Ochratoxina A este produsă de către specii de Penicillum și Aspergillus și este un contaminant frecvent întâlnit în rândul cerealelor și al produselor derivate, cum ar fi furaje, și al produselor de origine animală.

Ochratoxina are un efect carcinogen, nefrotoxic și imunotoxic, fiind asociată cu prezența tumorilor și a altor afecțiune ale tractului urinar și cu o depreciere a sistemului imun în general.

Microbiota joacă un rol esențial într-o serie de procese nutriționale, fiziologice, de dezvoltare și imunitare ale porcilor, care le influențează sănătatea generală și performanța de creștere. Participă atât în metabolismul gazdei prin digestia fibrelor și sinteza acizilor grași cu catenă scurtă, ce sunt asimilați rapid de către organismul gazdă și contribuie la metabolismul energetic, cât și în procesul de excreție a subprodușilor metabolici ai digestiei.

Un studiu a fost efectuat în scopul identificării impactului ochratoxinei în concentrații subcronice asupra microbiotei, precum și a sintezei de acizi grași cu catenă scurtă.

Animalele experimentale au fost împărțite în două loturi experimentale: purceii din primul lot (martor) au fost hrăniți cu o dietă standard, iar în cel de-al doilea lot purceii au primit o dietă contaminată cu 50 de micrograme de micotoxină per kilogram de furaj contaminat deoarece aceasta este limita inferioară acceptată în furaj în comunitatea europeană.

În urma analizelor de biologie moleculară efectuate asupra materialului genetic microbian au rezultat o serie de concluzii.

Populațiile asociate unei serii întregi de microorganisme benefice au fost afectate, microorganismele precum Lactobacillus și Prevotella fiind cu mult reduse la lotul purceilor afectați de micotoxină, comparativ cu lotul martor.

Un caz particular îl reprezintă cel al speciei Bifidobacter, considerată și ea ca având un rol pozitiv. Aceasta rămâne constantă la nivel de populație, confirmand faptul că bacteria este rezistentă la prezența micotoxinei. Alte microorganisme asociate cu prezența unor afecțiuni precum Enterobacter au înregistrat o creștere la lotul de purcei hrănit cu furaj contaminat, comparativ cu cel martor.

Majoritatea concentrațiilor de acizi grași cu catenă scurtă din tractul intestinal au fost reduse în prezența micotoxinei, cel mai sever afectat fiind acidul butiric, ce înregistrează o scădere de 33%, urmat de acidul acetic, cu 27%, și de acidul propionic, cu 17%.

Modificările induse de micotoxine se vor reflecta atât în starea de sănătate a sistemului digestiv, cât și în starea generală de sănătate a purceilor. De fapt, raportul de populații dintre diverse specii ale microbiotei este atât de sensibil la perturbările induse de micotoxine încât pot fi folosite pe post de markeri, o adevarată oglindă internă ce reflectă starea de sănătate a gazdei.

Rezultatele experimentului efectuat în IBNA au fost similare cu cele găsite în literatura de specialitate în ceea ce privește impactul pe care micotoxinele în general îl pot avea asupra microbiotei și al sintezei acizilor grași cu catenă scurtă, din tractul digestiv.

Iulian Grosu

Micotoxinele sunt substanțe toxice sintetizate de mucegaiuri care pot afecta grav sănătatea omului şi a animalelor. Aceste toxine sunt produse în plante (cereale, plante medicinale, boabe de leguminoase, fructe, condimente etc.) sau produse de origine animală (lapte, brânzeturi fermentate etc.). Contaminarea produselor animale este cauzată de hrănirea animalelor cu furaje contaminate cu micotoxine sau poate rezulta din contaminarea ulterioară a acestor produse cu mucegaiuri toxinogene.

În ciuda eforturilor pentru bune practici agricole, se estimează că 25% din producţia mondială de cereale este contaminată cu micotoxine. Contaminarea variază de la an la an în funcție de temperatură, zonă geografică etc.

