reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2019

Un primar model... ține în frâu o stână de oi și o comună

În comuna Cândești, județul Neamț, o fermă de 1.000 de oi este ținută în frâu de State Daniel Gheorghe, primarul comunei. Fiica sa Alexandra vede un model în acesta și este mândră foc de omul care lasă pantofii de lac la primărie pentru cizmele de cauciuc de la stână.

Fermă de oi dintr-o pasiune

De câțiva ani, familia State se ocupă cu zootehnia. Capul familiei, Gheorghe, este ajutat de fiica sa, Alexandra, care susține cu mare drag pasiunea tatălui său. „Cu toate că noi avem două firme, una cu lemne și o alta cu o brutărie, în prima fază nici nu a fost vorba de așa ceva. Între timp, tatăl meu a ajuns primarul comunei, iar într-o zi acesta a cumpărat 100 de oi, apoi iar încă 100, și tot așa până am ajuns la 1.000 de oi și 50 de vaci. Practic, totul a început dintr-o pasiune a tatălui meu pentru aceste animale“, ne povestește aceasta.

Stand de brânzeturi în piața centrală din Piatra Neamț

„Nu prea aveam unde să ne vindem produsele, pentru că nu ne-am gândit că o să ajungem așa departe“, ne mărturișește Alexandra. Dar, în timp, aceasta a venit cu ideea să își deschidă un stand de brânzeturi în piața centrală din Piatra Neamț, cu lapte proaspăt și diverse produse, precum caș, burduf, smântână, cașcaval și telemea. „Totodată, vindem și în Bacău, unde distribuim săptămânal, în fiecare zi de miercuri. În ultima perioadă îmi scrie multă lume din Iași și Moinești, unde chiar am trimis produse și prin curier. Am avut persoane care au venit și cu copii la noi la stână și toți au fost tare încântați. Ne bucurăm că ne este apreciată munca“.

„Tatăl meu este cel care ține în frâu toată ferma! Astfel, după program își ia cizmele și se ocupă de tot... ar sta acolo până dimineață. Tot el se ocupă de tot ceea ce înseamnă hrana și tratamentele la animale. Avem și o moară, iar acolo le pregătește tot felul de furaje și amestecuri pentru că sunt foarte sensibile. În zona noastră, avem dificultăți să găsim forță de muncă pentru că nu am găsit pe cineva care să dorească să stea acolo permanent... oamenii vin și pleacă imediat deoarece este o muncă destul de solicitantă. De aceea, pentru a avea totul sub control, tata și-a făcut și o cabană la stână, iar pe timpul verii stă acolo și noaptea“, ne spune Alexandra.

Ferma State Candesti Neamt

2 litri de lapte = 5 lei

Aceasta consideră că este o investiție de viitor și mulți ar trebui să cumpere măcar o sticlă de lapte de la piață și nu din magazine. „O sticlă de lapte de 2 litri constă 5 lei, dar știi că bei ceva natural. Din păcate, în piață cei care cumpără sunt doar persoane care au peste 40-50 de ani, rar vezi persoane tinere cumpărând deoarece aceștea preferă supermarketurile.“

„Dacă te gândești la o investiție de genul acesta, trebuie să fii conștient că este multă muncă și că animalele nu știu ce este weekend, ele trebuie hrănite și îngrijite mereu. Sunt mulți cei care încearcă, dar le vând imediat. Noi nu renunțăm deoarece iubim aceste animale și de aceea vrem să ne facem un laborator și să distribuim în mai multe puncte. Ținând cont că acest lucru necesită mulți bani, momentan rămânem la stadiul acesta și sper... să nu îl mai apuce pe tatăl meu să cumpere, iar, în jur de 1.000 de oi“, conchide Alexandra State.

