Am făcut contestație, mi-au contopit două amenzi, dar una mi-a rămas. Mi-au zis să angajez oameni, eu le-am spus să-i angajeze ei, că eu îi plătesc, că ei azi vin, mâine pleacă, ba mai iau și cojocul și căciula, dacă nu ești atent mai iau și un miel în spinare și pleacă! Ar trebui statul să subvenționeze sectorul zootehnic. De exemplu, la 300 de oi să fie un cioban care să primească câte 2.000 lei cel puțin. Îi mai dau eu încă pe atât, dar să stea la oi. El preferă să meargă în străinătate, acolo câștigă mai mult, dar eu nu am cum să-i dau mai mult, trebuie să vând oile. Un cioban ajunge să mă coste pe lună 2.500 lei, plus mâncare, țigări, băutură, cazare. Într-adevăr, e greu și pentru ei.“

Rasa Karakul, căutată de arabi

Ion Țibireac a avut dintotdeauna Rasa Karakul de Botoșani și a făcut bani buni de-a lungul timpului.

„Eu am făcut bani de la oi, am vândut 12 ani material de prăsilă. Dădeam miei la selecție și de pe un berbecuț de prăsilă luam două vaci cu tot cu viței. Rasa Karakul o caută arabii, au său mult la coadă. Dacă nu le-am vinde arabilor mieii, cu subvenția pe care o primim ar trebui să renunțăm la oi de tot. Un berbec se duce la 120-130 kg, la vârsta de 3-4 ani, iar oaia la vârsta de 3 ani ajunge la cca 90 kg până la 100 kg. Din păcate, în țara noastră mulți nu mănâncă carne de miel, nici de oaie, dar care mănâncă o dată, mănâncă și a doua oară, este doar o concepție. Și laptele de oaie este mai gras ca laptele de vacă sau de capră“, specifică acesta.

„Anul 2022 a fost rău pentru noi, pentru Vasluiul nostru!“

Pe lângă ferma de animale, cunoscutul crescător de oi din județul Vaslui are și 100 ha cultură mare.

„Am aproximativ 100 de hectare teren arabil, 60 ha de lucernă, semăn porumb, ovăz. Previziunile pentru anul 2023 par a fi promițătoare. 2022 a fost un an foarte prost, nu am avut ploaie, porumbul nu s-a făcut, lucerna a fost puțină, dar ne-am descurcat cum am putut, am mai avut provizii din anii din urmă, a fost rău pentru noi, pentru Vasluiul nostru!“

Fără subvenție în anii următori, rămâne pământul pârloagă

În comparație cu efectivul de animale care a fost în anii ’90, în prezent abia dacă mai este un efectiv de 20%, adaugă fermierul.

„După Revoluție am fost la București cu cei de la Direcția pentru Agricultură Vaslui, au zis să meargă și un țăran la o ședință la Cotroceni. Încă de atunci am spus: „Domnule președinte, subvenționați medicamentele, că bântuie râia și păduchii în oi și o să rămânem fără animale în țară!“ Atunci am primit răspunsul scurt cu... nu există fonduri la bugetul de stat și nu ne pot ajuta. Din păcate, de câțiva ani buni efectivele de animale au scăzut drastic. După cum se vorbește că e posibil să nu mai dea nici subvenția în anii următori, rămâne pământul pârloagă, iar animalele vor dispărea“, încheie Ion Țibireac, unul dintre cei mai prosperi crescători de oi din județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că începând de marți, 28 martie 2023, eliberează adeverințe pentru beneficiarii DR 06 - Bunăstarea animalelor, care intenționează să acceseze credite în vederea finanțării activităților curente, de la instituțiile bancare și nebancare ce au încheiat convenții cu APIA, pentru anul de angajament 2023.

Astfel, potrivit convențiilor, la solicitarea scrisă a fermierului, APIA eliberează o adeverință prin care confirmă că acesta a depus cerere de plată aferentă anului de angajament 2023, pentru DR 06 – Plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine sau pachetul b) păsări.

Prin adeverință se confirmă valoarea de 85% din valoarea sumei solicitate în cererea de plată aferentă anului de angajament 2023.

Valoarea creditului va fi de până la 90% din suma înscrisă în adeverința cuvenită beneficiarului pentru Plățile privind bunăstarea animalelor, anul de angajament 2023.

Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA (FGCR) și Fondul Național de Garantare a Creditului pentru întreprinderi Mici și Mijlocii IFN – SA (FNGCIMM) garantează maxim 80% din valoarea fiecărui credit acordat de bănci fermierilor.

Reamintim fermierilor că potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 703/2013, cu modificările și completările ulterioare, sunt stabilite condițiile în care se vor încheia convențiile dintre instituțiile financiar-bancare și nebancare și APIA. Dobânda aferentă acordării creditelor va fi de RON-ROBOR 6M + maxim 2%.

În ce privește comisioanele practicate de instituțiile finanțatoare, APIA atrage atenția fermierilor care doresc să acceseze credite, să analizeze cu atenție sporită soluțiile de finanțare propuse de instituțiile financiar-bancare și nebancare în ceea ce privește costul acestora, astfel încât să aleagă modalitățile de finanțare care răspund cel mai bine necesităților proprii.

Până în prezent, APIA a încheiat Convenții cu următoarele instituții bancare și nebancare și cu cele două fonduri de garantare, respectiv Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii (FNGCIMM):

1. APIA - Alpha Bank - FGCR;
2. APIA - BCR - FNGCIMM;
3. APIA – BRD - FGCR;
4. APIA – Creditcoop - FGCR;
5. APIA – CEC Bank – FGCR/ FNGCIMM;
6. APIA - OTP Bank – FGCR/FNGCIMM;
7. APIA – Raiffeisen – FGCR;
8. APIA - Banca Transilvania – FGCR;
9. APIA – Unicredit Bank- FGCR.

Toate convențiile încheiate între APIA, instituțiile bancare și nebancare, respectiv FGCR/ FNGCIMM vor fi postate pe site-ul instituției: www.apia.org.ro, în secțiunea Convenții, Acorduri, Protocoale.

În inima Ardealului, acolo unde se întâlnesc dealurile cu munții Transilvaniei, există un loc pitoresc, autentic, pe care nici măcar modernismul zilelor noastre nu a reușit să-l deformeze, Mărginimea Sibiului. Oieritul este cea mai întâlnită îndeletnicire în această zonă, ne spune Ionuț Lungu, un tânăr crescător al locului care ne prezintă ferma familiei.

Ținutul stării de bine

„Întotdeauna familia mea a crescut animale, dar în urmă cu 10 ani părinții mei au hotărât să se ocupe doar de animale și așa s-a înființat ferma noastră din Mărginimea Sibiului. Am început în anul 2013 cu un efectiv de 500 de oi rasa Țurcană, efectiv pe care l-am menținut până în ziua de azi. Această rasă este cea mai bine adaptată zonei noastre de munte, rezistă foarte bine la frig; pe timp de iarnă le furajăm cu fân făcut de noi, iar pe timpul verii și cu porumb, pe care îl cumpărăm. Dacă ar fi să vorbim strict de efectivul de animale, ajungem cu investițiile undeva la 70.000 €, fără să luăm în calcul terenul pe care pasc animalele pe timpul verii, utilajele și investițiile în grajduri. Produsele lactate sunt vândute en-gros comercianților, iar tineretul îl dăm spre export. O astfel de fermă presupune multă muncă fizică, nopți nedormite, însemnă să uiți de sărbători, concedii și relaxare și e nevoie de multă dragoste pentru animale. Sfatul meu pentru cei care vor să meargă spre acest domeniu e să se încarce cu multă răbdare și perseverență pentru a reuși. Pe viitor mi-aș dori să modernizez ferma pe cât posibil, pentru a-mi mai ușura munca. După cum spuneam, dacă nu ești crescut de mic într-un astfel de mediu, este foarte greu să te adaptezi la maturitate. Pentru mine acest domeniu nu a fost o alegere, a fost un stil de viață“, ne-a transmis Ionuț Lungu.

Zonă etnografică unică

Mărginimea Sibiului este o zonă etnografică unică în România, situată la vest de Sibiu, limitată la sud de valea Sadului şi la nord de valea râului Sălişte, ce cuprinde 18 localităţi: Boiţa, Sadu, Râu Sadului, Tălmaciu, Tălmăcel, Răşinari, Poplaca, Gura Râului, Orlat, Fântânele, Sibiel, Vale, Sălişte, Galeş, Tilişca, Rod, Poiana Sibiului şi Jina.

Poziţia geopolitică a zonei, situată la graniţa de sud a Transilvaniei cu Ţara Românească şi în proximitatea Sibiului, puternic centru meşteşugăresc şi comercial, a oferit Mărginimii Sibiului câteva trăsături definitorii.

Localităţile şi-au dezvoltat o economie mixtă, bazată pe agricultură, creşterea animalelor şi meşteşuguri tradiţionale, cu pondere deosebită pe oierit.

Cea mai mare parte a satelor din zonă au păstrat puternice tradiţii spirituale şi etno-folclorice. Deşi progresiv construcţiile moderne le-au înlocuit pe cele vechi tradiţionale, atmosfera în Mărginimea Sibiului a rămas neschimbată.

Încă din cele mai vechi timpuri, aceste populaţii de oieri au fost şi sunt maeştri în prelucrarea lânii şi a pieilor. Pe aceste meleaguri aveţi posibilitatea să găsiţi biserici vechi, muzee (Muzeul Sibiel, unde există cea mai mare colecţie de icoane pe sticlă din Europa, Muzeul Sătesc Răşinari, ce cuprinde piese uzuale din ceramică, mobilier pictat, obiecte gospodăreşti şi meşteşugăreşti, Muzeul din Galeş, cu o impresionantă colecţie de costume populare, şi Muzeul Parohiei Ortodoxe din Sălişte, ce cuprinde obiecte şi cărţi vechi de cult), case memo­riale şi construcţii tradiţionale ţărăneşti.

Cu timpul, Mărginimea Sibiului a devenit un punct important al turismului rural românesc, aici dezvoltându-se numeroase pensiuni ce vă pot oferi condiţiile necesare petrecerii unui sejur de neuitat.

Atmosfera tipic ţărănească, păstrarea intactă a tradiţiilor şi obiceiurilor, ospitalitatea sătenilor măresc atractivitatea acestor locuri.

Beatrice Alexandra MODIGA

Concepția generală în ceea ce-i privește pe tineri spune că aceștia fug de zootehnie... Dar, odată cu criza locurilor de muncă lucrurile s-au schimbat. Mulți tineri au realizat faptul că o afacere bună în acest domeniu le poate asigura un trai liniștit. De la această idee au plecat și cei pe care vi-i prezentăm în rândurile de mai jos.

Ferma transformată dintr-un fost CAP

Gabriel Vlăduț Tăbăcaru din comuna Roșiești, județul Vaslui, împreună cu tatăl său deține o fermă de ovine cu un efectiv de 1.400 capete, alta de bovine și o fermă vegetală. Ferma a fost înființată în anul 2010, cu un efectiv de 300 de ovine și de atunci până în prezent a avut o dezvoltare continuă.

„Din dragoste de animale am ales să rămân alături de tatăl meu. Deținem și o fermă vegetală la care sunt administrator cu o suprafață de 250 ha, din care 100 ha arabil, iar restul pășune. De mic am avut un vis și o dragoste mai aparte pentru animale. Aveam în proprietate un grajd de la fostul CAP care fusese lăsat în paragină, iar în anul 2021 i-am găsit o nouă destinație, jumătate din el a fost reparat și consolidat, devenind ulterior o magazie pentru depozitarea cerealelor. M-am gândit să populez cealaltă jumătate cu vaci din rasa Bălțata românească de tip Simmental, unde urma ca în decembrie 2021 să apară primele 10 vițele.

În septembrie 2022 am mai achiziționat încă 7 juninci gestante. În prezent, la ovine avem două rase,  Merinos de Palas și Suffolk. La rasa Suffolk am ajuns prin metisarea Merinosului și am adus berbeci din rasa Suffolk, iar pe partea de vaci, Bălțată românească. Pe partea de furajare la ovine nu mergem pe o anumită rețetă, oaia nu este pretențioasă. În schimb, pentru vaci am achiziționat o remorcă tehnologică și urmăresc o anumită rețetă, iar la vacile cu lapte avem o producție medie pe zi/cap animal de 25 de litri“, specifică crescătorul vasluian.

La vârsta de 25 de ani să activezi în acest domeniu nu este chiar roz, iar cel mai important lucru este timpul pentru că ești legat de animale, adaugă tânărul crescător vasluian.

„Dar eu nu mă plâng. Dacă stai chiar și 10 minute în fermă te încarci cu energie, este ceva de nedescris. Pe partea de desfacere a produselor e puțin mai greu. Nu ai piață și nici preț. Mieii produși îi vindem la arabi, dar prețul nu ne este favorabil. Pe timpul verii ducem brânza la piață, iar laptele produs de la văcuțe îl distribuim pe plan local. Dacă nu ai dragoste față de animale, pasiune pentru ceea ce faci să nu te apuci pentru că după primul hop renunți, iar câștigul nu vine după o zi sau două“, încheie Gabriel Vlăduț Tăbăcaru.

Oile Texel, rasa de carne nepretențioasă...

Un alt bun exemplu este un tânăr crescător care face încrucișări cu rasa de ovine de carne Texel, în microferma sa din apropierea orașului Pașcani.

Eduard Daniel Cășăriu, un tânăr curajos, şi-a transformat gospodăria într-o microfermă. Este practic o afacere prin care aduce mai aproape de consumator produsele sănătoase din carne și lapte.

În contextul unei cereri tot mai mari de carne de oaie, în special din partea țărilor arabe, tinerii crescători români de ovine se văd nevoiți să se adapteze noilor cerințe ale pieței. Una dintre rasele căutate și de Eduard Daniel Cășăriu este Texel-ul olandez, recunoscută pentru calitatea foarte bună a carcasei, precum și pentru faptul că exemplarele nu sunt deloc pretențioase când vine vorba de hrană.

„Din copilărie mi-a plăcut viața la țară, să fiu înconjurat de animale și să am propria fermă. Întotdeauna am crescut animale în gospodărie alături de familie. Creșterea animalelor și mai ales a ovinelor o practic din pasiune. În anul 2020 aveam 10 oi, iar în prezent am ajuns la aproape 100 ovine și caprine și la un efectiv redus de vaci din rasa Bălțată românească. În acest moment merg pe baza metisului rasei de ovine Țurcană cu rasa de carne Texel. Femelele le țin pentru reproducere și doar masculii ajung către abatorizare. Îmi doresc să ajung la un număr mai mare de animale. Ca tânăr e destul de greu, dar și frumos. Dacă nu investești iubire și pasiune, nu realizezi nimic“, încheie Eduard Daniel Cășăriu.

Inflația de tineri a transformat zootehnia din cenușăreasă în zână, crescătorii noii generații aducând în fermele zootehnice pasiunea pentru lucrul bine făcut și oferind afacerii mai multă siguranță și potențial de dezvoltare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Răcăciuni, județul Bacău

Tânărul fermier Ciprian Valentin Pișta, în vârstă de 28 de ani, coordonează de la distanță, din Marea Britanie, ferma de ovine a familiei din comuna Răcăciuni, județul Bacău, înființată împreună cu cei doi frați gemeni. Din 2020, fiecare dintre ei a avut sarcini precise în această afacere în care investiția a fost de cca 120.000 de euro în întreaga fermă, dar și în cele 400 de capete de oi din rasa Țurcană.

Selecție riguroasă, de la 900 de animale s-a ajuns la 400 de capete

„Avem o fermă de ovine situată în județul Bacău, comuna Răcăciuni. Aici ne aflăm într-o zonă de deal, cu multe păduri, o zonă plăcută. În această activitate suntem implicați trei frați, eu și frații mei gemeni, Petru și Paul, în vârstă de 21 de ani. Paul lucrează ca angajat la o firmă de exploatarea lemnului și de fiecare dată când are ocazia ne ajută la fermă, iar când este foarte mult de lucru își ia liber să ne poată ajuta. De anul trecut a început și Petru să se implice, încât a ajuns să fie pionul principal care are grija animalelor la fermă. Eu sunt cu investițiile și cu ideile, ajut să fie ferma cât mai productivă. Pe timpul verii merg și eu în țară și lucrăm toți pentru pregătirea celor necesare pentru iarnă. Eu în Marea Britanie lucrez ca supervizor pe șantier, am salariul foarte bun, singurul motiv care mă ține acolo“, spune tânărul băcăuan.

Tânărul de 28 de ani a înființat ferma de la zero în anul 2020, chiar la începutul pandemiei, în luna aprilie. „Paul m-a convins să investesc în domeniul zootehnic. A spus că el se va ocupa de munca fizică pentru că eu nu aveam cum. La început am fost destul de sceptic, dar entuziasmul lui m-a convins. Am început cu un efectiv de 170 de oi mature în acea primăvară, din care am păstrat 30 de mieluțe ca să creștem efectivul. Un an mai târziu, în 2021, am mai investit până am ajuns la aproape 900 de animale, oi și capre. Practic, am cumpărat două turme întregi de la doi crescători. În toamna anului 2021 am făcut o selecție și am scăzut efectivul la 700 de capete. Pentru că nu aveam turma uniformă, am vândut animalele pentru reformă și pe cele de al căror aspect nu eram mulțumit. Anul trecut am mai făcut o selecție și mai amănunțită și am ajuns la un efectiv de 400 de capete. Am luat această decizie din cauza secetei de anul trecut și a lipsei de furaje“, spune crescătorul.

Profitul nu vine prea repede

Oile sunt din rasa Țurcană oacheșe, bale, breze și bucălăi, cele mai numeroase fiind oacheșele. „Ne plac mai mult ca aspect, ne plac și brezele, dar suntem în proces de a le înmulți. Vrem să ținem doar oile din varietatea oacheșă și brează. Sunt oi care ne plac datorită aspectului feței, brezele au o producție bună de lapte, dar și de carne. Furajarea lor se face zilnic, manual, de 4 ori pe zi. Dimineața le dăm porumb, la ora 10 le dăm lucernă sau fân, la ora 14 porumb, grâu, mazăre, orz, soia, floarea-soarelui și lucernă măcinate și amestecate, iar seara le dăm paie sau baloți de coceni. În această perioadă sunt și mieluții care primesc o tavă de lucernă și făină, pe care o dăm și oilor.“

Investiția inițială, mare

„Am investit în utilaje care să ne ușureze munca, în animale, construcții care să respecte condițiile pentru bunăstarea lor, închirierea de terenuri. Legat de desfacere, brânza și urda sunt produsele pe care le facem din laptele obținut și le vindem clienților proprii, iar mieii îi vindem intermediarilor. Nu obținem un preț foarte mulțumitor, dar este binișor. Cu lâna nu facem nimic, nici pe degeaba nu ai cui să o dai“, declară acesta.

Cei care vor să înceapă o astfel de afacere trebuie să țină cont de următoarele probleme pe care le-ar putea întâmpina. „Cu pășunile sunt mereu probleme. Pentru a obține pășune am fost de foarte multe ori la primărie până am primit. În zootehnie trebuie să te împaci cu ideea că mereu trebuie să îți dedici timpul fermei, nu găsești om de bază care să facă asta în locul tău. Profitul nu vine prea repede. Trebuie să îți placă haiducia, mereu în câmp și mereu lângă ele. Trebuie să fii pregătit dacă plouă sau ninge, este cald sau frig, trebuie să fi mereu lângă animale ca să ai performanțe.“

„Vrem să facem și agroturism, să primim vizitatori, să vadă cum este viața la stână și pe perioada nopții să se poată caza tot la stână, în căbănuțe frumoase și primitoare. Seara să stea la foc de tabără și să savureze preparatele făcute la stână și să se delecteze din pastramă de berbecuț și din mielul făcut la ceaun afară la foc“ - Ciprian Valentin Pișta

Planul familiei Pișta pe viitor este să își mențină turma la un efectiv de minimum 350 oi mame. Cei trei frați vor ca toate oile să fie riguros selectate deoarece aduc un profit aproape dublu față de o oaie oarecare. Vor să construiască saivane moderne, să extindă și culturile pentru a-și permite să producă toate furajele fără probleme și să nu mai fie nevoiți să cumpere.

Beatrice Alexandra MODIGA

Creșterea ovinelor reprezintă o tradiție multiseculară, fiind activitatea de bază a unui însemnat număr de crescători de animale, această specie oferind activități tradiționale privind prelucrarea unor produse din lapte, carne, lână cu un pronunțat caracter specific local sau regional (brânzeturi, specialități din carne de oaie, precum și articole de îmbrăcăminte, obiecte artizanale, instrumente pentru prelucrarea produselor (ustensile de inventar ale stânii, ateliere de cojocărie, confecționarea pălăriilor tradiționale, ateliere pentru ţesături etc).

Avantajele economice (materiale şi financiare) pe care le oferă această specie de animale au determinat ca în ultimii ani dinamica efectivelor totale și de oi mame existente în gospodăriile populației să aibă o evoluție constantă, cu unele creșteri naturale prin menținerea în efectiv a mieluțelor pentru înlocuirea reformelor sau a animalelor vândute în viu, sacrificate, moarte, dispărute, creșteri evidente faţă de alte specii de animale care se cresc în ţara noastră (bovine, cabaline, porcine).

O condiție esențială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate, cantitativ şi calitativ, o constituie starea de sănătate a animalelor, condiţie care determină o preocupare importantă a serviciilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor în perspectiva prevenirii bolilor transmisibile la animale, protejarea populaţiei de bolile transmisibile de la animale la om, protecţia şi bunăstarea animalelor, asigurarea pieţei de consum cu produse animaliere cu origine cunoscută şi salubre, activităţi care se desfăşoară în contextul unui larg cadru legislativ specific.

Îngrijirea ovinelor crescute în sistem tradițional pe durata unui an este extrem de importantă din punct de vedere tehnologic, dar și pentru felul în care această specie reușește să reziste unor boli nespecifice (tehnopatii) generate de nerespectarea condițiilor de creștere și exploatare sau față de boli cauzate de viruși, bacterii ori paraziți.

Pentru a asigura o stare de sănătate bună se impune monitorizarea permanentă a efectivului de ovine prin examene clinice, prin respectarea normelor tehnologice, a normelor de furajare și adăpare, a condițiilor de igienă și prin examene anatomo - patologice, la animalele moarte sau sacrificate, după caz, acțiuni în responsabilitatea proprietarilor de animale și a medicilor veterinari de liberă practică, organizați în condițiile legii, în baza unui contract de colaborare.

Măsurile de monitorizare, prevenire și combatere a bolilor la ovine, pe parcursul unui an, se desfășoară având în vedere specificul acțiunilor care sunt grupate în acțiuni obligatorii, la cerere și de necesitate, iar după sezon, în acțiuni derulate în funcție de anotimpul în care ne aflăm, animalele fiind fie în perioada de stabulație, fie în cea de pășunat.

