Alexandru Crișu are 31 de ani și este din Pașcani, județul Iași. Acesta și-a luat inima în dinți și a investit de la zero 20.000 euro într-un fermă de capre, despre care nu avea  deloc cunoștințe, de la achiziția de capre și construirea adăpostului, până la achiziția de cereale și furaje.

„În decembrie 2021, un cunoscut mi-a propus să îmi vândă 16 capre, nu toate mature, dar pe atunci habar nu aveam cât de greu o să fie. Am acceptat să le cumpăr și să am grijă de ele. Surpriza a fost în primăvara anului 2022, când au început fătările; majoritatea caprelor au fătat câte doi iezi, iar de atunci mi-am selectat cele mai frumoase ieduțe. A venit și momentul să-i separăm pe cei mici de mamele lor, nu știam să le mulg sau să fac produse din lapte de capră, așa că le-am dus la o stână de oi din comuna Heleșteni, pentru că eu trebuia să mă întorc la muncă în Irlanda. Ulterior, în timpul liber, mă documentam doar despre creșterea caprelor și ce puteam obține de la acestea. În august anul trecut am decis să vin acasă și să-mi mai cumpăr câteva capre, iar deja în septembrie aveam un efectiv de cca 50 de exemplare. La momentul de față am 100 mame + tineret + țapi reproducție. Despre rasă nu pot să spun exact pentru că nu dețin acte doveditoare, dar cu ochiul liber se poate observa că sunt din rasa Alpină franceză, Saanen, Carpatină; eu prefer să le spun metis“, ne spune crescătorul ieșean.

„Caș proaspăt, telemea sau la putină“, rețetele clasice

Sistemul de furajare este 100% bio, ne asigură crescătorul, caprele merg la păscut zilnic, atât timp cât le permite vremea, iar în perioada de stabulație, când fată, le ajută cu porumb boabe, lucernă și trifoi, iar rezultatele se văd la produsele finite și la prețul de pe raft.

„Valorificăm laptele proaspăt de capră, brânza de capră făcută cu cheag natural, brânza la saramură în zer dulce, brânza cu urdă frământată la borcan și urda, care este un moft. Sincer, îmi este frică să încerc alte rețete de brânzeturi pentru că la noi în țară nu se știe altceva decât «caș proaspăt, telemea sau la putină». Produsele ajung doar la cunoștințe și persoane care apreciază munca și calitatea, mulți mă contactează că vor, dar, când aud prețul de 50 lei kg/brânză proaspătă, li se pare o avere, iar eu nu negociez pentru că mă apreciez pe mine, animalele și munca mea! Merg pe concepția că trebuie să facem calitate, nu cantitate“, adaugă Alexandru Crișu.

Cine vrea cu adevărat să se întoarcă la munca de jos, să o facă, ne sfătuiește crescătorul din Pașcani.

„Pot să le dau sfaturi celor care își doresc cu adevărat să reușească, chiar dacă pe mine m-au descurajat mereu chiar și cei apropiați. Trebuie să aibă curaj și ambiția de a reuși în țară, mulți nu o vor face pentru că le este rușine să fie fermieri sau nu le place munca. Vreau să mai spun că nu există satisfacție mai mare decât ceea ce faci prin munca ta și știi că totul este al tău! Nu o să renunț niciodată la ceea ce-mi doresc, voi deveni un fermier adevărat și am de gând să înmulțesc efectivul prin selecții severe. În 5-10 ani îmi doresc să depășesc 500 de capete“, încheie crescătorul de capre din Pașcani.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cristian Georgian Buraga, un tânăr de 27 de ani din localitatea Epureni, comuna Duda-Epureni, județul Vaslui, a început să se gândească cu ce se va ocupa după ce va termina cu plecatul prin Europa la muncă. Nu știe de ce a ales să crească capre la Ferma lui Matei, dar așa s-a nimerit, cu toate că acasă nu a avut vreodată animale. În prezent deține un efectiv de 150 de capre, plus iezii de anul acesta, rasele Carpatine, Alpine și Saanen, investiție ce depășește cu mult 70.000 de lei. Pe viitor, vasluianul are planuri mari, achiziționarea unui aparat de muls mecanic, construcția unei săli pentru producerea și păstrarea brânzeturilor și achiziționarea unui tanc de răcire.

Ferma lui Matei a depășit 70.000 de lei, ca investiție

„Am început să plec la muncă în Europa prima dată în 2017, nu la mult timp după ce am terminat școala, mai exact în Suedia, prima dată. Am lucrat în două orașe diferite în domeniul construcțiilor aproximativ 2 ani, după care am plecat șofer de camion în Europa și în momentul de față lucrez tot ca șofer, doar în UK.

Tot sfătuindu-mă cu un cumnat, cum ar fi să cumpăr capre, în scurt timp am început să achiziționez capre, neavând nimic de mâncare în momentul acela pentru ele, urmând după să achiziționăm hrană, totul o venit spontan.

Am început să cumpăr capre în toamna anului 2021 de prin satele din împrejurimi, am cumpărat prima dată trei capre, la 2-3 zile am mai cumpărat încă cinci, deja se adunau și începeau să îmi fie dragi, nu după mult timp am mai cumpărat încă 20, apoi altele 10 și tot așa, am intrat în iarnă cu aproximativ 40 de capre; în iarnă am mai cumpărat încă 15 capre, iar până în toamna lui 2022 am avut cca 50 de capre la muls plus iezii din ele. În toamna lui 2022 am mai cumpărat încă 60 de capre și anul acesta, în februarie, am mai cumpărat încă 25.

În prezent sunt aproximativ 150 de capre plus iezii de anul acesta. De fermă se ocupă cumnatul meu, eu venind periodic acasă la 2-3 luni“, specifică administratorul Fermei lui Matei din județul Vaslui.

Până în momentul de față, cu achiziționarea de capre, adăpost și diverse cheltuieli, Cristian a depășit 70.000 de lei. Tânărul a mizat pe caprele Carpatine deoarece sunt foarte bune de lapte.

„Acestea sunt scoase doar la păscut, fără să le dăm nimic în plus. În toamna anului trecut am achiziționat 4 țapi de rasă (Alpine și Saanen) pentru a îmbunătăți cât mai mult producția de lapte la viitoarele capre și vreo 10 capre metise cu Saanen. Sistemul de furajare este unul simplu, făcându-se manual pe timp de iarnă cu baloți de lucernă/fân și porumb. Când ne mai permite vremea le mai scoatem pe deal la tot felul de mărăcini. În timpul verii caprele stau în gardul electric zi și noapte, mâncând tot ce doresc și cum doresc, fără să le deranjăm; le scoatem din gard doar la muls și pentru apă.“

Cerere foarte mare pentru produsele din lapte de capră

Distribuția produselor sale se face doar local, în satele din împrejurimi și în orașul Huși.

„Nu am avut marfă suficientă să ne ducem și la piața locală din Huși, fiind vândute de acasă sau prin intermediul paginii de Facebook Ferma lui Matei. Constat o cerere foarte mare pe piață pentru produsele din lapte de capră; de aceea ne-am mărit efectivul destul de repede și vom continua să-l mărim. În 2022, fiind și primul an în care am avut produse la vânzare, am avut clasicul caș de capră, urdă, lapte și telemea. Aceasta din urmă a avut un succes foarte bun pentru noi, fiind căutată foarte mult de clienții noștri, care au fost tot mai mulți de la o zi la alta. Nu ne-am așteptat să avem vânzări așa de bune chiar din primul an“, adaugă proprietarul fermei.

Kilogramul de ied, 30-32 de lei în viu și 45-50 în carcasă

Legat de situația fătărilor, anul acesta în ferma de la Epureni au avut loc mai multe mortalități la iezi, din cauza unor greșeli ale crescătorilor.

„Mergem înainte și anul viitor nu se vor mai repeta sub nicio formă. În preajma Sărbătorilor Pascale nu vom avea iezi pentru sacrificat deoarece sunt cam micuți, am avut fătările cam târzii. Pe grupurile de pe Facebook în care mai sunt înscris am văzut că anul acesta prețurile sunt foarte bune, în jur de 30-32 de lei/kg în viu și 45-50 de lei/kg tăiat; sunt niște prețuri bune pentru munca depusă și cheltuielile avute cu caprele. În zona noastră, anul trecut a fost cam dificil din cauza vremii, a fost secetă, iarba nu a mai crescut pe pășuni până în spre toamnă, fiind cam dificil pentru achiziționarea de mâncare pentru capre din timpul iernii. Anul acesta cred că va fi un an bun pentru agricultură, fiind ploi periodic, acuma doar să se încălzească și să crească iarba.“

Multe investiții...

Celor care doresc să investească într-o fermă de capre, oi sau vor să crească orice animal, administratorul Fermei lui Matei le spune să o facă fără a sta prea mult pe gânduri, o să fie greu la început, dar să nu renunțe sub nicio formă, rezultatele vor veni mai devreme sau mai târziu, să privească doar înainte.

„Ca planuri de viitor am foarte multe. În primăvara anului acesta vom achiziționa un aparat de muls mecanic ca să nu mai mulgem manual, fiind mai igienic din toate punctele de vedere. Vom mai face o sală pentru producerea și păstrarea brânzeturilor și sperăm să achiziționăm și un tanc de răcire. Vom mai construi până la sfârșitul anului acesta alt adăpost pentru capre deoarece dorim să ne mai mărim efectivul.

Din primăvara anului viitor vom începe și monta în extra sezon pentru a avea produse tot timpul anului. Anul acesta vom mai achiziționa niște ieduțe din rasele Saanen și Alpină franceză pentru o mai bună producție de lapte pentru viitor. Vrem să ajungem pentru moment la 350 de capre mulgătoare, să fie împărțite în felul următor: 250 pe timp de vară la muls și 100 pe timp de iarnă la muls. Și, dacă vom reuși, anul acesta vom mai lua și câteva vițele de Bălțată românească pentru a face și produse din lapte de vacă, pentru viitorul apropiat.

În următorii 5-10 ani doresc să-mi fac ferma cât mai cunoscută pe plan local și zonal cu niște exemplare de o valoare genetică foarte bună și nu voi renunța la ea indiferent de ce va fi în viitorul apropiat“, încheie proprietarul fermei de capre.

Beatrice Alexandra MODIGA

Mănăstirea Bârnova, aflată la o distanță de 7 km de municipiul Iași, în satul Bârnova și comuna cu același nume, adăpostește pe terenul său, de mai bine de un deceniu, o fermă de capre cu producție integrată.

„Am început cu această fermă de capre în anul 2005, deși noi am avut vaci mai tot timpul la mănăstire. În 2005 am cumpărat câteva oi și capre pentru a realiza și produse derivate de la acestea. Ajunsesem la un moment dat să avem chiar 100 de oi și 30 de capre, însă ciobanul nostru, fiind foarte în vârstă, nu ne-a mai putut ajuta. Într-un final am fost nevoiți să vindem efectivul. Ulterior ne-am documentat, prin urmare am ales să investim în rase specializate de lapte. Am cumpărat niște țapi din rasă pură și am început să facem ameliorare“, ne spune părintele Furdui Paisie, cel care se ocupă de buna orânduială a fermei de capre.

În prezent, în ferma Mănăstirii Bârnova există un efectiv de cca 180 de capre din rasele Saanen și Alpină Franceză. „Am ales aceste rase deoarece ne aflăm într-o zonă de deal, iar ele se pretează foarte bine în astfel de locuri. În ceea ce privește producția de lapte nu există diferențe prea mari între cele două rase. Obținem o medie de circa 2,5 litri. Caprele le hrănim cu fân de lucernă, plus un amestec de concentrate. De asemenea, în perioada de primăvară-vară ele pasc pe dealurile de aici, iar pe timp de iarnă le ținem în stabulație“, ne-a mai spus părintele Furdui Paisie.

Pentru a putea realiza produse cu valoare adăugată, călugării de la Bârnova au investit în două camere cu frig, precum și într-un tanc de răcire și un stand de muls.

„Am amenajat în mănăstire 4 camere, din care 2 cu frig în care se poate controla temperatura. Am cumpărat, de asemenea, o crintă din inox pentru telemea și un tanc de răcire de 600 de litri pentru păstrarea laptelui în zilele de sărbătoare, atunci când nu lucrăm și suntem la biserică. Am confecționat și un stand de muls capre cu 10 locuri, am procurat un aparat de muls capre și am amenajat un spațiu de creștere a iezilor cu biberonul“, ne-a mai explicat părintele.

Caprele crescute de monahii de la Bârnova au la dispoziție un teren de 8 ha, care urmează să fie certificat drept ecologic.

„De când sunt aici, de 20 ani, pe teren nu au fost date îngrășăminte chimice, animalele au un loc unde pot să pască fără probleme și ne asigurăm, totodată, că și produsele pe care le realizăm sunt naturale și sănătoase“, spune părintele Furdui Paisie.

Produsele din lapte de capră realizate la Mănăstirea Bârnova sunt telemeaua, cașul de capră, untul de capră, chefirul, iaurtul, precum și urda de capră și brânza de burduf.

„Ne dăm tot interesul pentru a face produse de calitate. Ceea ce mâncăm noi, călugării, asta oferim și oamenilor. Livrăm în Iași, în cadrul unei piețe agroalimentare. Avem de gând să mergem și în alte piețe, la solicitarea oamenilor. De asemenea, produsele sunt vândute și în incinta mănăstirii. Ne bucurăm că reușim să avem niște venituri la mănăstire prin care să ne acoperim cheltuielile“, ne-a mai spus părintele Furdui Paisie.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ferma de capre de lapte din rasa Saanen este una dintre ideile de afaceri care merită să fie luate în seamă de cei care se gândesc fie să își extindă business-ul agricol, fie să își facă intrarea în agricultură. Printre cei care au investit în caprele din rasa Saanen și au reușit să construiască de la zero o fermă este și Ionuț Popa care are un efectiv de 140 de capre adulte Saanen și lucrează în jur de 80 ha. Ferma este situată în comuna Bălțați, județul Iași, la numai 40 km de Iași; întreaga investiție în adăposturi, animale de rasă, centru de procesare a laptelui și echipamente a „înghițit“ până acum nici mai mult nici mai puțin de 100.000 euro. Investiția se va amortiza în timp, în maximum 10 ani.

De la Bălțată românească la Saanen

Vă prezentăm în continuare o familie cu o fermă de capre albe, trei angajați de mare încredere și un cățel năstrușnic, din comuna Bălțați, județul Iași. „Aventura noastră a început în 2012, când am plecat să muncim, ca mulți alți români, în Italia. Speram la o viață mai bună. Acolo am văzut pentru prima dată familii care moșteneau de generații câte o fermă de animale. Înțelegând ce tradiție au și cum reușeau ei să facă agricultură, deși solul de acolo nu era atât de fertil precum al nostru, ne-am întrebat: «De ce noi nu putem face la fel?» Un an mai târziu am decis să ne întoarcem acasă și să ne apucăm de agricultură. Am început cu câteva hectare de teren și un tractor. La început, parcă nimeni nu ne dădea nicio șansă. Și nu ne-a fost ușor. Până la urmă am reușit să arendăm teren, să ne cumpărăm utilaje și, pentru scurt timp, am încercat să avem și câteva văcuțe. Cred că este absolut necesar să îți produci singur furajele, de aceea am început cu terenul și în timp am extins suprafața ca să putem avea cerealele și plantele de nutreț necesare animalelor. Cum spuneam la început, am încercat și cu vaci de lapte, rasa Bălțată românească, dar din cauza dificultăților de comercializare (prețul era foarte scăzut, am prins și un an în care a fost secetă), era dificil să le întreținem și am fost nevoiți să renunțăm. Când au apărut copilașii, dorințele și prioritățile noastre s-au schimbat. Negăsind ușor prin împrejurimi nici lapte, nici brânză făcute în condițiile pe care ni le-am fi dorit, am decis să cumpărăm noi niște căprițe. După foarte multă documentare, am cumpărat de la un crescător în vârstă care le scria poezii patru exemplare din rasa Saanen. Așa am descoperit cu adevărat gustul laptelui și al brânzei de capră“, își începe povestioara fermierul ieșean.

„În prezent ne ocupăm cu creșterea caprinelor de lapte, lucrăm și o suprafață de teren de 80 ha, mai avem și un mic centru de prelucrare în care realizăm produse obținute din lapte din ferma noastră. Am realizat că trebuie să cumpărăm mai multe exemplare pentru că vrem să producem brânză și alte delicii sănătoase din lapte de capră“, ne spune tânărul ieșean Ionuț Popa.

Zilnic se procesează în jur de 270 litri de lapte

Crescătorul ieșean a ales rasa Saanen deoarece spune că este printre cele mai productive și nu este foarte pretențioasă. Efectivul este majoritar tineret, de aceea media este de 2 litri/cap animal/zi. Ca urmare, se procesează în jur de 270 litri de lapte/zi. „Am încercat cu un efectiv mai mic și am văzut că se aclimatizează și se acomodează la sistemul de nostru de furajare și de stabulație. Caprele nu sunt chiar atât de pretențioase, de aceea ne-am extins. În prezent avem 140 de capre, mai avem de anul acesta 20 de ieduțe, tineret, din care 35 sunt cu lapte. Ele au un potențial de până la 6 litri/zi; la noi în fermă în momentul de față avem mult tineret, media este undeva la 2 litri, dar contează foarte mult și furajarea. În această perioadă le dăm la discreție fân de lucernă, dar nu avem o rație foarte bogată pentru a obține o producție foarte ridicată. Din cauza secetei de anul trecut am avut dificultăți cu culturile de cereale și atunci am cam epuizat stocurile.“

100.000 de euro, doar partea de zootehnie și producție de lactate

Prima dată au început să vândă rudelor, amicilor, apoi alți doritori au început să apară. Încurajați de faptul că produsele lor aveau succes, au investit și mai mult. Familia Popa face mai multe tipuri de iaurt, brânzeturi și le comercializează pe Internet, unde clienții le lasă comandă, iar ei livrează de trei ori pe săptămână în Iași. „Am reușit să ne autorizăm pentru a aduce produsele noastre și în magazine, mai exact vrem să ducem produsele noastre la magazine de tip băcănii, cu produse naturale. Laptele este cel mai căutat pentru diversele beneficii, plus telemea, cașcaval, caș; avem și brânză cu mirodenii, cremă de brânză cu verdeață sau cu dulceață de afine. De asemenea, deținem un mic centru de procesare în care am investit și pentru care am cumpărat utilaje ce ne ajută să obținem produse de calitate. Până în prezent am investit în jur de 100.000 de euro doar pe partea de zootehnie și producție de lactate. Noi nu gândim pe termen scurt, de aceea am început cu puțin, am văzut că ne place; investiția nu se amortizează foarte repede, este de durată, e nevoie de cca 10 ani.“

Pe viitor: un adăpost modern cu o sală de muls

Pe viitor, familia Popa visează să își extindă ferma și să livreze o gamă cât mai variată de produse proaspete și sănătoase. „Ca tânăr la început de drum ai o incertitudine foarte mare, nu știi încotro să o apuci, dar am căutat și am descoperit ce îmi place să fac, cred că acest lucru este foarte important pentru a avea succes. Sunt foarte multe provocări de-a lungul drumului, iar, dacă îți lipsește motivația, satisfacția pentru ceea ce faci, nu poți să mergi mai departe când ajungi în momente dificile. Momentan nu facem brânzeturi maturate, am considerat că e necesar să prindem experiență, să avem o afacere care funcționează și de care suntem siguri că peste 5 ani va crește. De aceea nici nu am riscat să accesăm fonduri europene. Noi obișnuim să ne punem obiective mărețe, ne dorim să ne extindem, să construim un adăpost modern cu o sală de muls“, a încheiat Ionuț Popa, crescător de capre Saanen din Bălțați, județul Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Irina Ciochină, antreprenoare din Iași care în urmă cu 10 ani a pus bazele afacerii „Caprele Irinucăi“, a decis să închidă ferma și magazinul din satul Șorogari, comuna Aroneanu. Principalul motiv care i-a determinat pe Irina și soțul său să închidă afacerea de familie, unde au investit peste 100.000 de euro, este lipsa constantă de personal. În anul 2020 firma se afla pe profit, spre deosebire de anul precedent, când era pe pierderi.

Până nu de mult, Irina Ciochină se ocupa de tot ceea ce înseamnă ferma „Caprele Irinucăi“ din satul Şorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, o afacere pornită împreună cu tatăl său în anul 2012, care astăzi a ajuns la un efectiv de 120 capre cu lapte. Cu toate că a lucrat o perioadă bună în diverse corporații din Amsterdam și Bruxelles, a lăsat taioarele, tocurile, pauzele de cafea, team-building-urile, Excelul, PowerPoint-ul și analiza financiară pentru teiul de la poartă, țară și un vis devenit, între timp, realitate. „Această fermă s-a născut în primul rând din drag pentru natură și pentru animale, pentru dealurile verzi, pentru apropierea de tot ce e tradițional. Pot să zic că aceasta s-a născut din dorul meu de copilărie și de obiceiurile cu care am crescut. La țară, la bunicii mei în Vrancea, foarte departe de modernitatea zilelor de azi, de viteza lor nebună și de traficul aglomerat, am învățat că pământul e un dar de preț și că trebuie îngrijit și respectat. Animalele la fel, solicită multă muncă, dar te răsplătesc pe măsură. Nu era ușor de mers la fân sau la odaie, dar plecam la Iași mereu cu sacoșe pline de bunătăți. Apoi, părinții m-au luat la oraș, dar ani întregi de școală nu mi-au șters cu nimic atașamentul de locurile și obiceiurile din copilărie. Mulți ani am petrecut toate vacanțele acolo, verile nu erau tocmai ușoare, dar era foarte important pentru mine «să o ajut pe mamaia la treabă». Erau cu aer curat, cu cazemate prin pădure, cu alergături cu bicicleta, prins pește în pârâu, săniuș nu mai zic și câte și mai câte. Sincer, vorba lui Creangă, „îmi tresară și acum inima de bucurie“, ne spune Irina.

Fermă inspirată de meleaguri olandeze

Irina Ciochină și soțul său au înființat afacerea cu produse din lapte de capră în urmă cu 10 ani, după ce s-au întors din Olanda, unde erau plecați la muncă. Acolo au văzut că aceste produse sunt consumate de un număr mare de persoane și astfel le-a venit ideea să pună bazele unei afaceri și în România. S-au întors în satul Șorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, au investit 100.000 de euro în fermă și în magazinul cu produse, iar interesul clienților pentru aceste preparate din laptele de capră nu a întârziat să apară. „Pe de o departe vindem lapte proaspăt, iar din lapte facem iaurt și chefir și o întreagă serie de brânzeturi simple sau în combinație cu verdeață și, mai inedite, cu dulceață de căpșuni sau ghimbir. În anii anteriori distribuția o făceam în oraș cu o mașină echipată și aveam diverse puncte de livrare prin toate cartierele Iașului, dar începând cu anul 2018 avem și un magazin.“

Faptul că erau preparate cu ingrediente naturale, erau sănătoase și puteau fi consumate și de copii a atras tot mai mulți clienți. Chiar dacă piața de desfacere nu a fost o problemă de-a lungul celor 10 ani de muncă în ferma din Șorogari, unde erau crescute 120 de căprițe, familia Ciochină a întâmpinat dificultăți în ceea ce privește forța de muncă. Deoarece nu au reușit să acopere toate nevoile dintr-o fermă, au decis să închidă totul și să încerce altceva din punct de vedere profesional, Irina și soțul său fiind de meserie IT-iști.

„Ne-au obosit și ne-au determinat să ne retragem“

Postarea de pe pagina de Facebook a Irinei Ciochină a strâns sute de comentarii din partea clienților care le-au transmis numai mesaje de încurajare. „Aventura noastră cu natura, iubire și căprițe se apropie de final. Vă mulțumim pentru toată încrederea, încurajările și susținerea acordate, au fost aproape 10 ani foarte frumoși și provocatori, am învățat incredibil de multe lucruri, chiar dacă multe dintre lecții au fost mai mult amărui. Lipsa constantă de personal, dar și schimbările bruște în relaționarea cu acesta ne-au obosit și ne-au determinat să ne retragem. Este un domeniu frumos, un lanț complex, de la firul ierbii la caserolele cu brânză din magazin. Acum, la final, suntem bucuroși că am avut ocazia să creăm ceva din toată inima, că am trăit atât de multe emoții și că am avut parte de lecții care vor rămâne cu noi pentru întreaga viață. Am avut momente de un curaj, o forță și reziliență de care nu ne-am fi crezut în stare, de bucurie nemărginită și speranță, dar am și plâns din toată inima, ne-am luptat cu frica, furia, dezamăgirea și cu deznădejdea. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare clipă, suntem recunoscători că ne-a adus aici și nu vom uita lecția de smerenie primită din lucrul cu pământul și cu animalele și nici răsăriturile superbe cu care ne-am început zilele în toți acești ani. Căprițele vor mai fi la noi în curte până pe 15 iunie, după care vom încheia producția și vom închide magazinul. Vă mulțumim pentru tot“, se arată în postarea de pe pagina de Facebook „Caprele Irinucăi“.

Beatrice Alexandra MODIGA

Dacă tinerii din ziua de astăzi fug tot mai mult de zootehnie, de creșterea animalelor și iau drumul străinătății, sau aleg să se îndrepte spre corporații, Doina Tonca, în vârstă de 54 de ani, din comuna Cefa, judeţul Bihor, poate să fie un exemplu pentru noi toți. Aceasta împreună cu soțul ei se ocupă de un efectiv de 200 de capre ameliorate, Anglo-Nubiene şi Alpine franceze, şi de câteva Albe de Banat doar din dragoste pentru astfel de animale, spune aceasta.

Efectiv de animale ameliorat

„Ferma aceasta de capre o am din anul 2008; am început de la o ieduţă pe care am văzut-o la un vecin şi aşa de dragă mi-a fost că numai la ea mă gândeam. După multe rugăminţi, soţul meu a fost de acord să o cumpărăm. Am început să mă laud la prieteni că am fermă de capre; ei mă tot întrebau: «câte capre ai?» Şi eu spuneam cu mândrie «Una!». Apoi, ei râdeau! Dar au început problemele, ieduţa a început să nu mănânce, era singură, cumva am reuşit şi l-am convins pe Ovi, soţul meu, să mai cumpărăm capre; astfel am mai achiziţionat 13 exemplare dintr-un sat alăturat, am mai primit de la un bun prieten trei capre, patru de la altul, am mai cumpărat şi am intrat pe iarnă cu 25 de animale. A fost greu, nu ştiam nimic despre aceste animale, dar am citit şi învăţat. Noi, fiind mutaţi de la Oradea aici, nu știam nimic despre capre“, spune crescătoarea bihoreancă.

În micuța fermă de familie de la Cefa soții Tonca au început cu Carpatine şi trei exemplare de Albe de Banat, mai spune femeia. „În fiecare an alegeam ieduţele care îmi plăceau şi le lăsam pentru noi. Apoi, am început să cumpărăm ţapi şi câteva capre Alpine franceze. Am văzut că la caprele Alpine nu le mergea aşa bine, aveau nevoie de mai multă grijă şi nu am mai cumpărat, doar ţapi ca să amelioreze rasa. Pentru că îmi plac foarte mult caprele Anglo-Nubiene am cumpărat de la domnul Horia, medic veterinar din Piteşti, doi ţapi şi o ieduţă, apoi din Ungaria doi ţapi şi două capre, iar acum merg pe Anglo-Nubiene. În prezent avem 200 de capete ameliorate, Anglo şi Alpin, şi câteva Albe de Banat. Au o producţie foarte bună, dar au nevoie de multă grijă şi mâncare bună.“

Laptele din ferma familiei Tonca ajunge la fabrica de lapte Olympus

Cu valorificarea produselor la început a fost greu, mărturisește doamna Doina. „Făceam telemea ca vai de mama ei, am risipit zeci de litri de lapte pentru că nu era bună. Apoi, pas cu pas, am învăţat singură, nimeni nu spune ce şi cum, invidia şi răutatea e mare, dar am început să am clienţi şi era în regulă, umblam prin Oradea şi Salonta la clienţi şi instituţii şi încet-încet am început să avem tot mai mulţi cumpărători. Ne-am cumpăr aparat de muls, vase de inox, dar de trei ani avem contract pentru lapte cu Olympus şi este bine, nu mai stau toată ziua şi noaptea să fac brânză şi apoi să umblu să o şi vând, mai ales că acum sunt o mulţime de cerinţe pentru autorizare la brânzărie.“

Nu există concediu, zile libere sau sărbători

Multe cheltuieli sunt la fermă, atât pe hrană, cât și pe tratamente, dar gândul de a renunța nu există. „Vara este mult de lucru cu adunarea hranei pentru iarnă. Nu ştiu să vă spun ce raţie de mâncare le dăm, mult peste 500 de baloţi de lucernă şi fân în perioada de iarnă, plus porumb boabe. Noi nu avem teren arabil aici decât păşune, aşa că achiziționăm porumb de 7.000 lei pe an, plus tărâţe şi alte produse. Sunt multe cheltuieli, dacă mai punem şi tratamentele aplicate o dată la 6 luni, nu se ajunge la un profit mare, avem noroc că sunt capre bune de lapte şi avem producţie,  aşa supravieţuim. Am învăţat să le fac şi tratamente, dar deparazitările şi tratamentele mai complicate nu le fac fără medicul veterinar. Dacă ar fi să o iau de la început, nu aș sta pe gânduri, dar să fiu mai tânără să pot munci. Dacă cineva m-ar întreba dacă merită să-şi facă fermă de capre i-aş spune să renunţe la concediu, zile libere, sărbători. Consider că ochii stăpânului îngraşă animalul! Altfel, nu are rost să-ţi cheltui banii.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Modi Denes-Szilvester și fratele său Tamas, doi tineri din localitatea Băița, județul Cluj, au o micuță fermă de capre, investiție care a ajuns la cca. 10.000 de euro. Ce rase de capre au, dar și ce producție de lapte valorifică tinerii aflăm în cele de mai jos.

„Fratele meu a început toată treaba aceasta pentru că i-au plăcut animalele de când era mic copil, iar într-o zi a zis că o să cumpere o capră. Și așa, cu animalul lângă noi, m-am îndrăgostit și eu. Între timp el a terminat școala profesională agricolă la Răscruci, județul Cluj, iar eu liceul și în prezent sunt student la USAMV Cluj, pe lângă activitatea din fermă. Așadar, mă ocup de ferma de capre împreună cu fratele meu și cu părinții“, ne spune Denes-Szilvester.

Familia Modi din Băița a început cu creșterea caprelor din anul 2014, iar în prezent au un efectiv de 95 de exemplare, din mai multe rase, mai adaugă tânărul crescător. „Am pornit la drum cu o capră, toată inițiativa a fost a fratelui meu mai mic și așa încet-încet am mărit efectivul. În 2018 am achiziționat încă 35 de capre și am început să valorificăm produsele făcute de noi. În acest moment avem un efectiv de 95 de exemplare, capre din rasa Carpatină care sunt ideale pentru climatul nostru, avem Alpine Franceze și Sannen care sunt foarte bune de lapte, dar sunt mai sensibile la boli. Avem metișe din aceste capre care se comportă bine din punctul de vedere al randamentului și al rezistenței. Furajarea constă în fân de bună calitate și lucernă, de două ori pe zi, dar și porumb, câte 1 kg/cap de animal împărțit în două mese. Ca tratamente pot spune că le deparazităm de 4 ori într-un an, le vaccinăm pentru Agalaxia contagioasa, pentru antrax, vaccin antirabic și coglavax, în ultima perioadă a gestației. O astfel de investiție doar poate începe de la 8.000 până la 10.000 de euro pentru a achiziționa animalele și utilajele necesare în afară de terenul pentru furaje.“

Primăvara tinerii crescători vând iezii de tăiat în perioada Paștelui, iar valorificarea laptelui către clienți se face pe bază de abonament, precizează clujeanul. „Producem caș simplu sau cu diverse condimente, de exemplu cu mărar, chili, usturoi și caș cremă. Produsele se livrează la domiciliu, iar perioada anului în care se face distribuția este de la începutul lunii aprilie până în octombrie. Avem o medie între 320 și 420 de litri de lapte/cap de animal, în perioada în care mulgem, și în jur de 20.000 de litri de lapte, pe perioada de procesare.“

„Sfatul pe care pot să-l dau celor care vor să investească într-o asemenea fermă este să o facă doar dacă iubesc acest stil de viață și au devotament și răbdare pentru că este o investiție de lungă durată; durează ceva vreme până când ajungi să te cunoască cumpărătorii și să prindă încredere în tine.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Când spui Poiana lu’ Șerban, toată lumea se gândește la familia Șerban din Cucuteni, județul Dâmboviţa. Ferma de capre pe care o vom prezenta în cele ce urmează este povestea unei familii unite care mereu și-a dorit să ducă mai departe obiceiurile românești. Este despre doi frați care le-au redat bunicilor și părinților speranța că tradiția și valorile vor merge mai departe în timp. Astfel, în 2017 Alexandru Șerban a cumpărat 50 de capre din rasa Carpatină împreună cu fratele său, Edi, pe care le-a adus în poiana familiei și cei doi au denumit afacerea Poiana lu’ Șerban.

Produsele lactate de capră - o nișă care merită toată atenția

– Moştenire de familie… dar totuşi, când aţi început efectiv să vă ocupaţi de creşterea caprinelor?

– Suntem născuți între dealurile Cucuteniului și crescuți cu dragoste de țară și recunoștință față de valorile românești. Bunicii noștri au avut mereu animale în curte și grija câmpului, iar când eu și fratele meu am apărut, toată familia și-a dorit ca noi doi să le depășim condiția, să fim oameni mari, de succes. Toată energia și resursele familiei au fost canalizate în educația noastră, iar părinții noștri au plecat să muncească în străinătate pentru a avea grijă de toți cei rămași acasă. Apoi, eu împreună cu fratele meu am mers la studii în București după terminarea liceului, însă în fiecare week-end ne întorceam acasă să ne ajutăm bunicii la lucrul pământului. Bunicul mereu „se plângea“ că după ce nu va mai fi el toate terenurile pentru care el a muncit o viață vor rămâne în paragină. Așadar, după ce am terminat facultatea am visat să ne întoarcem acasă și nu doar să ne facem familia mândră, cât și Cucuteniul să îl facem un loc cunoscut pentru frumusețea sa. Ne-am gândit inițial la vaci, însă nu am găsit o opțiune care să se preteze cu bugetul nostru. O altă idee a fost creșterea oilor, dar în zona noastră se practică încă un soi de transhumanță, trebuia să dăm oile la cioban, neavând posibilitatea să le pășunăm în sat din cauza pășunilor necurățate.Așa am ajuns la capre, profitând și de cererea în creștere a produselor din lapte de capră și pentru că este o nișă care merită toată atenția. Am achiziționat, în toamna lui 2017, un nucleu de 50 de capre din rasa Carpatină și așa a început totul. În anii ce au urmat am mai achiziționat câteva, am mai renunțat la o parte dintre ele, pe scurt am început selecția, iar în prezent am ajuns la un efectiv de 100 capete.

Carpatina - rasă rustică, autohtonă, rezistentă la boli

–Ce te-a determinat să alegi această rasă?

– Am ales Carpatină datorită faptului că este o rasă rustică, autohtonă, rezistentă la boli și intemperii care nu are nevoie de o furajare pretențioasă și este o rasă pe care poți face metisări reușite. Inițial, planul era să obținem noi capre care să păstreze caracteristicile Carpatinei, dar să aibă producții asemănătoare cu ale animalelor specializate pe lapte. Însă, am ajuns la concluzia că putem și noi ajunge la producții păstrând rasă curată, dar făcând o selecție riguroasă.

– Ne poți spune câteva cuvinte despre sistemul de furajare?

– Am ales un sistem de creștere semi-intensiv pentru că acest sistem este cel mai apropiat de modul natural de viață al caprelor. Din luna aprilie până la sfârșitul lui noiembrie animalele merg la pășunat pe islazul satului sau pe pășunile luate în arendă. În perioada de iarnă animalele sunt pe stabulație liberă, fiind hrănite cu fân de bună calitate și cereale.

În curând... produse nobile

– Ce produse valorificaţi şi cum are loc distribuția acestora?

Cele mai multe dintre produsele noastre pleacă direct din fermă către consumatorul final. Oamenii ne pot găsi foarte uşor pe rețelele de socializare. Odată cu pandemia ne-am adaptat și facem livrări și la domiciliu, atât în Cucuteni, cât și orașele din zonă. Urmează să lansăm şi propria pagină web şi un magazin online pentru ca oamenii să ne găsească cu şi mai mare uşurinţă. Comercializăm brânză telemea, cremă de brânză, urdă, lapte proaspăt, lapte bătut și iaurt de băut. Încercăm și rețete noi și sperăm că de la anul să aducem pe mesele clienților și câteva  brânzeturi nobile.

Visul care a reunit întreaga familie!

– Poţi să îmi spui la cât poate ajunge o astfel de investiție?

– Costul cel mai mare pentru noi s-a dovedit a fi în avantajul nostru până la urmă – toți membrii familiei și-au dăruit tot timpul, puterea de muncă și atenția asupra visului nostru. Un cost destul de mare pentru o muncă în care nu contează că e zi liberă, că plouă sau că pur și simplu nu îți mai simți mâinile de atâta muncă. Însă, tot acest sacrificiu ne-a ajutat să realizăm cât de puternici suntem împreună și că este visul care a reunit toată familia! În rest, investiții se fac mereu. În afară de cele câteva hectare pe care bunicul ni le-a pus la dispoziție, a trebuit să construim și să achiziționăm totul. La construcția saivanului și a fânarului am folosit materiale reciclate pentru a le da un aspect cât mai autentic și a fi prietenoși cu natură. Acum avem în construcție un microlaborator de brânzeturi, iar aici nu putem face rabat la calitate și deja vorbim de alte prețuri. Așadar, abia așteptăm și noi să terminăm cu investițiile și să putem trage o linie să vedem clar costurile finale.

– Ce sfaturi recomandați celor care doresc să investească într-o asemenea fermă?

– Încurajez pe oricine dorește să investească în zootehnie sau agricultură în general să o facă! E important ca tradițiile și valorile românești să fie transmise mai departe, să dăm ceva înapoi celor care ne-au crescut. Dar, precum în cazul oricărei alte afaceri, trebuie să fie conștienți că, dacă vor venituri imediate, nu le vor avea. Un aspect deosebit de important din punctul nostru de vedere este că trebuie să trateze animalele ca pe membrii familiei, nu ca pe niște obiecte – trebuie să le înțeleagă și să le respecte, pentru că doar așa satisfacțiile vor fi pe măsura muncii depuse. Totodată, le recomand să se documenteze foarte bine înainte să facă investiții și niciodată să nu facă rabat de la calitate.

– Cum vedeți ferma voastră peste 5 sau 10 ani?

– Încercăm să mărim efectivul de animale cât de mult ne permit pășunile și fânețele de la noi din localitate, dar făcând tot timpul selecția animalelor și păstrând calitatea produselor la cele mai înalte standarde. Visul nostru este să ducem Carpatina la nivelul raselor specializate pe producția de lapte și să fim cu toții mândri de rasa noastră autohtonă. Ne dorim foarte tare să intrăm în lanțurile mari de magazine, însă e nevoie ca toți crescătorii să înțeleagă că doar prin asocierea în organizații puternice putem reuși. În rest, sper ca împreună cu familia mea să fim sănătoși și să avem cât mai multă putere de muncă pentru a ne bucură împreună și peste 10 ani de succesul fermei noastre, Poiana lu’ Șerban.

Beatrice Alexandra MODIGA

Alexandru Ciprian Bănuţă are 32 de ani şi este un crescător de capre din satul Bârseştii de Jos, comuna Tigveni, judeţul Argeş. Pasiunea de a creşte animale l-a determinat pe acesta şi pe părinţii săi să schimbe viaţa de la oraş cu cea de la sat, şi au achiziţionat primele 10 căpriţe prin anul 2007. Treptat, prin efortul părinţilor, efectivul de capre a ajuns în prezent undeva la 200 de capete din rasa Carpatină metisată, ulterior fiind achiziționați și ţapi anglonubieni.

Produse cât mai bio!

„Odată cu trecerea în nefiinţă a tatălui meu, sarcina administrării fermei mi-a revenit mie, bineînţeles atent supravegheat de mama. De la bun început am dorit ca produsele provenite din ferma noastră să fie cât mai bio, astfel că hrănirea caprelor o facem vara pe păşunile închiriate, iar iarna în regim de stabulaţie, hrana constând în cereale şi fân uscat. Ţinând cont că am pornit de la zero, costurile înfiinţării fermei au fost undeva la aproximativ 50.000 euro, aici incluzând adăpostul animalelor, cumpărarea de terenuri şi utilajele aferente“, ne spune tânărul crescător.

Rasa Carpatină este una dintre cele două rase de capre autohtone şi este caracterizată prin adaptabilitatea crescută la sistemul de creştere extensiv, şi are o rezistenţă bună la boli, precum şi la condiţiile climatice din România, mai adaugă argeşeanul. „Totodată, aceste capre pot da producţii satisfăcătoare cu puţină ameliorare genetică. Indivizii se remarcă prin producţii peste medie şi nu este neapărat nevoie de administrarea altor furaje, fiind suficientă hrana pe care o găsesc la pășune. Referitor la tratamentele pe care noi le aplicăm turmei noastre, în număr de aproximativ 200 de capete, acestea sunt preventive şi constau în deparazitările interne (Ivomec) şi externe (îmbăieri cu soluţii deparazitare), vaccinarea împotriva anaerobiozei, agalaxiei, antraxului, apoi curăţirea şi ajustarea ongloanelor (unghiilor), tunsul caprelor, curăţenia în adăposturi şi dezinfecţia acestora. Toate aceste operaţiuni sunt în sarcina mea.“

Românul şi consumul cărnii de ied şi al brânzeturilor de capră

Produsele obţinute în ferma de Bârseştii de Jos sunt carnea de ied, laptele şi brânza telemea de capră. „Neavând încă o cultură a consumului cărnii de ied şi a brânzeturilor de capră, românul evită în general aceste produse, însă trebuie spus că lucrurile au început să se schimbe în bine de câţiva ani şi, deşi la început era o problemă valorificarea iezilor şi a brânzei, acum putem spune că avem un echilibru în ceea ce priveşte cererea şi oferta. Suntem mulţumiţi! Deşi ştiu câte greutăţi am întâmpinat în creşterea caprelor în toţi aceşti ani, încurajez tinerii să investească pasiune, timp şi resurse în acest domeniu şi cred că nu vor regreta. Ca plan de viitor avem în vedere extinderea fermei şi diversificarea gamei produselor din laptele obţinut de la căpriţe şi, nu în ultimul rând, întocmirea unui proiect pentru accesarea unor fonduri europene. Vrem să credem că şi peste câţiva ani tot cu creşterea caprelor ne vom ocupa!“, a încheiat Alexandru Ciprian Bănuţă.

Beatrice Alexandra MODIGA

O fermă de capre este o afacere care devine din ce în ce mai atractivă în spațiul rural, pe măsură ce sporește și consumul de produse lactate obținute din laptele de capră. Investiția într-o fermă de capre nu este ridicată, animalele sunt relativ ieftine în comparație cu alte specii crescute pentru lapte, iar cheltuiala se poate recupera într-un termen scurt de timp dacă se acordă o atenție sporită desfacerii produselor și fidelizării unui număr suficient de clienți, ne spune Dănuţ Lungu, un tânăr crescător din comuna Suhaia, judeţul Teleorman.

Fonduri europene prin GAL Dunărea de Sud

În continuare vă prezentăm ferma de capre a familiei Lungu, Dănuţ şi Maria împreună cu cei doi copii, care au considerat că o fermă de capre îi poate ajuta să îşi întreţine familia, (…) de aceea au şi ales două rase diferite de capre. „Pot spune că suntem mulţumiţi de rezultat. Noi avem o fermă de capre rasa Albă de Banat şi Carpatină. Am ales capra din rasa Albă de Banat deoarece oferă o producţie mare de lapte, rasa fiind şi uşor de înreţinut. O altă caracteristică importantă a acestei rase este prolificitatea ridicată, astfel o capră Albă de Banat aduce pe lume şi câte 3-4 iezi la fătare. De altfel, producţia de lapte este ridicată, iar durata unei lactaţii este de 7-8 luni de zile, perioadă în care o capră poate da între 280 şi 500 de litri de lapte, cantitate ce poate fi depăşită la exemplarele foarte productive. Despre capra românească din rasa Carpatină pot spune că este cea mai veche şi mai răspândită rasă de capre din România. Este uşor de crescut şi întreţinut, nepretenţioasă şi rezistentă la orice condiţii climaterice sau la hrană. Se poate hrăni atât pe păşune, cât şi în stabulaţie. Este şi uşor de crescut şi întreţinut, fiind o capră rentabilă, şi este crescută în special pentru producţia de carne. De altfel, carnea obţinută de la această capră are o valoare nutritivă importantă, fiind asemănătoare cu cea de oaie. În schimb, producţia de lapte la această rasă este mică spre medie, de 200-250 de litri, obţinuţi într-o perioadă de lactaţie de 200 de zile. Laptele produs este foarte gras, iar din 250 de litri de lapte de capră se pot obţine aproximativ 50 de kilograme de brânză de foarte bună calitate“, ne mărturiseşte Dănuţ.

Primele două capre

Cei doi au pornit la drum cu două capre, pe care le-au tot înmulţit, au mai cumpărat, până au ajuns la acest efectiv destul de numeros, de cca 120 de capete. Iar la un astfel de efectiv era nevoie de investiţii pe măsură, pentru care au accesat fonduri europene pentru a se putea descurca, ne spune Dănuţ. „Am accesat şi fonduri europene prin GAL Dunărea de Sud şi astfel am obţinut 40.000 de euro, cu care am achiziţionat un tractor, o remorcă, o cositoare, o greblă şi un plug cu care ne adunăm furajele pentru iarnă, în general lucerna şi porumbul cultivat pe pământul familiei mele. Ne-am cumpărat aparat de muls automat cu două posturi pentru a ne uşura munca din fermă; în general, noi ne ocupăm de fermă, dar ne ajuă şi părinţii. Hrana animalelor pe timp de vară se face prin păşunat pe izlazul comunei Suhaia, iar iarna le ţin în grajd şi le dau porumb şi lucernă din cultura proprie.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Iosif Fănel Căpraru, din comuna Ocniţa, judeţul Dâmboviţa, are o fermă de capre de reproducţie, rasa Alpină Franceză, cu o genetică de vârf. Crescătorul dâmboviţean a început cu un efectiv de 20 de capre gestante şi 10 negestante, iar în prezent a ajuns la 65 de capre matcă şi 6 ţapi. Întreaga investiţie l-a costat în jur de 90.000 de euro, iar dacă în primul an a avut o medie a cheltuielilor de 3.000 euro/lună şi cam 700 de euro încasări, în prezent este aproape de zero, adică câştigă tot atât cât cheltuie.

Însămânţări artificiale, cu material seminal adus din Franţa

Iosif Fănel Căpraru s-a întors din Franţa, după 22 de ani lucraţi acolo, şi cu toate că este de meserie sculptor în lemn, a activat acolo şi în domeniul amenajărilor de locuinţe. Dar, dorul de casă l-a adus la Ocniţa, unde s-a apucat de zootehnie. Astfel, ferma sa de animale se vrea a fi o fermă de capre Alpină Franceză, de reproducţie. Toate animalele pe care le deţine acesta provin din Franţa, spune crescătorul. „Aducem din doi în doi ani ţapi ce provin din însămânţări artificiale şi care au certificate de origine. Ferma aceasta s-a născut din dorinţa de a mă întoarce acasă şi de a putea face ceva la mine în ţară, din care să-mi pot câştiga existenţa. Prima dată am vrut să cresc Charolaise, o rasă de bovine pentru carne, dar am realizat că este ceva care mă depăşește deoarece ne trebuia o suprafaţă de pământ foarte mare pe care eu nu o deţineam, comuna Ocniţa fiind situată într-o zonă de deal. Am analizat puţin situaţia şi am constatat că este o deschidere din ce în ce mai mare spre produsele din lapte de capră şi am pornit la drum. Am încercat să cumpăr animale din România, dar am observat că lipseşte cu desăvârşire oferta şi m-am hotărât să le aduc din Franţa. De aici a plecat ideea să mă axez pe reproducţie“, a declarat dâmboviţeanul.

Fermă de reproducţie şi mai puţin de valorificare a laptelui

Crescătorul a început cu un efectiv de 20 de capre gestante şi 10 negestante. În prezent are 65 de capre matcă (care vor făta începând cu 1 martie) şi 6 ţapi. Adăpostul caprelor este construit din lemn, iar acoperişul are o izolaţie care vara împiedică soarele să ardă, iar iarna împiedică pătrunderea frigului. Animalele sunt hrănite ca la carte, iar drept răsplată producţia de lapte poate ajunge chiar şi la 1.100 de litri pe ciclul de lactaţie, specifică Iosif. „80% din animale fată câte doi iezi. Noi vindem în fiecare an atât ieduţe înţărcate la vârsta de trei luni, ţapi pentru reproducţie, cât şi caprele (reformă) care trec de vârsta de şase ani. Fătările sunt foarte uşoare, mai puţin de 10% necesitând intervenţia noastră. În 98% din cazuri fătarea are loc în timpul zilei. Hrana animalelor noastre este compusă din baloţi de lucernă 80%, fân 20%, dar mai adaugăm lucernă granulată (peleţi) într-o cantitate de maximum 40% din totalul necesar de furaj pe zi (3.5 kg), porumb care poate ajunge la cantitatea de 1,2 kg pe zi, în două mese, în vârful perioadei de lactaţie, dar şi minerale şi oligoelemente, ce sunt indispensabile într-o fermă cu stabulaţie permanentă. Cultivăm lucernă pe o suprafaţă de 8 ha, iar diferenţa de porumb şi lucernă granulate o cumpărăm. La noi se pune baza pe reproducţie şi mai puţin pe valorificarea laptelui deoarece pentru a avea animale sănătoase, care pot îndeplini cerinţele unui animal de reproducţie, trebuie hrănite cu lapte. Cu toate acestea, prietenii şi cunoscuţii se bucură de telemeaua şi laptele de capră covăsit“, mai spune crescătorul.

Profit… în cinci ani!

Iosif a început în 2015 cu 30.000 de euro, fonduri proprii, dar în următorii patru ani a mai scos din buzunar de trei ori suma cu care a început, cu toate că în acest moment este mai mult pe zero, acesta sperând ca de anul acesta să intre pe profit. „Nu este ceva din care să ai câştig peste noapte. Eu am socotit 5 ani, în care să pot ajunge la zero, în sensul de a nu mai băga bani din buzunar, iar după cei cinci ani afacerea să meargă în celălalt sens, adică pe profit. De exemplu, în primul an am avut o medie a cheltuielilor de 3.000 euro pe lună şi cam 700 de euro încasări. Acum sunt foarte aproape de zero, adică câştig tot atât cât cheltui, şi teoretic ar fi ca de anul acesta să încep să am profit. Mai trebuie să ştii exact ce vrei, să iubeşti animalele şi să nu fii adeptul unui câştig rapid. Ţinta mea este să ajung să pot vinde undeva la 80 de ieduţe anual, plus caprele reformă, în jur de 20-25 în fiecare an, ceea ce mi-ar asigura un câştig egal sau mai bun cu ceea ce se poate câştiga în străinătate. Asta înseamnă că trebuie să ai tot timpul în fermă un efectiv de cca 125 de animale. Peste cinci ani, dacă suntem sănătoşi, sper să ajung la ţinta pe care mi-am propus-o ca număr de animale şi să reuşesc să am şi o minifăbricuţă pentru procesarea laptelui. Costurile unei astfel de investiţii sunt variabile. Dacă ai bani mai mulţi la început ajungi mult mai repede la profit, dacă nu, aştepţi aşa cum am făcut eu“, a încheiat Iosif Căpraru.

Beatrice Alexandra MODIGA

Attila Kovacs a abandonat viaţa liniştită de la oraş… A decis că e mai bine să muncească de dimineaţa până seara la ferma de capre pe care a înfiinţa-o într-un mic sat de lângă Oradea alături de soţia sa Katalin. Mai exact în Uileacu de Munte, judeţul Bihor. Attila a început afacerea acum 5 ani, cu 50 de capre cumpărate din Austria. În prezent, face profit de 8.000 de euro în 7 luni, cât e sezonul produselor proaspete.

80 de capre din rasele Alpină Franceză şi Saanen

Vreme de trei ani familia Kovacs s-a zbătut să pună pe picioare o afacere de succes, bazându-se exclusiv pe calitatea unor produse puţin cunoscute şi apreciate pentru calităţile lor nutriţionale, dar mai ales curative. Răsplata a venit în cele din urmă, iar astăzi locuitorii din Oradea şi nu numai se pot bucura de calitatea produselor din lapte de capră livrate chiar la domiciliu de Kata, aşa cum o alintă Attila. „La marginea satului, în buza unui deal, se află ferma noastră de capre, care azi numără peste 80 de capre din rasele Alpină Franceză şi Saanen. Calitatea laptelui şi a produselor din acesta, cât şi lipsa mirosului specific se datorează faptului că păşunea întinsă de care se bucură caprele este brodată cu peste 40 de soiuri de plante medicinale, care la rândul lor dau un plus de calitate laptelui şi produselor din lapte“, spune Attila.

Laptele de capră se poate păstra la frigider 2-3 zile fără niciun risc. De asemenea, toate produsele noastre sunt 100% naturale şi livrate la câteva ore de la mulgere şi/sau preparare, adaugă crescătorul. „Produsele noastre sunt telemea, cașcaval, kefir, feta, chiar şi sortimente unice de caşcaval, ce ies zilnic din mica fabrică de brânzeturi. Toate sunt făcute doar din lapte de capră, sare, cheag de orgine animală şi plante aromatice.“

Mulgerea, prelucrarea şi depozitarea laptelui şi a produselor derivate se face în cele mai bune condiţii de igienă, ferma având toate avizele necesare, conform normelor de igienă impuse de lege. Odată cu încălzirea vremii, Attila şi Katalin vor să organizeze la fermă degustări de produse pentru clienţi şi potenţialii clienţi, precum şi mese tradiţionale cu produse din propria gospodărie.

Este important de ştiut că laptele de capră este recomandat de nutriţionişti să fie consumat crud, şi nu fiert pentru a nu-şi pierde din proprietăţi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Radu Adrian Bejenariu este un tânăr de 38 de ani, născut în comuna Verești, județul Suceava. De câțiva ani s-a reîntors în comuna natală din Italia, unde a stat 10 ani și a lucrat într-un caseificio; acolo a învățat să facă specialități italiene precum mozzarella, ricotta, scamorza affumicato și formaggio con arome. Dorul de familie și de acasă l-au determinat pe acesta să investească la Verești într-o fermă de capre. Întreaga afacere l-a costat pe crescător cca12.000 de euro.

Mulți ani a furat meserie, apoi a revenit în locul natal…

Ferma Bejenariu este una de familie, în care cu mic cu mare produc produse bio și de calitate. Radu, stâlpul familiei, a învățat să facă specialități din lapte de capră peste hotare și a zis să aplice în comuna natală toate cele învățate, ne spune acesta. „Lucrând în Italia într-un caseificio, timp de aproximativ 10 ani am învățat să fac specialități, de exemplu mozzarella, ricotta, scamorza affumicato și formaggio con arome. Pasiunea pentru animale, în special capre, m-a determinat să încerc să fac ce am învățat în străinătate și să aplic în țara mea, în comuna mea natală. Într-o astfel de afacere am investit mult, în jur de 10.000-12.000 €, și, cu toate că am început doar cu 80 de capre, în prezent am ajuns la un efectiv de 250 capete“, ne mărturisește crescătorul.

Suceveanul spune că a fost nevoie de multă dragoste, grijă și răbdare pentru a ajunge în momentul de față. „În primul rând, caprelor noastre le oferim multă dragoste. Rasa lor este una mixtă amestecată cu Saanen. Acestora le oferim o cantitate de alimente suficiente pentru ca ele să-și mențină greutatea și cantitatea de lapte zi de zi. Caprelor femele în timpul gestației li se oferă o cantitate în plus de grăunțe pentru ca fătul să se dezvolte în condiții de sănătate bune. Acestea sunt mulse începând din luna aprilie-mai până în noiembrie, zilnic dimineața și seara. Producția de lapte este de aproximativ 200 litri/zi“, adaugă crescătorul sucevean.

Produsele fermei Bejenariu sunt apreciate de comunitate, mai ales că mulți sunt cei interesați, cu toate că își vând produsele direct de la fermă. „Noi facem următoarele produse zilnic: caș de capră (cu cheag de ied), urdă cu mărar și ceapă, brânză de capră cu ardei iute, brânză de capră cu măsline, brânză de capră cu nucă, brânză de capră cu nucă și miere, cașcaval simplu și afumat. Cu toate că din această afacere nu ai un câștig de milioane, îți permite să trăiești cât de cât în țara ta și să fii alături de familie“, încheie Radu Adrian Bejenariu, crescător de capre din județul Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

În satul Muncelu, localitatea Străoane, județul Vrancea, doi tineri visători, soț și soție, au visat anul trecut la o fermă de capre, iar anul acesta visul a devenit realitate. Marius și Alexandra Cazacu au în acest moment un efectiv de cca 120 de capre Carpatina, iar în viitorul apropiat, cu mult curaj, vor să depășească un număr de 250 de capre cu lapte, dar și să își deschidă o făbricuță de preparare a brânzeturilor.

Au început cu 80 de animale

Ferma de capre LactoRam are ca principal obiectiv producerea de produse lactate de capră 100% naturale, dar și comercializarea laptelui în starea lui naturală. Mica fermă a prins viață în anul 2018 dintr-o pasiune mai veche față de natură, aer curat, mâncare sănătoasă și animale, în mod special. „Mai exact, în luna ianuarie a anului 2018 ne-am hotărât să pornim pe acest drum, astfel încât într-o săptămână am cumpărat un vechi adăpost de vaci, împreună cu terenul aferent, dar și 80 de capre din rasa Carpatina, în satul Muncelu, la 5 km de orășelul Panciu, din județul Vrancea. Am pornit la drum cu 5.000 de euro, o bună parte din aceștia împrumutați, dar totul a mers ca pe roate și cu ajutorul domnului primar al localității, Vasile Zbarciog“, ne spune tânărul fermier.

Media pe fermă – 1,2 l/z

Cei doi tineri încrezători au pornit cu dreptul într-o astfel de activitate, Marius, fiind absolvent al Facultății de Zootehnie, iar soția sa absolventă a Facultății de Horticultură, din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași, promoția 2016. „Practic, am ajuns inevitabil la celebra zicală: «Teoria ca teoria, pe noi practica ne omoară», fiind obligați în timpul studiilor să învățăm rapid și din mers lucrurile necesare administrării unei ferme zootehnice. Cu toate acestea, pot spune că ne-am descurcat deoarece în primul an am avut 60 de capre cu lapte, care îmi dădeau o producție medie pe cap de animal de 1.2 l/lapte/zi. Legat de produse, acestea sunt preparate de soția mea, iar anul trecut am ales să comercializăm telemeaua, cașul proaspăt, urda, o brânză frământată din lapte prins și lapte dulce cu diferite condimente, precum și laptele proaspăt crud, urmând ca în acest an să adăugăm și alte produse noi în «meniu». Distribuția produselor o facem pe comandă în orașul Panciu și localitățile limitrofe“, ne spune Marius.

Anul acesta cei doi au un efectiv de 125 de capre, din care 100 sunt pentru lapte, 3 țapi sunt Carpatini cu certificate de origine, iar restul tineret. Sistemul de furajere este unul diversificat și bogat, adaugă Marius Cazacu. „Sistemul de furajare pe timp de stabulație sau pe timp de iarnă se efectuează la iesle cu lucernă, borceag, fân de bună calitate, plus porumb boabe administrat în două tainuri, iar pe timp de vară caprele ies la pășunat pe o suprafață de 13,5 hectare/pășune, concesionată într-o zonă de deal cu o varietate foarte bună de plante, ideal pentru acest tip de animale, plus tainul pe care îl primește fiecare căpriță, în funcție de performanțele proprii, pe standul de muls“, mai adaugă micul fermier.

Următorul pas: o făbricuță de preparare a brânzeturilor

O astfel de afacere poate să difere ca investiție, în funcție de fiecare persoană în parte, precizează fermierul vrâncean. „Noi am ales să investim atât în confortul și în ușurarea muncii noastre, cât și în calitatea produselor, prin intermediul diferitelor utilaje. Pentru cei care doresc pe viitor să investească într-o fermă de capre le pot spune că întotdeauna va fi loc pe piață și pentru produsele din lapte de capră, mai ales că cerințe pentru produse naturale și de bună calitate există… doar trebuie să se înarmeze cu răbdare și să depună suflet în ceea ce fac. Legat de ce vom face noi în continuare, pot spune că avem planuri mari pe viitor deoarece vrem să ajungem la un total de 250 de capre cu lapte și să deschidem o făbricuță de preparare a brânzeturilor.  Suntem conștienți că toate le vom face prin forțe proprii, dar și cu răbdare și putere de muncă dată de la Dumnezeu“, a încheiat Marius Cazacu.

Înainte de ’89, Ionel Constantin a cochetat cu agricultura și horticultura. Ulterior a încercat cu o microfermă de suine, la care a renunțat încă din anii ’90. Următoarea încercare a fost o fermă de vaci de lapte Holstein. Dar prețul mic de vânzare către procesatori și subvențiile destul de mici au făcut activitatea nerentabilă. Nu a stat pe gânduri… a vândut vacile și a înființat o stână de capre metiș… Apoi a luat o pauză de repoziționare și analiză. Problema forței de muncă îl face pe fermier să jongleze pe viitor între oi și capre sau poate să continue în sistem mixt. Și totul se petrece în localitatea natală Cotești din județul Vrancea.

A început aventura cu o fermă de capre

Ionel Constantin este născut în satul Budești, comuna Cotești, județul Vrancea, dar după terminarea școlii a plecat la Focșani. Până în anul 1990 a lucrat pe un post de strungar la ISEH Focșani, până când fabrica a luat foc și a fost disponibilizat. După un timp s-a privatizat, ocupându-se cu o activitate de comerț și având un stand în Hala Centrală a orașului. Între timp, se ocupa de agricultură, pomicultură și viticultură, aceasta fiind doar o ocupație secundară, pe lângă cea de comerț. Ulterior a încercat cu o microfermă de suine, la care a renunțat încă din anii ’90, când consumul intern de carne de porc era în scădere. Următorul pas a fost o fermă de vaci de lapte. Astfel, a început cu 20 de vaci Holstein, iar în doi ani a ajuns la un efectiv de 30 de vaci de lapte din aceeași rasă. Laptele era în mare parte vândut către marii procesatori, dar prețul mic de vânzare către aceștia și subvențiile destul de mici, corelate cu incapacitatea de a crește efectivul de animale, au făcut activitatea nerentabilă.

Pe fondul popularizării consumului de lapte de capră a decis să vândă vacile și să înființeze o stână de capre, mai ales că domnul Constantin a avut și în copilărie astfel de animale, care i-au fost dragi de atunci. „De altfel, el este un autodidact și avea deja un bagaj impresionant de informații despre beneficiile consumului acestui tip de lapte. Începutul a fost cu animale metiș, care au fost cumpărate în lot, ulterior prin selecție, dar și cu ajutorul achiziționării unui țap de rasă pură Saanen. A continuat însă să dețină și capre metiș, acestea având anumite avantaje. Ferma de capre a fost gândită ca un sistem integrat și tradițional de creștere. Astfel, pe timpul iernii ele erau aduse în ferma din sat, în stabulație, unde erau hrănite cu fân, lucernă, coceni de porumb și cereale, iar pe timpul verii erau duse la o stână de vară, pentru un păscut tradițional. Așadar animalele se mută tipic de două ori pe an, în primăvară în zona montană, iar în perioada vară-toamnă către șes pe terenuri private sau concesionate“, ne spune Dan Cozma, consultantul proiectului Stâna Dintre Vii.

Distribuție direct de la ferma din sat

Dan adaugă că nu poate estima un cost concret al investiției deoarece nu a fost începută de la zero. „Partea de furajare era în mare parte făcută din timpul fermei anterioare, iar utilajele pentru îngrijirea părții vegetale erau deja deținute. În plus, terenurile erau în proprietate, la fel și locația de iarnă, iar o parte din terenurile pentru furaje sunt ale rudelor și nu percep arendă“, specifică Dan Cozma.

Distribuția produselor de la Stâna Dintre Vii se făcea în mai multe puncte, în funcție de produs. „Carnea se distribuia în mare parte direct de la ferma din sat, unde se sacrificau animalele. În perioada Paștelui se făcea în spațiul amenajat din cadrul pieței Moldova din Focșani, dar și prin livrări la domiciliu, pe comandă. Produsele lactate erau distribuite inițial și prin livrări la puncte fixe, ulterior, pentru că forța de muncă lipsea, nu se mai reușea respectarea unui program de livrare. În încercarea de a găsi venituri cât mai variante, am avut norocul să identificăm un cumpărător din Germania pentru coarnele de la țapi, pe care le folosea în artizanat. Din păcate pentru piei, în formă brută nu a fost găsit un cumpărător stabil“, mai adaugă acesta.

Ciobanii, pe cale de dispariție

Momentan cei doi sunt într-o perioadă de repoziționare și analiză, după ce în ultimii trei ani au avut o mare problemă cu identificarea forței de muncă. „Concret, nu reușim să mai găsim ciobani și, chiar dacă angajăm persoane fără experiență în oierit, tot avem probleme cu păstrarea lor. Totodată, pe piața produselor de lactate nu există o reglementare și verificare a producătorilor, astfel ne-am regăsit în situația în care concurăm cu intermediarii ce vindeau lactate contrafăcute drept produse 100% naturale de capră. Acest lucru ne forța să vindem sub prețul de producție, pe noi cei care cu adevărat vindeam produse din lapte de capră. Din cauza că forța de muncă lipsește, am redimensionat ferma la un număr de 60 de animale, ce pot fi ținute la stabulație și nu necesită decât o singură persoană pentru a fi îngrijite. În plus, facem trecerea de la capre la oi pentru că mieii au un preț mai bun și ajung să cântărească mai mult în perioada Paștelui Ortodox.

O altă problemă este concesionarea pășunilor de către primării, astfel ajungând să nu avem unde paște animalele deoarece a trebuit să arendăm terenul. Pe viitor încercăm să automatizăm cât mai mult și să fim mai puțin dependenți de forța de muncă umană. Încă jonglăm între oi și capre, dar, cel mai probabil, vom continua în sistem mixt. Acum efectiv am scăzut drastic numărul de animale, am renunțat la tot ce înseamnă promovare și vânzare în piețe și încercăm să reanalizăm piața, costurile și posibilitățiile de dezvoltare. Celor care doresc să se apuce de o astfel de fermă le sugerez să investească într-o automatizare cât mai completă posibil deoarece forța de muncă lipsește și există costuri foarte mari, dar și să încerce să se poziționeze pe o piață de nișă și, totodată, să aibă un contact strâns cu ceilalți producători și asociațiile de profil“, a încheiat Dan Cozma.

Beatrice Alexandra MODIGA

Asociația Betania își duce mai departe proiectele și continuă să se extindă. Astfel, de ceva vreme, Betania a preluat ferma de capre Bettine, care este un proiect social ce oferă diverse activități pentru persoanele cu dizabilități care, în acest fel, au primit o șansă la o viață normală. „Brânza cu suflet“ de la Găgești, din județul Vaslui, are o istorie de peste 10 ani, povestea începând în anul 2007, când fundația româno-olandeză „Noi și Voi“, cu sediul în Bârlad, a cumpărat grajdurile fostului CAP din această localitate, cu intenția de a construi o fermă de capre. Modelul de organizare a fermei, precum şi cel de preparare a brânzei este olandez, mai exact al fermei Bettine din Olanda.

Ferma Bettine – o rază de speranță

De activitățile de zi cu zi de la ferma Bettine, care se află la 150 km de Bacău, se ocupă o mână de oameni care, doar datorită pasiunii lor pentru acest domeniu, reușesc să facă față cu brio provocărilor. Emil Petcu este pedagog de recuperare, el fiind cel care realizează calendarul de activități pentru beneficiarii fermei și le oferă suport psihologic necesar; totodată, el se ocupă și de bunăstarea efectivului de capre. Sandu Coman este „omul bun la toate“, iar pentru tot ce ține de reparațiile electrice, precum și de dezvoltarea și renovarea spațiului locativ pentru efectivul de capre și soluțiile tehnice la diverse probleme care apar el este omul potrivit. În schimb, de prepararea „brânzei cu suflet“ se ocupă Ionica Pavel.

Teodora Damoc este responsabila fermei și cea care, zi de zi, se află aici cu cei care au fost mai puțin norocoși în viață, ducând mai departe acest proiect. „Istoria Asociației Betania implică aproape 25 de ani de proiecte în domeniul social, al educației și al economiei sociale, iar ferma de la Găgești pur și simplu s-a pliat pe ceea ce facem și, prin urmare, a devenit o parte a ceea ce înseamnă Betania. Pe viitor, ne gândim să folosim experiența obținută și să replicăm acest proiect și în județul Bacău, mai exact în comuna Sărata“, a precizat Teodora Damoc.

Ferma a fost creată ca un spațiu dedicat persoanelor cu dizabilități. Astfel, interacționarea cu animalele, implicarea în activitățile de zi cu zi sunt metode terapeutice; practic, este vorba atât de terapie asistată de animale, cât și de terapie ocupațională, ne specifică Teodora. „Această misiune este păstrată și acum, prin colaborarea cu rezidenții Locuinței Protejate din Găgești, unitate a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului (DGASPC) Vaslui. De asemenea, dorim să arătăm comunităţii că tinerii cu dizabilităţi pot să facă parte dintr-un proiect mai amplu şi pot contribui la crearea unui produs de calitate, aşa cum este brânza de capră, produsă la ferma Bettine. Aceşti tineri trebuie să fie recuperaţi şi integraţi în comunitate, iar prin proiectul nostru asta încercăm să facem. În acest moment sunt 11 tineri cu diferite dizabilități care beneficiază de activitățile de la fermă. Au astfel posibilitatea de a socializa, de a interacționa cu animalele și de a primi produse pentru activitățile la care iau parte, respectiv curățenie, hrănirea animalelor, plus multe altele“, mai adaugă aceasta. La fermă se găsesc aproximativ 48 de capre, rasa Saanen. Aceste animale sunt considerate drept cele mai productive pentru că dau cea mai mare cantitate de lapte, ne specifică responsabilul fermei. „La acestea se adaugă și cei trei țapi, toți cu certificat de origine, și noua generație, care sunt un efectiv de aproximativ 35 de ieduțe. Când am preluat ferma, adică acum câteva luni, efectivul de animale era de 50 capre“, mai spune Teodora.

Linie de muls, moară, atelier de prelucrare

Totul se întâmplă cu veniturile proprii ale fermei, precum și cu implicarea financiară a Asociației Betania, plus fonduri provenite din alte activități, respectiv donații și sponsorizări. Mai ales că absolut toate utilajele din cadrul fermei sunt moderne, iar întreaga linie de mulgere este automatizată și spațiul este mai mult decât suficient pentru efectivul de animale actual. În același timp, moara permite reducerea costurilor prin producerea de mixture furajere în regie proprie, ceea ce contribuie în mod clar la echilibrarea cheltuielilor. Practic, aici mintea și sufletul sunt un tot, iar rezultatele se văd în ochii clientului mulțumit.

„La ferma noastră se produce «brânză cu suflet», după cum recomandă produsul clienții noștri, care cunosc misiunea proiectului nostru. Gama noastră de produse conține brânză proaspătă și maturată, precum și o serie de delicatese precum brânză cu nucă, brânză în parafină, brânză condimentată cu usturoi sau cu mărar“, mai adaugă cea care zilnic se preocupă de mersul bun al activităților.

Biotehnici de reproducție

La Găgești se dorește o creștere treptată și, în același timp naturală, a numărului de animale și, implicit, o creștere a producției de lactate. „Este posibil ca pe viitor să diversificăm și produsele, dar încă nu putem preciza cu exactitate care vor fi noile oferte ale Fermei Bettine. Un alt obiectiv este acela de a reuşi să intrăm cu produsele noastre şi în băcăniile din această regiune a ţării, unde se comercializează produse artizanale şi naturale. În ceea ce privește efectivul de capre, ne-am propus să le înregistrăm ca fiind de rasă și să ne înscriem în Asociația Națională a Crescătorilor de Caprine din România – CAPRIROM. Acest fapt va duce în timp la diversificarea surselor de finanțare fiindcă vom putea vinde țapi cu certificate de rasă, care sunt căutați de către crescătorii de capre. Totodată, vom putea beneficia de serviciile oferite de această asociație în ceea ce privește măsurile tehnice privind ameliorarea genetică, folosind biotehnici de reproducţie, în mod deosebit inseminarea artificială. De asemenea, ne dorim foarte mult să creştem calitatea serviciilor oferite către cei 11 beneficiari, prin angajarea a încă unui psihopedagog care să vină în întâmpinarea nevoilor lor.“

Un brand local la Găgești

Teodora Damoc și o mână de oameni care se ocupă de acest proiect au descoperit că în această zonă sunt fermieri care au reuşit să dezvolte produse lactate de o calitate net superioară. În acest sens, aceștia s-au gândit că pot accesa fonduri prin care să poată construi un brand local pentru produsele din comuna Găgeşti şi să se asocieze într-o cooperativă agricolă. Totodată, se dorește consolidarea relaţiei pe care aceștia o au cu Liceul Tehnologic „Ghenuţa Coman“ din Murgeni, județul Vaslui. „În momentul de faţă avem elevi care îşi fac stagiul de practică la ferma noastră şi care în vară vor lua parte la o vizită de studiu în Olanda, la ferma Bettine. Ne propunem ca pe viitor specialiştii de la această fermă să organizeze workshopuri pentru elevii liceului tehnologic, prin care aceştia să afle metodele practicate în zootehnie de către fermierii olandezi.“

Per ansamblu, ferma Bettine este un proiect complex care atinge mai multe laturi ale societăţii și care, cu siguranță, este o rază de speranță a acestor oameni. „Pe de o parte, avem latura socială prin care ne dorim ca beneficiarii noştri să fie integraţi în comunitate şi să spargem aceste bariere pe care societatea le-a ridicat în ceea ce îi priveşte şi, pe de altă parte, avem partea economică prin care trebuie să dezvoltăm un produs calitativ, care să respecte standardele de igienă şi calitate impuse de autorităţi şi, nu în ultimul rând, de cerinţele clientului nostru. Proiectul reprezintă o reală provocare pentru asociația noastră, dar rezultatele înregistrate deja ne dau curaj și speranță că, în viitor, vom reuși să atingem obiectivele propuse“, a încheiat Teodora Damoc, responsabila fermei.

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

Irina Ciorchină se ocupă de tot ceea ce înseamnă Ferma „Caprele Irinucăi“ din satul Şorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, o afacere pornită împreună cu tatăl său în anul 2012, care astăzi a ajuns la un efectiv de 120 capre cu lapte și 30 de ieduțe. Cu toate că a lucrat o perioadă bună în diverse corporații din Amsterdam și Bruxelles, a lăsat taioarele, tocurile, pauzele de cafea, team-building-urile, Excelul, PowerPoint-ul și analiza financiară pentru teiul de la poartă, țară și un vis devenit între timp realitate.

Fermă… de drag și dor pentru copilărie

– Cum a luat viață Ferma „Caprele Irinucăi“?

– Aceasta s-a născut în primul rând din drag pentru natură și pentru animale, pentru dealurile verzi, pentru apropierea de tot ce e tradițional. Pot să zic că s-a născut din dorul meu de copilărie și de obiceiurile cu care am crescut. La țară, la bunicii mei în Vrancea, tare departe de modernitatea zilelor de azi, de viteza lor nebună și de traficul aglomerat, am învățat că pământul e un dar de preț și că trebuie îngrijit și respectat. Animalele la fel, solicită multă muncă, dar te răsplătesc pe măsură. Nu era ușor de mers la fân sau la odaie, dar plecam la Iași mereu cu sacoșe pline de bunătăți. Apoi, părinții m-au luat la oraș, dar ani întregi de școală nu mi-au șters cu nimic atașamentul de locurile și obiceiurile din copilărie. Mulți ani am petrecut toate vacanțele acolo, verile nu erau tocmai ușoare, dar era foarte important pentru mine „să o ajut pe mamaia la treabă“. Erau cu aer curat, cu cazemate prin pădure, cu alergături cu bicicleta, prins pește în pârâu, săniuș nu mai zic și câte și mai câte. Sincer, vorba lui Creangă, „îmi tresară și acum inima de bucurie“.

Cum ziceam, au urmat ani de școală. Apoi de facultate. Am făcut FEAA, specializarea Contabilitate. Nu se făcea destulă matematică după părerea mea, iar mie îmi plăcea foarte mult, așa că am dat examen de admitere și la Informatică. Le-am terminat pe amândouă, la un an diferență. O vară am fost în Minnesota și alta în Alaska, cu Work&Travel. M-am îndepărtat mult de vacanțele de la Soveja, am crezut că au fost în trecut și acolo vor rămâne. Pentru a fi mai aproape de actualul soț am plecat din Iași și am lucrat un an în Bruxelles și doi ani în Amsterdam.

Eu aveam în cap ideea asta cu ferma de capre de mai mult timp. Nu-mi aduc aminte cum mi-a venit, îmi imaginam că mi-ar plăcea, dar oricum credeam că e pentru… viitor și pentru pensie. După un an de Amsterdam, tatăl meu a reușit să cumpere un teren lângă Iași. Căuta asta de mulți ani, pentru a investi în ceva banii economisiți. A fost un proces foarte lung și dificil. Terenurile peste tot sunt fărâmițate, proprietarii ba unul decedat, ba altul plecat din țară, ba moștenitorul al 6-lea nu era de acord să vândă. Ba nu e drum de acces, ba curent electric! Dar, după lupte grele, a cumpărat terenul. La scurt timp, soțul meu și-a schimbat job-ul pe unul care îi permite să lucreze de acasă și eu mi-am dat demisia.

Fermă inspirată de pe meleaguri olandeze

– De unde a venit inspirația?

– În ultimele luni de stat în Olanda am vizitat multe ferme, în principal de capre; nu a fost un moment Evrika, dar s-au legat planurile. Le-am zis managerilor că mă întorc în România să îmi fac fermă de capre. Unii au zâmbit, au luat-o ca pe o glumă. Alții mi-au spus să mă duc „să îmi fac de cap“ dar să mă întorc, că au nevoie de mine. Unii colegi m-au privit cu neîncredere, alții cu ironie, alții cu invidie.

Și în vreo 3 luni de zile m-am întors acasă. Abia aici a început aventura: terenul era nelucrat de 15 ani de zile, cândva au fost acolo vii. O vară întreagă am avut oameni la lucru să scoată cioate, să niveleze, să taie boscheții, să facă drumuri și căi de acces. Tatăl meu este cel împreună cu care lucrez la acest proiect. El este în spatele lucrului cu muncitorii, planurilor de construcții și al tuturor elementelor de infrastructură. Este cel mai de nădejde și mai sincer aliat al meu în toată povestea asta. E cea mai frumoasă colaborare pe care am avut-o în viața mea și omul de la care învăț cele mai multe lucruri.

În anul 2012 am cumpărat primele 10 capre și 5 ieduțe. În afara zilei când am primit inelul de logodnă, eu n-am mai fost așa fericită în viața mea! Parcă câștigasem la loto. Am fost la muls a doua zi dimineață, zburam spre casă cu sticlele de lapte pe care le-am împărțit prin vecini, cum am făcut cam tot restul toamnei. Achiziția animalelor a fost un proces foarte dificil deoarece am făcut multe drumuri pe la diverse stâne, am întâlnit mulți oameni neserioși și animale chinuite. Acum avem 120 de capre cu lapte și 30 de ieduțe.

Am început cu capre românești, dar am avut tot timpul țapi de rasă, iar acum caprele noastre sunt metise frumoase, cam de generația a doua, a treia de Alpină franceză, anglo nobiala și zana. Caprele merg la pășune pe tot parcursul verii, de primăvara devreme până toamna târziu, dar primesc și tain, dimineața și seara la muls, tot timpul anului, în cazul nostru nu contează că au sau nu au mâncare pe deal... acasă obligatoriu primesc tain, ceea ce și susține o producție bună de lapte și, totodată, un lapte de calitate, cu un conținut de grăsime de peste 4%. Astfel, le dăm amestec de cereale, porumb, proteină din mazăre și ovăz, în funcție de ce este disponibil la momentul respectiv. În schimb, pe perioada de lactație în tain punem și tărâță. Deci, în principal tainul constă din cereale măcinate, iar hrana este compusă din pășunat sau, pe parcursul iernii, din fân, lucernă și borceag. Menționez că cerealele le achiziționăm, iar fânul îl producem noi.

De asemenea, am construit o hală din panouri sandwitch, pe structură de fier și cu centuri din beton. În capătul ei se află o anexă cu birouri și camera de pre­parat lactate. Ne-am construit stand de muls și am cumpărat aparat. Nu m-ai zic că ne-am „luptat“ cu caprele să învețe să urce pe stand și am reușit. Nu avem chiar toate utilajele necesare, dar ne străduim să lucrăm absolut tot terenul și să-i valorifică la maximum potențialul.

– Ați accesat fonduri europene sau ați început cu resurse proprii?

– Am alergat câteva luni după actele pentru un proiect european, am cheltuit o groază de timp, energie și bani, dar nu a fost să fie. Finanțarea se dădea pentru capre de carne, ne-am străduit să facem proiectul să iasă pentru lapte, dar am primit răspunsul abia un an și ceva mai târziu. Eu n-am venit acasă să stau să aștept, și am început treaba. Am realizat totul cu fonduri proprii, cu economiile părinților mei și ale noastre din Olanda. Anul următor ne-am căsătorit și din banii de la nuntă ne-am luat plug și semănătoare. Voi ține minte toată viața asta și sunt mândră mai ales de semănătoare deoarece mi se pare că are o anumită încărcătură simbolică pentru început de drum. Greu și frumos în același timp!

Investiția inițială a urcat la peste 100.000 euro, iar aproximativ 30.000 euro a costat doar tractorul cu care am început, restul utilajelor le-am cumpărat second-hand, respectiv: plug, semănătoare, două cositori, greblă și ce ne mai trebuia pentru fân. Inițial ne-am luat și semănătoare de prășitoare pentru porumb deoarece în primii ani cultivam și porumb, dar nu am mai făcut față deoarece nu-l stropeam cu nimic și trebuia să avem oameni la prășit.

– Ce producție aveți zilnic? Și cum are loc distribuția?

– În momentul de față avem aproximativ 200 l de lapte/zi. Pe de o departe vindem lapte proaspăt, iar din lapte facem iaurt și chefir și o întreagă serie de brânzeturi simple sau în combinație cu verdeață și, mai inedite, cu dulceață de căpșuni sau ghimbir. În anii anteriori distribuția o făceam în oraș cu o mașină echipată și aveam diverse puncte de livrare prin toate cartierele Iașului, dar începând de anul acesta avem un magazin în centru, lângă muzeul de Istorie Naturală, și produsele de la fermă le aducem la magazin și cam atât.

– Unde ați întâmpinat cel mai mult probleme și ce perspective de viitor aveți?

– Cel mai mult am întâmpinat probleme la ajutorul pe care îl avem din partea oamenilor, ne vine foarte greu să găsim oameni serioși, care să se țină de treabă, să-și respecte cuvântul. Noi avem în total 16 ha de pășune, dar sunt cca 4 ha ocupate cu hala caprelor, tabăra de vară, fânarul, moara și tot ce ne mai trebuie, deci ne rămân 10-12 ha de fâneață, din care am pus lucernă, borceag, iar cu fâneață am rămas destul de puțin deoarece nu este chiar atât de hrănitoare. Pentru că nu scoteam producție bună, am arat și am reînsămânțat-o și de aceea mergem mai mult pe lucernă, sparcetă și borceag. Pe viitor am vrea să reducem efectivul de animale și, eventual, și producția din cauza lipsei de personal deoarece îmi vine foarte greu. Cu toate că aș avea nevoie de 4-5 oameni, momentan am trei persoane ziliere.

Beatrice Alexandra MODIGA