Beatrice Alexandra MODIGA

Creşterea oilor, între pasiune şi rentabilitate

Problemele crescătorilor de ovine par să nu se mai termine. Desfacerea cărnii, a produselor rezultate din lapte şi valorificarea lânii îi fac pe fermieri să renunţe la oierit. Zootehniştii suceveni consideră că este necesară elaborarea unei politici a zootehniei pe termen lung, care să nu se schimbe în funcţie de conducerea politică a ţării şi prin care să fie create bazele valorificării tuturor produselor de origine animală. Fermierii consideră că salvarea oieritului nu trebuie să fie numai subvenţia, valorificarea lânii şi a pieilor de animale, putând aduce plus valoare acestui sector zootehnic.

Formarea unor nuclee de selecţie valoroase prin controlul oficial al producţiei

Asociaţia crescătorilor de ovine şi caprine „Mioriţa“ este una dintre cele mai importante structuri din judeţul Suceava, care reprezintă interesele câtorva sute de fermieri, crescătorii de ovine şi caprine. În această perioadă, asociaţia se implică pentru întocmirea dosarului de acreditare cu scopul de a obţine controlul oficial al producţiei. Înscrierile în Controlul Oficial al Performanţelor şi Registrul Genealogic sunt obligatorii pentru crescătorii de bovine şi ovine în vederea obţinerii sprijinului cuplat în zootehnie pentru un număr de peste 32.000 de ovine care aparţin membrilor asociaţiei.

„Controlul producţiei presupune un sprijin mai bun pe cap de animal. Anul acesta cine face controlul primeşte 25 de euro, iar cine nu îl are va primi 5 euro/animal.

Noi trebuie să facem performanţă, să avem animale de rasă, produse de calitate. Prin înscrierea animalelor în Registrul Genealogic putem contribui la formarea unor nuclee de selecţie valoroase, putem avea berbeci de reproducţie, inclusiv mioare şi miori cu certificate de origine. Dacă facem montă dirijată, supravegheată, cunoaştem părinţii şi bunicii fiecărui animal pe care îl împerechem, ştim provenienţa teritorială și putem face performanţă în acest sector zootehnic. Dacă nu facem nimic, dacă nu se vede un plus în producţie, în ameliorarea raselor, mergem în pierdere. Iar dacă nu ne dăm interesul să avem acest control, pe viitor nu vom mai primi nici subvenţie“, ne-a spus Ioan Chihaia, preşedintele Asociaţiei „Mioriţa“.

Ioan Chihaia crescator de oi

Infrastructura nu permite exportul în ţările arabe

Cei aproape 300 de membri ai Asociaţiei „Mioriţa“ deţin oi din rasele ţurcană, karakul şi, într-o proporţie mai mică, metişi. Cele mai multe oi sunt din rasa ţurcană pentru că este o oaie mai rezistentă şi foarte bine adaptată la clima din nordul ţării. Deşi doresc o valorificare superioară a animalelor şi laptelui, interesul populaţiei este scăzut pentru carnea de oaie. În judeţ există un abator mare, autorizat, la Ilişeşti, dar nu taie câteva oi, cât vinde un fermier la magazinul propriu din piaţă în câteva zile. Oierii bucovineni consideră că deschiderea pieţei arabe pentru comerţul cu carne de oaie ar salva o tradiţie românească veche de peste 2.000 de ani. Pe lângă lipsa unor acorduri comerciale între România şi piaţa arabă, realizarea unui terminal cargo pe aeroportul din Suceava şi construcţia unor depozite frigorifice de mare capacitate au rămas la stadiul de promisiune. În Suceava există un singur abator certificat Halal care asigură recunoaşterea şi desfacerea produselor din carne pe pieţele arabe, dar care preferă să cumpere oile la preţuri mici de la fermieri. Fermierii din nordul ţării susţin că exportul în Grecia şi Italia se face numai primăvara, pentru că în aceste ţări se solicită carcase mici, de 5-12 kg, care sunt la câteva luni după ce se nasc mieii. Arabii vor carcase mari, disponibile tot timpul anului, dar este greu de asigurat ritmic cantităţile solicitate. Pentru a îmbarca în avion 18 tone de carne de oaie este nevoie de 47 de tone de carne în viu, arabii fiind interesaţi doar de carcasă, fără cap.

În România nu există o piaţă a cărnii de oaie

Crescătorii de animale suceveni susţin că preţurile de achiziţie la cele două abatoare din judeţul Suceava, acreditate pentru comerţ extern în Uniunea Europeană, sunt mici în raport cu cerinţele solicitate la achiziţia animalelor şi preferă să rămână cu animalele în stână. Este o problemă a ciobanilor nu numai acum, la începutul lui 2018, ci de peste 20 de ani.

„Ministrul Agriculturii, Petre Daea, promovează oaia prin sloganul «Alege oaia» şi poate şi în zona noastră se va obişnui populaţia să mănânce carnea acestui animal. Carnea de oaie este un produs foarte bun, dar înainte de 1989 ne-am dezobişnuit să o consumăm. La abator kilogramul de carcasă este 8 lei, în piaţă preţurile ajung în jur de 17-20 de lei, dar nu este cerere. Prin asociaţie am încercat să vindem, dar nu avem cui. Nu putem face export pentru că se cer cantităţi foarte mari, semnarea de contracte certe şi pe termene lungi. Noi sacrificăm în general oile bătrâne, bolnave, berbecii care nu mai sunt folosiţi ca reproducători şi miei. Ne trebuie abator autorizat pentru ovine, cu o capacitate mare de sacrificare, prelucrare primară şi refrigerare. Apoi este problema transportului spre ţările arabe. Aceste aspecte sunt în discuţie de câţiva ani, dar nu s-a întâmplat nimic.

Existenţa fermei de ovine este asigurată din procesarea laptelui şi vânzarea brânzei şi urdei pe care le valorificăm pe piaţă. De aici rezultă câştigul nostru. Anul trecut, la începutul sezonului, kilogramul de caş s-a vândut cu 10 lei, iar spre toamnă a fost 15 lei. La preţurile care sunt la ora actuală este puţin, pentru că animalul trebuie tratat, îngrijit, hrănit, altfel nu ai rezultate.

La nivel de asociaţie este greu de realizat o fabrică de procesare, membrii fiind răspândiţi pe întreg judeţul, producţia de lapte de oaie este din luna mai până în septembrie, nu găseşti personal care să lucreze în fabricile de procesare, monopolul prelucrării laptelui în judeţ este deţinut de multinaţionale, iar intrarea pe piaţa marketurilor este anevoioasă“, susţine Ioan Chihaia.

„Alege oaia“, în pensiuni şi restaurante

cascaval din lapte de oaie

Oierii suceveni consideră că în achiziţia cărnii de oaie ar trebui preluat, de către proprietarii de pensiuni şi restaurante, modelul cumpărării legumelor direct de la producători. Proprietarii restaurantelor ar trebui să încheie contracte ferme cu fermierii şi, pe bază de comandă, aceştia să le livreze carne de oaie şi produse de stână.

„Am încercat să obţinem un spaţiu în care să valorificăm produsele asociaţiei, dar toate demersurile au fost zadarnice. În cadrul programului «Alege oaia» ar fi o oportunitate ca cei care au pensiuni, restaurante să facă contracte cu fermierii şi să aibă mâncăruri de oaie. Carnea de oaie se sleieşte imediat, indiferent cât de bună ai face-o. Dar la un restaurant, unde este rulaj, această situaţie poate fi evitată. Cel mai bine preparată este sub formă de pastramă, dar şi sub formă de tocăniţe, cu multe legume, servită fierbinte. Poate avea mare căutare dacă va fi promovată corespunzător, iar proprietarii de pensiuni vor dori să asigure mâncăruri sănătoase din produse româneşti“, este de părere Ioan Chihaia.

Lâna şi pieile de oaie, aruncate la gropile de gunoi

În acest moment lâna nu este valorificată în niciun fel, dimpotrivă este aruncată la gropile de gunoi, iar pierderile sunt şi mai mari dacă ţinem cont de faptul că un crescător plăteşte trei lei pentru tunsul unei oi. Din lâna rezultată, în condițiile în care aceasta ar fi valorificată la preţul de un leu pentru un kg, aşa cum s-a propus la nivel de minister în cadrul programului „Alege oaia“, proprietarul de animale ar câştiga doi lei. Oamenii spun că lâna pe care acum pur şi simplu o aruncă ar putea fi folosită în industria textilă sau în construcţii pentru izolarea locuinţelor, acest produs fiind recunoscut ca un bun izolator termic.

„Sunt promisiuni din partea Ministerului Agriculturii că anul acesta lâna va fi strânsă. Până acum fiecare cioban o aruncă pe unde poate. Plătim trei lei de tuns o oaie, dar nimeni nu are nevoie de lână. Dacă pieile de oaie, în urmă cu 10-12 ani, se plăteau cu 25 de lei bucata, acum le aruncăm la groapa de gunoi. La fel şi pielicelele mieilor; înainte se făceau căciuli; acum, dacă găseşti un comerciant şi îţi dă 10 lei pe o piele de karakul, ai luat un preţ bun. Înainte plăteau un dos de căciulă cu 200 de lei, o căciulă de miel ajungea la 300-600 de lei, iar un cojoc sau palton din pielicele de karakul, la 2.000 de lei. Acum au ieşit hainele sintetice, ieftine, aduse din import din ţările asiatice şi nu se mai poartă hainele din piele naturală, bundiţele, cojoacele, căciulile. Lâna ţine cald, este foarte bună faţă de hainele sintetice. Înainte se făceau ciorapi, pulovere, veste de lână, covoare. Lâna ţurcană era folosită pentru covoare, ţigaia pentru îmbrăcăminte. Acum nu mai este darac, nu mai toarce nimeni, nu se mai fac pulovere din lână. Am ajuns să aruncăm lâna la maşina care colectează gunoiul menajer. Dacă va fi implementat programul «Alege oaia» avem speranţe că va fi valorificată lâna, chiar dacă preţul prognozat, 1 leu/kg, nu este unul care să aducă beneficii. De pe o oaie tundem 2-3 kilograme de lână, deci lucrăm tot în deficit, dacă ne gândim la cât costă tunsul, dar e mai bine decât să o aruncăm. Cel mai bine ar fi să vină un investitor care să facă o fabrică de prelucrare a lânii. Se pot obţine lucruri foarte frumoase din lână din firul vopsit, care are un preţ destul de mare pe plan mondial; se fac de la covoare la îmbrăcăminte sau poate fi folosită pentru izolaţii termice“, am aflat de la Ioan Chihaia.

oi proprietar chirila

Izolaţii termice şi fonice cu lână de oaie

O altă soluţie pe care o văd crescătorii de ovine suceveni ar fi o investiţie pentru tratarea şi pregătirea lânii brute pentru izolaţii. De mult timp, pe pieţele din străinătate lâna este folosită pentru izolare termică şi fonică pentru acoperişuri, pereţi interiori şi exteriori, tavane şi podele sub formă de role sau saltele. Izolaţia din lâna presată nu mai trage umezeala, fiind folosită la construcţii în locul vatei minerale sau a celei bazaltice.

Pe piaţa românească sunt puţine firme care doar promovează noul material ecologic de izolare termică a locuinţei şi acesta provine din import. Lâna este spălată, pieptănată mecanic şi presată în straturi mici, rezultând un fel de pături de diverse grosimi şi mărimi, cum sunt cele de vată bazaltică. Pe lângă faptul că este un material ecologic, lâna fabricată pentru izolarea termică este ignifugă, are un comportament foarte bun la umiditate, este rezistentă împotriva dăunătorilor de origine animală şi la mucegai, oferind un coeficient termic de 0,039 W/mK, în timp ce celelalte materiale folosite la termoizolare au coeficienţi termici între 0,3 şi 0,4 W/mK. Suprafaţa încreţită a fibrelor de lână face ca termoizolaţia să devină şi un excelent izolant fonic.

„Noi câştigăm de la oaie din mai până în octombrie. Din octombrie până în mai nu facem cinci bani, cheltuim. În jumătate de an nu câştigăm nimic, ci doar cheltuim, iar când câştigi, sumele sunt mult mai mici decât ar fi normal. Dacă vrei să întreţii un animal şi să ai performanţă, costurile sunt destul de mari. O astfel de investiţie ar aduce un câştig tot timpul anului“, crede Ioan Chihaia.

Silviu Buculei

Recomandări privind producerea și valorificarea laptelui de oaie

În prezent, un procent însemnat de crescători de ovine exploatează această specie pentru producţia de lapte care este utilizat în exploataţii sau în unităţi specializate, cu precădere pentru obținerea brânzeturilor, mai ales telemea, caş, brânzeturi frământate, urdă sau cașcaval, produse la care se realizează un randament foarte bun.

Caracteristicile laptelui de oaie (după unele date statistice) sunt reprezentate de conținutul ridicat în substanțe proteice 5,7%, în cazeină 4,6%, lactalbumină/lactoglobulină 1,1%, lactoză 4,5%. Conținutul de calciu din laptele de oaie este între 162 și 259 mg / 100 g, este bogat în grăsimi 6,7%, iar aportul de fosfor, sodium, magneziu, zinc, fier şi grupul de vitamine B este de 1,5-2 ori mai nutritiv și mai bogat decât laptele de vacă.

Laptele de oaie are o dublă importanţă: biologică – când reprezintă alimentul indispensabil în primele săptămâni de viaţă a mielului și comercială – când poate reprezenta o importantă sursă de venituri. Din acest punct de vedere deosebim laptele supt, adică cel consumat de miel și laptele marfă, destinat comercializării.

Producția cantitativă și calitativă de lapte de oaie este determinată de mai mulți factori a căror acțiune se îmbină în așa manieră încât este dificil a determina cu certitudine aportul fiecăruia dintre ei, respectiv:

• factori genetici, care includ rasa, individul, prolificitatea, metabolismul fiecărui animal, configuraţia, forma şi dezvoltarea ugerului, vârsta corelată cu perioada de lactaţie;

• factori de mediu respectiv temperaturile ridicate (temperaturile cele mai favorabile pentru procesul de secreție normală a laptelui fiind cuprinse între 5 și 21°C), ploile şi umiditatea excesivă pot provoca o diminuarea producției de lapte cu 5-30%;

• calitatea nutritivă a furajelor şi modul lor de administrare (se recomandă ca pentru producerea unui litru de lapte să fie asigurate 0,7 U.N. și 85 g proteină digestibilă, peste necesarul de întreținere a funcțiilor vitale);

• asigurarea permanentă a apei potabile;

• condiţiile de zooigienă şi microclimat din saivane sau în țarcurile din pășune;

• igiena şi sistemul de muls;

• calitatea personalului îngrijitor;

Pentru îmbunătățirea producției de lapte se recomandă desfășurarea unei intense activități de selecție în rândul raselor autohtone, extinderea controlului producției de lapte, alegerea riguroasă a berbecilor folosiți la monta naturală sau pentru însămânțări artificiale, efectuarea unor încrucișări de infuzie cu berbeci din rase specializate pentru producția de lapte.

O condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate, cantitativ şi calitativ, este starea de sănătate a ovinelor, aceasta fiind o preocupare importantă a serviciilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor în perspectiva prevenirii bolilor transmisibile la animale, protejarea populaţiei de bolile transmisibile de la animale la om, protecţia şi bunăstarea animalelor, asigurarea pieţei de consum cu produse animaliere cu origine cunoscută şi salubre, activităţi care se desfăşoară în contextul unui larg cadru legislativ specific.

În baza responsabilităţilor ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient crescătorilor de ovine, serviciile sanitare veterinare oferă o serie de servicii cu referire la:

• asigurarea bazei umane şi materiale necesare pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare de prevenire şi combatere a bolilor la animale;

• evaluarea şi monitorizarea exploataţiilor care deţin ovine, implementarea legislaţiei privind identificarea, înregistrarea şi mişcarea animalelor;

• supravegherea clinică a stării de sănătate a efectivelor, prin examene clinice şi inspecţii la exploata­ţiile comerciale şi în exploataţiile nonprofesionale de la gospodăriile populaţiei;

• măsuri de supraveghere şi prevenire a unor boli transmisibile prin vaccinări profilactice, tratamente antiparazitare preventive şi curative, diagnosticul unor boli prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale în acest scop;

• monitorizarea și certificarea circulaţiei ovinelor, a produselor și a subproduselor obținute de la acestea;

Realizarea acestor acţiuni, care în principal sunt în interesul crescătorilor de animale, nu poate fi eficientă decât printr-o colaborare permanentă între crescătorii de animale, asociaţiile de profil şi medicii veterinari, respectându-se cu stricteţe legislaţia din domeniu.

Crescătorii de ovine care doresc să valorifice producţia primară sau produsele obţinute prin procesarea producţiei primare trebuie să obţină de la DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare cu amănuntul, care stabileşte: codul producătorului, produsele care se valorifică, cantitatea, locul de comercializare şi aria de distribuţie.

Această înregistrare este necesară pentru a se putea monitoriza şi controla respectarea normelor şi regulilor de igienă, trasabilitatea şi siguranţa alimentelor de către toţi crescătorii de ovine care produc, procesează, depozitează şi comercializează lapte şi produse din lapte de oaie, în scopul protejării sănătăţii publice.

În condiţiile în care crescătorii de ovine sunt înregistraţi la DSVSA judeţeană, cu centrul de prelucrare a laptelui integrat în exploataţie (stâna) sau independent şi implicit pentru vânzare cu amănuntul, aceştia pot să comercializeze produsele din lapte de oaie la consumatorul final, la alte unităţii autorizate, în pieţe agroalimentare de pe întreg teritoriul României, precum şi cu ocazia expoziţiilor, târgurilor sau a altor manifestări organizate de diferite autorităţi sau organizaţii profesionale în cadrul legal.

Cu referire la importanţa şi rolul crescătorilor de animale (de ovine în situaţia în discuţie) sunt multe aspecte de menţionat ținând cont de contextul social şi economic al acestei activități, fapt ce obligă autorităţile competente să acorde un sprijin real, concret, cu referire la funcţionarea asociaţilor pe specii de animale şi produs, facilităţi pentru amenajarea de puncte de sacrificare, unităţi de procesare a laptelui, a cărnii şi a subproduselor obţinute de la ovine, facilităţi pentru asigurarea hranei pe tot parcursul anului, identificarea de beneficiari interni, în spaţiul intracomunitar şi în ţări terţe pentru comercializarea berbecuţilor şi a unor produse finite (brânzeturi, preparate din carne de oaie cu caracteristici tradiţionale), sprijin financiar etc.

Dr. Ioan PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din judeţul Sibiu

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 36-37

ANSVSA: Produsul notificat de către autoritățile italiene nu era obținut din lapte de oaie

Produsul notificat de către autoritățile italiene în Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF) nu era obținut din lapte de oaie, ci din lapte de vacă, acestea admițând faptul că, din eroare, a fost menționat un sortiment de brânză provenit de la S.C. Brădet, a anunțat, sâmbătă, într-un comunicat de presă, Autoritatea Națională Sanitară-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).

'În data de 18 martie, la solicitarea Autoritatea Națională Sanitară-Veterinară și pentru Siguranța Animalelor (ANSVSA) de clarificare și de completare a informațiilor transmise prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje, autoritățile italiene au admis faptul că, din eroare, în notificarea de alertă inițiată în data de 16 martie 2016 a fost menționată o brânză provenită de la S.C. Brădet, produsă din lapte de oaie, în loc de brânză produsă din lapte de vacă. ANSVSA a solicitat să se opereze modificarea și pe portalul SRAAF, la secțiunea accesibilă publicului', a subliniat autoritatea din România.

Potrivit sursei citate, 'notificarea de alertă, modificată în data de 18 martie și postată de către autoritățile italiene doar în secțiunea SRAAF accesibilă autorităților competente din statele membre, conține un buletin de analiză, emis în data de 17 martie 2016, care nu menționează informații, precum: numele producătorului, sortimentul exact de produs, numărul lotului, data fabricării, data expirării'.

'În acest buletin de analiză parțial se precizează faptul că proba de brânză a fost recoltată dintr-un spital din Florența (Italia) în data 14 martie 2016. În proba analizată au fost identificate genele verotoxigene și se lucrează pentru izolarea tulpinii de Escherichia Coli', a precizat ANSVSA, care a adăugat că face, în continuare, demersuri pentru obținerea informațiilor mai sus menționate.

Autoritățile italiene au înregistrat, în data de 16 martie 2016, în Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF) o notificare cu privire la contaminarea cu Escherichia coli (E-coli), producătoare de toxina Shiga, a brânzei de oaie din România.

Notificarea transmisă prin intermediul RASFF este clasificată ca "alertă".

Italia a transmis această notificare, după ce un copil de 14 luni a fost internat într-un spital pediatric din orașul Florența, în Italia, într-un caz probabil de sindrom hemolitic-uremic, provocat de bacteria E-coli, posibil după ce a consumat brânză provenită din România, de la S.C. Brădet, conform unui comunicat al autorităților sanitare locale.

Produsul care ar fi provocat îmbolnăvirea copilului ar fi fost cumpărat de la unul dintre magazinele care vând produse românești în regiunea Toscana.

Cel mai probabil, produsul ar fi fost cumpărat înainte de 9 martie, când firma respectivă, așa cum au precizat autoritățile sanitare italiene, a retras propriile produse, ca măsură de precauție.

Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și Siguranța Alimentelor, Andrei Butaru, a declarat, vineri, într-o conferință de presă, că, în data de 5 martie, Brădet a anunțat retragerea voluntară a tuturor produselor fabricate în februarie, iar în 6 martie a furnizat ANSVSA listele de distribuție, ale clienților din România, unde se găseau 20.364 kilograme, toată cantitatea fiind retrasă și distrusă, și din statele membre: Spania: 10.385 kg, Germania 1.410 kg, Belgia 1.108 și Italia 6.517 kg.

"După declanșarea alertei în Italia, au fost primite documente de retragere din Spania (Madrid) pentru 1.112 kg și Italia, 546 kg. Restul documentelor urmează să sosească pe măsura finalizării retragerii. Pe 7 martie listele de distribuție au fost transmise Comisiei Europene cu solicitarea de a se stabili încadrarea în tipul de notificare. ANSVSA notifică prin RASSF dispoziția de retragere și rechemare a tuturor loturilor de produse în care s-a depistat prezența a genelor verotoxigene", a spus Butaru.

AGERPRES

Factorii care determină nivelul producției de lapte la oaie

Laptele de oaie are o dublă importanţă: biologică – când reprezintă alimentul indispensabil în primele săptămâni de viaţă a mielului, și comercială – când poate reprezenta o importantă sursă de venituri. Din acest punct de vedere deosebim laptele supt, adică cel consumat de miel, și laptele marfă, destinat comercializării.

Producția totală de lapte este formată din laptele muls și laptele marfă. Pe lângă faptul că este de 1,5-2 ori mai nutritiv decât cel de vacă și mai bogat în vitamine și fier, poate fi consumat crud, fără pericolul de a transmite tuberculoza, doar în cel mult 3‰ din cazuri.

Producția cantitativă și calitativă de lapte este determinată de mulți factori a căror acțiune se îmbină în așa manieră încât este dificil a determina cu certitudine aportul fiecăruia dintre ei.

O grupă de factori ce pot determina producția de lapte o reprezintă cei genetici, primul factor fiind individul. În cadrul aceleiași rase și turme există indivizi izolați care pot prezenta o variabilitate mai mare decât mediile între rase. Din practică se cunoaște faptul că, în aceleași condiții de mediu, în cadrul aceleiași rase și turme sunt indivizi care nu au lapte nici pentru creșterea mielului, alături de indivizi ce produc în total 200-300 l de lapte, și chiar mai mult, într-o perioadă de lactație. Prin asigurarea unei întrețineri și alimentații corespunzătoare, dublate de selecție, producția de lapte a fiecărei rase poate fi mult îmbunătățită.

Dintre factorii de mediu externi, cel care influențează cel mai mult producția de lapte este regimul de hrănire. Pentru producerea fiecărui litru de lapte trebuie asigurate 0,7 UN și 85 g P.B.D., peste necesarul de întreținere a funcțiilor vitale. Pentru a mări secreția de lapte, hrănirea stimulativă trebuie să înceapă încă din a doua jumătate a perioadei de gestație. Clima exercită, de asemenea, o puternică influență asupra producției de lapte, temperaturile cele mai favorabile pentru procesul de secreție normală a laptelui fiind cuprinse între 5 și 21°C.

Oaia este foarte sensibilă la perturbarea factorilor de mediu și a celor alimentari. Suprimarea unui furaj în perioada de stabulație poate duce la diminuarea cu 10-15% a producției de lapte, o ploaie de vară poate provoca o diminuare cu 5-30%, iar tunsul cu 10%. După tuns, ca urmare a stării generale mai bune, prin eliberarea de cojocul călduros de lână, producția de lapte se majorează cu 10-15%.

Diminuarea producției de lapte este provocată și de lipsa așternutului în timp de iarnă, neadăpostirea turmei pe timpul arșiței sau de drumurile lungi până la sursa de adăpare. La pășune sursa de apă nu trebuie neglijată, dar și asigurarea bulgărilor de sare pentru lins întrucât, în lipsa apei și a sării, oile devin neliniștite, stresul reducând producția de lapte. De remarcat faptul că nu este de dorit o singură sursă de apă într-un loc constant deoarece oile vor face poteci pe pășune, mergând pe același drum la adăpat.

Oile lactante hrănite cu ierburi suculente, fără apă, slăbesc, iar cele hrănite cu ierburi ce au sub 40% apă (secetă severă) inițial reduc consumul și, în final, mor.

Printre factorii de mediu interni, vârsta oilor și, legat de aceasta, numărul de lactații influențează, de asemenea, producția de lapte. Se constată că, până la a treia lactație, la vârsta de 4 ani, producțiile realizate se situează sub media pe viața productivă, între 4-7,5 ani peste media de viață, după care scad din nou.

Prolificitatea este un alt factor ce influențează producția de lapte a oilor. Aceasta este cu 30% mai mare la oile care au fătat gemeni, față de aceea a oilor care au fătat un singur miel. La oile care au fătat 3 miei producția de lapte este cu 65% mai mare decât la acelea care au fătat un singur miel. Se poate spune că oile cu un singur miel produc sub potențial. Din păcate însă, oile cu mai mult de doi miei pot face mastite (afecțiuni ale ugerului) după 4-6 săptămâni de supt.

Durata lactației, în condițiile obișnuite de la noi, este de 6-7 luni, începând din martie și încheindu-se în septembrie. Este greșită concepția că oile trebuie înțărcate cu 3-4 săptămâni înainte de montă, deoarece astfel nu ar intra în călduri. Secreția de lapte nu lipsește de energie alte funcții ale organismului doar în prima parte a lactației.

O cale de a obține mai mult lapte (8-10%) este deplasarea sezonului de fătare din martie spre februarie pentru a lungi perioada de lactație și pentru a avea o vegetație bună când, după înțărcarea mieilor, începe mulsul. Fătările exagerat de timpurii, în lipsa unor condiții bune în timpul stabulației de iarnă, pot compromite total producția de lapte, printr-o înțărcare foarte timpurie.

Îmbunătățirea, mai ales cantitativă, a producției de lapte, cu referire specială la rasele de la noi, trebuie să aibă în vedere desfășurarea unei intense activități de selecție în rândul raselor autohtone și extinderea controlului producției de lapte, pentru identificarea de „mame de berbeci“ și alegerea riguroasă a acestora, în vederea folosirii lor la însămânțări artificiale: efectuarea unor încrucișări de infuzie și industriale, cu berbeci din rase specializate pentru producția de lapte.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

Abonează-te la acest feed RSS