În perioada de stabulație a ovinelor, respectiv în lunile decembrie –  martie, sunt recomandate următoarele acțiuni sanitar-veterinare:

• Adăpostirea ovinelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă și a stării fiziologice, care să asigure în principal densitatea şi normele de bunăstare și biosecuritate la parametrii normali (aşternut curat, spaţii dezinfectate şi văruite, microclimat).
• Inspecția zilnică a efectivului de ovine, acordându-se o atenţie specială la aspectul corporal în ansamblu, la mişcările animalelor, la rumegare, la schimbările de comportament, existenţa unor diverse răni sau plăgi şi starea ongloanelor.
• Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorilor fetale şi a straturilor de aşternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.
• Ovinele bolnave sau rănite să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu aşternut uscat şi confortabil şi să fie consultate de medicul veterinar.
• Controlul general și permanent al furajării prin administrarea unor rații echilibrate nutritiv în condiţii igienice, aditivate cu suplimente minerale adecvate şi cu un aport mai mare pe bază de cereale, evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni grave.
• Controlul stării de întreținere a mieilor, asigurând o cantitate suficientă de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, suplimentarea furajării lor prin acces treptat până la înţărcare, la alte sortimente de furaje proaspete, fibroase sau concentrate şi la apă de calitate, la discreţie.
• Administrarea la miei în primele două săptămâni după fătare, preventiv, a vitaminei E și a Selenitului de Sodiu, injectabil, 2 ml/10 kg greutate vie, subcutanat.
• Efectuarea unor acțiuni imunoprofilactice importante pentru această perioadă, vaccinarea contra anaerobiozei, a avortului salmonelic și agalaxiei. Se efectuează și acțiuni antiparazitare prin controlul pentru depistarea scabiei, izolarea și tratarea animalelor cu leziuni locale, controlul ongloanelor și tratamentul contra necrobacilozei și a altor îmbolnăviri podale.
• Efectuarea cu trei săptămâni înaintea ieșirii la pășune a tratamentelor împotriva fasciolozei, a dictiocaulozei și trichostrongilidozelor la toate categoriile de vârstă, cu excepția mieilor din anul curent;
• Vaccinarea anticărbunoasă și contra enterotoxiemiei la miei, vaccinarea antirabică și deparazitarea câinilor ciobănești

În perioada de pășunat, pentru a prevenii dereglările metabolice, prin trecerea de la furajarea uscată în perioada de stabulaţie la păşunat, precum şi pentru asigurarea protecţiei animalelor de unele boli bacteriene, virale, sau parazitare transmisibile, cu implicaţii majore asupra stării de sănatate a animalelor şi implicit a producţiei animaliere, se recomandă crescătoriilor de ovine, în colaborare cu medicii veterinari, să respecte măsurile şi acţiunile specifice ce se impun în această perioadă, respectiv:

• Stabilirea trupurilor de păşuni delimitate pentru fiecare specie şi categorie de animale, să execute lucrări de întreţinere a suprafeţelor de păşune prin defrişări de arboret, fertilizări, supraînsămânţări (unde este cazul), amenajarea umbrarelor şi a locurilor de refugiu, să asigure surse suficiente cu apă potabilă şi să efectueze alte lucrări necesare pentru a se asigura toate condiţiile necesare animalelor pe perioada păşunatului.
• Efectuarea unui riguros examen sanitar-veterinar, nefiind acceptate pe păşuni decât animalele sănătoase.
• Deparatizarea internă şi externă a ovinelor pentru a preveni infestarea pajiştilor, a altor animale şi a oamenilor, prin îmbăierea antiscabioasă (mai-iunie); tratamente contra monesiozei (aprilie-mai) tratamente de necesitate împotriva dictiocaulozei la miei (iunie) şi deparazitarea câinilor de pază de la turmele cu animale.
• Supravegherea ovinelor prin prelevarea de probe specifice privind incidenţa Bluetongue (boala limbii albastre) și a scrapiei, supravegherea pentru mamite și hemosporidioze (babesioze, anaplasmoze, teilerioze).

Calendarul tratamentelor la ovine se continuă toamna, adică în perioada lunilor septembrie, noiembrie, când se recomandă următoarele acțiuni:

• Examene serologice pentru depistarea Brucella ovis, Brucella melitensis și paratuberculozei.
• Efectuarea acțiunilor antiparazitare: tratamente contra fasciolozei. a dictiocaulozei și a paraziților gastro-intestinali, tratamente generale și locale pentru scabie.
• Curățirea, dezinfecția, deparazitarea, demuștizarea și pregătirea saivanelor pentru o nouă perioadă de stabulație.

Aceste acțiuni, care în principal sunt în interesul crescătorilor de ovine, nu pot fi eficiente decât printr-o colaborare permanentă între crescătorii de animale, asociațiile de profil şi medicii veterinari, respectându-se cu strictețe legislația din domeniu.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Implementarea unor măsuri specifice în perioada de pregătire și de desfășurare a campaniei de fătări asigură crescătorilor de ovine obţinerea unui indice de natalitate ridicat, prin care se pot înlocui animalele valorificate, reformate sau moarte. De asemenea, se pot obține venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum şi o creştere numerică a efectivului.

Campania de fătări la ovine se desfăşoară, în sistemul tradiţional, începând cu ultima decadă din ianuarie, luna februarie şi uneori prima decadă a lunii martie, în funcţie de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducţie.

Pentru ca această activitate să se desfăşoare în condiţii optime şi să nu fie afectată starea de sănătate a oilor mame sau a mieilor, se recomandă crescătorilor de ovine să asigure, indiferent de dimensiunea efectivului, următoarele:

• Identificarea şi înregistrarea în Baza Naţională de Date a ovinelor din exploataţie şi a mieilor nou-născuţi.
• Adăpostirea ovinelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea şi normele de bunăstare și biosecuritate la parametrii normali (aşternut curat, spaţii dezinfectate şi văruite, microclimat).
• Compartimentarea adăpostului în funcţie de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei)
• Suprafaţa totală de adăpostire pentru toate animalele şi dimensiunea grupului se determină în funcţie de vârstă, mărime şi alte caracteristici biologice ale ovinelor, densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mişcare animalelor, respectiv de 1,5 m² pe cap de oaie adultă și 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţă minimă de 2,5 m² pe cap de adult și de 0,5 m² pe miel.
• Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18-20°C, coeficientul de luminozitate, 1:12 - 1:15, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% şi împrospătarea continuă a aerului prin ventilaţie naturală.
• Menţinerea în stare de igienă şi funcţionare a echipamentelor din adăposturi, respectiv sistemele de iluminare, de încălzire şi de ventilaţie.
• Ovinelor care nu sunt ţinute în adăposturi închise trebuie să li se asigure accesul la apă şi la hrană și protecţia necesară împotriva intemperiilor și contra animalelor de pradă,
• Hrana administrată zilnic ovinelor, în această perioadă, trebuie să fie echilibrată nutritiv, furnizată în condiţii igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate şi cu un aport mai mare pe bază de cereale.
• Să se asigure un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan şi să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate.
• Protejarea surselor de apă şi furaje pentru a nu fi supuse îngheţului şi evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni grave.
• Mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puţin primele opt săptămâni de viaţă. Se recomandă ca, la sfârşitul primei săptămâni de viaţă, mieii să aibă acces treptat până la înţărcare, la alte sortimente de furaje proaspete, fibroase sau concentrate şi la apă de calitate, la discreţie.
• Administrarea la miei, în primele două săptămâni după fătare, preventiv, a vitaminei E și a Selenitului de Sodiu, injectabil, 2 ml/10 kg greutate vie, subcutanat.
• Inspectarea zilnică a efectivului de ovine, acordându-se o atenţie specială următoarelor aspecte: corporal în ansamblu, mişcărlie animalelor, rumegare, schimbările de comportament, existenţa unor diverse răni sau plăgi, starea ongloanelor.
• Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorile fetale şi a straturilor de aşternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.
• Ovinele bolnave sau rănite trebuie să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu aşternut uscat şi confortabil, şi să fie consultate, de un medic veterinar.
• Asigurarea cu personal corespunzător din punct de vedere numeric şi al cunoștințelor de bunăstare, inclusiv în manipularea oilor, a mieilor, stăpânirea ulterior a tehnicilor de mulgere şi tundere a oilor.

În toată această perioadă crescătorii de ovine, asociațiile profesionale trebuie să colaboreze permanent cu personalul sanitar veterinar pentru monitorizarea stării de sănătate a ovinelor, precum şi pentru efectuarea unor acțiuni sanitare veterinare preventive sau curative ce se impun. 

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Creșterea animalelor a fost ocupația de bază a familiei Sur, iar fiul Adrian Sur a hotărât să mențină această tradiție. Este proprietarul unei ferme de animale care numără 1.000 ovine în comuna Ceanu Mare, județul Cluj.

Ciobănaș cu o turmă de 1.000 de oi

Tânărul crescător Adrian Sur are doar 23 de ani, iar la vârsta fragedă de 8 ani a început să îndrăgească oile, ne mărturisește acesta.

„Totul a început în urmă cu 24 de ani, când părinții mei au început un business în zootehnie doar cu 40 de oi. În prezent, împreună cu fratele meu am ajuns la un efectiv de aproximativ 1.000 de oi, creștem doar oi Țurcane de varietate bucălaie deoarece acestea ne sunt dragi și se acomodează cel mai bine la zona în care pășunăm. Pe timpul iernii furajarea o facem manual, dându-le la oile cu miei două mese pe zi de fân, paie și lucernă, iar porumb mănâncă la discreție, având hrănitoarele între ele timp de 80-90 de zile“, adaugă crescătorul clujean.

În fiecare an, în ferma de la Ceanu Mare Adrian Sur produce miei pentru piața arabă, iar pe viitor are în vedere modernizarea fermei. „Prețul mielului este mult prea mic în comparație cu cheltuielile pe care le avem. Lâna este un produs nesemnificativ deoarece o dăm pe gratis. Celor care vor să investească în oierit le spun că, dacă nu le este drag de oaie și nu sunt dispuși să stea 24 ore din 24 lângă ele, să nu se apuce de meseria asta. Pe viitor vreau să-mi modernizez ferma și să-mi măresc efectivul de oi, iar, dacă Dumnezeu mă va ajuta, o să fie o fermă cu cele mai bune condiții de trai pentru oi“, încheie fiul Adrian Sur.

Țara noastră este fruntașă la export

În continuare țara noastră este printre cele mai mari producătoare de ovine. An de an, în România se cresc milioane de capete de oi, mioare și berbecuț. În 2019, dar și în 2020 am avut peste 8 milioane de oi și mioare. La această cifră se adaugă alte peste 10 milioane de berbecuți. Și la capitolul export suntem fruntași. În 2019 am exportat carne de ovine în valoare de peste 40 de milioane de euro, însă cifra a scăzut în 2021 spre puțin peste 15 milioane de euro din cauza pandemiei. Deşi exportăm cantități impresionante, am şi cumpărat carne de miel de peste 5,5 milioane de euro doar anul trecut.

Izvorul ideilor de business în zootehnie nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât nevoile, cât și vechile generații de crescători. Lumea Satului a pornit în căutare de idei prospere de afaceri, într-un proiect menit să pună în lumină spiritul antreprenorial, în care atenția se îndreaptă spre ferma de animale.

Beatrice Alexandra MODIGA

Avem o țară preponderent agrară, care are avantajul unor condiții de relief și de climă care permit dezvoltarea zootehniei în toate regiunile țării. În plus, în patrimoniul genetic pe care îl deținem există rase adaptate pentru toate formele de relief. Cu toate acestea, în anumite sectoare de activitatea, zootehnia a înregistrat un regres în ceea ce privește numărul de efective. În rândurile următoare vă prezentăm o sinteză statistică a zootehniei din ultimii ani, realizată de Institutul Național de Statistică.