Monitorizarea anuală a contaminării cu micotoxine în diferite materii prime furajere atestă prezența micotoxinelor în diferite concentrații. Astfel, necesitatea decontaminării micotoxinelor provine din interesul global din ce în ce mai ridicat care are ca țintă impactul toxic al acestora în urma consumului de hrană contaminată.

După ingerare, micotoxinele cauzează o gamă largă de efecte nocive asupra organismului, iar rezultatul final este în general unul letal.

Pentru a evita aceste efecte negative, s-a propus o serie de abordări care pot fi grupate astfel: practici de prevenție a contaminării, metode de decontaminare a materiilor ce alcătuiesc hrana și procedee care urmăresc reducerea adsorbției micotoxinelor de-a lungul tractului gastrointestinal.

În acest context, un interes ridicat este atribuit practicilor de biodegradare a micotoxinelor. Acestea presupun includerea unor adsorbanți în hrana animalelor și au ca scop legarea toxinei înainte de ingerare, dar mai ales în timpul digestiei.

Studiul de față analizează această problematică a decontaminării micotoxinelor, și a investigat potențialul unor biomateriale de diminuare a concentrației micotoxinelor, în special Aflatoxina B1 și Zearalenona.

Biomaterialele utilizate au rezultat în urma procesării în storcător convențional pentru obținerea sucurilor naturale a merelor, morcovilor, sfeclei și țelinei. Cartofii cu coaja roșie și cei cu coaja albă au fost curățați manual, iar cele două subproduse agroindustriale, și anume șrotul de semințe de struguri și șrotul de cătină, au fost obținute de la producători locali.

După ce au fost măcinate într-o pulbere fină, subprodusele au fost amestecate cu soluția de micotoxine și incubate timp de 2 ore la 37 de grade Celsius. După centrifugare, supernatantul rezultat a fost analizat pentru concentrația reziduală de micotoxine folosind cromatografia de lichide de înaltă performanță cuplată cu detecție în fluorescență și a fost exprimată în procente.

Experimentele de adsorbție in vitro au fost efectuate în 2 etape: prima a constat într-o evaluare preliminară pentru a determina efectul timpului de contact, al temperaturii, al pH-ului și al concentrației de biomateriale, iar a doua etapă a constat în optimizarea procesului de adsorbție utilizând modele matematice.

Astfel, rezultatele comparative privind eficiența de legare a biomaterialelor au arătat că șroturile de semințe de struguri și cel de cătină sunt cele mai eficiente în reducerea concentrației de micotoxine în mediu lichid.

În ceea ce privește efectele pH-ului și temperaturii, aceastea nu au prezentat o influență semnificativă asupra procesului de legare a micotoxinelor. Astfel, în timpul digestiei și trecerii bolului alimentar de-a lungul tractului digestiv nu este afectată reținerea toxinelor de către biomateriale.

În schimb, timpul de contact și concentrația de biomateriale utilizată au prezentat un efect direct proporțional cu eficiență de retenție a toxinelor.

Modelele matematice utilizate în etapa a doua a experimentului au permis estimarea condițiilor optime pentru procesul de adsorbție, acestea încadrându-se în intervalele fiziologice asociate digestiei.

Pe viitor, continuitatea cercetărilor va fi reflectată prin strategia de lucru in vivo care include studiul toxico-cinetic pe animale pentru evaluarea modificărilor în timp a concentrației de micotoxine în funcție de asimilare, biotransformare, distribuție și eliminare sub influența subproduselor.

În concluzie, perspectiva utilizării șroturilor din semințe de struguri și cătină, atât ca bioadsorbanți, cât și ca suplimente nutriționale, oferă baza unei aplicații practice cu valoare adăugată și impact pozitiv asupra mediului prin reducerea deșeurilor.

Dr. ing. Mihai Palade

Contaminarea cu micotoxine reprezintă o problemă de actualitate având în vedere impactul economic pe care îl generează. În perioada octombrie 2019 – septembrie 2020, în laboratorul de Biologie al IBNA Balotești a fost realizat un studiu privind contaminarea cu micotoxine a nutrețurilor combinate și materiilor prime furajere. Studiul a fost realizat pe un număr de 242 de probe dintre care: 139 de nutrețuri combinate, 45 de concentrate proteino-vitamino-minerale, 54 de cereale, șroturi și subproduse cerealiere, 4 fânuri și silozuri provenite din Sudul României. Determinarea concentrației de micotoxine s-a realizat prin tehnica ELISA.

Marea majoritate a probelor analizate au avut concentrații de micotoxine care s-au încadrat în limitele admise de regulamentele și reglementările în vigoare. Cu toate acestea, au existat probe la care contaminarea cu micotoxine a depășit reglementările în vigoare. Astfel, Regulamentul CE 165/2010 referitor la concentrațiile maxime de aflatoxine admise în alimente prevede un nivel maxim de contaminare pentru AF totale de 4 ppm. Din totalul probelor de cereale analizate au fost contaminate cu concentrații mai mari decât limita maxim admisă: o probă de porumb contaminată cu 27,8 ppm AF și un număr de două probe de orz, amândouă cu valoarea maximă de 6,3 ppm. Contaminarea cu AF a probei de porumb a fost mai mare și față de concentrația maxim admisă pentru materiile prime furajere conform Regulamentului UE nr. 574/2011 privitor la nivelurile maxime de aflatoxina B1 admise în furaje.

Conform Recomandării (CE) nr. 1126/2007 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare în ceea ce privește toxinele Fusarium din porumb și produse pe bază de porumb pentru zearalenonă concentrația maxim admisă în cereale neprocesate altele decât porumbul este de 100 ppm. Din totalul  probelor de cereale analizate o probă de grâu a fost contaminată cu concentrații mai mari decât limita maxim admisă (135,1 ppm ZEA). Concentrații mari au fost identificate și într-o probă de tărâță de orez (85,5 ppm) care a depășit limita prevăzută de legislație pentru: „cereale destinate consumului uman direct, făină de cereale, tărâțe și germeni ca produse finale comercializate pentru consumul uman direct“.

Concentrații mari de ochratoxina A au fost determinate în aceeași probă de tărâță de orez (110 ppm) față de 3 ppm prevăzut de Regulamentului (CE) nr. 1881/2006 privind concentrațiile maxime pentru OTA admise în toate produsele derivate din cereale neprelucrate, inclusiv produsele alimentare pe bază de cereale prelucrate și cerealele destinate consumului uman direct.

Având în vedere aceste rezultate, este recomandat ca materiile prime și nutrețurile combinate să fie întotdeauna analizate pentru concentrația de micotoxine înainte de utilizare.

Daniela Eliza Marin, Ionelia Țăranu

Micotoxinele sunt toxine produse de fungi a căror prezență este raportată regulat în diferite surse de hrană animală sau umană. Detoxifierea acestora este foarte importantă în vederea protejării sănătății animalelor și oamenilor, iar abordările biologice sunt din ce în ce mai promițătoare. Mulți aditivi sunt comercializați și utilizați în hrana animalelor de fermă de către fermieri. Majoritatea au dovedit o bună eficiență în adsorbția unor micotoxine în studii in vitro, dar mai puține studii au investigat eficiența lor și in vivo. Sunt încă necesare studii pentru a demonstra eficacitatea acestora și a explica mecanismul lor de acțiune.

