reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2019

Fazanii de decor

În multitudinea păsărilor ornamentale se regăsesc și fazanii de decor. În România cele mai întâlnite subspecii sunt cele a căror descriere o regăsiți în rândurile de mai jos. Cum arată cei mai spectaculoși fazani de decor?

fazanul auriu

Dintre toate subspeciile, fazanul auriu – Chrysolophus pictus L., originar din China, are dimensiunile cele mai reduse. Se remarcă însă printr-un colorit deosebit în nuanțe de portocaliu, roșu, albastru, brun și negru, care în cazul masculilor variază. Aceștia se deosebesc de femele printr-o caracteristică specifică. Este vorba despre un moț format din pene care pornește de pe cap şi se prelungește pe partea postero-inferioară a gâtului, sub formă de glugă.

fazanul argintiu

Fazanul argintiu, Gennaeus nycthemerus L., este o subspecie de talie mare, rezistentă și care poate fi crescută fără probleme în captivitate. Acesta poate fi recunoscut cu ușurință datorită penajului colorat în alb-argintiu, cu dungi fine negre şi cu pete roșii pe obraji. Femelele, în schimb, au o culoare brună, uniformă pe toată suprafața corpului. O trăsătură caracteristică a fazanului argintiu este moţul de culoare neagră, care se continuă pe partea dorsală a gâtului.

fazanul regal

Fazanul regal, Syrmaticus reevesii Gray, este originar din China și Corea de Nord. Se distinge de toate celelalte subspecii prin talia impunătoare, de aceea este recunoscut ca fiind fazanul cel mai mare și mai lung. Coada sa lungă și de 1,5 metri i-a adus titlul de cel mai lung fazan. Și această subspecie are avantajul de a fi rezistentă și pretabilă pentru creșterea în captivitate. Coloritul pena­jului este foarte variat colorat, dar predominante sunt culorile alb, galben şi negru.

fazanul de diamant

Fazanul diamant, Chrysolophus amherstiae Leadb, este o pasăre originară din China de Sud. Și acesta, ca și celelalte subspecii, uimește prin coloritul intens, metalic. Penajul său este o armonie de culori, verde, albastru, roșu, alb și galben. O trăsătură aparte a fazanului diamant este coada mult mai lungă și mai impunătoare decât a celorlalte subspecii.

Laura ZMARANDA

Hrănirea puilor, a fazanilor adulți și pierderile în fazanerie

Rațiile de hrănire pentru puii de fazani sunt alcătuite în așa fel încât să asigure necesarul de valori nutritive într-un echilibru corespunzător cu dinamica de creștere a puilor de fazan.

Rețete pe grupă de vârstă

Metabolismul și ritmul de creștere la puii de fazan sunt foarte active și, în consecință, până la deplina dezvoltare (care se consideră a fi la vârsta de 4 luni) se utilizează 3 rețete de hrană, diferite ca valoare nutritivă și energetică, fiecare potrivită cu nevoile organismului în stadiul de dezvoltare respectiv. Sortimentele furajere pe care le cuprinde rația puilor sunt: nutreț combinat, semințe de mei, cânepă și sorg, spărturi de cereale și verdeață. Pentru puii de fazan este recomandat a se utiliza următoarele tipuri de nutreț combinat:

  • pentru puii de 2-30 de zile (STARTER);
  • pentru puii de 3-70 de zile (GROWER);
  • pentru puii de 71-125 de zile (FINISHER).

Rețetele pentru pui sunt bogate în făinuri proteice de origine vegetală și sunt completate cu săruri minerale și de calciu care contribuie la dezvoltarea scheletului, ajutate de vitaminele A și D3. Grăsimea este generatoare de energie, fiind sintetizată din alimente cu ajutorul zaharurilor din cereale. Creșterea și colorarea penajului se asigură prin prezența în rețete a șrotului de floarea-soarelui și de soia, precum și a premixului care conțin aminoacizii esențiali din grupa sulfonică (metionină, cistină, lizină). Așa cum am mai menționat, este nerecomandat să se dea reproducătorilor nutreț combinat preparat pentru pui deoarece conține substanțe care reduc sau chiar opresc ouatul. Nutrețul combinat se prezintă sub formă de pulbere (făină) sau granule. Mărimea granulelor se dimensionează corespunzător vârstei puilor. Se livrează nutreț combinat cu granule de 1, 22, 4 și 4,5 mm. Hrănirea puilor de fazan pe grupe de vârstă și sortimente furajere se realizeaza astfel:

  • Hrănirea grupei de vârstă de 2­30 zile; granulație de maximum 1,2 mm Ø, puii se hrănesc cu nutreț combinat Starter, necesarul fiind 18 gr/zi/fazan.
  • Hrănirea grupei de vârstă de 31-70 zile; granulație maximum de 2,4 mm Ø, necesarul total de hrană pentru un pui, în această perioadă, este de 50 g/zi – nutreț combinat de creștere; 40 g/zi/fazan; semințe de sorg, mei; spărtură de cereale, grâu, porumb – 10 g/zi; verdeață la discreție.
  • Hrănirea grupei de vârstă de 71­125 zile; granulație maximum 4,5 mm Ø; necesarul de hrană pentru un pui este de 80 g/zi – nutreț combinat finisare – 60 g/zi/fazan; grăunțe și spărturi de cereale, 20 g/zi/fazan; verdeață la discreție.
  • Hrănirea grupei de vârstă de peste 121 de zile presupune un necesar de 80 g/zi/fazan, grâu, sorg, porumb și floarea-soarelui. Pentru fiecare gram de hrană consumată, în mod obișnuit necesarul de apă este de 2-2,5 ml pentru un pui și de 3,5 ml pentru un fazan adult.

Necesarul de apă crește odată cu vârsta, reprezentat în tabelul de mai jos:

Parametrii productivi

Productivitatea unei fazanerii trebuie să se încadreze în următorii parametri minimali, redați în calculul de mai jos, pentru 1,000 de făzănițe adulte, apte de reproducere

Producția de ouă

  • 1.000 de făzănițe x 37 ouă/făzăniță = 37.000 buc. ouă;
  • Ouă necorespunzătoare, maximum 10% = 3.700 bucăți.
  • Ouă bune de incubat: – minimum = 33.300 bucăți.
  • Pui de o zi, eclozați: – minimum 65 % = 21.645 bucăți.
  • Pierderi între 1­50 zile: – maximum 16,5 % = 3.571 bucăți.
  • Pierderi în stocaj, între 51.150 zile: – maximum 8% = 1.446 bucăți.
  • Pierderi în stocaj, între 151.300 zile: – maxi­mum 1% lunar = 830 bucăți.
  • Pui apți pentru valorificare (producție reali­zată): – minimum = 15.798 bucăți.

Calculele arată că într-o situație normală se obțin minimum 47% pui apți de valorificat din numărul inițial de ouă puse la incubat.

Pierderile, considerate normale din punct de vedere tehnologic, admise într-o fazanerie, sunt următoarele:

La puii fazan, între 1­50 zile, pierderea este de 16,5% din efectiv, între 51-150 zile pierderea este de 8,0% din efectiv, între 151-300 zile, lunar pierderea este de 1,0% din efectiv. Între 45­300 zile, la fiecare capturare pentru tratamente și livrări se pierde 1,0% din efectiv. În cazul reproducătorilor, de la introducerea în compartimentele de ouat și până la sfârșitul ouatului se pierd10% din efectiv.

  • Pierderile din efectiv care pot fi întâlnite în diferite stadii de dezvoltare a fazanilor sunt:
  • puii, după eclozare, pot deceda din cauza temperaturii scăzute în hale, a hranei insuficiente ori neraționată corespunzător;
  • neefectuarea tratamentelor preventive sau curative sau efectuarea lor necorespunzătoare;
  • nedezinfecția zonelor de creștere și a punctelor de hrănire;
  • nevaccinarea tuturor indivizilor;
  • absența sau neutilizarea filtrelor sanitare la intrările principale.