A crescut numărul de capre și oi, dar avem mai puține păsări, vaci și porci

Potrivit rezultatelor cercetării statistice „Efectivele de animale și producția animală, în anul 2020“, întreprinse în cadrul Institutului Național de Cercetare făcută în publică în 2021, față de anul precedent, efectivele de ovine şi caprine au crescut, iar efectivele de bovine, porcine şi de păsări au scăzut.

Numărul total de bovine la 1 decembrie 2020, față de 1 decembrie 2019, a scăzut cu 0,6%, iar efectivul matcă (vaci pentru lapte, bivolițe pentru reproducție și juninci pentru reproducție) a crescut cu 0,7%. Numărul total de porcine şi efectivul matcă (scroafe de prăsilă) au scăzut cu 2,2%, respectiv cu 0,1%. Atât numărul total de ovine şi caprine, cât şi efectivul matcă (oi, mioare şi capre) au crescut cu 1,2%, respectiv cu 0,6%. Numărul total de păsări şi numărul de păsări ouătoare adulte au scăzut cu 6,5%, respectiv cu 10,5%.

În anul 2020, comparativ cu anul 2019 s-au constatat următoarele:

– greutatea animalelor şi păsărilor destinate sacrificării pentru consum a scăzut cu 4,7% la ovine şi caprine, cu 3,4% la bovine, cu 2,7% la porcine şi cu 0,7% la păsări;

– producția totală de lapte a fost cu 1,2% mai mare;

– producția de lână a scăzut cu 3,2%;

– producția de ouă a scăzut cu 2,4%.

Ce locuri ocupăm în topul Uniunii Europene

Statisticile emise de INSE arată că, în cazul efectivelor de bovine, la sfârșitul anului 2020, România s-a situat pe locul nouă în Uniunea Europeană, după Franţa, Germania, Spania, Irlanda, Italia, Polonia, Olanda şi Belgia. În ceea ce privește densitatea la 100 ha teren, ţara noastră s-a aflat pe locul 20 din cele 22 de ţări prezentate, fiind urmată de Grecia şi Bulgaria. La efectivele de porcine, România s-a situat pe locul nouă în Uniunea Europeană, după Spania, Germania, Franţa, Danemarca, Polonia, Olanda, Italia şi Belgia. În ceea ce privește densitatea la 100 ha teren, ţara noastră s-a aflat pe locul18, din cele douăzeci şi două de ţări prezentate, fiind urmată de Grecia, Slovacia, Lituania şi Bulgaria. La efectivele de ovine şi caprine, România s-a situat pe locul doi în rândul statelor membre, după Spania. În ceea ce priveşte densitatea la 100 ha teren, ţara noastră s-a aflat pe locul doi din cele 14 ţări prezentate, după Grecia.

• În luna martie 2022, faţă de luna februarie 2022, numărul sacrificărilor şi greutatea în carcasă au crescut la toate speciile de animale și păsări.
• În comparaţie cu luna martie 2021, numărul sacrificărilor și greutatea în carcasă au crescut la bovine și la păsări, iar la porcine, ovine și caprine au scăzut.
• Evoluţia efectivelor de animale în perioada 2006 – 2020 arată că numărul bovinelor a scăzut continuu din anul 2006 până în anul 2011, ajungând la 1988,9 mii capete. Din anul 2011 până în anul 2020, efectivele de bovine s-au menţinut la un nivel aproximativ constant, reprezentând 65,1% în anul 2020, faţă de anul 2006. Efectivele de porcine au scăzut, ajungând la 55,0% în anul 2020 faţă de anul 2006. Efectivele de ovine şi caprine au început să crească, atingând în anul 2020 un nivel de 12.094,8 mii capete, respectiv cu 43,9% mai mult faţă de anul 2006.

Laura ZMARANDA

Îndeletnicirea românilor cu creșterea oilor și a caprelor este atât de veche încât prima atestare documentară a poporului nostru este dată prin expresia „Pastores romanorum“. Crescătorii au știut dintotdeauna că o hrănire adecvată a oilor gestante duce la miei mai grași și sănătoși, mai multe fătări gemelare și mai mult lapte. Hrănirea în special pe timpul iernii cu furaje combinate de completare ajută foarte mult la îndeplinirea obiectivelor crescătorilor. Practica pastorală presupune concentrarea fătărilor în intervalul ianuarie – martie al fiecărui an. La fătare, mieii au o greutate care variază între 2,5-3,5 (de exemplu Țurcana) și 4,5-5,5 kg (de exemplu Cap Negru de Teleorman). Studiile au arătat faptul că greutatea la fătare influențează evoluția ulterioară a mieilor, astfel încât se recomandă acordarea unei atenții deosebite tehnologiei de hrănire din timpul ultimei perioade de gestație a oilor, dar și din timpul îngrășării mieilor.

În general, mieii îngrășați în sistemul tradițional înregistrează sporuri medii zilnice (S.M.Z.) de 0,125 kg, ceea ce corespunde unei perioade de îngrășare de minimum 90 de zile pentru a atinge greutatea ideală de 15 kg în viu. Un calcul simplu demonstrează faptul că doar mieii fătați înainte de ultima decadă a lui ianuarie vor putea atinge greutatea scontată în perioada prepascală.

Pentru a optimiza aceste performanțe, IBNA Balotești vă pune la dispoziție gama sa de nutrețuri combinate destinate rumegătoarelor mici.

Conform studiilor efectuate de cercetătorii IBNA, administrarea de nutrețuri combinate îmbunătățește performanța mieilor cu până la 60%, crescând sporul de la 0,125 la 0,200 kg, ceea ce se traduce în reducerea perioadei de îngrășare cu cca 37,50%, diferență ce se „cuantifică“ în buzunarul fiecărui crescător de ovine/caprine.

FCComplete (Nutrețuri combinate)

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea- soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

FCComplete (Nutrețuri combinate)

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

FCComplementare (Concentrate proteino-vitamino-minerale)

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

OFERTĂ COMERCIALĂ

Ing. Filip ILIESCU

Date contact:    E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.;    Telefon: 0733.679.823

Crescătorii de oi și capre se confruntă cu mari probleme în găsirea celor dispuși să se angajeze ca ciobani. Proprietarii de animale nu mai găsesc personal, chiar dacă le dau 3.000 de lei în mână. Ciobanii cu experiență au plecat în străinătate pe un salariu mult mai mare și condiții mai bune. Care sunt motivele și cum văd fermierii lipsa forței de muncă din acest sector aflați în articolul de mai jos.

În ultima perioadă, tot mai mulți proprietari ai turmelor de animale fac eforturi mari pentru găsirea unui cioban serios, care să aibă grijă de o turmă de animale, în schimbul unei locuințe cu condiții foarte bune și a unui salariu decent. Cert este că o astfel de meserie este pe cale de dispariție, de la condițiile vitrege de muncă invocate de ciobănași, până la un salariu de subzistență, fără o carte de muncă. Toate acestea îi fac pe mulți să aleagă drumul străinătății.

Ciobănia e pe ducă... Oaia are 100 de secrete

„Care sunt ciobani și au oile lor ori sunt la oi de ani mulți“, este de părere Ioan Suciu, un crescător de ovine din Făgăraș, Brașov.

„Există cei care merg la oi câte o lună, două, trei. Nu sunt ciobani decât foarte puțini, o fac de forță majoră, nu de plăcere, pentru un ban sau o sticlă de rachiu. Din urmă nu mai vine nimeni care practică această meserie; puțini tineri se mai îndreaptă către oierit. Când nu or mai fi aceștia, care mai știu din trecut despre oi, s-a dus ciobănia! Oi vor fi, dar în garduri nepăzite! Și mulți dintre proprietarii de oi nu au habar de animale, ce să învețe ciobanii de la ei? Sunt destui cu oi care nu știu să mulgă, tundă, curețe, sau să păzească o oaie! Se uită la o oaie ca curca-n lemne! Oaia are 100 de secrete și nu are cine să le mai învețe.“

Pe cont propriu...

Realitatea este că o parte dintre proprietari preferă să facă totul în familie, să se descurce pe cont propriu, spun că este mult mai rentabil. De această părere este și Natalya Miksha, din Timișoara.

„Să ai cioban înseamnă să fii sluga lui, să stai după el să dea la animale apă, să le ducă la păscut, nu să le țină la umbră, să-i gătești și să-i plătești o grămadă de bani. Eu singură îmi îngrijesc cele 400-500 capre, eu le mulg, eu le pasc, eu fac brânza. Doar vara este nevoie de ajutor la muls și atât. Acum instalăm gard electric și voi fi o doamnă, o să am timp și de odihnă la prânz, și de casă, și de copii. Nu costă gardul electric cât costă ciobanul pe o singură lună, doar nervi consumați cu ei. De exemplu, aparatul de muls de 6 posturi costă sub 5.000 lei. Trebuie angajați 1-2 oameni din sat care au familie, casă, să vină negreșit la muls, de 2 ori pe zi, împreună cu unul din proprietari, și în rest program lejer, rânduială lângă stână.“

De cealaltă parte, proprietarii turmelor se plâng că ciobanii pleacă după câteva zile de muncă pentru că viața la stână e grea. Unii stau doar până văd primii bani. Cu această situație se confruntă și Simon Marian Biba, din Gura Siriului, Brașov. Cu toate că oferă un salariu de 3.000 de lei/lună, acesta ne mărturisește că ciobanii fug de fermele de capre în favoarea celor de ovine.

„Este extrem de greu! Aproape imposibil! Foarte greu se găsește un cioban, am 100 de capre, ofer un salariu de peste 3.000 de lei și tot nu găsesc om bun. Păi de aceea nu găsesc eu oameni, că stau unii pe 1.500 lei pe lună la 400 de oi, munciți până nu mai puteți, la 100 de capre vă e frică, vă mănâncă caprele? Eu am curajul să dau și banii înainte, dar să fie om capabil“, mărturisește crescătorul.

Fără o pensie, este greu la bătrânețe!

Greu nu le-ar fi dacă ar fi plătiți mai bine sau să li se facă o carte de muncă, este de părere Marian Marian din Romina, Caraș-Severin.

„Să beneficieze și ei de o pensie, că majoritatea ciobanilor la bătrânețe ajung bolnavi din cauza statului prin ploaie, vânt etc. și, fără o pensie, este greu.“

Cu subvenția din ziua de astăzi, toți spun că se numesc crescători. Dar, dacă vrei să crești oi, trebuie să cunoști meserie de cioban, este de părere Petru Niță din Boroaia, Suceava.

„Cei care au avut ciobani au în continuare, cei care nu au, nici nu o să aibă pentru că ciobanii nu mai sunt ce erau odată, care mai sunt își văd de treaba lor, acolo unde sunt, nu umblă din târlă în târlă. Crescătorii le promit marea și sarea și, când își cer drepturile, îi bat sau le dau bani mult mai puțini. Mulți ciobănași au pățit așa, au ales să nu mai meargă la oi și au plecat în străinătate, că trebuie să trăiască cumva. În plus, au rămas și cam puțini.“

Doar o experiență turistică?

Fie că rămân în țară, fie că merg în străinătate, ciobanii ar putea oferi și o experiență turistică. România, alături de alte 8 țări, cere ca obiceiul transhumanței să fie înscris în patrimoniul cultural imaterial al umanității. Astfel, oamenii ar putea călători odată cu turmele, ar vizita stâne și ar putea afla mai multe despre meșteșugul oierilor.

Beatrice Alexandra MODIGA

Alexandru Alin Pașaniuc din comuna Țibănești, județul Iași, este un tânăr crescător de ovine, cu un efectiv de 500 capete. În 2019 acesta s-a întors din străinătate și a început să facă din materia primă obținută produse din cheag natural. Problema forței de muncă, scumpirea combustibilului și a furajelor l-au ambiționat și mai mult pe ieșean și intenționează să deschidă cu ajutorul fondurilor europene un laborator de procesare a brânzeturilor.

Fără un efectiv suficient de mare, nu te menții pe piață

„Am început cu un efectiv de 50 de capete, ulterior am mai achiziționat oi și capre, iar în prezent avem un efectiv de cca 500 de capete. Rasa de la noi din fermă este predominant Țurcană. Încercăm de doi ani să facem și ameliorarea rasei, achiziționând berbeci cu certificat de origine. Sperăm să ajungem la un nivel genetic cât mai înalt pentru a obține produși de calitate din această specie, care sunt rezistenți la boli, dar și la vremea mai puțin favorabilă“, ne mărturisește crescătorul ieșean.

Tânărul din Țibănești spune că a ales această rasă mixtă pentru că nu sunt necesare condiții speciale pentru a putea întreține un efectiv mai mare de animale. „Pentru că celelalte rase au nevoie de condiții deosebite, nu putem să ținem multe animale. Eu îmi doresc să cresc efectivul de animale pentru că îmi place acest sector și, în al doilea rând, consider că, dacă nu ai un efectiv suficient de mare, nu reușești să te menții pe piață. Piața cărnii din România este foarte puțin dezvoltată, majoritatea produșilor se duc către export în țările arabe și, neavând un efectiv mare, nu poți încheia un contract serios cu o persoană din afara României.“

Cei mai mulți bani se duc spre producția de fân

În acest an crescătorul ieșean a avut costuri de producție mult mai mari față de alți ani. „A fost un an secetos și s-a scumpit foarte mult combustibilul. Scumpirea motorinei, în general, face să fie mai mare prețul mielului pentru Paște. Avem costuri mult mai mari pentru a produce fân, acolo se duc cei mai mulți bani, iar în ceea ce privește cerealele, dacă ne raportăm la anul trecut, am achiziționat cereale la cca 0,90 de bani/kg. Anul acesta prețul a ajuns să fie de 1,5 lei/kg. Noi, din păcate, nu putem să dublăm prețul mielului pentru că vindem local și nu există putere de cumpărare. Costul de întreținere pe iarnă, pe perioada de stabulație la o oaie, este undeva între 250-300 lei/cap de animal, ceea ce este mult, mai ales dacă ne raportăm la câștigul pe care îl ai de la un miel de 10 kg. Dacă noi o să-l vindem cu 35-40 lei/kg, costul acesta nu acoperă nici mâna de lucru, nu mai vorbim de furaje, fân, cereale și porumb“, specifică Alexandru Alin Pașaniuc.

Mulsul mecanizat nu este rentabil în cazul oilor

Una dintre problemele cele mai mari din acest sector este lipsa forței de muncă. „Efectiv, nu găsim oameni ca să putem merge înainte. Eu sunt un fermier care a încercat mulsul mecanizat, dar nu este rentabil. La un număr de animale atât de mare durează foarte mult mulsul, chiar dacă este mecanizat. Am făcut o sală de muls portabilă, doar că nu și-a dovedit eficiența. Să mulgem 400 de oi dura în jur de 3 ore și jumătate, aproape 4 ore. Este foarte mult și de aceea am ales tot mulsul manual, doar că este foarte greu să găsești un cioban bun, să știe să mulgă, să fie responsabil pentru ceea ce face. Probabil pe viitor voi ține oile doar pentru a obține miei pe care să îi vindem la export, în august. Piața brânzei este vastă, este loc pentru toată lumea, niciodată nu rămânem cu produsul nevândut. Produsul nostru se vinde la poarta fermei, nu en gros, ci ajunge direct la consumatorul final.“

Laborator de procesare a brânzeturilor, cu ajutorul fondurilor europene

De curând, Alexandru Alin Pașaniuc a accesat fonduri europene atât pentru dezvoltarea fermei, cât și pentru procesare.

„Am accesat Submăsura 6.1 – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, plus procesare, practic noi am accesat 40.000 de euro pentru dezvoltare și 20.000 de euro pentru procesare. Dorim să ne facem un mic laborator de brânzeturi pentru a valorifica laptele într-un mediu mult mai sănătos, cât mai igienic posibil. Din bănuții obținuți ne-am cumpărat deja un tractor cu cositoare, greblătoare, balotieră, iar pentru procesare urmează să achiziționăm un tanc de răcire, o vană de pasteurizare, altă aparatură care să ne ajute să facem, pe lângă cașul proaspăt și urdă, cașcaval, să extragem untul din zer.“

Legat de subvenții, fermierul ieșean spune că sunt mici în comparație cu costurile pe care le suportă, dar sunt bine-venite pentru că îi ajută și îi stimulează să meargă mai departe.

De-a lungul anilor, Alin a investit atât bani, cât și foarte multă muncă, de aceea nu intenționează să renunțe la fermă.

„Costurile noastre sunt destul de mari, dar acum ce să facem? Noi încă mai sperăm să fie bine. Poate în vreo 2 ani o să se clarifice tot haosul acesta din industria energetică pentru că de aici au pornit toate scumpirile. Dacă o să fac micul meu laborator de procesare a laptelui, scumpirea energiei electrice va contribui la determinarea prețului produsului final“, încheie Alexandru Alin Pașaniuc.

Beatrice Alexandra MODIGA

Din fermă-n fermă, așa am ajuns la stâna tinerei Casiana Liteanu din satul Podișu, comuna Bălțați, județul Iași, o fermă de 600 de oi, rasa Rovasi, exemplare cu o producție superioară de lapte față de alte rase. Tânăra ieșeancă este a patra generație a familiei și a mizat pe acest sector, iar printre obiective se numără tehnologizarea fermei, motiv pentru care urmează studiile de agricultură la Iași.

La început e necesară o investiție de 30.000 euro

„Ferma noastră este situată în satul Podișu din comuna Bălțați, județul Iași. Totul a început în anul 2005, atunci când, după câteva plecări în străinătate ale tatălui meu, acesta a decis să rămână în țară și să continue ceea ce a văzut la părinții lui, adică creșterea de ovine. Am început de la un efectiv de 10 capete, iar în prezent avem în fermă 600 de oi, rasa Rovasi, ce se adaptează foarte bine la condițiile din țara noastră. În fiecare an, la începutul lunii septembrie, începem monta dirijată, iar stabulația o începem în luna decembrie. Majoritatea furajelor le procurăm de pe terenul propriu, acesta însemnând: lucernă, fân și porumb. Rația pe care le-o oferim este alcătuită din boabe de grâu, porumb, soia, ovăz și orz“, ne spune ieșeanca.

Pentru a porni un mic business în zootehnie, astfel încât să scoți și profit este nevoie de peste 30.000 €, ne mărturisește Casiana. „Nu cred că aș putea spune exact cât ar costa o astfel de investiție, având în vedere faptul că noi am crescut treptat, dar pentru a porni un mic business, cu speranța că vei reuși să scoți profit, este nevoie de peste 30.000 €. În ultimul timp, rar mai mergem în piețe, în timp ne-am format clienți, iar majoritatea aleg să cumpere direct de acasă sau facem noi livrări la domiciliu. În prezent, facem doar caș și urdă. Mieii îi vindem în două etape, atât sacrificați în perioada Paștelui, cât și la tir.“

„Mulți crescători de ovine își pierd din elan atunci când încep obstacolele!“

Majoritatea crescătorilor încep această afacere cu gândul doar la profit, dar ajung în 2-3 ani să falimenteze, este de părere Casiana. „Ca un sfat pentru cei care doresc să investească într-o astfel de fermă, trebuie să se gândească că nu este atât de ușor, având în vedere că la animale nu ai timp liber, nu ai Paște sau Crăciun; pentru a scoate profit trebuie să fii implicat 100%. Mulți își pierd din elan atunci când încep obstacolele. Îmi doresc ca pe viitor să extind o fermă mult mai tehnologizată, având în vedere că principala problemă cu care ne confruntăm este resursa umană. După cum știm cu toții că anul acesta a fost unul critic din punctul de vedere al roadelor, din cauza secetei, mulți dintre fermieri au decis să renunțe la animale, ducându-le la abatoare ca urmare a lipsei de furaje, iar din această cauză pe viitor prețul va crește atât la produse, cât și la animale. Ca tânăr în acest domeniu îmi place ceea ce fac, vacanțele le petrec la fermă, alături de părinți, ajutând la toate treburile pe care le avem, la adunat de furaje, baloți, dar și la livrarea produselor. Am ales acest domeniu pentru că a devenit o tradiție în familia noastră, eu fiind a patra generație ce dorește să ducă mai departe această afacere“, încheie tânăra ieșeancă, Casiana Liteanu din satul Podișu, comuna Bălțați.

Cum a apărut rasa Rovasi?

În România, creșterea oilor pentru lapte a reprezentat dintotdeauna o activitate de bază. Pentru a veni în sprijinul crescătorilor, unitățile de cercetare din domeniul creșterii ovinelor, respectiv Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas Constanța și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Secuiei – Bacău, au elaborat și implementat un program de formare a unor rase noi de ovine, mai productive și adaptate condițiilor geoclimatice din țara noastră, proces la care au fost utilizate ca rase specializare Friza din Germania și Awassi din Israel.

„Astfel, la ICDCOC Palas-Constanța, prin încrucișarea oilor Merinos de Palas cu berbeci Awassi și Friză s-a format Rasa de lapte Palas care a fost omologată în anul 2010, iar la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Secuieni – Bacău, prin încrucișarea genitorilor de rasă Awassi cu rasa locală Țigaia din varietatea ruginie s-a obținut un nou tip de ovine, denumit Rovasi, omologat ca nouă creație biologică la finele anului 2021. Începând cu anul 2007, activitatea mea de cercetare a fost axată pe coordonarea activităților de finalizare a procesului de formare și evaluarea genetică a noi rase de ovine“, a specificat prof. univ. dr. Constantin Pascal, cadru didactic la Facultatea de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din Iași.

La sfârșitul anului trecut, Agenția Națională de Zootehnie a omologat o nouă rasă de ovine denumită Rovasi, performantă pentru producția de lapte, creată pe parcursul a 40 de ani la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor de la Săcuieni – Bacău. Rasa Rovasi

s-a format într-un areal populat de rase tradiționale românești – Țurcană și Țigaie cu varietățile lor albă, neagră, ruginie, bălă şi bucălaie şi metişii acestora. Noua rasă de ovine se diferențiază prin caracteristici distincte față de alte populații locale de oi, fiind însă asemănătoare fenotipic cu majoritatea raselor la formarea cărora a participat rasa Awassi. Procesul formării rasei a început în anul 1982, când în cadrul staţiunii de la Secuieni-Bacău au fost aduși berbeci genitori de rasă Awassi, din Israel.

Caracteristici morfologice

• Constituția este fină sau fină spre robustă, formatul corporal dolicomorf spre mezomorf, iar aplomburile sunt corecte.
• Capul are dimensiuni mijlocii, profilul drept la oi, ușor arcuit la berbeci și acoperit un păr (jar) maroniu. Gâtul are dimensiuni medii și este bine prins de trunchi.
• Trunchiul este lung, potrivit de larg și adânc, iar crupa este ușor teșită. Picioarele sunt acoperite tot cu un jar de culoare maronie.
• Cojocul de lână este format din fibre albe, semigroase, asociate în șuvițe de lână împâlsite. Producția de lână la oi se încadrează între 2,8-3,2 kg, iar la berbeci între 3,5 și 4 kg.
• Ugerul are mameloane de lungime medie, fiind globulos, specific raselor specializate pentru lapte.
• Coada de formă triunghiulară este specifică, fiind largă la bază și are un depozit de grăsime.

