Pe timpul iernii, ca să-și mențină producția normală de ouă, păsările crescute în gospodării trebuie să primească o hrană adecvată anotimpului. Ponderea în furaj a substanțelor hrănitoare: proteine, glucide, grăsimi, substanțe minerale și vitamine este diferită decât hrana de pe timpul verii deoarece găinile consumă mai multă energie pentru a se încălzii. Proporțiile necesare impun folosirea de amestecuri atent dozate de materii prime furajere pentru a satisface și producerea oului.

Producțiile de care sunt capabile rasele ameliorate și hibrizii acestora nu pot fi realizate decât atunci când se asigură păsărilor condiții corespunzătoare de viață privind adăpostirea, îngrijirea, păstrarea sănătății etc., și, mai ales, hrănirea completă și îndestulătoare.

Pentru stabilirea necesarului este bine să se știe că o găină ouătoare în funcție de rasă, are o capacitate de ingestie limitată până la:

• 110 - 115 g nutreț combinat la găini ușoare și mixte ouătoare (hibrizi de ouă, găini italiene, Gât golaș sau alte rase ușoare);
• 140 g pentru găini mixte care au greutate vie de 2,2 - 2,6 kg (Araucana, Rhode-Island, Sussex, Plymouth barat etc.);
• 160 - 180 g de nutreț combinat pentru găini grele (Cornish, Plymouth alb etc.).

În funcție de aceste date, de numărul prevăzut de păsări și de proporția în care fiecare materie primă intră în amestec, se poate stabili necesarul pentru perioada următoare.

Furajele combinate complete sunt cea mai bună soluție nutrițională, alături de un sistem adecvat de adăpare cu apă curată

Institutul nostru vă pune la dispoziție, pe lângă o gamă variată și calitativă de nutrețuri combinate, și alte servicii și produse:

– Analize privind valoarea nutrițională a nutrețurilor;

– Consultanță de specialitate.

Date de contact pentru vânzări:

Ing. Filip ILIESCU – Tel.: 0733 679 823

Dr. ing. Răzvan Uță – Tel.: 0729 480 520

Mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.     www.ibna.ro

Vitamina D prezintă un interes deosebit pentru alimentația umană, în special datorită unui metabolism unic de sinteză, la nivelul pielii, sub influența razelor ultraviolete (290-315 nm). Vitamina D se găsește în plante și animale ca rezultat al sintezei endogene, este liposolubilă, insolubilă în apă, stabilă la temperaturi ridicate, susceptibilă oxidării la contactul cu aerul și lumina.

Există foarte puține alimente cu conținut natural în vitamina D: pește (cod, hering, sardine, păstrăv, somon, ton), lactate și brânzeturi, gălbenuș de ou, ficat de vită, ciuperci. Termenul de vitamina D desemnează un grup de compuși precum vitamina D2 (ergocalciferol) și vitamina D3 (colecalciferol).

Metabolizarea vitaminei D se produce la nivelul ficatului: 25(OH)D3 (calcidiol), urmată de 1,25 (OH)2D3 și 24,25 (OH)2 D3 la nivelul rinichilor. Cashman și colab. (2016) în studiul publicat în American Journal of Clinical Nutrition consideră deficiența de vitamina D ca fiind pandemică. Conform unui studiu efectuat de Ene și col. (2018), în România, la populația de peste 4 ani, insuficiența vitaminei D se înregistrează la peste 70% dintre cazuri, la populația cu vârste între 4-8 ani reprezintă 1,96%, iar în cazul indivizilor cu vârsta de peste 70 de ani reprezintă 26,39%. Rata cea mai ridicată a deficienței și insuficienței de vitamina D a fost identificată în Oltenia și Moldova. O strategie de impact și cu o largă acoperire, în special în condițiile actuale generate de pandemia COVID-19, o constituie îmbogățirea alimentelor în vitamina D. Conform Regulamentului (CE) NR. 887/2009 al comisiei din 25 septembrie 2009887/2009, se permite substituirea vitaminei D3 din nutrețul combinat al păsărilor, parțial sau total, cu 25-OH-D3. Barnkob și colab. (2020) menționează 3 modalități de îmbunătățire, pe cale naturală, a conținutului ouălor în vitamina D: suplimentarea concentrației de vitamina D3 sau/și 25(OH)D3 din furaj, expunerea la UVB a găinilor și a produselor lichide din ouă (ouă întregi, albușuri de ou, gălbenușuri).

S-a dovedit științific că există o relație liniară între conținutul de vitamina D din furaj și cel din ou. O concentrație de 20 μg vitamina D/100 g gălbenuș s-a obținut utilizând 617,5 μg vitamina D/kg furaj. Suplimentarea vitaminei D în furaje poate furniza niveluri mai ridicate în ouă decât prin expunerea la UVB a găinilor. Cu toate acestea, efectele benefice ale suplimentării cu vitamina D în furaje sunt limitate de legislația UE care stabilește limita maximă la 80 μg vitamina D / kg furaj. În studiile de nutriție animală realizate prin suplimentarea vitaminei D în nutrețul combinat s-a observat la nivelul organismului păsărilor o scădere a incidenței tulburărilor osoase, o îmbunătățire a absorbției calciului și fosforului la nivel intestinal, a mineralizării oaselor și a mobilității datorită creșterii densității osoase (Driver și colab., 2005; Korver, 2005; Kasim și colab., 2006). Browning & Cowieson (2014) au introdus în rețetă o combinație de 250 μg/kg furaj vitamina D3 și 69 μg/kg furaj de 25(OH)D3 și au obținut un conținut în vitamina D în galbenuș de 12,9 μg/100 g. Dacă s-ar introduce în rețetă același nivel, exclusiv vitamina D3, ar fi necesar includerea aproximativă a 378 μg/kg furaj.

Concentrațiile de vitamina D3 și 25(OH)D3 din gălbenușul de ou au crescut semnificativ, concomitent cu creșterea nivelului de includere din furaj. Studii ale eficienței transferului de vitamina D3 din furaj în ou au fost realizate și de Mattila și colab. (2011) care au conchis ca prin suplimentarea cu vitamina D3 și 25-OH-D3, individual sau asociat (43 μg/kg vitamina D3, 31 μg/kg vitamin D3 și 30 μg/kg 25-OH-D3, 55 μg/kg 25-OH-D3, 122 μg/kg 25-OH-D3), se obține cu succes transferul din furaj în gălbenuș. Chen și colab. (2020) au experimentat pe perioada unui întreg ciclu de viață al găinilor ouătoare introducerea în rețetă a 2.760 UI/kg vitamina D3, 5.520 UI/kg vitamina D3, 2.760 UI/kg vitamina D3 + 2.760 UI (69 μg)/kg 25(OH)D3.

Rezultatele au arătat că suplimentarea pe termen lung cu 25(OH)D3 are efecte pozitive asupra producției de ouă și a calității oului, în special în faza timpurie de ouat. Așadar, soluția suplimentării furajului găinilor ouătoare cu vitamina D reprezintă o strategie de obținere a unui aliment funcțional, oul îmbogățit în vitamina D, cu un potențial larg de acoperire și cu un impact pozitiv asupra sănătății populației, minimizând astfel riscul deficitului de vitamina D.

Gabriela Maria CORNESCU, Romeo-Ovidiu AVRAM

Newsletter finanțat în cadrul contractului nr. 144/13.10.2016 „Dezvoltarea unor soluții de furajare inovative pentru galinacee în vederea obținerii de alimente accesibile, cu calități nutriționale îmbunătățite“, GALIM PLUS, POC, Axa 1.

Pe plan mondial, a crescut foarte mult interesul pentru a maximiza nivelul de utilizare a unor ingrediente proteice produse la nivel local, inclusiv a boabelor de leguminoase. În România, cultivarea și mai ales utilizarea unor leguminoase (de exemplu mazăre, fasole, linte, năut, lupin alb – liber de alcaloizi etc.) în hrana păsărilor nu a fost și nu este promovată ca în alte țări, deși constituie o alternativă viabilă la șroturile de soia provenite din importuri, atât din punct de vedere bioproductiv cât și sub aspect economic și ecosanogen (aceste boabe prezintă avantajul că nu sunt modificate genetic și, în plus, conțin grăsimi bogate în acizi grași polinesaturați din seria omega-3, considerați benefici pentru sănătatea omului). Folosind ingrediente furajere alternative și durabile, pentru a substitui o parte din șrotul de soia poate fi una din strategiile de reducere a costurilor cu furajarea în sectorul avicol. În acest context, INCDBNA, Balotești, prin programul NUCLEU, proiect PN16-41.01.02 (finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării) a avut ca obiectiv studierea unor surse alternative de proteine, cu valoare biologică ridicată, care pot fi disponibile pe plan local, sustenabile și în același timp și economice.

Năutul (Cicer arietinum L.) este o plantă leguminoasă anuală, caracterizată printr-o rezistență foarte mare la secetă, cultura fiind bine adaptată la condițiile pedoclimatice semiaride. Cultura de năut lasă terenul aerat, structurat, curat de buruieni. Este o foarte bună premergătoare pentru cereale și îmbogățește solul cu 90-100 kg azot atmosferic fixat în sol. Aspectul exterior al acestei plante se deosebește de cel al mazării prin forma frunzelor și a păstăii (care închide în mod obișnuit două boabe sau trei, mai rar o singură boabă). Boabele acestei plante se aseamănă cu cele de mazăre, deosebindu-se numai printr-o excrescență caracteristică a embrionului în formă de cioc, care se aseamănă cu capul de berbec și au culoarea roz deschis, galben și foarte rar cafeniu.

Pe plan mondial, năutul se cultivă pe o suprafață de peste 12 milioane de hectare, reprezentând un aliment de bază în Europa de Sud, Africa de Nord, India și alte zone. India este cel mai mare producător de năut, urmată de Pakistan și Turcia. Deși în prezent năutul este produs pentru consum uman, pe măsură ce producția va crește, va crește și disponibilul ca sursă alternativă de proteine și energie pentru nutriția animală. În Europa năutul se cultivă pe aproape 100.000 ha, iar cea mai mare producție medie s-a realizat în Grecia, respectiv de 1.438 kg/ha. Producțiile cele mai mari au fost realizate în China, respectiv 4.333 kg/ha. În țara noastră năutul găsește condiții favorabile de vegetație în Dobrogea, în Câmpia de Vest și partea de sud a Câmpiei Moldovei. Producții bune se pot obține în jurul Aradului și Timișoarei, ca și în zona Iașului.

Boabele de năut devin disponibile ocazional pentru industria de nutrețuri, în special atunci când acestea sunt declasate calitativ pentru consumul uman (cum ar fi: leziuni la îngheț, decolorare sau deteriorare). Interesul pentru utilizarea boabelor de năut în alimentația păsărilor se justifică în primul rând prin conținutul relativ ridicat în proteine (26,3% per kg substanță uscată), a profilului în aminoacizi esențiali (în special lizină), dar mai ales datorită conținutului mic de factori antinutriționali, comparativ cu soia (Glycine max L.), mazărea (Pisum sativum L.) și boabele de fasole (Phaseolus vulgaris L.) și prin valoarea energetică ridicată (12,8 MJ energie metabolizabilă/ kg). Totodată, boabele de năut reprezintă o sursă destul de bogată în săruri minerale (fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier) și în complexul de vitamine B.

INCDBNA-IBNA Baloteşti, ca urmare a unor serii de experimente efectuate pe pui de carne (hibridul Cobb 500) și curcă (hibridul Grade Maker) în condiții de fermă (Biobaza experimentală), recomandă utilizarea boabelor de năut în cantități de până la 200 g/kg nutreț pentru faza de creștere-finisare (vârsta 23-42 zile) la pui de carne și de până la 400 g/kg la broilerul de curcă în faza de finisare (vârsta 9-22 săptămâni). Astfel, se înlocuieşte 58% din şrotul de soia, respectiv până la 41% din proteina nutrețului combinat).

Noile nutrețuri asigură atât menținerea performanţelor de creștere, a randamentului la sacrificare, dar mai ales obținerea unor produse avicole de calitate, prin îmbunătățirea caracteristicilor nutritive ale cărnii (piept, pulpe), în sensul scăderii ponderii acizilor grași saturați în favoarea celor polinesaturați, de tipul omega-3 (benefici pentru sănătatea umană), comparativ cu nutrețul clasic (pe bază de șrot de soia). Totodată, se influențează pozitiv principalii indici de eficiență, respectiv rata de eficienţă a utilizării proteinei și rata de eficienţă a utilizării energiei furajului. În plus, se reduce efortul valutar al României, prin reducerea importului de şrot de soia.

Având în vedere compoziția chimică și valoarea nutrițională a boabelor de năut, precum și rezistența la secetă și arșiță, recomandăm producătorilor agricoli români, dar mai ales crescătorilor de păsări în sistem ecologic să acorde o mai mare atenție acestei culturi.

Actualmente, cererea de produse furajere pentru animale este în creștere rapidă în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, multe dintre ele având deficit de hrană. În acest caz, noile resurse alternative neconvenționale de alimentare ar putea juca un rol important în atingerea acestui deficit. Producția la nivel mondial de citrice se apropie de 90 de milioane de tone pe an (Marín și colab., 2007). Majoritatea acestor fructe sunt prelucrate pentru a obține sucul și de aici rezultă subprodusele, inclusiv cojile, membranele și alte părți, care sunt considerate deșeuri de citrice (Pascual și Carmona, 1980). Din cauza costurilor ridicate de procesare, majoritatea subproduselor din citrice sunt aruncate în ocean (Yoo și colab., 2011) și constituie o problemă severă de mediu (Montgomery, 2004) care duce la poluarea acestuia. Astfel de resurse, conform Wadhwa & Bakshi (2013), pot fi utilizate ca o sursă excelentă de nutrienți și ajută la eliminarea decalajului dintre cererea și oferta de hrană pentru animale. În plus, utilizarea lor poate reduce și costurile de hrănire, iar fermierii obțin profituri mai mari. Mai mult, utilizarea acestor reziduuri de citrice bogate în substanțe bioactive poate oferi o platformă ieftină, eficientă și ecologică pentru producerea de nutraceutice noi sau pentru îmbunătățirea altor produse existente.

Portocala dulce (Citrus sinensis) este principalul fruct al grupului de citrice, constituind aproximativ 70% din producția și consumul total, fiind totodată și unul dintre cele mai importante și mai vechi produse de horticultură din multe zone tropicale și sub-tropicale. Coaja de portocale este un produs secundar primar, fiind foarte hrănitoare. Este o sursă bogată de vitamina C și conține o concentrație ridicată de fenoli (Hasin și colab. 2006, Yang și colab., 2011).

Cercetările privind proprietățile funcționale ale subproduselor rezultate din citrice, în special cojile, au devenit un subiect interesant pentru mulți cercetători în special datorită costului scăzut și a disponibilității ușoare, reprezentând o sursă bogată de fenoli și fibre alimentare, bogate în compuși bioactivi (flavonoizi, carotenoizi, vitamine și minerale); aceste reziduuri rezultate în urma procesului tehnologic de fabricație pot fi reciclate si utilizate ca suplimente alimentare cu valoare adăugată (Benavente-Garcia & Castillo, 2008). Mai mult decât atât, cojile de citrice au o calitate mai bună decât alte surse de fibre datorită prezenței compușilor bioactivi asociați (flavonoizi și vitamina C) cu proprietăți antioxidante, ce oferă proprietăți funcționale suplimentare și efecte de promovare a sănătății (Marín et al., 2002; Vlaicu et al., 2020).

În privința studiilor experimentale, Ebrahimi și colab. (2013) au declarat că utilizarea cojilor de portocale a favorizat creșterea în greutate corporală a puilor broiler prin includerea a 3% reziduuri de portocale. Un alt studiu (Chaudry și colab., 2004) a obținut o creștere medie în greutate zilnică a puilor nesemnificativă comparativ cu o rețetă standard prin utilizarea a 5% coji de portocale. Aceiași autori au obținut cele mai bune performanțe zootehnice atunci când cojile de citrice au fost adăugate în proporție de 7.5% comparativ cu rețeta standard.

În ceea ce privește calitatea cărnii de pui, Mourão și colab. (2008), prin utilizarea a 10% coji de portocale, au obținut o scădere a nivelul de acizi grasi MUFA (în principal 18: 1n-9) și o creștere semnificativă a nivelului de PUFA (P 0.05) în raport cu carnea lotului control.

Într-un alt studiu experimental, Pourhossein și colab. (2015) au declarat că puii hrăniți cu coji de citrice tind să exprime un răspuns imun mai mare decât cei care au primit tratamentul de control, arătând cel mai mare răspuns imunologic în comparație cu lotul control (P 0.05). De asemenea, în aceeași dietă au fost observate efecte semnificative asupra componentelor serice, concentrațiile de globule albe și limfocite, care au crescut în timp ce procentul de heterofile (P 0.05) a scăzut.

Rezultate pozitive au obținut și Oluremi și colab. (2006), care au observat că dietele experimentale au avut un efect semnificativ (P 0.05) asupra greutății corporale finale a puilor de carne din dietele care au conținut 5, 10 și 15% coji de citrice în comparație cu grupul de control.

Abbasi și colab. (2015) au investigat efectul diferitelor niveluri de deșeuri de citrice asupra populației microflorei intestinale a puilor broiler și au descoperit că noua dietă a redus foarte mult speciile de Bacteroid și populațiile Enterococcus, dar a crescut și numărul populațiilor de E. coli și Lactobacilli.

În ceea ce privește efectele deșeurilor de citrice în dietele găinilor ouătoare, Nazok și colab. (2010) au declarat că utilizarea deșeurilor de citrice în procent de 12% sau 16% nu a avut niciun efect semnificativ asupra grosimii cojii ouălor, dar a scăzut liniar colesterolul. Rezultatele privind scăderea colesterolului din ou prin utilizarea cojilor de citrice au fost susținute anterior și de Chaudry și colab. (2004) care au mai afirmat că utilizarea deșeurilor de citrice în dietele găinilor ouătoare a scăzut semnificativ conținutul de colesterol în ouă (P 0.05), având totodată și efecte benefice asupra parametrilor sangvini prin scăderea conținutului de trigliceride și glucoză.

Pe baza datelor din literatură, deșeurile de citrice reprezintă un produs secundar valoros în hrana animalelor, atât pui broileri cât și găini ouătoare.

Utilizarea cojilor de citrice în dietele găinilor ouătoare și a puilor broiler nu a afectat performanțele zootehnice, având efecte semnificative asupra conținutului de colesterol în ouă care joacă un rol cheie în sănătatea consumatorului. Mai mult, carotenoizii din cojile de portocale reprezintă un colorant natural al produselor alimentare (carne de pui și ouă). Pe de altă parte, deșeurile de citrice au și efecte benefice asupra unor parametri din serul sangvin și au influențat microflora intestinală a puilor de carne. Cercetări suplimentare sunt necesare pentru a clarifica procentul optim al deșeurilor de citrice în dietele găinilor ouătoare și ale puilor broiler în toate fazele de producție.

Alexandru Vlaicu
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI (PFE−17/2018-2020).

Şrotul de rapiţă provine din două specii de plante, ambele aparţinând genului Brassica spp. În Europa Centrală şi de Nord se cultivă hibrizi din varietatea Brassica napus, iar în Canada şi Asia sunt cultivate ambele varietăţi (Brassica napus şi Brassica campestris sau Brassica rapa). Potrivit rapoartelor US Department of Agriculture/Foreign Agricultural Service (USDA/ FAS, 2018/19), şrotul de rapiţă este al doilea, ca producţie mondială, dintre şroturile proteice produse în lume, după cel de soia.

Utilizarea şroturilor de rapiţă ca sursă proteică pentru hrana păsărilor a fost limitată mult timp de prezenţa unor concentraţii ridicate de glucozinolaţi şi acid erucic prezente în varietăţile tradiţionale de rapiţă. Atunci când seminţele de rapiţă sunt încălzite, mirozinaza, enzimă prezentă în seminţele crude, descompune glucozinolaţii în mai multe grupe de compuşi toxici şi amari. Toxicitatea seminţelor de rapiţă afectează, în principal, funcţionarea tiroidei şi, în consecinţă, întârzierea creşterii (la tineretul aviar) şi scăderea procentului de ouat (în cazul păsărilor ouătoare). Factorii care produc gustul amar (de exemplu, izotiocianat) sunt puţin activi la păsări, care sunt sub acest aspect mai puţin sensibile decât mamiferele. Niciun tratament tehnologic nu poate, la ora actuală, în afară de cele care se practică pentru boabele de soia (toastare, extrudare etc.), să facă produsul perfect din punct de vedere nutriţional. Doar selecţia vegetală a permis scăderea considerabilă a nivelului de glucozinolaţi.

În ultimii 20-30 de ani cultivatorii canadieni, printr-un program de selecţie şi hibridare, au dezvoltat noi varietăţi de rapiţă care combină atât nivelurile reduse de acid erucic ( 2%), cât şi de glucozinolaţi (15-30 µM tioglucozide la 1 gram substanţă uscată), varietăţi cunoscute sub denumirea comercială de Canola, forma abreviată de la „Can. O., L-A“ (Canadian Oilseed, Low-Acid). Canola este o plantă oleaginoasă importantă atât pentru conținutul de proteine (16-24%), dar mai ales pentru ulei (38-50%). Şrotul provenit din seminţe de Canola este galben la culoare comparativ cu cel de rapiţă (varietatea Brassica napus), care are o culoare mai închisă (maro). Şrotul de rapiţă și/sau Canola obţinut din boabe întregi conţine circa 40% proteine brute (în raport cu SU). Comparând principalele surse proteice vegetale, din punctul de vedere al profilului în aminoacizi, constatăm că şrotul de rapiţă este deficitar în lizină, dar are un conţinut ridicat în aminoacizi cu sulf (metionină şi cistină).

Recomandăm ca formularea reţetelor de nutreţuri pentru păsări, care au în componență șroturi de rapiță, să se facă ţinând cont atât de concentraţia în aminoacizi a acestui ingredient, dar mai ales de coeficienţii de digestibilitate ai acestora.

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală (IBNA), Baloteşti, ca urmare a unor serii de experimente, recomandă următoarele niveluri de includere ale şrotului de rapiţă în hrana păsărilor:

Niveluri de includere

Găini ouă consum:

15% (se înlocuieşte 50% din şrotul de soia; totodată, se reduc costurile cu furajarea cu 5-7%, în funcţie de preţul de achiziţie a şrotului de rapiţă).

Pui de carne:

• Start – 5%
• Creștere-dezvoltare – 8%
• Finisare – 11%

IBNA Balotești produce o gamă largă de nutrețuri combinate și de concentrate proteino-vitamino-minerale (CPVM) pentru toate categoriile de păsări (găini ouătoare, pui de carne, curci, prepelițe, fazani, iar la cerere și pentru rațe și gâște). Toate produsele se pot cumpăra în pungi de 10 kg sau saci de 30 kg și sunt disponibile atât în varianta măcinată, cât și granulată.

Pentru întrebări sau comenzi vă rugăm să ne contactați la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau prin intermediul paginii noastre: http://www.magazin.ibna.ro

Dr. ing. Georgeta CIURESCU

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.