Reziduurile provenite din industria agroalimentară reprezintă surse importante de compuși bioactivi (polifenoli, acizi grași polinesaturați-PUFA, fibre, vitamine, minerale etc.) care ar putea fi utilizate pentru reducerea toxicității contaminanților din hrana animală prin adsorbție fizică directă sau prin alte mecanisme (biotransformare/imunostimulare). Cercetări realizate de Shar și colab. (2016), Gambacorta și colab. (2016), Gutzwiller și colab. (2007) au demonstrat eficiența unor reziduuri de măr, coajă de banană, borhot de struguri etc în diminuarea absorbției la nivel gastrointestinal a unor micotoxine ca deoxinivalenol, fumonisine, ochratoxină, aflatoxine și de a contracara efectele lor negative. Studii recente realizate de Avantaggiato și colab. (2014) au arătat că reziduurile vinicole reduc concentrația de contaminanți din furaje (micotoxine) în urma unui proces de adsorbție în mediu lichid. Pe de altă parte, prin conținutul bogat în antioxidanți (polifenoli, PUFA etc,), acestea ar putea stimula capacitatea de apărare a organismului de a răspunde la acțiunea agresivă a contaminanților.

Printr-un test de nutriție efectuat în biobaza experimentală a IBNA pe purcei după înțărcare hrăniți cu un furaj contaminat cu 300 ppb aflatoxina B1 (AFB1) a fost investigat potențialul antifungic și antimicotoxic al șrotului de sâmburi de struguri inclus într-o nouă formulă de nutreț combinat.

Caracterizările analitice au pus în evidență o compoziție chimică superioară (nivel mare de fibre, proteină și compuși bioactivi) pentru șrotul de sâmburi de struguri. Dintre compușii bioactivi de tipul polifenolilor, cele mai mari concentraţii s-au înregistrat pentru isorhamnetine 3-O-glucoside (56,60 mg/100g), catechine (48,93 mg/100g) și epicatechine (48,23 mg/100g). Șrotul de semințe de struguri este de asemenea bogat în acizi grași polinesaturați (62,94%) în special acid linoleic (omega-6; 58,99 %), dar și acid oleic (omega-9; 17,05%).

Rezultatele testului de nutriție au arătat că AFB1 a produs efecte negative în perioada post înțărcare, alterând performanțele purceilor (-25,1%), statusul antioxidant și răspunsul inflamator la nivel sistemic și local. Astfel, micotoxina a produs un efect bifazic asupra răspunsului inflamator, prin scăderea markerilor pro-inflamatori la nivelul duodenului, situsul absorbției nutrienților din hrană și o barieră împotriva toxinelor și patogenilor, creșterea acestor markeri în ficat și în colon, organe cheie în metabolismul substanțelor xenobiotice, metabolismul microbian și imunitar. Produsul furajer incluzând șrot de semințe de struguri în proporție de 8% a diminuat efectele negative produse de aflatoxină, a ameliorat performanțele de creștere, răspunsul inflamator și statusul antioxidant.

Aceste rezultate sugerează că șrotul de semințe de struguri și furajul incluzând acest subprodus vinicol (nutreț combinat îmbogățit în compuși bioactivi pentru contracararea aflatoxinelor la purcei după înțărcare) este o sursă alternativă eficace în contracararea efectelor negative produse de hrana contaminată cu aflatoxină și poate fi folosit la purcei în perioada de înțărcare.


Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI, (PFE−17/2018-2020).

Dr. Ionelia TARANU

Pe tot parcursul lanțului alimentar, din câmp și terminând cu alimentația umană, există o mare probabilitate ca una sau mai multe specii de mucegaiuri să se dezvolte și să producă micotoxine dacă există condiții favorabile de mediu. Plantele sunt mai susceptibile la atacul fungilor în condiții de stres, cum ar fi irigarea excesivă, expunerea la pesticide, prezența insectelor dăunătoare etc. Cerealele sunt vectori foarte importanţi ai micotoxinelor pentru că ele sunt universal consumate de om şi animale. În ţările calde şi umede este în mod particular favorizată dezvoltarea fungilor genului Aspergillus responsabil de sinteză de aflatoxine, în timp ce în climatul temperat continental este favorizată dezvoltarea fungilor genului Fusarium și sinteza micotoxinelor de tipul zearalenonei și deoxinivalenolului. Sinteza de micotoxine este variabilă de la un an la altul, în funcție de factorii de mediu. Schimbările climatice din ultimii ani au făcut ca de exemplu aflatoxina să fie mult mai des întâlnită în regiuni temperate. Ultimul studiu publicat de BIOMIN referitor la prezența micotoxinelor în anul 2016 în 4.027 de furaje și materii prime provenite din 50 de țări din Europa a arătat că deoxinivalenolul și fumonisinele au fost cele mai frecvente micotoxine detectate.

