Creșterea păsărilor, în general, este o preocupare importantă pentru un segment de populație, activitate care asigură crescătorului o sursă de hrană în gospodăria proprie, dar şi venituri substanţiale prin valorificarea păsărilor vii, sau a ouălor obținute de la păsările existente în exploataţii nonprofesionale, ori comerciale cu sistem de creștere ecologic sau industrial.

Dintre bolile transmisibile cu un înalt grad de periculozitate pentru efectivele de păsări domestice şi sălbatice, boli care generează pierderi economice importante din cauza mortalităţii ridicate, a restricţiilor privind mişcarea păsărilor vii şi a produselor provenite de la acestea, cele mai grave sunt pseudopesta, gripa aviară, salmonelozele, dar şi alte boli infecţioase, boli produse de paraziți sau tehnopatii specifice păsărilor crescute în hale închise.

Pseudopesta aviară

Este o boală contagioasă cauzată de un virus care afectează majoritatea păsărilor de curte sau de crescătorie (găini, curcani, bibilici, fazani, prepeliţe, struţ, porumbei) sau sălbatice (ciori, vrăbii etc.).

Contaminarea păsărilor se realizează prin nerespectarea măsurilor de profilaxie generală, a normelor de igienă și microclimat, prin contact cu păsări domestice şi sălbatice bolnave, prin apă, furaje, secreţii fecale, îmbrăcăminte umană contaminată.

Prevenirea și supravegherea bolii se realizează prin:

- vaccinarea pe flux tehnologic a păsărilor crescute în exploataţiile comerciale şi în campanii organizate sau, la solicitarea proprietarilor, a păsărilor din gospodăriile populaţiei, cu prioritate în zonele de protecţie a fermelor de profil;

- administrarea corectă a medicaţiei specifice în funcţie de specie şi categorie de vârstă;

- supravegherea bolii prin efectuarea examenelor de laborator din probele recoltate conform procedurilor stabilite;

- efectuarea de controale periodice în exploataţiile comerciale şi la gospodăriile populaţiei pentru verificarea stării de sănătate a păsărilor, a măsurilor de biosecuritate şi bunăstare;

Coordonarea şi implementarea eficientă a măsurilor stabilite prin programele specifice pentru fiecare boală specifică păsărilor, se realizează în baza strategiilor stabilite, la nivelul autorităţilor sanitare veterinare centrale şi locale, prin:

• Asigurarea bazei materiale pentru efectuarea acţiunilor programate (produse biologice, medicamente, instrumentar, dezinfectante, kituri şi reactivi pentru laborator etc.);
• Colaborarea permanentă cu crescătorii de păsări, organizaţi ca persoane fizice, juridice sau în asociaţii de profil, prin întâlniri periodice cu caracter informaţional, pentru cunoaşterea legislaţiei şi a obligaţiilor ce le revin în implementarea măsurilor stabilite;
• Supravegherea bolilor transmisibile prin prelevarea de probe pentru examene de laborator şi alte operaţiuni specifice la efectivele de păsări din exploataţiile comerciale şi individuale ale populaţiei;
• Monitorizarea modului de implementare a normelor de biosecuritate în exploaţiile comerciale cu păsări, protecţia şi bunăstarea pe specii şi categorii de exploatare;
• Monitorizarea efectuării acţiunilor de dezinfecţii, dezinsecţii şi deratizări în adăposturile destinate pentru creşterea păsărilor;
• Controlul calităţii surselor de aprovizionare şi a modului de administrare a furajelor, a medicamentelor și a furajelor medicamentate;
• Informarea medicului veterinar arondat privind suspiciuni sau semne clinice de boală de către deţinătorii de exploataţii cu păsări.

  ---

Gripa aviară (Influenţa aviară)

Este o boală infecţioasă a păsărilor cauzată de mutaţia virusului gripal de tip A, subtipurile H5 și H7. Boala a fost descoperită acum mai mult de 100 de ani în Italia şi s-a răspândit în întreaga lume, fiind predispuse la infecţie cu gripă aviară toate specile de păsări domestice şi sălbatice.

Păsările migratoare (raţele sălbatice, în mod special) sunt sursa naturală de gripă aviară, ele fiind şi cele mai rezistente la infecţie. Păsările domestice, inclusiv găinile și raţele, sunt deosebit de predispuse la această boală cu final fatal.

Pentru protejarea efectivelor de păsări receptive, acţiunile de supraveghere a bolii se asigură prin:

- stabilirea zonelor de risc pe culoarul râurilor, în localităţiile cu gospodării care au contact cu luciul de apă şi în jurul exploataţiilor comerciale cu păsări;

- supravegherea clinică a stării de sănătate a păsărilor domestice şi sălbatice din zonele ţintă;

- inspecţia permanentă, prin examen de laborator pe probe de sânge, tampoane traheale şi tampoane cloacale la păsările migratoare din Delta Dunării, la păsările domestice din exploataţiile aflate în localităţile din judeţe cu risc crescut de contaminare, din zona transfrontalieră şi a păsărilor din import aflate în perioada de carantină;

- supravegherea comerţului intracomunitar şi a importului cu păsări vii provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau ţări terţe;

- stabilirea de măsuri pentru limitarea circulaţiei păsărilor de curte în perimetrele gospodăriilor populației, informarea și instruirea fermierilor asupra condiţiilor de circulaţie a păsărilor în și din exploataţiile comerciale;

Salmonelozele

La păsări sunt boli infecto-contagioase produse de numeroase serotipuri de salmonele mobile (S. Enteritidis, S. typhimurium etc.) care cauzează pierderi prin mortalitate, infecunditate şi scăderea producţiei de ouă la toate speciile de păsări domestice şi sălbatice (raţe, găini, curci, fazani, canari, porumbei, etc.).

Diagnosticul prezumtiv în salmoneloze se pune pe baza semnelor clinice şi a datelor epidemiologice şi se confirmă numai prin examene complexe de laborator.

Carnea şi ouăle (mai ales cele de raţă) provenite de la păsările infectate cu salmonele mobile constituie un permanent pericol pentru sănătatea publică, putând să producă toxiinfecţii alimentare grave la om.

Programul de prevenire şi combatere a salmonelozelor la păsări este canalizat pe două direcţii, respectiv găini ouătoare şi pui de carne broiler, prin:

- supravegherea clinică a efectivelor de găini ouătoare şi a efectivelor de pui de carne crescuți în exploataţiile comerciale;

- supravegherea prin examene bacteriologice efectuate în laboratorul de diagnostic acreditat, stabilite pe un procent de probe recoltate din cadavre de la păsări moarte şi fecale, conform programului stabilit prin programul anual.

Dr. Ioan Viorel Penţea – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Influența aviară (AI) este o boală virală extrem de contagioasă care afectează mai multe specii de păsări domestice crescute pentru obținerea de produse destinate consumului uman (găini, curcani, prepelițe, fazani etc.), păsări de agrement și păsări sălbatice. Ocazional, în circumstanțe bine definite, mamiferele, inclusiv oamenii, pot contracta virusul gripal de la păsări.

Există numeroase tulpini de virus AI care sunt de obicei clasificate în două grupe în funcție de gravitatea bolii pe care o determină la păsările domestice: tulpini cu patogenitate scăzută (LPAI), care de obicei provoacă manifestări clinice discrete la păsările domestice sau deloc, și tulpini înalt patogene (HPAI), care pot cauza semne clinice severe și o rată a mortalității crescută la păsările domestice.

Influența aviară a atras atenția comunității internaționale de-a lungul anilor, focarele înregistrate în industria avicolă sau în gospodăriile de subzistență având consecințe grave atât asupra mijloacelor de trai, cât și asupra comerțului internațional în multe țări.

Deși majoritatea tulpinilor virusului gripei aviare nu infectează oamenii, unele, cum ar fi tulpinile H5N1 și H7N9, sunt bine cunoscute publicului din cauza implicațiilor lor în infecții grave și uneori fatale la oameni.

Programele de supraveghere a circulației virusurilor AI în populațiile de păsări sălbatice cunoscute ca gazde ale acestor virusuri au evidențiat prezența/ circulația continuă a diferite tulpini de virus AI, inclusiv a celor din grupul H5Nx. De la detecția tulpinii HPAI H5N1 Guangdong, China (clade 2.3.4) în 1996, virusul s-a răspândit în peste 80 de țări, mai ales pe rutele păsărilor migratoare și ulterior a evoluat, generând sub-clade 2.3.4.4, care include subtipurile H5N2, H5N5 și H5N8, toate izolate de la păsări domestice în China. După 2010, tulpinile aparținând acestui clade 2.3.4.4 au diseminat în Coreea de Sud în 2014, provocând un focar în sever.

Până în prezent, izolate ale AIH5N8 au fost identificate în America de Nord, Africa, Europa și Rusia și continuă să provoace focare aviare.

În 2014 și 2015, Statele Unite au cunoscut un focar fără precedent cauzat de o tulpină de virus gripal aviar (HPAI) extrem de patogen, H5, al cladei eurasiatice 2.3.4.4. Cazurile inițiale au afectat în principal păsările sălbatice și diferite specii de păsări de curte din sistemul free-range, în timp ce focarele ulterioare au afectat găini și curcani din ferme comerciale.

În 2016-2017 și România a declarat focare de AI cu tulpina H5N8 la păsări sălbatice și crescute în exploatații gospodărești.

Patogenia, transmiterea și dinamica evolutivă intragazdă a H5N8 eurasiatică inițială și tulpini reasortante ale acesteia au fost supuse unor detaliate investigații asupra particularităților patobiologice dezvoltate în cursul replicării pe diferite gazde, pe parcursul aceluiași eveniment: secvențierea tulpinilor izolate de la speciile de galiforme studiate a evidențiat numeroase polimorfisme cu frecvență scăzută și 20 de substituții la nivel de consens la toate speciile de păsări și genele virusului, dar mai frecvent la prepelițele și prepelițele japoneze și la determinanții genetici ai proteinelor interne PB1 și PB2.

Această flexibilitate genomică după un singur pasaj indică faptul că virusurile AI pot continua să evolueze prin circulație între diferitele specii de galiforme, crescând oportunitatea lor de a se adapta altor specii. ( J. Virol. 2017 Oct 13;91(21).

Mai multe studii au investigat patogenitatea tulpinilor H5N8 (tulpina identificată și la focarul din România, 2020) pentru diferite specii de mamifere, culturi de celule de origine mamiferă și mamifere de laborator (dihor, șoarece), pentru a evalua mutațiile posibile asociate cu riscul dobândirii proprietății de transmitere interspecii de mamifere a tulpinilor nou generate. Aceste studii au evidențiat că mutațiile în domeniul proteinei interne PB1 sunt asociate cu susceptibilitatea crescută a tulpinilor pentru celulele mamifere și pentru creșterea cantității de virus excretat, astfel încât tulpini care ar suferi aceste mutații sau ar achiziționa prin reasortare o astfel de structură PB1 ar prezenta un risc sporit de transmitere la mamifere.

Deși cazuri de transmitere a H5N8 la om nu au fost semnalate (Tate, 2018 ), studiul efectuat de Park (Park SJ,2017) demonstrează că o singură substituție genică ar putea spori semnificativ patogenitatea acestora pentru mamifere și că posibilitatea ca un virus H5N8 să poată infecta oamenii în viitor nu poate fi deci exclusă.

Și studiul lui Xu W și col., care reiterează că până în prezent nu au fost raportate infecții umane cu virus A (H5N8), argumentează că posibilitatea nu poate fi exclusă, dată fiind tendința evolutivă de transmitere de la păsări la om pe care o manifestă acest sub-clade, demonstrată de rezultatul analizei semnăturii genomice a HPAI H5N8.

Ținând cont de aceste tendințe, izolatele HPAI A (H5N8) recent apărute arată o tendință evolutivă spre achiziția mai multor determinanți asociați susceptibilității pentru om și, împreună cu aceasta, a potențialului transmisibilității de la pasăre la om. Se apreciază că este urgentă supravegherea mai extinsă a acestei tulpini HPAI A (H5N8) care se răspândește rapid, precum și necesitatea pregătirii împotriva potențialelor sale pandemii.

În România, conform procedurilor internaționale, diagnosticul HPAI constă în identificarea tipului hemahlutininei (Hx) și al neuraminidazei (Nx). Față de rezultatele studiilor anterior menționate devine imperativă inițierea unui program de cercetare care să aibă drept scop următoarele:

• monitorizarea evoluției genetice a tulpinilor circulante/izolate la noi în țară, prin investigarea în focare a tuturor speciilor aviare susceptibile, nu numai a celei afectate;
• studierea celorlalți determinanți de patogenitate precum proteinele interne PB1, PB2 și altele, care au fost deja demonstrate ca asociate riscului de extensie al spectrului de gazde și patogenității tulpinilor HPAI;
• investigarea subiecților umani din sau în contact cu focarul.

Academia de Ştiinţe Agricole și Silvice

„Gheorghe Ionescu-Sişeşti“

Creşterea păsărilor, în general, este o preocupare importantă pentru un segment de populaţie, activitate care asigură crescătorului o sursă de hrană în gospodăria proprie, dar şi venituri substanţiale prin valorificarea de păsări vii sau ouă obţinute de la păsările existente în exploataţii nonprofesionale sau exploatații comerciale cu sistem de creștere ecologic sau industrial.

Rentabilitatea creşterii păsărilor este condiţionată în primul rând de modul în care crescătorii respectă normele de bunăstare (adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, exploatare) şi în mod deosebit a normelor de protecţie sanitară veterinară, respectiv asigurarea statusului de sănătate.

Anual sunt stabilite programe judeţene, ca parte integrată a programelor naţionale, care cuprind măsuri specifice de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor transmisibile specifice păsărilor, precum şi asigurarea condiţiilor de igienă și calitate a produselor provenite de la acestea, destinate consumului uman, pentru protejarea intereselor consumatorilor.             

Dintre bolile transmisibile, cu un înalt grad de periculozitate pentru efectivele de păsări domestice şi sălbatice, boli care generează pierderi economice importante datorită mortalităţii ridicate și a restricţiilor privind mişcarea păsărilor vii şi a produselor provenite de la acestea, cele mai grave sunt Pseudopesta, Gripa Aviară, Salmonelozele, dar şi alte boli infecţioase, boli produse de paraziți, sau tehnopatii specifice păsărilor crescute în hale închise.

Cu referire la Pseudopesta aviară, de reţinut că este o boală contagioasă cauzată de un virus, care afectează majoritatea păsărilor de curte, sau de crescătorie (găini, curcani, bibilici, fazani, prepeliţe, struţ, porumbei)  sau sălbatice (ciori, vrăbii etc.).

Contaminarea păsărilor se realizează prin nerespectarea măsurilor de profilaxie generală, a normelor de igienă și microclimat, prin contact cu păsări domestice şi sălbatice bolnave, prin apă, furaje, secreţii fecale, sau prin îmbrăcăminte umană contaminată.

Prevenirea şi supravegherea bolii se realizează prin:

• vaccinarea pe flux tehnologic a păsărilor crescute în exploataţiile comerciale, vaccinarea în campanii organizate, sau la solicitarea proprietarilor, a păsărilor din gospodăriile populaţiei, cu prioritate în zonele de protecţie a fermelor de profil;
• administrarea corectă a medicaţiei specifice în funcţie de specie şi categorie de vârstă;
• supravegherea bolii prin efectuarea examenelor de laborator din probele recoltate conform procedurilor stabilite;
• efectuarea de controale periodice în exploataţiile comerciale şi la gospodăriile populaţiei, pentru verificarea stării de sănătate a păsărilor, a măsurilor de biosecuritate şi bunăstare;

Gripa aviară (Influenţa Aviară) este o boală infecţioasă a păsărilor cauzată de mutaţia virusului gripal de tip A, subtipurile H5 și H7. Boala a fost descoperită acum mai mult de 100 de ani în Italia şi s-a răspândit în întreaga lume, fiind predispuse la infecţie cu gripă aviară toate speciile de păsări domestice şi sălbatice.

Păsările migratoare (raţele sălbatice, în mod special) sunt sursa naturală de gripă aviară, ele fiind şi cele mai rezistente la infecţie. Păsările domestice, inclusiv găinile  și raţele, sunt deosebit de predispuse la această boală cu final fatal.

Pentru protejarea efectivelor de păsări receptive, acţiunile de supraveghere a bolii, se asigură prin:

• stabilirea zonelor de risc pe culoarul râurilor, în localităţile cu gospodării care au contact cu luciul de apă şi în jurul exploataţiilor comerciale cu păsări;
• supravegherea clinică a stării de sănătate a păsărilor domestice şi sălbatice din zonele ţintă;
• efectuarea de examene de laborator din probe recoltate de la păsările moarte afluite din zonele de supraveghere.
• inspecţia permanentă, prin examen de laborator pe probe de sânge, tampoane traheale şi tampoane cloacale la păsările migratoare din Delta Dunării, la păsările domestice din exploataţiile aflate în localităţile din judeţe cu risc crescut de contaminare, din zona trans-frontalieră şi a păsărilor din import aflate în perioada de carantină;
• supravegherea comerţului intracomunitar şi a importului cu păsări vii provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau ţări terţe;
• stabilirea de măsuri pentru limitarea circulaţiei păsărilor de curte în perimetrele gospodăriilor populației, informarea și instruirea fermierilor asupra condiţiilor de circulaţie a păsărilor în și din exploataţiile comerciale;

Salmonelozele la păsări sunt boli infecto-contagioase produse de numeroase serotipuri de salmonele mobile (S. Enteritidis, S. typhimurium etc) care cauzează pierderi prin mortalitate, infecunditate şi scăderea producţiei de ouă la toate speciile de păsări domestice şi sălbatice (raţe, găini, curci, fazani, canari, porumbei, etc)

Diagnosticul prezumtiv în salmoneloze se pune pe baza semnelor clinice şi a datelor epidemiologice şi se confirmă numai prin examene complexe de laborator.

Carnea şi ouăle (mai ales cele de raţă) provenite de la păsările infectate cu salmonele mobile constituie un permanent pericol pentru sănătatea publică, putând să producă toxiinfecţii alimentare grave la om.

Programul de prevenire şi combatere a salmonelozelor la păsări este canalizat pe două direcţii, respectiv găini ouătoare şi pui de carne broiler, prin:

• supravegherea clinică a efectivelor de găini ouătoare şi a efectivelor de pui de carne crescute în exploataţiile comerciale;
• supravegherea prin examene bacteriologice efectuate în laboratorul de diagnostic acreditat, stabilite pe un procent de probe recoltate din cadavre de la păsări moarte şi fecale, conform programului stabilit prin programul anual;

Coordonarea şi implementarea eficientă a măsurilor stabilite prin programele specifice pentru fiecare boală specifică păsărilor, se realizează în baza strategiilor stabilite, la nivelul autorităţilor sanitare veterinare centrale şi locale, prin:  

• Colaborarea permanentă cu crescătorii de păsări, organizaţi ca persoane fizice, juridice, sau în asociaţii de profil, prin întâlniri periodice cu caracter informaţional, pentru cunoaşterea legislaţiei şi a obligaţiilor ce le revin în implementarea măsurilor stabilite;
• Supravegherea bolilor transmisibile prin prelevarea de probe pentru examene de laborator şi alte operaţiuni specifice la efectivele de păsări din exploataţiile comerciale şi exploataţiile individuale ale populaţiei;
• Monitorizarea modului de implementare a normelor de biosecuritate în exploaţiile comerciale cu păsări, protecţia şi bunăstarea pe specii şi categorii de exploatare;
• Monitorizarea efectuării acţiunilor de dezinfecţii, dezinsecţii şi deratizări în adăposturile destinate pentru creşterea păsărilor;
• Controlul calităţii, a surselor de aprovizionare şi a modului de administrare a furajelor, medicamentelor și furajelor medicamentate;
• Informarea medicului veterinar, arondat, privind suspiciuni sau semne clinice de boală de către deţinătorii de exploataţii cu păsări;

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu