ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 27 Sep 2021

BREAZA - origini și performanță

Rasa de oi țurcane Breze are ca leagăn de formare bazinul Văii Jiului mărginit de culmile abrupte ale Munților Parâng, Șureanu, Retezat, cu localități precum Petrila, Lupeni, Straja, Câmpul lui Neag, Aninoasa, Bănița, Jieț, Crivadia, Baru Mare până în Bumbeștii Gorjului.

Nu se cunoaște exact timpul și metodele de formare a acestei populații, dar există certitudinea că oamenii din zonă au exploatat apariția la un moment dat a unei mutații genetice. Caracteristicile fenotipice de atunci sunt specifice și populației actuale.

Specialiștii nu s-au aplecat prea mult spre această populație de oi, ea fiind lăsată în seama crescătorilor localnici care au crescut-o și au ameliorat-o cu mare dragoste, izolând-o reproductiv de toate celelalte populații de țurcană.

Caracteristica fenotipică care o definește este dată de desenul deosebit al feței cu obraji de culoare închisă, castaniu închis până la negru lucios, brăzdat de o brezătură de culoare albă mai îngustă sau mai largă în forma literei „V“ sau triunghi imperfect, cu baza în zona frunții (coarnelor) care coboară până la limita buzei superioare.

De acest desen s-au legat crescătorii din vremuri străvechi, când au început să selecționeze reproducătorii și să planifice împerecherile, astfel încât această brezătură să rămână dominantă și să se transmită din generație în generație.

Având efective relativ mici, cuprinse între 20 și 100 de oi, crescătorii au urmărit în selecție, pe lângă brezătura caracteristică, și o creștere a productivității animalelor mai ales în direcția producției de lapte care cu timpul, în generații succesive de selecție, a devenit importantă, fiind o sursă reală pentru traiul ciobanilor localnici.

Este important de reținut că brezătura caracteristică, coroborată cu producția mare de lapte, peste media populației la indivizii reținuți pentru reproducție, a creat în timp o corelație pozitivă între aspectul fenotipic și producția de lapte.

Oile breze au o constituție fină spre robustă, caracteristică oilor de munte, cu o talie cuprinsă între 50 și 70 cm și o lungime corporală între 70 și 110 cm.

Corpul este piriform, descriind aproape un trapez cu baza mare pe linia feselor, sprijinit pe patru picioare puternice terminate cu ongloane de culoare neagră foarte rezistente la mers și pășunat în terenuri tari, pietroase.

Toracele este suficient de larg și adânc, adăpostind în interiorul său inima și plămânii foarte bine dezvoltate, caracteristici anatomice ce favorizează o mare capacitate respiratorie transpusă în vitalitate pronunțată, consum sporit de furaje și, în final, producții ridicate de lapte. Capul este puțin convex (berbecat), cu coarne bine dezvoltate, continuat cu un gât bine prins de trunchi, lung și mai subțire ca la celelalte țurcane (bucălăi, bele).

Ca rezultat al selecției mamelor de berbeci, forma, dar mai ales mărimea glandei mamare impresionează prin mărime, sfârcurile având dimensiuni și formă pretabile la mulsul mecanic.

Capacitatea lactogenă a oilor breze este foarte bună, situând această rasă la limita inferioară imediată a raselor specializate pentru producția de lapte. Această caracteristică creează mari probleme crescătorilor în perioada de supt a mieilor pentru că trebuie să intervină zilnic pentru a mulge laptele rezidual, altfel riscând să compromită glanda mamară.

Pe lângă suprafețele mici de pășuni pe care sunt crescute, și această intervenție zilnică în timpul când mieii se află în perioada de alăptare face ca efectivele crescute în ferme să aibă dimensiuni mici.

Lâna este grosieră, acoperind trunchiul fără o extindere pe față și picioare, cu abdomenul mai puțin îmbrăcat ca la rasele Bucălae sau Bălă, greutatea cojocului fiind cuprinsă între 3 și 4 kg la oi și 5 și 9 kg la berbeci.

Dezvoltarea corporală este foarte bună acolo unde oile beneficiază de condiții optime de furajare și exploatare, acestea ajungând ușor la greutatea de 60-70 kg, iar berbecii la 90-120 kg și peste.

Mieii la fătare au greutăți cuprinse între 5-7,5 kg, cu recorduri de 8-10 kg, existând în populație exemplare cu fătări gemelare, greutatea mieilor însumând 13-14 kg (de exemplu exploatația doamnei Boantă Tamara, cântăriți în data de 4 martie 2021)

Producția de lapte este în anumite turme secționate (lotizate) și bine furajate, de peste 2-2,5 kg pe zi. Dacă la aceste producții mai adăugăm și faptul că în populație sunt efective cu o natalitate de 140-150%, realizăm cat de valoroasă poate să fie această rasă.

De valoarea acestei populații au început să își dea seama crescătorii care fac tranzacții de-a dreptul uluitoare, ajungând să cumpere berbeci din stadiul de miel la prețuri de 10.000 – 20.000 lei și mieluțe la prețuri de 2.000-3.000 lei.

Vă mărturisesc că am asistat la acest tip de tranzacții și cu altă ocazie, cu acceptul crescătorilor respectivi, despre care o să vă povestesc însă într-un alt articol.

Crescători remarcabili cu efective deosebite în zonă sunt Lupșa Ion, Stan Ion, Boantă Tamara, Labău Ion, Jurcă Anișoara și alții cu care sigur ne vom mai întâlni.

Ce este de făcut cu această populație?

1. Datorită faptului că se crește într-un areal defavorizat trebuie ca nivelul minim de efective pentru care se acordă sprijin voluntar cuplat să scadă de la 60 de capete la 30 de capete, astfel încât să poată beneficia de sprijin cât mai mulți crescători.

2. Fiind o populație mică, în pericol de dispariție, trebuie urgent făcut un program de reconstituire și dezvoltare al rasei conform Regulamentului European 1012/2016, astfel încât să poată folosi la reproducție în faza incipientă berbeci din populația respectivă fără origine cunoscută pe două generații, dar care să manifeste fenotipic toate caracterele rasei.

3. Având caracteristici de conformație și mai ales de producție total diferite de celelalte tipuri de țurcană, se impune extinderea lucrărilor de control oficial al performanțelor, constituirea unei baze de date separate de celelalte ecotipuri, astfel încât serviciul tehnic al registrului genealogic „DACIA“ Hunedoara să poată omologa această populație, sporind astfel zestrea genetică a populațiilor de ovine Romanești și creșterea biodiversității genetice în domeniul creșterii animalelor.

Desigur, pentru foarte mulți cititori datele prezentate în acest articol prezintă unele curiozități, de aceea îi invităm pe cei interesaţi de această populaţie să viziteze exploataţiile din zonă pentru a vedea că ecotipurile rasei țurcane sunt deosebit de valoroase, doar că trebuie asigurate condiții de creștere optime ca să-şi poată exprima potențialul real de producție.

Prof. dr. ing. Gheorghe NEAȚĂ

Director general coordonator R.G. „Dacia“ Hunedoara

Județul Suceava: Ferma de oi Breze de la poalele Pădurii Prodana

Petru Guia, un tânăr de 28 de ani pasionat de creşterea animalelor, în special a oilor, fiind strâns legat de locurile natale, a luat decizia de a-şi face propria fermă de oi în satul Lămăşeni, judeţul Suceava, de la poalele Pădurii Prodana.

Primele oi Breze de Valea Jiului

„Mica mea fermă este situată în apropierea satului meu natal Lămăşeni, chiar sub poala Pădurii Prodana, fiind şi locul copilăriei mele. Nu moştenesc oieritul, dar moştenesc ciobănitul de la tatăl şi bunicul meu care s-au ocupat cu această meserie. Astfel împreună cu tatăl meu am hotărât să ne facem propria fermă, chiar dacă aveam un efectiv redus de oi. Am vrut ceva de calitate, aşa că am vândut o parte din animale şi cu ceva economii am mers pe Valea Jiului şi am cumpărat primele 20 de oi Breze de Valea Jiului. Noi considerăm că ţurcanele varietatea Breaza de Valea Jiului sunt superioare celorlalte varietăţi din rasa Ţurcană. Apoi, încet-încet, cu mari sacrificii, am reuşit să ajungem la un efectiv de 200 de oi, dar în paralel creştem şi câteva vaci. Furajele le pregătim mecanizat, avem terenuri pregătite pentru cosit, dar avem şi suplimente cum ar fi porumbul şi orzul“, ne spune tânărul.

Suceveanul precizează că a cumpărat oi sau berbeci cu o valoare genetică ridicată pe care a plătit mult peste preţul pieţei; cu toate acestea, afacerea este în creştere, mai ales că livrările la domiciliu sau cele din fermă compensează munca depusă. „Multă lume întreabă cât costă o astfel de investiţie, dar sincer să fiu nu am făcut un calcul per total din cauza mai multor factori, uneori am cumpărat oi sau berbeci cu o valoare genetică ridicată, pe care am plătit cu mult peste preţul pieţei, dar cel mai important este faptul că noi suntem mereu pe plus, de aceea dorim să ne dezvoltăm. În ultimii 5 ani nu am vândut absolut deloc produsele noastre în pieţele alimentare din zonă (brânză, telemea, caş, urdă dulce, unt şi la cerere caşcaval) deoarece le vindem direct din fermă, uneori livrăm şi la domiciliu; avem livrări şi la câteva cabane şi pensiuni turistice din judeţul Suceava. Nu putem spune că avem un profit considerabil, dar sper că peste 5-10 ani vom fi dezvoltaţi îndeajuns“, adaugă Petru Guia.

Îngropăm sau ardem sute de kilograme de lână

În schimb, regretul cel mai mare al crescătorului rămâne valorificarea lânii. „Este trist să vezi cum suntem nevoiţi să îngropăm sau să ardem sute de kilograme de lână în fiecare primăvară deoarece nu există cerere pentru acest produs şi, chiar dacă ar fi, preţul oferit de samsari este mult sub costul tunsului. Vă dau un exemplu: mi s-au oferit 200 lei pentru lâna de pe 200 de oi, iar dacă aş fi plătit oamenii să tund oile ar fi trebuit să plătesc 5 lei pentru fiecare oaie tunsă“, mai adaugă Petru.


„Un alt regret este că văd foarte puţini tineri de vârsta mea ducând mai departe această frumoasă îndeletnicire moştenită de sute de ani, care ne face mândri că trăim şi avem şansa să ciobănim pe meleagurile ţării noastre.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Abonează-te la acest feed RSS