Laura ZMARANDA

Creșterea puilor de fazan în hale și în volierele de stocaj

Fazaneria Ghimpați din cadrul Ocolului Silvic Ghimpați, Direcția Silvică Giurgiu, este una dintre puținele rămase în țară. Cei care au în vedere înființarea unei crescătorii de fazani se pot raporta la modelul implementat acolo, îl pot readapta și dimensiona la propria capacitate economică. Pentru a veni în sprijinul celor care se gândesc la această afacere, inginerii Mihai Tache și Petre Gărgărea de la Fazaneria Ghimpați ne-au pus la dispoziție un material tehnic informativ.

Condiții necesare pentru puii de câteva zile

Pentru creșterea puilor în hale este necesară dotarea boxelor cu eleveuze, hrănitori și adăpători. Pentru creșterea puilor de fazan în hale cu boxe și eleveuze este necesar ca boxele să fie curățate și dezinfectate cu 2­3 de zile înainte de introducerea fiecărei serii de pui. Boxele pentru creșterea puilor au dimensiunile de 4 x 4 m. În fiecare boxă se montează o eleveuză electrică, plasată în centrul geometric al boxei. În interiorul halei de pui trebuie asigurată permanent o temperatură de 20­25°C. În primele zile, sub eleveuze temperatura trebuie să se mențină constantă și la nivelul de 33­35°C, măsurată sub centrul eleveuzei și la 5 cm de la sol. Ferestrele boxelor se vopsesc, de regulă, în roșu sau se acoperă cu hârtie pentru a crea semilumină, inducând astfel o stare de liniște puilor. Așternutul din interiorul boxelor poate fi format din coji de floarea­soarelui, paie de orz sau talaj cu firul subțire, de tipul celui pentru ambalaj. Atenție: talajul de foioase este dăunător! Stratul de așternut trebuie să fie de cel puțin 7 cm grosime, indiferent de natura lui. Condiția principală este ca așternutul să fie uscat și fără mucegai! Într­o boxă se introduc la început 350 de pui de o zi. În primele 3­4 de zile puii se țin pe un spațiu redus către centrul boxei, amenajat suplimentar cu ajutorul unui cerc de carton (P.F.L.) sub eleveuză, pentru a beneficia de căldură uniformă. După această perioadă, cercul se îndepărtează pentru ca puii să poată beneficia de spațiul întregii boxe. Colțurile boxelor se rotunjesc cu ajutorul unor bucăți de carton sau tablă, în scopul de a evita moartea puilor prin sufocare în colțuri. În zilele călduroase se deschid trapele din pereți pentru ca puii să poată ieși în volierele de creștere, însă numai după ce puii au împlinit vârsta de 6­7 zile. Puii se cresc în hale până la 45 de zile, după care sunt mutați în volierele de stocaj.

Semicaptivitatea într-un mediu apropiat de cel natural

Este recomandată cultivarea grădinilor de creștere cu lucernă, trifoi, ovăz, mei, în așa fel încât la ieșirea puilor din boxe aceștia să găsească o vegetație abundentă în grădinile de creștere din imediata apropiere. Volierele de stocaj sunt suprafețe împrejmuite și acoperite în care se introduc puii de fazan trecuți de 45 de zile, cu scopul de a fi crescuți până la valorificare. Acestea trebuie să aibă suprafața cuprinsă între 0,5­1 ha fiecare. Volierele de stocaj trebuie să ofere condiții cât mai variate și cât mai apropiate de cele naturale pentru creșterea și menținerea puilor în semicaptivitate. În acest sens, recomandăm ca pe suprafața solului în voliere să se cultive lucernă, sorg, porumb, floarea-soarelui și varză furajeră, care au perioada de vegetație diferită și vor asigura adăpostul și hrana naturală complementară pentru o lungă perioadă de timp. Perimetrul interior al volierelor de stocaj trebuie să fie cultivat cu porumb și sorg pe o bandă de 4­8 m, care să determine aterizarea fazanilor înainte de lovirea și accidentarea acestora de gardul perimetral de plasă de sârmă. Împrejmuirea, ca și acoperișul volierelor de stocaj se pot face din plasă de sârmă până la înălțimea de cel puțin 2 m. O înălțime mai mică stânjenește serios executarea lucrărilor agricole cu mijloace mecanizate.

Măsuri de protejare a volierelor

Plasa pentru împrejmuire trebuie să aibă ochiurile de 2,5 cm x 2,5 cm și să fie îngropată 30 cm în pământ pentru a opri pătrunderea răpitoarelor cu păr. Plasa de acoperire trebuie să aibă ochiurile hexagonale cu latura de 5 cm, bine încheiată, pentru a se evita evadarea fazanilor sau pătrunderea animalelor răpitoare (cu pene sau cu păr). Numărul puilor de fazan introduși în volieră trebuie să fie în raport cu suprafața acesteia, pentru că pentru fiecare fazan trebuie să se asigure o suprafață de minimum 5 mp în voliera de stocaj. În interiorul volierelor de stocaj se amenajează adăposturi cu acoperișul într-o singură pantă sub care se amplasează hrănitorile și adăpătorile. Instrucțiunile și experiența cer să se amenajeze cel puțin câte o hrănitoare și o adăpătoare pentru fiecare sută de fazani din volieră. În volierele de stocaj se așază din loc în loc grămezi de nisip cu cenușă pentru scăldatul puilor. În timpul iernii, în perioadele când cade multă zăpadă care mai are și tendința de a se lipi de plasa de acoperire, aceasta va fi scuturată în mod obligatoriu de echipe de muncitori, pentru a nu ceda sub greutatea zăpezii. Pentru prevenirea picajului, la introducerea puilor în stocaj se taie 3­4 mm din mandibula superioară a ciocului folosind instrumente speciale și se montează ochelari de plastic. În fiecare volieră se amenajează un tunel de prindere a fazanilor în vederea ambalării și livrării lor, de regulă într-unul dintre colțuri, cel mai apropiat de drumurile interioare.

Laura ZMARANDA

Producția de ouă în crescătoria de fazani

Continuăm seria materialelor informative pe tema creșterii fazanilor, realizate cu sprijinul inginerilor Petre Gargarea și Mihai Tache de la Ocolul Silvic Ghimpați. Articolul de față este despre producția de ouă a fazanilor și incubarea lor.

Sortarea și îngrijirea ouălor

Ouăle recoltate se transportă cu atenție la camera de sortare, unde se face imediat dezinfecția lor. După prima dezinfecție se face sortarea, apoi o altă dezinfecție, pentru ca ulterior ouăle să fie depozitate în camera de păstrare pe rafturi sau pe sitele cărucioarelor de păstrat și transportat ouă. Se notează pe bilete data și numărul lor, pentru a se putea urmări vechimea fiecărui lot recoltat. La sortarea pentru incubare se rețin numai cele de mărime normală, bine conformate, cu coajă întreagă, fără crăpături.

Atenție: ouăle murdare nu se șterg pentru că astfel se înfundă porii fini din coaja oului și nu se mai poate face schimbul de aer în timpul incubației (practic, embrionul nu mai poate respira). Se pot spăla ușor cu un jet de apă călduță și se usucă natural, prin scurgerea și evaporarea apei, fără ștergerea cojii. Păstrarea ouălelor se face în camere uscate, bine aerisite, fără curenți de aer, fără mucegai, la temperatură constantă cuprinsă între 7­12° Celsius și o umiditate de cca 45%. Indiferent de tipul de păstrare, ouăle se așază și se mențin numai cu vârful în jos, pentru a se evita spargerea camerei de aer aflată în partea rotunjită a oului, ajutând astfel embrionul să se dezvolte normal. Termenul maxim de păstrare a ouălor până la începerea incubației este de 7 zile. Înainte de punerea la incubație, fiecare șarjă de ouă se va dezinfecta din nou (a treia dezinfecție).

