Este bine cunoscut faptul că zootehnia europeană este dependentă de importurile de nutrețuri proteice, atingerea autonomiei Europei în ceea ce privește resursele proteice fiind una dintre prioritățile Comisiei Europene (Animal Task Force vision paper, 2019). Nici România nu este ferită de aceste probleme, perioadele de criză conducând la disponibilitatea redusă a nutrețurilor proteice de import (de exemplu șrotul de soia), la volatilitatea prețurilor acestora etc.

Această autonomie poate fi obținută pe mai multe căi, mai mult sau mai puțin fezabile (reducerea efectivelor de animale, creșterea suprafețelor cultivate cu oleaginoase/leguminoase, valorificarea subproduselor/reziduurilor obținute de la diverse industrii care procesează plante – de exemplu pentru extragerea uleiurilor, etc.).

Pe de altă parte, atenția este îndreptată în principal asupra așa-numitelor oleo-proteaginoase majore (principale). Rapoartele FAO identifică soia ca fiind pe primul loc (cu o producție mondială estimată de 337,9 mil tone în 2020), celelalte șase (rapiță, bumbac, arahide, floarea-soarelui, palmier, cocos) ajungând împreună la doar 234,6 mil. tone. Celelalte oleaginoase (minore) au nivel de producție de doar câteva milioane sau sute de mii de tone /an, dar, în condițiile unor resurse furajere limitate și ale unor cerințe în creștere din partea sectorului de creșterea animalelor (în special în cazul economiilor emergente, cum este China), orice resursă furajeră potențială trebuie valorificată – abordare evidențiată de altfel în strategiile la nivel european și național („economie circulară“, „zero reziduuri“ etc.).

Un obstacol important în valorificarea eficientă a acestor oleaginoase constă în faptul că sunt mai puțin cunoscute, că sunt mai puțin studiate, că potențialii utilizatori ezită să le includă în hrana animalelor. În cazul rumegătoarelor, este important pe de o parte faptul că pot valorifica mai eficient anumite subproduse (de exemplu, cele cu un conținut ridicat în fibre nedigestibile, prin urmare de evitat în hrana monogastricelor), dar pe de altă parte numărul de studii referitoare la valorificarea acestora în furajarea rumegătoarelor, care să le estimeze corect valoarea nutritivă reală și efectele asupra performanțelor productive (spor mediu zilnic, producția de lapte, eficiența hrănirii) sau asupra calității cărnii/laptelui, este în general redus.

Prin urmare, utilizatorul potențial (fermier, nutriționist, consultant, fabricant de nutrețuri combinate) se confruntă în multe cazuri cu lipsa de informații asupra valorii nutritive sau cu un grad prea mare de aproximare a valorilor prezentate în tabelele de valori nutritive (utilizate la optimizarea rațiilor furajere).

Spre exemplu, o supraestimare sau subestimare cu 10% a valorii proteice a unor astfel de nutrețuri ale căror prețuri pe piață au ca referință prețurile șrotului de soia/rapiță/floarea-soarelui poate duce fie la o limitare importantă a nivelului de producție, fie la un consum inutil de resurse, ambele generând ineficiență, pierderi economice, competitivitate diminuată față de concurență etc.

În contextul problemelor generate de limitarea resurselor furajere și a faptului că multe dintre subprodusele (șroturile/turtele/cojile) ce ar putea fi valorificate în hrana rumegătoarelor sunt insuficient cunoscute prin prisma valorii lor nutritive și a efectelor induse de includerea lor în rațiilor animalelor de fermă, în special a rumegătoarelor, este oportună o actualizare a informațiilor referitoare la astfel de subproduse, astfel încât un potențial cumpărător să poată estima în mod corect valoarea lor din punct de vedere nutrițional și, implicit, din punct de vedere financiar.

Întrucât ,în cazul oleaginoaselor principale (majore), utilizatorii pot obține cu ușurință informații relevante asupra valorii nutritive (folosind tabelele consacrate de valori nutritive – de exemplu Burlacu și col., 2002; Feedipedia, 2020) această serie de articole se concentrează asupra subproduselor obținute de la oleaginoase mai puțin cunoscute, dar care pot fi întâlnite pe piața nutrețurilor din România: in, muștar, șofrănel, susan, cânepă etc.

FAO. 2020 Food Outlook – Biannual Report on Global Food Markets: June 2020. Food Outlook, 1. Rome. https://doi.org/10.4060/ca9509en

ATF Animal Task Force, 2019. Vision Paper towards European Research and Innovation for a sustainable and competitive livestock production sector in Europe.

Cătălin DRAGOMIR, Alexandra OANCEA

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie si Nutriție Animală – IBNA Balotești

GALERIE FOTO

În țara noastră, creșterea bovinelor pentru carne are o tendință ascendentă și de aceea este necesar să știm că acestea au o receptivitate crescută la agenții patogeni care produc bolile specifice. Receptivitatea raselor de bovine de carne față de agenții patogeni este similară cu cea a raselor de bovine de lapte, însă sensibilitatea este mai mică la acestea datorită timpului îndelungat petrecut în aer liber, pe pășune, precum și producției mai mici de lapte.

Afecțiunile oftalmologice la bovinele de carne sunt destul de frecvente, în special la tineret, cu simptome de cheratită și conjunctivită; în unele cazuri este afectat văzul, producându-se pagube mari din cauza sacrificărilor de necesitate. Cauzele sunt infectocontagioase și parazitare. Factorii favorizanți sunt aerul din grajd plin de amoniac și praf, condițiile de igienă necorespunzătoare, precum și insectele care transmit boala și lipsa vitaminei A. Ca tratament, se recurge la administrarea de unguente sau picături oftalmice (UNGUENT OFTALMIC, OCULOFORTE) și la dezinfecția periodică a grajdului cu Dezinfectant cationic sau Decontaminol. Ca măsură de prevenție se administrează Vitamina AD3E buvabilă în apa de băut, timp de 5-7 zile.

Indigestia ruminală se produce cel mai frecvent prin schimbări bruște de furaje, prin nutreț cu stare fizică necorespunzătoare sau furajare necorespunzătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ.

Alcaloza ruminală este rezultatul greșelilor de furajare, prin administrarea bruscă (fără perioadă de „obișnuire“) de furaje bogate în proteine sau azot și, respectiv, de furaje sărace în glucide. Consecința poate fi afectarea activității prestomacelor.

Indigestia ruminală putridă este consecința administrării de apă sau furaje contaminate cu bacterii, adică foarte murdare, depozitate în condiții improprii sau a pășunatului pe terenuri necorespunzătoare.

Acidoza ruminală este, de asemenea, consecința furajării defectuoase prin administrarea bruscă de nutrețuri bogate în glucide care fermentează ușor, distrug flora bacteriană ruminală benefică, formând în perioade scurte de timp cantități mari de acid lactic.

Meteorismul ruminal acut („balonare“) este rezultatul acumulării masive de gaze de fermentație în rumen și rețea, conținutul putând fi reprezentat de o spumozitate fină de fermentație – indigestie spumoasă sau gaze fără spumozitate – indigestie gazoasă.

Meteorismul ruminal acut este întotdeauna caz de urgență. Eliminarea gazelor din stomac se poate asigura prin consumul de furaje grosiere înainte de consumul nutrețurilor verzi, fragede, umede și reci, mai cu seamă al leguminoaselor. În cazul apariției bolii la un animal pe pășune, sunt obligatorii întreruperea pășunatului și scoaterea animalelor din parcela respectivă, pentru a preveni consumul de furaje și pentru a limita numărul de animale afectate.

Tratamentul este în funcție de tipul indigestiei și urmărește corectarea rației alimentare, administrarea orală de ruminative ca RUMIGEN, cu efect excitant asupra mucoasei ruminale prin stimularea indirectă a rumegării și îmbunătățirea digestiei; antibiotice: oxitetraciclină, 1-3 administrări. De asemenea, se administrează ulei de parafină și sulfat de magneziu.

De asemenea, se administrează un tratament de susținere cu HEPATO­PROTECT, VITAMINA B1-B6, PERFUZOL, GLUCOZĂ ȘI MULTIVITAROM.

În cazuri grave, se recurge la sondaj bucoesofagian sau ruminocenteză și la însămânțarea rumenului cu alt conținut rumenal de la un animal sănătos.

Dr. Gabriela Băncilă, Romvac Company S.A.

Seminarul care a avut loc în sala hotelului Continental din Oradea a întrunit fermieri din judeţele Timiş, Arad, Bihor, Satu Mare, Sălaj, Bistriţa-Năsăud şi a dezbătut cu lux de amănunte conceptul sau mai bine zis strategia Schaumann în furajarea scrofiţelor/scroafelor de reproducţie. La loc de cinste în tematica seminarului au fost scrofiţele, pentru că ele necesită o atenţie deosebită şi nu pot fi niciodată „tratate“ împreună cu scroafele. Adică în cazul scrofiţelor vorbim de un organism animal în plină dezvoltare chiar şi după fătare, în timp ce în cazul scroafelor avem de-a face cu un organism animal deja complet dezvoltat. Pentru a urma o ordine cronologică în furajarea corectă a acestor animale, prima temă a seminarului a fost furajarea din momentul însămânţării şi până în apropierea fătării. Dr. Martin Rimbach, cel care a susţinut prima temă, a subliniat de la început importanța furajării corecte în perioada de gestaţie a scrofițelor – care diferă puţin din punctul de vedere al compoziţiei raţiei furajere față de furajarea corectă a scroafelor în perioada de gestaţie. S-au dezbătut în detaliu fazele gestaţie, importanța furajării diferenţiate de faza de gestaţie în care tocmai se afla animalul, bineînţeles ţinându-se cont de dezvoltarea embrionară a purceilor în fazele gestaţiei.

Cheia succesului în a avea purcei care la fătare sunt bine dezvoltaţi, viabili şi cât se poate de uniformi constă tocmai în furajarea cât mai corectă în această perioadă de gestaţie. Schaumann colaborează cu toate geneticile suine existente la ora actuală în România. Scopul acestei colaborări este cunoaşterea de către Schaumann a cerinţelor nutritive diferite de la o gene­tică la alta. Tocmai de aceea firma Schaumann poate concepe şi redacta reţete furajere din diferitele faze productive ale reproducţiei suine, în strictă corelaţie cu cerinţele nutritive ale geneticii suine în cauză.

În continuare, dr. Iosif Kelemen a vorbit fermierilor despre furajarea, în conceptul Schaumann, în apropierea fătării şi a evidenţiat rezultatele folosirii produsului Schauma Omni-S ca top dressing în furajarea animalelor. Aceste rezultate au fost obţinute în ferme din România sub directa să coordinare. De asemenea, s-a menţionat importanța existenţei unui furaj de fătare sau de tranzit până undeva în ziua a doua după fătare şi apoi trecerea animalelor pe un furaj de lactaţie. Domnul Peter Salmutter a vorbit despre importanţa furajării corecte în perioada de lactaţie, cu un mare accent pe faptul că în cazul raselor hiperprolifice animalele nu au un potenţial genetic de a produce lapte suficient pentru alăptarea a 16-18 purcei. Şi aici vine Schaumann cu o paletă mare şi variabilă de produse destinate hrănirii purceilor care nu beneficiază de o cantitate suficientă de lapte matern.

Dr. Martin Rimbach a vorbit în continuare despre importanţa fibrei brute de bună calitate şi cu un coeficient de digestibilitate ridicat atât în furajul de gestaţie, cât şi în cel de lactaţie. Ultima prezentare, susţinută tot de dr. Martin Rimbach, a fost despre ultima noutate în domeniul cercetării Schaumann, numită Mitzi. Acesta este soluţia în viitor în cazul folosirii oxi­dului de zinc (Zn O) în limitele legale impuse de CE şi de asemenea rezultatele obţinute în fermele din Germania care folosesc produse Schaumann pentru purcei au incluse în procesul de fabricare tehnologia Mitzi. Produsele Schaumann destinate purceilor au de acum incluse în tehnologia fabricării lor tehnica Mitzi – patent brevetat şi dezvoltat de ISF Schaumann Forschung – Institutul de Cercetare Schaumann. Prin discuţiile interactive între echipa Schaumann şi fermierii participanţi, seminarul a fost unul reuşit şi de real folos fermierilor români. Schaumann vine întotdeauna în întâmpinarea fermierilor, în cazul de faţă a crescătorilor de porci din România, prin soluţii, concepte şi strategii inovative foarte bine dezvoltate şi testate în producţie încă înainte de lan­sarea pe piaţă. Foarte importante pentru Schaumann sunt relaţia cu fermierul și sprijinul tehnic oferit prin specialiştii Schaumann care asigură suportul tehnic concretizat prin consultanța la faţa locului, adică în ferma crescătorului de porci. De asemenea, seminariile, articolele din revistele de specialitate, precum şi noutăţile trimise în format electronic via mail periodic clienţilor Schaumann ne fac să înţelegem şi mai bine importanţa pe care Schaumann o acordă clientului şi modului profesional în abordarea cerinţelor şi problemelor clientului. Cele cinci stele din blazonul firmei Schaumann reflectă în totalitate, fără niciun dram de exagerare, calitatea serviciilor prestate către fermieri.

Clement LUPU

Ferma de creștere și exploatare a bovinelor Rediu, din județul Iași, a fost construită cu fonduri europene accesate prin Programul de Cooperare Transfrontalieră „România-Ucraina-Republica Moldova“. Are o capacitate de 50 de capete, vaci lapte și tineretul aferent, rasa exploatată în cadrul fermei fiind Fleckvieh, cu specializare mixtă lapte-carne. În furajarea vacilor, cei de la Stațiunea Didactică Rediu folosesc același sistem de furajare bazat pe porumb însilozat, fân de lucenă și nutrețuri concentrate, pe tot parcursul anului, din lipsa suprafețelor de pășunat și a utilajelor aferente.

Tehnica hrănirii vacilor pe timp de iarnă

Cu privire la tehnica hrănirii vacilor pe timp de iarnă, inginerul zootehnist Mihai Andrici, de la Stațiunea Didactică Rediu Iași, ne vorbește despre importanța furajelor utilizate în perioada de iarnă în alimentația vacilor pentru lapte: „O caracteristică principală a hrănirii în perioada de iarnă este utilizarea de nutrețuri conservate. Acest tip de hrănire este impus de succesiunea anotimpurilor, respectiv de imposibilitatea de a se mai utiliza nutrețul verde. Pentru ca producția de lapte să nu se diminueze în această perioadă, este necesar ca nutrețurile de volum folosite să fie de cea mai bună calitate și cu consumabilitate mare. Astfel, fânurile, în special cele de leguminoase (lucernă, trifoi roșu sau amestec de graminee și leguminoase) sunt indispensabile hrănirii normale a vacilor de lapte. Ele acoperă cea mai mare parte a proteinei necesare, a sărurilor minerale și a vitaminelor. Totodată, stimulează dezvol­tarea microflorei și microfaunei ruminale, îndreptând-o spre producerea precursorilor laptelui. Cantitatea de fân administrată vacilor în lactație este de cel puțin 1 kg pentru fiecare 100 kg masă corporală vie. Fânul, pentru a avea consumabilitate mare, trebuie să fie de calitate, respectiv să aibă un conținut scăzut de fibră brută (sub 25%) și să nu fie mucegăit.

Pe de altă parte, porumbul însilozat este cel mai răspândit furaj cu valoare energetică pentru hrănirea vacilor pentru lapte prin faptul că dă producții mari la hectar și producerea lui se poate mecaniza aproape complet. Consumabilitatea porumbului însilozat este în funcție de aciditatea acestuia care, la rândul său, este condiționată de S.U. pe care a avut-o plantele la însilozare. Conținutul de S.U. cel mai adecvat este de 30-35%, care de obicei determină un pH de 4,2-4,5, format pe baza acidului lactic. Pentru aceasta, porumbul trebuie recoltat în faza de ceară, către bob sticlos. Totodată, boabele trebuie să reprezinte 30% din masa însilozată și să asigure circa 50% din valoarea energetică a acesteia. Cantitatea recomandată este de circa 3 kg/zi (sau 1 kg S.U.) pentru 100 kg de masă corporală vie.

În alcătuirea rațiilor trebuie să se țină seama ca furajele de volum să fie utilizate în cantități maxime și, pentru aceasta, ele trebuie să fie de cea mai bună calitate. Cu cât se acoperă prin nutrețurile de volum o cantitate mai mare de substanțe nutritive necesare, cu atât rația este mai economică și este nevoie de o cantitate mai mică de nutrețuri concentrate.

Totodată, este esențial ca aceste concentrate să fie formate dintr-un amestec complex prin care să se completeze ceea ce nu s-a putut realiza prin nutrețurile de volum. Cantitatea de nutrețuri concentrate este condiționată de calitatea furajelor de volum și de producția de lapte a vacilor, putând ajunge, în unele cazuri, până la 10-12 kg/zi, ce reprezintă până la 60% din valoarea nutritivă a rației. Dacă este nevoie, să fie administrate în mai multe tainuri. Se recomandă ca un tain de concentrate să nu depășească 2,5 kg.

Nu trebuie omis faptul că administrarea furajelor la vaci se face într-o anumită ordine legată de o bună digestie și de imprimarea unui anumit sens activității microsimbioților ruminali. Astfel, primul furaj administrat vacilor, dimineața, trebuie să fie fânul, după care urmează primul tain de nutrețuri concentrate, apoi suculente, respectiv sfeclă, porumbul însilozat și semifânul. Pentru vacile care primesc concentratele în mai multe tainuri, acestea se intercalează între nutrețurile de volum la intervale de timp aproximativ egale.“

Aceeași rație pe tot parcursul anului

„În acest moment, în primul rând, noi ne confruntăm cu o lipsă a pășunilor din jurul fermei și, în al doilea rând, cu lipsa unei baze materiale necesare pentru furajarea cu masă verde deoarece este nevoie de niște mașini și instalații care să poată prepara hrana. Totodată, amintesc că trebuie să beneficiezi permanent de suprafețele respective cu pajiști pentru că, după cum este cazul lucernei, într-o săptămână sau două «îi trece timpul» și trebuie să o faci fân. Pe de altă parte, trebuie făcut un conveier în care trebuie să ai pentru fiecare decadă, din 10 în 10 zile, o altă solă; aici nu dispunem de acest sistem, iar singura soluție pentru acest moment este porumbul siloz. Astfel, pentru o rație folosim 1.000 de tone porumb siloz în stoc, plus fân și concentrate.

La Stațiunea Didactică Rediu a USAMV Iași, rația unei vaci/zi constă în: porumbul siloz (20 kg/cap/zi), fân de lucernă (8 kg/cap/zi), concentrate, din care: porumb boabe (4 kg/cap/zi), șrot de floarea-soarelui (3 kg/cap/zi) și premixuri vitamino-minerale (700 g/cap/zi).

Ca sfaturi utile aș recomanda să păstrăm proporția, la 3 kg de concentrat de porumb siloz să administrăm 1 kg de fân și cantitatea de concentrate pe litrul de lapte; la vacile cu o producție de peste 10 litri să le dăm 300 g concentrat pe litru de lapte, dar și bolovani de sare la discreție, iar premixurile vitamino-minerale trebuie administrate obligatoriu pe toată perioada vieții productive a animalului“, a precizat Mihai Andrici, inginerul zootehnist de la Stațiunea Didactică Rediu a USAMV Iași.

Hrănirea stoc

Cu privire la acest aspect, specialistul Mihai Andrici ne spune că hrănirea stoc „se bazează pe alimentația cu nutrețuri conservate în tot timpul anului. Deși prin conservare se produc pierderi de nutrienți, în cazul în care unele plante furajere dau producții foarte mari la hectar, aceste pierderi sunt compensate prin plusurile de producție. Dintre culturile furajere care justifică prin producțiile obținute organizarea hrănirii din stoc sunt în special porumbul siloz, pentru asigurarea energiei, și lucerna, pentru asigurarea proteinei. Avantajele în cazul hrănirii din stoc sunt: realizarea unei constante a rației, o bună organizare și posibilități de mecanizare aproape completă a furajării. Sistemul este criticat deoarece are tendințe de hrănire unilaterală, cu consecințe asupra producției și sănătății vacilor“.

La Stațiunea Didactică Rediu a USAMV Iași producția medie de lapte este de 20 l/zi. Fătările sunt eșalonate pe toată perioada anului, iar sistemul de întreținere a bovinelor este cel liber.

Beatrice Alexandra MODIGA

În 2007 pe piaţa din România îşi făcea debutul o nouă companie distribuitoare de echipamente pentru fermele de rumegătoare, în special vaci şi capre, care ulterior şi-a mărit paleta de activitate prin adăugarea în portofoliu şi a unor tehnologii complete pentru fermele de porci şi păsări. În articolul de faţă ne vom opri asupra unei tehnologii puţin cunoscută fermierilor din ţară, dar despre care reprezentantul companiei AHIS Consulting, dl Ovidiu Bădulescu, spune că are multiple avantaje şi că este un element decisiv în atingerea eficienţei ridicate a fermei. Este vorba despre furajarea lichidă a porcilor.

În termeni tehnici această tehnologie presupune un sistem de compartimentare identic cu cel în care porcii sunt hrăniţi cu furaj uscat. Diferenţa este că, în loc ca hrana să fie distribuită în stare uscată printr-un sistem de transport clasic cu noduri, este folosită o staţie de amestec concepută cu bazine de apă şi agitatoare pentru prepararea nutreţului şi recuperarea apei rezultate din clătirea sistemului. Este o tehnologie recomandată în special fermelor de reproducţie. Explicaţia este că în perioada de lactaţie scroafele au nevoie de cantităţi mari de furaj şi de apă, acest lucru influenţând în mod direct producţia lor de lapte şi implicit sporul de creştere în greutate a purceilor. Prin această tehnologie, sporurile zilnice de creştere sunt mai mari, iar purceii sunt mai viguroşi şi consumă mai repede laptele.

Cum funcţionează tehnologia? Furajul uscat ajunge într-un bazin unde se amestecă cu apa şi este apoi pompat printr-o reţea de conducte către fiecare compartiment din fermă, în cantităţile stabilite de un computer industrial. Ulterior, apa folosită în acest scop este reţinută într-un bazin-tampon pentru furajul rezidual şi reutilizată la pregătirea următorului tain.

Principalul avantaj al acestui sistem este că animalul primeşte un furaj palatabil gustos şi este deja o certitudine că porcul este mult mai atras de mâncarea lichidă decât de cea solidă. În plus, spre deosebire de sistemul clasic, în care pot apărea probleme cu administrarea apei din cauza unui nit înfundat, spre exemplu, prin furajarea lichidă animalul bea o cantitate mai mare de apă. Este foarte important ca animalul să fie suficient de bine adăpat, iar în foarte multe ferme, spune dl Bădulescu, acest aspect este neglijat. În acest sistem se folosesc doar furaje măcinate, nu boabe, iar agitatoarele în care nutreţul este amestecat cu apa sunt concepute în aşa fel încât acesta să devină omogen şi să nu formeze crustă deasu­pra. Astfel este evitat riscul înfundării ţevilor.

Preţul acestui sistem este similar cu cel al sistemului clasic, însă ca să fie rentabil ar trebui însoţit şi de alte tehnologii precum furajarea separată cu lapte praf preparat special încă din primele zile de viaţă a purceilor.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 39

Vă prezentăm pe scurt sfaturile oferite de Robert (Bob) M. Kaiser (profesor emerit al Universităţii Wisconsin şi consultant internaţional în nutriţia bovinelor) la seminarul organizat de către ANARZ şi Biroul pentru Agricultură al Ambasadei SUA la Bucureşti, la sediul din Baloteşti al Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducere în Zootehnie.

Nutriţia la vacile de lapte

„Fizic vorbind, o vacă nu poate mânca în aşa fel încât să-şi asigure necesarul de nutrienţi dacă furajul nu ar fi de calitate.“ De aceea este necesar un nutreţ cât mai bun. Din păcate nu există doar furaj din gama premium aşa că este indicat ca acele furaje de calitate mai mică să fie administrate vacilor în repaus mamar şi junincilor cu vârstă mai mare de un an.

Pentru a obţine cât mai mult de la furaje e importantă alegerea momentului de recoltat. De exemplu, la graminee, spune specialistul american, ideal ar fi recoltatul în stadiul de burduf-lapte al spicului. Iar furajul bine tocat trebuie aşezat direct în siloz în straturi nu mai mari de 10 cm, foarte bine compactat pentru a obţine o fermentaţie excelentă. Cu cât PH silozului este mai jos cu atât este mai de calitate, susţine americanul.

Porumbul se recoltează atunci când prin apăsare cu unghia asupra lateralei bobului, laptele iese de la prima treime în jos, spre cocean. Recoltarea în stadiul corect de maturitate aduce un spor important de substanţă uscată (s.u.). La lucernă e ideal să prestaţi 4 coase pe sezon, cu o distanţă de 28-30 de zile între ele. Ideală este recoltarea la stadiul de mugur timpuriu. Este foarte important tocatul silozului în aşa fel încât particula să nu depăşească 11,7 mm. Foarte importantă este şi folosirea inoculanţilor.

Silozul de porumb, silozul de lucernă, şroturile de soia dar şi fânurile uscate sunt cele mai recomandate. Lactaţia beneficiază atunci când în raţie se foloseşte cel puţin un sfert din s.u. necesară din silozul de porumb. Se poate merge chiar până la două treimi din necesarul de s.u. din silozul de porumb. Mai sus de acest procent pot apărea probleme nutritive. Randamentul de s.u. obţinută / ha este în favoarea porumbului siloz în raport cu silozul de lucernă iar silozul de graminee nu este indicat în prima parte a lactaţiei. Este indicat ca mazărea să se amestece cu cereale cu bob mic şi să nu se depăşească 2,5-4 kg/zi. Analiza furajelor este foarte importantă. Nutreţurile de bună calitate asigură substanţe nutritive mult mai mari cu un conţinut bogat din punct de vedere energetic şi proteic şi, deşi ar părea mai scumpe, în final ferma va avea de câştigat.

În SUA fermele mari investesc în nutrigenomică şi nutrigenetică

Se speră ca, atunci când aceste domenii se vor dezvolta, medicii sau nutriţioniştii vor putea interveni prin dieta alimentară pentru a preveni apariţia anumitor boli metabolice sau pentru a manipula dezvoltarea şi funcţionarea mai intensă şi mai rapidă a unor ţesuturi la animalele din fermă. Prin controlarea individuală a dietelor se pot aduce rezultate din ce în ce mai bune în creşterea vacii de lapte. Dovadă stă diferenţa de performanţă între cei care folosesc ultimele descoperiri în materie de nutriţie şi ceilalţi, spune consultantul american într-un final.

O mare parte din aceste ponturi sunt deja cunoscute de fermierii şi specialiştii români, dar întotdeauna avem de învăţat de la cei care sunt cu mulţi paşi înainte.

Vita de carne este subprodusul proprietăţilor imobiliare

Americanii cresc multe vaci de carne pentru că au unde să o facă, iar dezideratul principal al fermelor de vaci pentru carne este un viţel viu – înţărcat/an. Nutriţia este şi la vaca de carne secretul reuşitei, spune profesorul emerit Bob Kaiser de la Serviciul de Consultanţă al Universităţii Wisconsin, SUA.

În state încă mai sunt ferme familiale, de tip tradiţional, unde cow-boy-ul a rămas tot călare dar a şi înţeles că pentru a supravieţui asaltului fermelor comerciale trebuie să investească în rasă şi nutriţie. Aşa că, chiar şi acolo unde proprietarul îşi vede vita la 3, 4 luni, progresul genetic este prezent. Altfel va rămâne cu vaca nevândută dacă nu va avea carcasa competitivă. De altfel, în state procentul de carne în carcasă a crescut continuu.

Tendinţa este asemănătoare cu cea din Europa în ceea ce priveşte numărul de exploataţii per total. Adică, un trend descrescător, dar şi aici este în creştere sectorul fermelor comerciale, cum le spun americanii fermelor specializate pe creşterea raselor pure, în special Black Angus.

În Florida sunt ferme comerciale şi de 45.000 capete dar, per total, numărul mediu de vite/exploataţie este de 35 de capete iar încărcătura variază, în funcţie de zonă, de la 5 la 7 ha/ cap de vacă.

Perioadele de montă – cât mai concentrate

Este necesar un interval de montă cât mai scurt pentru a avea rezultate cât mai bune. De regulă acesta nu trebuie să depăşească 60 – 70 de zile. În aşa fel încât fătările să se realizeze în perioada optimă. Se recomandă ca înainte de această perioadă să se efectueze vaccinarea vacilor şi a taurilor. De asemenea, trebuie făcute şi tratamentele antiparazitare înainte de perioada de reproducţie. În primele două săptămâni se face inseminare artificială iar după aceea se introduc taurii, reco­mandă specialistul american. Apoi se verifică reuşita montei. Vitele care nu au rămas gestante se reformează.

Evitarea stresului la înţărcare

Când viţeii au făcut 6, 7 luni şi au greutatea bună pentru a fi înţărcaţi sunt mutaţi, împreună cu mamele lor pe o păşune separată. După două, trei zile se despart, dar mai rămân o săptămână pe păşuni vecine, pentru a reduce stresul înţărcării. La vârsta de un an aceştia sunt vânduţi către îngrăşătoriile comerciale unde, până împlinesc 24 de luni, sunt furajaţi intensiv. De aici iau calea abatoarelor.

În SUA 4 mari procesatori deţin 75% din piaţă

Din cei peste 60 procesatori de carne de vită din SUA se disting patru firme mari care procesează peste trei sferturi din totalul bovinelor de carne. Americanii iau foarte des masa în oraş, iar din totalul meselor servite în restaurant circa 43% sunt mâncate în localuri tip fast-food. Carnea de vită este produsul cel mai căutat în state iar carnea de Black Angus este pe primul loc. Americanii sunt în majoritate crescători de rase englezeşti.

S-a trecut de la licitaţiile tradiţionale la telelicitaţii

În ultima vreme licitaţiile video, online, înlocuiesc tradiţionalul sistem al licitaţiilor cu strigare. În felul acesta s-a mărit potenţialul de vânzări. Asta nu înseamnă că au dispărut marile târguri şi licitaţiile „live“, adaugă Bob M. Kaiser în final.

Tudor CALOTESCU