Greutate superioară Ţigăii

În cazul oilor adulte Rovasi greutatea vie medie determinată pe 870 femele din nucleul de reproducție a fost de 60,66 kg, iar la berbecii de reproducție de 95,45 kg. Ambele valori sunt semnificativ mai mari cu 23% față de cele determinate la efectivul de oi și berbeci de rasă Țigaie. Mioarele aveau la momentul trecerii la turma de bază o greutate medie de 49,81 kg, reprezentând peste 75% din greutatea oilor adulte.

Spor bun de creştere la miei

La mieii în perioada de alăptare s-au înregistrat sporuri medii zilnice de creștere de peste 250 g/zi/cap, prin care se confirmă că rasa Rovasi are aptitudini bune și pentru producția de carne. Intensitatea mare de creștere a mieilor oferă posibilitatea înțărcării timpurii, mărind astfel intervalul în care oile mame sunt supuse procesului de muls.

Producţie superioară de lapte

Producția de lapte a reprezentat principalul obiectiv al formării și al selecției. Pe baza datelor obținute în urma aplicării controlului performanțelor pentru cantitatea de lapte s-a constatat că la oile de rasă Rovasi producția medie de lapte a fost de 169,67 kg, mai mare cu 35,89% față de cea obținută de la oile de rasă Ţigaie (108,77 kg), întreținute în aceleași condiții.

Prin calităţile ei, Rovasi este de acum o rasă autohtonă excepțională, creație a cercetătorilor români. Noua rasă este bine adaptată la condițiile de mediu mai aspre din zona de creștere și furnizează producții superioare de lapte, apropiate de cele ale raselor specializate. Este foarte rezistentă la temperaturile ridicate din timpul verii.

Beatrice Alexandra MODIGA

O etapă importantă în tehnologia de creştere a ovinelor o constituie implementarea unor măsuri specifice în domeniul reproducţei acestei specii, măsuri care să genereze obţinerea unui indice de natalitate ridicat, pentru a se asigura înlocuirea animalelor valorificate, reformate sau moarte, precum şi creşterea numerică a efectivului.

Activitatea de reproducţie la ovine se desfăşoară în campanii organizate, sub supravegherea medicului veterinar, şi impune crescătorilor de ovine respectarea unor obligaţii, în consens cu normele zootehnice şi sanitare-veterinare cu referire la:

• Obligativitatea ca toate ovinele din exploataţie să fie identificate şi înregistrate în Baza Naţională de Date, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.
• Sistarea mulsului la oile mame cu minimum 3-4 saptămâni înainte de montă pentru ca acestea să se refacă fizic şi să fie aduse în condiţii optime de reproducţie;
• Îmbunătățirea alimentației cu sortimente de furaje bogate în proteine şi vitamine, care să asigure oilor o stare bună de întreţinere;
• Asigurarea permanentă cu sare bulgări şi apă la discreţie;
• Asigurarea cu personal corespunzător din punct de vedere numeric şi al cunoștințelor tehnologice şi de bunăstare, inclusiv în manipularea oilor;
• Efectuarea acţiunilor sanitare veterinare specifice acestei perioade, prin :
  • examenul clinic privind starea de sănătate a întregului efectiv;
  • reformarea şi eliminarea din lotul pentru reproducţie a ovinelor îmbătrânite, neproductive sau cu afecţiuni cronice;
  • sacrificarea ovinelor reformă, cu excepţia celor destinate consumului familiar, este admisă numai în abatoarele autorizate;
  • ovinele destinate sacrificării trebuie să fie crotaliate şi însoţite de documentul de mişcare şi certificat de sănătate pentru lanțul alimentar;
  • vaccinarea anticărbunoasă la efectivele care nu au fost imunizate în campania de vaccinare;
  • efectuarea tratamentelor antiparazitare externe, prin îmbăieri generale şi pentru paraziții interni în funcţie de rezultatul examenului de laborator emis după afluirea probelor de fecale recoltate.
  • tratamentele antiparazitare se efectuează cu cel puțin două săptămâni înainte de introducerea berbecilor pentru montă.

Atenție! Nu se recomandă efectuarea tratamentelor pentru combaterea paraziților interni după introducerea berbecilor în turmele cu ovine, stabilite pentru montă, deoarece se pot produce avorturi embrionare la femelele la care monta a fost fecundă.

Pentru berbecii folosiți la montă se recomandă respectarea următoarele reguli:

• efectuarea bonitării privind caracterele de rasă, origine, parametrii corporali, aptitudini etc.;
• achiziţionarea berbecilor de reproducţie numai în baza documentului de mişcare şi a documentului care să ateste starea de sănătate a acestora;
• hrana administrată zilnic, în această perioadă, berbecilor să fie echilibrată nutritiv, aditivată cu suplimente vitamino-minerale adecvate şi cu un aport mai mare pe bază de cereale (ovăz, porumb).
• efectuarea examenului clinic, prelevarea de probe pentru supravegherea prin examen de laborator privind Brucella Melitensis şi genotipizarea pentru Scrapie, conform programului stabilit de DSVSA judeţeană;
• izolarea, castrarea şi eliminarea din efectiv obligatoriu a berbecilor seropozitivi sau diagnosticaţi clinic cu orhiepididimită, pentru prevenirea transmiterii acestor boli.
• În perioada montei este recomandat păşunatul numai pe răcoare, dimineaţa cât mai devreme şi seara târziu (în funcţie de temperatura mediului ambiant).

Pentru monta naturală se repartizează 20-30 de oi pentru un berbec tânăr şi 30-40 de oi pentru un berbec adult, iar folosirea la montă a berbecilor se face prin rotaţie, asigurându-se, după 4 zile de activitate, 4 zile de repaus.

Crescătorii de ovine, asociaţiile profesionale trebuie să colaboreze permanent cu personalul sanitar-veterinar pentru consultanţă şi sprijin de specialitate, să permită monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate, precum şi efectuarea acţiunilor sanitare veterinare menţionate.

Dr. Ioan Viorel Penţea – Secretar al Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Ionuț Dragoș Zaharia din Zlatna, județul Alba, este un tânăr care în urmă cu 8 ani a mizat pe rasa Țurcană Brează, cunoscută drept regină a munților noștri Carpați. Cu toate că are un efectiv destul mic, în jur de 130 de capete, acestea sunt atent selectate. În primii doi ani a reușit să-și amortizeze cheltuielile, iar în următorii doi ani a reușit să fie pe plus. Spune totuși că fără pasiune nu crede că ar fi ajuns în punctul în care să aibă exemplare cu genetică bună. Un exemplar în ferma de la Zlatna ajunge să coste chiar și 5.000 de lei.

Rasa cea mai bună de lapte

În anul 2014, Ionuț a absolvit Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, Facultatea de Horticultură, specializarea Silvicultură, apoi s-a angajat ca inginer silvic, iar cu toți banii pe care i-a strâns și-a achiziționat primele oi. „Pasiunea vine de la bunicul meu care a fost un iubitor, un împătimit al oilor din rasa Țurcană Oacheșă. După ce am absolvit facultatea, am început să achiziționez cele mai frumoase oi de la mine din zonă, aceeași rasă, și am ajuns la un număr de 190 de exemplare, femele și berbeci. Am mers la expoziții organizate prin diferite zone ale țării, inclusiv în Hațeg, Petroșani și am început să îndrăgesc Țurcana Brează.“

Țurcana Brează are talia cea mai mare, de aceea este și regina munților noștri Carpați, specifică crescătorul. „Am început să îmi cumpăr cei mai frumoși berbeci, de la cei mai renumiți crescători, cu genetică bună, și am început să vând oile pe care le aveam inițial și să achiziționez oi din rasa Țurcana Brează. De 4 ani țin această rasă, în primul an am ținut în paralel atât exemplare din Țurcană Oacheșă, cât și exemplare din Țurcana Brează și am putut să fac o comparație. Mieii de la Țurcana Brează creșteau mult mai bine, erau mult mai mari la naștere, aveau un ritm de creștere accelerat deoarece mamele lor aveau mai mult lapte. O femelă din această rasă ajunge la peste 1 litru de lapte la o mulsoare și se mulge de două ori pe zi. Se obțin peste doi litri de lapte/ zi/exemplar originar. Talia acestor oi este cea mai mare dintre țurcanele noastre, respectiv cele patru varietăți.“

Un exemplar poate ajunge la maturitate chiar și la peste 130 kg

Berbecii din această rasă ajung să aibă chiar și peste 130 kg la maturitate.

„Satisfacția mea este foarte mare în legătura cu această rasă, nu aș schimba-o pentru nimic în lume cu o altă rasă străină. Bunicul meu ar fi mândru să vadă la ce efectiv am ajuns. Berbecii din această rasă pe care eu îi dețin au peste 130 kg la maturitate, îi țin un an sau doi și apoi îi vând pentru a evita consangvinizarea. Efectivul de la care am pornit a fost de 15 țurcane și am ajuns în prezent la 130 de exemplare din această rasă, femele și masculi. Față de celelalte rase, Țurcana Brează este mai pretențioasă, nu se pretează pentru creșterea în turmă mare deoarece are nevoie de hrană multă și de calitate, de aceea în zona Hațegului sunt mulți crescători care au un efectiv mic. Pe viitor nu voi mări efectivul, dar îl mai selectez astfel încât exemplarele să aibă aceeași mărime, aproximativ aceeași înălțime, lungime, construcție, aceeași frumusețe, coarnele frumoase, iar acest lucru este posibil doar din berbeci valoroși“, adaugă Ionuț Dragoș Zaharia, crescător din Zlatna, județul Alba.

Cei care doresc să investească într-o astfel de fermă trebuie să aibă în vedere faptul că sunt și costuri. „Trebuie o construcție adecvată, trebuie asigurate furaje de calitate, respectiv fân, lucernă, porumb, orzoaică, floarea-soarelui. Eu le dau 1,8 kg de furaje pe cap de oaie/zi. Laptele, după ce vindem mieii, în perioada Paștelui, îl ducem la centrele de colectare, primim 5,4 lei/litru, un preț destul de bun.“

Prețul unui berbec este de 5.000 de lei

În următorii 5 sau 10 ani, crescătorul din Zlatna spune că nu va miza pe un efectiv mai mare, ci poate chiar pe unul mai mic, dar va avea cu siguranță exemplare atent selectate.

„Îmi doresc ca tineretul să ajungă peste nivelul părinților în ceea ce privește producția de lapte, mărimea, dar și frumusețe. Pe viitor îmi doresc să ajung la o selecție cât mai bună a rasei, respectiv la niște exemplare, așa cum zicea bunicul meu, pe care să nu le mai aibă nimeni. Sunt cheltuieli, dar satisfacția e pe măsură. Animalele cu genetică bună, frumoase, asigură și un venit, dar nu din prima. În primii doi ani am reușit să-mi amortizez cheltuielile, iar în următorii doi am reușit să fiu pe plus. Ce-i drept, am fost ajutat și de subvenție. Sperăm ca pe viitor să fie din ce în ce mai bine. Majoritatea berbecuților i-am vândut de prăsilă, iar mieluțele cele mai frumoase le-am oprit în fermă pentru a întineri efectivul. De exemplu, am vândut un berbec cu 5.000 de lei“, încheie Ionuț Dragoș Zaharia, tânăr crescător de oi Țurcana Brează din Zlatna, județul Alba.

Beatrice Alexandra MODIGA

Să fii crescător de animale în România reprezintă un act de curaj. Preţul furajelor în continuă creştere, lipsa forţei de muncă şi lipsa sprijinului din partea statului, seceta din ultima vreme i-au făcut pe mulţi crescători să-şi reducă efectivele. În acest context, doar cca 60 de capete pe fermă ar fi un efectiv rezonabil în raport cu cheltuielile actuale, spun oierii.

Să te apuci de zootehnie, adică să o iei de la zero, dacă nu ai moştenit o fermă şi pasiune din familie pentru animale este nebunie curată. Cele mai multe ferme de animale sunt cu tradiţie în familii şi au până în 100 de exemplare în cazul ovinelor. Așa cum vi le prezentăm și noi în materialul de mai jos.

Regină a stânei de la Hunedoara

Tânără, frumoasă şi pasionată de creşterea oilor, băcița Andreea Nan, în vârstă de 28 de ani, este o adevărată regină a stânei de la Hunedoara. Ştie să lucreze laolaltă cu ciobanii, la muls, la strângerea fânului ori la prepararea celor mai gustoase bucate.

Ciobăniţa luminează viaţa aspră de la stână, ducând pe mai departe tradiţiile ancestrale ale unei străvechi ocupaţii.

„Am 60 de oi! De mic copil am crescut printre animale, mereu am avut drag de oi, am început de la trei mieluțe și un berbecuț prin 2017, rasa Țurcană, o rasă rezistentă la noi în zonă, bună de lapte. Primăvara, vara, toamna, merg pe pășune cu ele, iarna le dau mâncare pe săivan. Anul acesta, de exemplu, am investit aproximativ 10.000 lei în saivan, tratamente aplicate și cereale achiziționate. Este o perioadă destul de grea pentru noi, crescătorii. Momentan rămânem la stadiul actual, nu am avea profit, ținând cont de vremuri. Sfat pentru tineri: „Să le fie dragi oile, să le placă munca, să aibă multă răbdare! Pe viitor aș vrea totuși să pot să accesa fonduri europene pentru achiziționarea de utilaje agricole, iar în următorii 5-10 ani aș vrea să ajung la un efectiv mai mare de 400, de oi, și să-mi deschid un magazin cu produse“, mărturisește băcița Andreea Nan din Hunedoara.

Momârlanca, frumoasa ciobăniță din Valea Jiului

Pe Valea Jiului, în apropiere de orașul Petroșani, își duce traiul o comunitate restrânsă, bogată în tradiții și obiceiuri. Ținutul momârlanilor este unul dintre cele mai spectaculoase și deosebite locuri de pe meleagurile românești, un loc uitat de lume care păstrează tradiții străvechi ce datează încă din vremea dacilor. Mândri gospodari, momârlanii s-au ocupat de când se știu cu creșterea animalelor și cu agricultura. Vladislav Larisa, o tânără de 23 de ani din Valea Jiului, județul Hunedoara, care are de asemenea un efectiv restrâns de oi, ne spunea: „Sunt și eu o fată de momârlan crescută printre oi de mică; am primit în dar de la bunicul o mieluță și un berbecuț ca să reușesc în câțiva ani să-mi măresc turma de oi și să duc tradiția familiei mai departe, iar de câțiva ani împreună cu soțul am reușit să facem o turmă frumoasă de 60 de oi, rasa Țurcană Brează, care este foarte rezistentă la noi în zonă. Oile au o producție bună de lapte, dar și un aspect frumos.“

În luna mai oile ciobăniței ies la munte și mai coboară abia în august, la stână, iar de la prima zăpadă până în martie stau pe saivan, în stabulație, unde primesc furajarea necesară pentru creșterea frumoasă a mieilor, dar și pentru a se menține pe ele însăși. „O astfel de investiție nu necesită în totalitate doar sume de bani, necesită și drag de animale și timp în primul rând pentru a le procura hrana necesară pe timpul iernii, fân, lucernă, porumb ș.a. Pot spune că am investit destui bani în ele, furaje cumpărate, tratamente când a fost nevoie, iar pentru noi anul acesta este destul de greu. Celor care vor să se apuce de oierit în ziua de azi le spun că fără drag de animal nu poți face nimic. Pe viitor, peste câțiva ani clar, vom crește numărul acestora la câteva sute, dacă se va putea.“

Breaza de Petroșani valorează între 3.000 până la 30.000 lei

Am ajuns și la Lolos Lucian, un crescător de oi din comuna Girbou, județul Sălaj, care și acesta a redus efectivul de animale din cauza lipsei forței de muncă din zonă, dar și a resurselor furajere.

„Am început de la 15 oi; ulterior am adunat 250 de oi, dar mi-a murit tatăl și, neavând cu cine lucra și ține ferma, am vândut 200 oi și am rămas cu 50. Ca rasă am ales Breaza de Petroșani deoarece sunt oi mai blânde și foarte bune de lapte, chiar azi una grăbită o fătat. Furajarea animalelor o fac cu fân și porumb; fânul îl cosesc eu, iar porumbul îl cumpăr deoarece aici este o zonă de deal, chiar munte. O astfel de investiție este costisitoare, căci toate s-au scumpit, berbecii sunt foarte scumpi, oile la fel, un astfel de exemplar costă între 3.000 și 30.000 lei.“

Crescătorul sălăjean spune că produsele le valorifică cum poate, iar mieii îi dă la samsari, care dau un preț de mizerie pe ei. „Laptele, cât de cât, anul acesta a fost plătit cu 5,2 lei/litru. Brânză și caș facem doar pentru familie și apropiați. Despre lână nu putem spune decât că e bătaie de joc pentru noi, nu are nicio valoare. Ca sfat pentru cei care vor să investească în ferme de oi aș zice așa: dacă aveți pasiune și drag de oi puteți rezista în acest sector, dacă nu, e foarte greu. Văd această fermă peste 5 sau 10 ani cu mai multe capete de oi, dacă voi fi sănătos și dacă vor fi alte vremuri“, specifică crescătorul.

Beatrice Alexandra MODIGA

SC Urabial Comp SRL din Ciuleni, județul Cluj, este o societate care are principal domeniu de activitate creșterea ovinelor și caprinelor și al cărei unic asociat este Composesoratul Urbarial Ciuleni. Composesoratele sunt niște forme de asociere a pădurilor și pășunilor în devălmășie, iar scopul lor este de a administra aceste proprietăți, ne spune ing. în protecția mediului Nicoară Bogdan Adrian, administrator și manager în cadrul unei companii multinaționale, dar care are și un efectiv de 160 oi din rasa Țurcană, varietatea Bălă.

Inițial s-a vrut o fermă de bovine Angus

„Am pornit activitatea în 2016, în primul rând din dorința de a valorifica pășunea composesoratului, care cuprinde cca. 60 ha. Până la finalul anului 2014 aici a fost izlazul satului Ciuleni, dar  animalele fiind din ce în ce mai puține pășunea nu a mai fost folosită. La început am cochetat cu ideea de a achiziționa vaci Angus, dar vizitând mai multe ferme de vaci din această rasă am constatat că toate articolele în care se prezintă cât de ușor se cresc aceste animale de carne este doar marketing. Atunci am decis că activitatea de creștere a oilor se pliază cel mai bine pe nevoile noastre. Astfel, am achiziționat de la un cioban din sat 160 de oi cu miei pe care le-am dat în grija unui alt fermier pe care l-am angajat, iar acesta gestiona toată activitatea. După o evaluare făcută la un an de activitate am constatat că nu este ceea ce ne dorim și astfel ne-am decis să ne despărțim de acest fermier și să organizăm singuri toată activitatea. A urmat o perioadă în care am lucrat cu diferiți ciobani până când am găsit pe cineva cu care să putem lucra. Numărul maxim de animale l-am avut în 2019, când aveam 220 de oi mame, dar din cauza mai multor factori a trebuit să restrângem activitatea. Acum suntem din nou la aproximativ 160 de oi-mame și avem ca și obiectiv creșterea numărului acestora“, ne spune crescătorul clujean.

Berbeci și oi mame, cu valoare genetică ridicată

Rasa pe care se axează familia Nicoară este Țurcană, varietatea Bălă. „Nu putem să avem un număr foarte mare de animale din cauza spațiilor limitate de care dispunem momentan și am considerat că această lipsă de volum trebuie suplinită de calitate, dar și pentru a aduce o plusvaloare activității. Astfel, de aproximativ 4 ani am început să investim în berbeci și oi mame, cu valoare genetică ridicată. Această politică a ajutat și la uniformizarea turmei, dar și la creșterea performanțelor obținute, având o creștere anuală continuă a mediei de kilograme a mieilor la vânzare. Bineînțeles că mai avem încă de lucru deoarece se mai observă în turmă genele primelor animale achiziționate, dar considerăm că suntem pe drumul cel bun“, adaugă administratorul fermei.

În ceea ce privește furajarea, clujeanul spune că în perioada primăvară-vară-toamnă oile sunt pe pășune, doar toamna suplimentează rația cu porumb și doar la nevoie. Iarna furajează animalele cu fânul cumpărat de la oamenii din sat. „Acesta este un alt scop al acestui proiect, stimularea economiei satului prin crearea lanțului de aprovizionare cu furaje a fermei. Pe lângă fân, pe timp de iarnă le mai dăm și porumb. Ca rație furajeră, noi calculăm undeva la 14 baloți (cca. 20 kg/balot) de fân pe an și între 80 și 100 kg de porumb per animal. La toate acestea se mai adaugă ovăz, sare minerală și melasă.“

Investiții pe măsură

O astfel de investiție costă în funcție de obiectivele pe care le ai, specifică bărbatul. „Noi am început în 2016, cu o investiție de 350 lei/oaia cu miel, iar astăzi costul începe, în funcție de exemplar, de la 4-500 de lei, dar poate sări cu ușurință peste 1.000 de lei/bucată. Depinde foarte mult de rasa pe care o ai și de performanțe. De exemplu, noi deținem în momentul de față tineret de prăsilă pentru care dacă ni s-ar oferi 1.500 de lei/bucată nu l-am vinde. La costul animalului se mai adaugă costul de întreținere anuală, care este undeva la 500 lei/bucată.“

În momentul de față familia Nicoară produce strict miei pe care îi vinde diferiților colaboratori angro. „În principal, vindem masculi deoarece aproape toate femelele care corespund standardelor noastre le oprim pentru îmbunătățirea genetică continuă a efectivului pe care îl avem. Producția de lapte am oprit-o acum 2 ani din cauza faptului că nu putem produce o cantitate destul de mare, astfel încât procesatorii să ne asigure transport pentru laptele crud, iar în momentul de față producem lapte doar pentru consum propriu. Lâna o vindem pe bani de nimic, cât să nu o aruncăm.“

Lâna ar putea fi resursa viitorului!

Despre problema lânii clujeanul crede că este un subiect de viitor, în condițiile economiei globale. „Totuși, deținem printre cele mai mari efective de oi din Europa, care produc o lână de o înaltă valoare și cu caracteristici deosebite. Din păcate, se observă lipsa de implicare a statului în aceste domenii și absența unor politici coerente care să ofere soluții reale fermierilor. Toate țările dezvoltate oferă subvenții pentru sectoarele deficitare, unde se pot oferi locuri noi de muncă, se pot produce materiale eco-friendly și în sectoarele care nu au fost dezvoltate suficient. Este păcat ca o resursă ce poate oferi atâtea posibilități să ardă an de an pe toate dealurile.“

În viitor se vrea o fermă de reproducție, cu o înaltă valoare genetică

Planul familiei Nicoară este transformarea acestei ferme într-o fermă de reproducție, care să ofere exemplare cu o înaltă valoare genetică. „Bineînțeles, în paralel avem în plan și o creștere a volumelor, pentru a mări plaja de selecție. Sfatul meu pentru cei care vor să se îndrepte spre acest sector este să aibă un scop clar definit și să fie consecvenți pentru că nu este o afacere care oferă venituri de pe o zi pe alta. Poate fi transformată în ceva sustenabil doar dacă ai o politică clară și reală bazată exact pe posibilitățile materiale pe care le ai și pe condițiile climatice și de sol“, încheie Nicoară Bogdan Adrian, administratorul SC Urbarial Comp SRL.

Beatrice Alexandra MODIGA

Recent, Farmavet Group, în colaborare cu Colegiul Medicilor Veterinari, a organizat evenimentul cu tema „Controlul principalelor parazitoze la rumegătoare“. Acesta a fost susținut de prof. univ. dr. Dumitru Militaru, vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești“, București, și președintele Secției de Medicină Veterinară. Domnia sa a încercat să abordeze cele mai actuale probleme veterinare, determinate de parazitoze, în sectorul de creștere a rumegătoarelor.

Fără informații corecte niciun program de control nu este eficient

Aplicarea corectă a programelor de control pentru bolile parazitare presupune cunoașterea exactă a biologiei speciilor țintă deoarece fără informații corecte despre parazit niciun program eficient de control nu poate fi elaborat.

„Un tratament antiparazitar corect presupune identificarea și stoparea sursei de infestare, debarasarea organismului gazdă de paraziți, aplicarea unor tratamente simptomatice în funcție de evoluția parazitozei. Totodată, alegerea medicamentului se va face în funcție de ciclul biologic al parazitului, greutatea animalelor, prospectul produsului, tratamentul preventiv. Una dintre parazitozele pe care le putem găsi la rumegătoare este babesioza o boală pe care o transmit căpușele. Transmiterea parazitului la mai multe generații de căpușe se realizează transovarian și transstadial, fără a fi nevoie de o priză de sânge de la un animal infestat. Boala poate evolua clinic, la tineret mai puțin deoarece acesta este protejat de anticorpii maternali. Un lucru important este că distrugerea rapidă a populațiilor de căpușe din areal poate duce la pierderea imunității la gazdă definitivă cu perspectiva izbucnirii unor focare clinice grave. În cazul diagnosticului epidemiologic se observă simptomatologia clinică a bolii care include icter, anemie, hemoglobinurie, febră, dar se fac și teste de laborator, respectiv analize ale sângelui recoltat în faza febrilă a bolii. Tratamentul trebuie să fie unul specific, de aceea e necesar să acordăm atenție în funcție de categoria de animal, de direcția de producție (carne, lapte n.r.) a acestuia în care se ține cont de perioada de așteptare“, a menționat Dumitru Militaru.

Astfel, medicii veterinari recomandă chimioprevenția, respectiv cu imidocarb care protejează animalele timp de 6-7 săptămâni în perioada activă a căpușelor. Ca măsură generală de prevenție se recomandă evitarea introducerii animalelor în areale cu căpușe.

Bolile parazitare afectează capacitatea de producție și reproducție a rumegătoarelor

O altă boală pe care o putem identifica la rumegătoare este Criptosporidioza, protozoar semnalat în România din 1983 și care determină stările de diaree neonatală la viței, miei, iezi și evoluează în același timp cu Rota și coronavirusuri greu de diagnosticat. De aceea sunt necesare controlul și administrarea de antibiotice și chimioterapice.

Fasciolioza sau gălbeaza este o boală parazitară, consecutivă infestării cu Fasciola. Ovinele sunt receptive indiferent de vârstă, iar taurinele, în special tineretul, au o structură a ficatului neprietenoasă pentru fasciole. Animalele se pot infesta la pășune prin intermediul apei și hranei sau la grajd cu metarcercari din iarbă verde cosită sau din fânul recoltat în vară de pe suprafețe cu umiditate ridicată (cu gasteropode și metacercari). Această boală se manifestă în special în septembrie/octombrie – forme acute sau noiembrie/februarie – forme cronice. Diagnosticarea se face epidemiologic (sezon, precipitații), clinic (când este cazul) și coprologic (ouă de Fasciola).

„Parazitozele au implicații economice deosebit de importante, cum ar fi: morbiditatea și mortalitatea, tăierile de necesitate în cazul animalelor cu randament scăzut, carne și organe confiscate, valorificarea neeficientă a hranei/consum/digestie/absorbție, diminuarea capacității de producție și reproducție; în cazul producției de carne, de exemplu, procentul este de 37-49%, iar pentru lapte de 43-44%. De asemenea, natalitatea poate scădea cu 58-65%, iar rezistența organismului la boli este mai mică“, a subliniat prof. univ. dr. Dumitru Militaru

Liliana POSTICA

Comuna Crasna din județul Gorj este locul în care s-a dezvoltat una dintre cele mai mari crescătorii de oi din România. Aceasta este deținută de familia Cherciu, o familie modernă în care tânăra Valeria a preluat conducerea și face din ferma de oi un loc de suflet în care s-au adunat dragostea de animale, tradiția și spiritul antreprenorial. Mezina familiei ne spune întreaga poveste a fermei gorjene.

Parcursul de la 5 la 1.800 de oi

Totul a început în anul 2005 cu 5 oi și s-a transformat într-o afacere de familie cu cca 1.800 de oi din rasa tradițională Țurcană.

„Am terminat Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului în Agricultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară – București. Momentan activez în domeniul public de stat din cadrul Direcției pentru Agricultură Județeană Gorj. Împreună cu tatăl meu, Ion Cherciu, și sora mea, Ionela Cherciu, care este inginer zootehnist deținem în comuna Crasna, județul Gorj, o fermă de ovine cu două adăposturi prevăzute cu instalație solară fotovoltaică, instalație alimentare cu apă prin foraj, buncăre pentru cereale, jgheaburi și anexe pentru depozitat furaje“, ne spune tânăra.

Valeria își aduce aminte că atunci când bunicul din partea mamei, cioban din tată-n fiu, s-a mutat la ei acasă tatăl său, din dorința de a-l ține ocupat și de a nu mai pleca cioban pe la alți crescători de animale, i-a cumpărat 5 oi pe care să le îngrijească.

„Tatăl meu se ocupa atunci cu apicultura și avea în jur de 300 de familii de albine. Nu se gândea să înceapă vreo afacere cu oi. Ulterior, datorită moșului a îndrăgit ovinele și așa am ajuns la stadiul de acum. Rasa pe care o deținem este Țurcană, cea mai veche și cunoscută rasă de ovine din România. Rasa, denumită și «Regina Munților», este stabilă, rezistentă, deloc pretențioasă și oferă producții mixte, lapte, carne și lână. Toate acestea au făcut-o să fie foarte populară în satele românești“, adaugă Valeria.

Profitul este asigurat și de exportul mieilor spre țările arabe

Ferma din Crasna este una modernă, de aceea până în momentul de față investiția în această afacere este de cca 250.000 de euro. Profitul este asigurat și de exportul mieilor către țările arabe, specifică Valeria Cherciu. „Producerea cărnii de ovine se realizează prin îngrășarea tuturor categoriilor, dar ponderea cea mai mare o deține tineretul. Astfel, mieii stau pe stabulație până în momentul în care sunt pregătiți pentru export. În furajarea oilor se folosesc fânuri, grosiere, suculente, porumb, masă verde. Se asigură sare sub formă de bulgări pentru lins și apă la discreție. O mică parte din cantitatea de furaj provine de pe terenurile noastre de pe care obținem o producție de 2.000 de baloți de lucernă și 10.000 de baloți de fânețe. Pentru asigurarea hranei necesare oilor pe timp de iarnă procurăm de la diverși întreprinzători și cantități mari de porumb.

În România nu se valorifică lâna, de aceea majoritatea ciobanilor îi dau foc. Din nefericire, guvernanții nu au acordat suficientă atenție producției de lână. Deși s-a inițiat un program național de colectare a lânii la centrele de colectare prin care se subvenționa prețul de achiziție cu un euro per kilogram în 2018, respectiv 2 euro în 2019, programul a fost sistat și am ajuns tot în punctul de a o arde sau de a o vinde pe nimic unui singur centru de colectare din Sibiu.“

Pe viitor ar putea deveni o unitate integrată

Celor care vor să pornească pe acest drum Valeria le spune că o astfel de fermă se înființează și întreține greu, iar munca în acest sector de activitate este dificilă. 

„Dacă nu există pasiune și plăcere în ceea ce vrei să dezvolți totul este o pierdere de vreme, de bani și nu obții rezultate. În cazul nostru, pe lângă microbul pasiunii care curge prin venele tatălui meu, avem și dorința de a evolua și mai mult.“

Familia Cherciu își dorește o fermă occidentală, modernă, care să fie construită la cele mai înalte standarde europene. Pe viitor își doresc ca aceasta să fie completată de un abator, un centru pentru colectare și îngrășare la capacitate mare și tehnologizare.

„Din cauza deficitului mare de personal în acest domeniu dorim să pregătim viitoarea forță de muncă pentru a folosi utilaje tehnologice agricole moderne care pot fi folosite de un personal restrâns, chiar și doar de familie. România are un potențial agricol uriaș, însă este puțin pus în valoare din cauza lipsei de politici coerente. Sunt antreprenori care transformă această îndeletnicire veche într-una modernă.“

Beatrice Alexandra MODIGA

În satul Vulpășești, comuna Sagna, din județul Neamț, se află una dintre cele mai performante ferme de creștere și exploatare a ovinelor din rasa Țurcană din județ, iar la cârma ei este un tânăr inginer zootehnist. Nicu Crăciun și fiul său, Sergiu, îngrijesc împreună un efectiv total de cca 1.400 de capete.

„Este nevoie de infuzie de capital și de cunoaștere științifică“

Sergiu Crăciun are 24 de ani și a absolvit Facultatea de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare, iar în prezent este masterand în cadrul Specializării Managementul producțiilor animale. Tânărul a adus noutăți tehnologice în fermă și ca urmare au apărut și rezultatele îmbucurătoare, respectiv fătări gemelare, creșteri mai bune în greutate, cu un spor mediu zilnic de 330-340 grame. Acesta ne-a împărtășit în discuția avută unele aspecte tehnologice importante, aplicate în fermă.

„Bunicul a avut o fermă de ovine, iar tatăl meu a început să muncească alături de el după ce a absolvit cursurile unui liceu de silvicultură la Câmpulung Moldovenesc. Tata a continuat această activitate, iar eu, după ce am terminat tot un liceu cu profil silvic, am preferat să mă întorc acasă. Ulterior, am absolvit Facultatea de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare, iar acum sunt masterand în același domeniu“, spune tânărul nemțean.

La fel ca tatăl său, Sergiu Crăciun este convins de faptul că, pentru a asigura sporirea producțiilor și a eficienței economice, nu sunt suficiente doar seriozitatea fermierilor și dragostea acestora față de animale. „Este nevoie de infuzie de capital, de cunoaștere științifică și de un mediu politico-economic prielnic în care măsurile de susținere a activității să fie conforme cu o anumită strategie statală și la un nivel potrivit pentru fermieri.“

Noutăți tehnologice în furajare și ameliorare

Prin modificarea rației furajere a ovinelor, spune fermierul, a reușit să crească cu peste 50% sporul zilnic al greutății animalelor și a ajuns la nivelul de 330-340 g spor zilnic/ cap. În completare, spune că tot prin furajare a determinat o creștere de până la 130% a prolificității oilor, în acest an.

În cadrul fermei de la Sagna, cei doi crescători nemțeni desfășoară și activități de ameliorare la ovinele pentru lapte. La inițiativa lui Sergiu, pe un eșantion de oi Țurcană au fost începute ameliorări cu berbeci din rasa Assaf cu scopul de a urmări efectele atât asupra producțiilor de lapte, cât și a celor de carne. „Pot spune că fondurile obținute au fost de mare ajutor și de aceea voi încerca să atrag sume noi pentru procesarea laptelui, dar sper ca pe viitor birocrația să nu mai fie atât de mare. Oricum, sunt hotărât să rămân în țară și să mă ocup de creșterea oilor, de aceea voi continua să încerc să atrag finanțări. Astfel, voi avea șansa de a aplica toate cunoștințele dobândite la facultate“, mărturiseşte Sergiu Crăciun.

Beatrice Alexandra MODIGA