În România, datorită climatului continental cu ierni reci și veri călduroase și uscate, contaminarea plantelor cu micotoxine este frecventă și poate fi diferită de cea observată în alte țări europene. În plus, puține studii au fost publicate în România referitoare la contaminarea cu micotoxine și un număr redus de date sunt disponibile din această regiune a Europei în vederea realizării unor studii statistice privind gradul de contaminare cu micotoxine. De aceea studiile referitoare la contaminarea cu micotoxine în România prezintă o importanță deosebită.

ibna grafic 2

În anul 2016, în INCDBNA-IBNA Balotesti, în cadrul Laboratorului de Biologie și Nutriție Animală au fost analizate 597 de probe de furaje și materii prime provenite din regiunea de Sud-Est a României pentru a evalua contaminarea cu 3 dintre cele mai cunoscute micotoxine: aflatoxină (553 probe), deoxinivalenol (87 probe) și zearalenonă (9 probe). Rezultatele au arătat că majoritatea probelor au fost contaminate cu micotoxine și doar un număr mic de probe nu au fost contaminate (8,3% din probele analizate pentru conținutul în aflatoxină și 5,7% din probele analizate pentru conținutul în deoxinivalenol; (figura nr. 1). În schimb, toate probele analizate pentru zearalenonă au fost contaminate. Cele mai multe dintre probele analizate au fost de nutreț combinat și concentrate proteino-vitamino-minerale, dar și de cereale (figura nr 2). Din probele analizate, o contaminare mai mare de 0,004 mg/kg a fost obținută pentru aflatoxină la toate probele de gluten de porumb investigate. Probele analizate pentru toate cele trei micotoxine au fost co-contaminate cu cel puțin două dintre micotoxinele analizate. Co-contaminarea cu micotoxine reprezintă o problemă frecventă, probabilitatea ca o probă de cereale și cu atât mai mult de nutreț combinat să fie contaminată cu mai mult de o micotoxină fiind foarte mare. Din acest motiv administrarea la animale a furajelor contaminate cu mai multe micotoxine, chiar dacă acestea sunt în concentrații aflate la limita minimă recomandată de Uniunea Europeană, poate induce la animale numeroase efecte negative prin efectul toxic cumulativ. În concluzie, se recomandă ca obligatorie analiza micotoxicologică a cerealelelor și a materiile prime furajere, înaintea administrării lor în hrana animalelor.

Daniela Eliza MARIN & Ionelia ȚĂRANU

Există în lume câteva sute de micotoxine cu efecte și cauze de apariție diferite. Deși simptomatologia este specifică fiecărui tip, apariția lor în ferme poate avea, în cazul în care evoluția micotoxinelor nu este controlată, repercusiuni economice importante. În plus, cercetările recente au arătat că, odată cu creșterea temperaturii, a crescut și nivelul dioxidului de carbon. Acest fenomen a determinat un altul, și anume repartiția diferită a ploilor pe regiuni. Pentru că apariția micotoxinelor este în strânsă  corelație cu umiditatea, cercetătorii au ajuns la concluzia că schimbările climatice vor conduce la modificări și în sfera aceasta. Radu Marti, general manager în cadrul companiei Biomin România, spune că acest scenariu a fost deja confirmat.

Cum răspunde cercetarea la provocare

Biomin România este o companie cu origine austriacă și activează în țara noastră de 15 ani, cu o cotă de piață de 30%. Profilul de activitate este producerea și comercializarea de aditivi furajeri și premixuri pentru animale, în special pentru păsări și porc și într-un procent foarte mic pentru rumegătoare. Discuția cu Radu Marti a fost inițiată ca urmare a unui titlu care mi-a atras atenția, și anume „A apărut a 5-a generație de inactivitori și inhibitori de micotoxine.“  Potrivit interlocutorului nostru, compania a dezvoltat o gamă vastă de produse pentru inhibarea și inactivarea micotoxinelor, dar Mycofix Plus este produsul forte. „Inhibitorii și inactivatorii au același rol, acela de a lupta împotriva fungilor care afectează în special cerealele. Produsul pe care îl comercializăm este reali­zat în Austria, după o rețetă secretă, și are capacitatea de a inactiva micotoxinele. Este un produs care în România nu are competitori. Mycofix Plus este practic un produs 3 în 1 pentru că are în compoziție trei componente autorizate în Uniunea Europeană“, spune managerul Biomin.

Datorită acestor componente, produsul poate acționa în trei feluri diferite. Prima modalitate în care acționează este aceea de absorbție. Mineralele produsului asorb în procent de 95% micotoxinele precum aflatoxina. O altă direcție de acțiune este biotransformarea, una dintre cele mai avansate metode științifice de combatere a micotoxinelor. În cazul acesta vorbim practic despre o combinație unică de enzime specifice și componente biologice care convertesc micotoxinele în metaboliți nontoxici și inofensivi pentru mediul înconjurător. Este un proces ireversibil. Produsul are în compoziția sa și amestec de plante și alge datorită cărora are capacitatea de a ajuta la proliferarea celulelor sistemului imunitar chiar și în condițiile în care micotoxinele sunt deja prezente și inhibă acest proces.

Și țările exotice au început să aibă probleme cu micotoxinele

Spuneam la început că teoria potrivit căreia schimbările climatice vor schimba evoluția și răspândirea micotoxinelor a fost confirmată și de managerul Biomin.

„În urmă cu câțiva ani, în țările exotice, unde temperatura medie este de peste 28 de grade Celsius, comercializarea inhibitorilor și inactivatorilor de micotoxine era un obiectiv care părea greu de atins. Asta pentru că procentul de precipitații și umiditate era scăzut. Schimbările climatice au schimbat asta, au apărut și acolo micotoxine, iar cererea pentru produsele noastre a fost maximă.“ Acest tipar impune în continuare cercetarea micotoxinelor și a impactului pe care îl au asupra agriculturii.

În Austria peste 30% din profitul companiei se reinvestește în cercetare. Începând cu 2004 compania-mamă a început să colecteze probe de pe aproape tot globul, iar rezultatul a fost că 80% din probe erau infestate cu micotoxine. În funcție de structura lor și de efectele pe care le produc aceste micotoxine, și strategia de combatere dezvoltată de companie a fost diferită. În România, din nefericire, nu există biotehnologii și laboratoare care să permită o scală de amploare a cercetării, spune Radu Marti, dar au existat, totuși, testări practice care au confirmat eficiența produselor de combatere a micotoxinelor.

„Am avut ocazia să lucrez într-o fermă de pui broiler și acolo am făcut un experiment. Am infestat cu Ochratoxină și Deoxynivalenol aproximativ 130.000 de pui. Ulterior am intervenit cu Mycofix și am dezintoxicat aproape întregul efectiv de pui. Am avut pierderi de doar 2%. Strategia de tratament a presupus introducerea în furaj a unui procent de 2,5-3% de aditivi sub formă de pulbere. Efectele s-au văzut în rezultatele obținute. Compania noastră are și un program numit Mycotoxins survey prin care urmărim evoluția micotoxinelor. Colaborăm cu aproximativ 100 de ferme de unde prelevăm probe. Analiza vizează și cinci sau șase micotoxine care produc pagube economice importante în unitățile agricole. În țara noastră cele mai întâlnite sunt Ochratoxina, Deoxynivalenol, Aflatoxina, Fumonisim. Cert este că prin utilizarea acestui produs am reușit să salvăm cereale care aveau inclusiv boabele afectate“, spune Radu Marti.

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Pe tot parcursul lanțului alimentar, din câmp și ter­minând cu alimentația umană, există o mare probabilitate ca una sau mai multe specii de mucegaiuri să se dezvolte și să producă micotoxine, dacă există condiții favorabile de mediu. Plantele sunt mai susceptibile la atacul fungilor în condiții de stres, cum ar fi irigarea excesivă, expunerea la pesticide, prezența insectelor dăunătoare etc. Cerealele sunt vectori foarte importanţi ai micotoxinelor pentru că ele sunt universal consumate de om şi animale. În ţările calde şi umede este în mod particular favorizată dezvoltarea fungilor genului Aspergillus responsabil de sinteza de aflatoxine, în timp ce în climatul temperat continental este favorizată dezvoltarea fungilor genului Fusarium și sinteza micotoxinelor de tipul zearalenonei și deoxinivalenolului. Sinteza de micotoxine este variabilă de la un an la altul, în funcție de factorii de mediu. Schimbările climatice din ultimii ani au făcut ca de exemplu aflatoxina să fie mult mai des întâlnită în regiuni temperate. Ultimul studiu publicat de BIOMIN referitor la prezența micotoxinelor în anul 2016, în 4.027 de furaje și materii prime provenite din 50 de țări din Europa, a arătat că deoxinivalenolul și fumonisinele au fost cele mai frecvente micotoxine detectate.

În România, din cauza climatului continental cu ierni reci și veri călduroase și uscate, contaminarea plantelor cu micotoxine este frecventă și poate fi diferită de cea observată în alte țări europene. În plus, puține studii au fost publicate în România referitoare la contaminarea cu micotoxine și un număr redus de date sunt disponibile din această regiune a Europei în vederea realizării unor studii statistice privind gradul de contaminare cu micotoxine. De aceea studiile referitoare la contaminarea cu micotoxine în România prezintă o importanță deosebită.

În anul 2016, la INCDBNA Balotești, în cadrul Laboratorului de Biologie și Nutriție Animală, au fost analizate 597 de probe de furaje și materii prime provenite din regiunea de Sud-Est a României pentru a evalua contaminarea cu 3 dintre cele mai cunoscute micotoxine: aflatoxină (553 de probe), deoxinivalenol (87 de probe) și zeralenonă (9 de probe). Rezultatele au arătat că majoritatea probelor au fost contaminate cu micotoxine și doar un număr mic de probe nu au fost contaminate: (8,3% din probele analizate pentru conținutul în aflatoxină) și (5,7% din probele analizate pentru conținutul în deoxinivalenol) – figura 1. În schimb, toate probele analizate pentru zearalenonă au fost contaminate. Cele mai multe dintre probele analizate au fost de nutreț combinat și concentrate proteino-minerale, dar și de cereale (figura 2). Din probele analizate, o contaminare mai mare de 0,004 mg/kg a fost obținută pentru aflatoxină la toate probele de gluten investigate. Probele analizate pentru toate cele trei micotoxine au fost co-contaminate cu cel puțin două dintre micotoxinele analizate. Co-contaminarea cu micotoxine reprezintă o problemă frecventă, probabilitatea ca o probă de cereale și cu atât mai mult de nutreț combinat să fie contaminată cu mai mult de o micotoxină fiind foarte mare. Din acest motiv administrarea la animale a furajelor contaminate cu mai multe micotoxine, chiar dacă acestea sunt în concentrații aflate la limita minimă recomandată de Uniunea Europeană, poate induce la animale numeroase efecte negative prin efectul toxic cumulativ. În concluzie, se recomandă ca obligatorie analiza micotoxicologică a cerealelor și materiile prime înaintea administrării lor în hrana animală.

D.E. Marin, I. Taranu,

Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 34

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti