Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 3 Dec 2021

Utilizarea unor fitoaditivi (busuioc, cimbru, salvie) în dieta găinilor ouătoare

Dezvoltarea comercială a plantelor ca surse de antioxidanți atât pentru a spori sănătatea animalelor, cât și performanța acestora este de interes actual. Printre sectoarele de creștere a animalelor, sistemele de producție avicolă au cele mai intense evoluții, în special în domeniile nutriției, controlului bolilor, ameliorării, gestionării și organizării cerințelor nutriționale, împreună cu presiunea creșterii cererii de produse de origine avicolă, precum și amenințările privind agenții patogeni. Așadar, acest sector are foarte mare nevoie de cercetare în domeniul nutriției și de producții durabile, bazate în special pe plante, datorită avantajelor precum costuri reduse, biodisponibilitate crescută, fără efect rezidual, fără a cauza rezistență la antibiotice etc.

Busuiocul (Ocimum basilicum) este o sursă de ulei esențial care conține constituenți activi biologic cu proprietăți antioxidante și antimicrobiene dovedite științific (Duke și colab., 2008; Hanif și colab., 2011). Nworgu și colab. (2013) au arătat că puicuțele care au avut inclus în dietă 10 și 15 g frunze de busuioc/pasăre la interval de trei zile au avut valori crescute ale hemoglobinei, volumului celulelor plachetare și neutrofile, proteinelor totale și concentrații reduse de colesterol, uree și creatinină în sânge. Hammershøj și Steenfeldt (2012) au raportat că administrarea timp de 5 săptămâni a silozului de porumb incluzând 30 g/kg busuioc în dieta găinilor a dus la creșterea producției de ouă și a obținerii ouălor de înaltă și diferențiată calitate.

ibna fitoaditivi

Cimbrul (Thymus vulgaris L.) este o plantă cultivată mai ales în regiunile mediteraneene și este printre plantele care au primit atenție sporită datorită proprietăților sale antioxidante și antibacteriene. Conversia hranei și producția de ouă au fost îmbunătățite în urma suplimentării dietei găinilor ouătoare cu cimbru la un nivel de includere de 0,1 și 0,5%; totodată, s-a redus semnificativ nivelul de E. coli din dejecții (Bölükbaşi și Erhan, 2007). El-Hack și Alagawany (2015) au arătat că suplimentarea dietei găinilor ouătoare cu cimbru (3 sau 6 g/kg dietă) nu a influențat numărul de ouă, cu excepția vârstei curpinse între 36 și 40 de săptămâni. Aceiași autori au raportat că suplimentarea dietei cu cimbru (9 g/kg) poate îmbunătăți performanța productivă, parametrii sanguini și activitatea enzimelor antioxidante.

Salvia (Salvia officinalis) este o sursă naturală de flavonoide și compuși polifenolici (de exemplu, acid carnosic, acid rosmarinic și acid cafeic) care posedă caracteristici antioxidante și antibacteriene puternice (Hamidpour și colab., 2014). Suplimentarea dietei găinilor ouătoare cu 0,1; 0,25; 0,5; și/sau 1,0 g ulei esențial de S. officinalis/ kg a crescut activitatea glutation peroxidazei (GPx) în mucoasa duodenală, ficat și rinichi, activitatea fagocitară în sânge și a scăzut concentrația de malondialdehidă (MDA) în plasmă și ficat (Placha și colab., 2015). Conform unor cercetători (Kaya și Turgut, 2012), extractele de salvie și cimbru utilizate ca alternative la antioxidanții sintetici au avut efecte benefice asupra unor parametri de performanță și de calitate ai ouălor și pot fi utilizate în locul vitaminei E ca metodă de prevenire a oxidării lipidelor. Mai mult decât atât, Kaya și Turgut, (2012) au arătat că un nivel ridicat al acestor extracte (300 ppm) poate fi utilizat ca agent hipocolesterolemic la găinile ouătoare. Conform studiului lui Bölükbaşi și Erhan (2007), conversia furajelor găinilor ouătoare a fost îmbunătățită prin suplimentarea dietei cu salvie. De asemenea, s-a stabilit că concentrația de E. coli din probele de dejecții a fost redusă semnificativ odată cu utilizarea uleiului de cimbru și a uleiului de rozmarin în dietele administrate găinilor ouătoare. Însă uleiul de cimbru și uleiul de rozmarin au prezentat o activitate antimicrobiană mai mare decât uleiul de salvie.

Plantele precum busuiocul, cimbrul și salvia sunt suplimente valoroase pentru nutriția găinilor ouătoare care pot îmbunătăți performanțele productive și reproductive, calitatea ouălor, starea generală de sănătate și cea intestinală.

Mihaela SĂRĂCILĂ
e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Studiu finanțat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin proiectul ADER 9.1.2./14.10.2019

Importanţa fitoaditivilor în nutriţia animală

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

În ultimii 50 de ani, antibioticele s-au folosit în hrana animalelor ca promotori de creştere, dar şi cu efect preventiv asupra unor boli. Utilizarea antibioticelor ca promotori de creştere a dus la creşterea rezistenţei patogenilor pentru om şi a avut drept consecinţă restricţionarea acestora încă din 1994. Din anul 2006, în Uniunea Europeană folosirea antibioticelor ca promotori de creştere a fost interzisă.

Alternativele antibioticelor ca promotori de creştere sunt foarte diversificate, în special amestecuri botanice, acizi organici, probiotice, prebiotice, simbiotice, extracte de plante, uleiuri esenţiale, enzime. Piaţa aditivilor furajeri este într-o continuă dezvoltare, substanţele cu gust intens provenite din plante fiind o alternativă reală pentru folosirea antibioticelor ca promotori de creştere. Fitocompușii din plante acţionează asupra sistemului digestiv, stimulând apetitul, modifică flora intestinală şi, de asemenea, îmbunătăţesc palatabilitatea furajului. În funcţie de cantitatea folosită, extractele de plante pot avea efect bacteriostatic sau bactericid.

Plantele medicinale și produsele pe bază de plante reprezintă o gamă largă de nutraceutice, termen definit ca fiind „orice componentă alimentară netoxică care are beneficii dovedite științific, inclusiv prevenirea sau tratamentul bolilor“. S-a demonstrat că multe clase de produse vegetale au activitate antimicrobiană, incluzând fenoli, chinone, flavone, tanini etc. Un avantaj al acestor produse vegetale este faptul că substanţele active vin în amestecuri complexe, nu doar compuşi unici cum sunt cele sintetice, din acest motiv creşterea rezistenţei microorganismelor este mai redusă.

În septembrie 2003, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Regulamentul nr. 1831/2003 privind aditivii utilizați în hrana animalelor. Scopul acestuia a fost de a stabili o procedură unitară de autorizare, introducere pe piaţă, utilizare, stabilire a normelor de supraveghere şi etichetare a aditivilor şi premixurilor utilizaţi în hrana animalelor. Asigurarea unui nivel ridicat de protecţie asupra sănătăţii omului şi animalelor şi, totodată, funcţionarea eficientă a pieţei interne ar fi motivele pentru care aceste norme trebuie implementate. În conformitate cu regulamentul actual, există ghiduri detaliate dedicate plantelor/extractelor din plante/plante medicinale și componente ale acestora.

În prezent, plantele și extractele acestora sunt din ce în ce mai utilizate, în special în scopul îmbunătăţirii conversiei furajului şi creşterii calităţii cărnii. Conform indicatorilor tehnici şi economici, utilizarea fitoaditivilor va creşte în continuare, aceştia având, printre altele, efect ca promotori de creştere, fiind utilizaţi ca înlocuitori ai antibioticelor.

În ultimele trei decenii s-a înregistrat o creștere importantă a utilizării plantelor și a extractelor provenite din acestea, nu numai ca medicamente și suplimente alimentare, ci și în domeniul nutriției animalelor. Utilizarea aditivilor alimentari pe bază de plante, care includ uleiuri esențiale și amestecuri (exotice) de plante, este promovată pe scară largă de către producători, însă fundamentul științific care stă la baza utilizării acestora este adesea limitat. În consecință, lipsesc adesea cunoștințele adecvate privind controlul calității (conținutul substanțelor active), eficacitatea și siguranța acestora. O condiţie necesară, îndeplinită de produsele vegetale, trebuie să cuprindă date privind compoziţia chimică, biodisponibilitatea nutrienţilor și funcționalitatea moleculară a acestora. În cele din urmă, managementul asigurării calității (metode analitice) este considerat o condiție absolută.

Provocarea cu care se confruntă furnizorii de alimente este de a face faţă cererilor consumatorilor şi de a investi în dezvoltarea ştiinţifică pentru a satisface aceste cereri. În acest context, agricultura durabilă trebuie să fie ghidată de următoarele principii:

  • Abordare „prietenoasă“ faţă de animale – este un aspect dovedit ştiinţific faptul că bunăstarea animalelor poate fi îmbunătăţită prin nutriţia acestora.
  • Abordare „prietenoasă“ faţă de consumator – alimente 100% naturale, cu trasabilitate dovedită, fără risc de contaminare cu agenţi patogeni, fără organisme modificate genetic, fără efecte dăunătoare asupra omului.
  • Abordare „prietenoasă“ faţă de mediul înconjurător – produse cu impact scăzut asupra mediului.

În general, plantele pot fi recoltate cu boli şi dăunători, acest lucru scăzând calitatea produselor. Problema apare în momentul în care acele boli sau dăunători pot produce substanţe toxice, acestea fiind dăunătoare pentru animale. Produsele de origine vegetală au nevoie de condiţii speciale de depozitare deoarece flora bacteriană prezentă în mod natural se poate dezvolta, pot apărea insecte sau chiar rozătoare. În vederea reducerii microflorei acestora se pot aplica tratamente de dezinfectare cu abur sau radiaţii ionizante. Scăzând numărul de germeni din produse, se poate reduce apariţia aflatoxinei sau ocratoxinei.

Teodor GAVRIŞ, Arabela UNTEA

Folosirea fitoaditivilor în hrana puilor broiler pentru menținerea echilibrului microflorei intestinale

Spre deosebire de rumegătoare, păsările nu au o floră bacteriană naturală capabilă să degradeze toate substanțele nutritive, având o imunitate limitată împotriva infecțiilor datorate colonizării intestinului cu microorganisme patogene. Utilizarea pe scară largă a antibioticelor ca promotori de creștere a condus la creșterea rezistenței agenților patogeni la antibiotice și acumularea de reziduuri ale acestora în produsele de origine animală și în mediu. Ca urmare, s-a impus interzicerea utilizării antibioticelor pentru stimularea creșterii animalelor de către UE (2006). Perioada care a urmat a reprezentat o perioadă critică pentru sectorul zootehnic și mai ales cel avicol, conducând la afectarea performanțelor de producție, stimularea reapariției agenților patogeni care au cauzat boli și pierderi economice în ferme. Acest lucru a impus dezvoltarea alternativelor la antibiotice pentru menținerea sănătății și a performanței monogastricelor.

Fitoaditivii proveniți din ierburi, condimente sau plantele aromatice sunt clase relativ tinere de aditivi destinați hranei animalelor care au câștigat o atenție considerabilă în ultimii ani ca alternativă la antibioticele ca promotori de creștere (AGP) la păsări. Compușii fitogenici sunt definiți ca fiind compuși bioactivi naturali derivați din plante cu efecte pozitive asupra creșterii și sănătății animalelor și sunt adesea uleiuri esențiale ale plantelor si extractelor din plante (Puvaca și colab., 2013). Modul principal de acțiune al fitoaditivilor este modularea microbiotei intestinale benefice prin controlul agenților patogeni. Uleiul esențial prezent în fitoaditivi conține majoritatea substanțelor bioactive ale plantei care includ carvacrol, eugenol, timol, capsaicina, cineole sunt bine cunoscute pentru proprietățile antibacteriene, antifungice, antivirale și anticoccidiale (Windisch și colab., 2008; Dragan și colab., 2014; Patil și Patil, 2016). Folosirea compușilor fitogeni ca aditivi furajeri în rațiile puilor are în vedere mai ales acțiunile antioxidante și antimicrobiene revendicate, cu efecte benefice asupra palatabilității și funcțiilor intestinale și asupra eficienței creșterii în greutate. Aceștia acționează ca promotori de digestibilitate, stimulând secreția enzimelor digestive endogene (Lee și colab., 2003). A fost raportat faptul și că fitoaditivii adăugați în dieta puilor cresc performanța, rata de conversie a hranei, siguranța și calitatea cărnii (Dhama și colab., 2014, 2015). Eficacitatea includerii fitoaditivilor în nutriția broilerilor depinde de mai mulți factori, cum ar fi compoziția și nivelul de incluziune, genetica păsărilor și compoziția generală a dietei.

Ușurința în achiziționare, proprietățile antimicrobiene, antioxidante ale fitoaditivilor fac ca utilizarea acestora în hrana puilor broiler să reprezinte o alternativă eficace atât pentru producătorii din sectorul avicol cât și pentru respectarea cerințelor consumatorilor.

Mihaela SĂRĂCILĂ, Teodor GAVRIȘ

Abonează-te la acest feed RSS