Incubația

Durata perioadei de incubare și eclozare la ouăle de fazan este de 25 zile. Utilajele necesare pentru a putea face incubație artificială într-o fazanerie sunt următoarele: dispozitive, cărucior pentru păstrarea, întoarcerea și transportul ouălor; aparate de miraj (ovoscoape); incubatoare de volum. Ouăle din aceeași șarjă de incubare se așază în ordine pe site și se datează pentru a evita scoaterea prematură a acestora din aparate. Ouăle se țin în incubator 21 de zile și încă 4 zile în eclozor. În timpul incubației, temperatura se menține constantă la 100 grade F (37,8°Celsius). Întoarcerea ouălor în incubatoarele de volum se face automat din 4 în 4 ore. Dacă se defectează automatul, întoarcerea ouălor se face manual cu maneta, după același program orar. Mirajul ouălor (controlul ovoscopic) se va face în mod obligatoriu după primele 11 zile, moment în care se elimină ouăle limpezi, nefecundate și se repetă operațiunea în ziua a 21-a, odată cu trecerea ouălor în eclozor. Procentul de incubație se stabilește ca raport între numărul puilor eclozați și numărul ouălor introduse în incubator.

Eclozarea

În ziua a 21-a de la introducerea în incubator, șarja respectivă de ouă se scoate și se introduce în eclozor, unde va sta 4 zile până la ieșirea puilor. O ecloziune normală durează 68 de ore din momentul ciocnirii majorității ouălor. În eclozoare se asigură o umiditate între 60-80%, valoare care se obține fixând termometrul cu contact reglabil în primele două zile la 32°Celsius și în a treia zi la 33°Celsius. În ultima zi, când ecloziunea este în toi, termometrul se fixează la 34°Celsius. Nu este admisă scoaterea puilor uzi din eclozor.

Răcirea ouălor în timpul incubației se poate face ținând ușa incubatorului deschisă în fiecare dimineață, la început numai 5 minute, crescând progresiv, astfel încât după 15 zile durata aerisirii să fie de 15 minute. După eclozare puii se introduc imediat în hale.

Sortarea puilor este operațiunea de alegere a puilor care prezintă calități egale referitoare la sănătate, conformație, dezvoltare și de grupare a acestora în loturi de aceeași valoare. Sortarea se face odată cu scoaterea puilor din eclozor și alcătuirea loturilor pentru boxe sau serii.

Pe toată durata creșterii puilor este obligatoriu să se facă în permanență sortarea și izolarea puilor bolnavi, aceasta fiind prima măsură de prevenire a extinderii bolilor la ceilalți pui.

O făzăniță aptă pentru reproducție trebuie să producă în medie 40 de ouă pe sezon. Ouăle de fazan au, în medie, lungimea de 45 mm, lățimea de 35 mm și greutatea de 30 de grame/bucata.

Laura ZMARANDA

Selecția și hrănirea reproducătorilor din crescătoria de fazani

Revenim cu informații utile pentru cei care au în vedere construirea unei crescătorii de fazani. Subiectul articolului de față este legat de selecția și hrănirea reproducătorilor, iar materialul informativ ne-a fost pus la dispoziție de către inginerii Petre Gărgărea și Mihai Tache de la Fazaneria Ghimpați, din cadrul Ocolului Silvic Giurgiu.

Criterii de alegere

Pentru a se evita apariția și menținerea în fazanerie a bolilor infecțioase și parazitare, care pot debilita puternic organismul și influența negativ productivitatea reproducerii, este indicat ca fazanii reproducători să fie folosiți pentru producție un singur sezon, lucru care se și întâmplă de fapt la Fazaneria Ghimpați. Selecția fazanilor tineri pentru reproducție se face respectându-se următoarele criterii:

– se aleg numai din fazanii eclozați până la data de 1 iunie;

– se aleg numai exemplare aflate în perfectă stare de sănătate;

– se aleg numai exemplare foarte bine conformate, cu pieptul plin, ochii ageri, cu penajul complet și coada întreagă;

– coloritul penelor trebuie să fie viu și lucios, inelul roșu din jurul ochiului să aibă nuanță cât mai aprinsă, ciocul de culoare vineție, picioarele să fie netede, lucioase și fără solzi;

– greutatea corporală a reproducătorilor aleși, în momentul compartimentării, trebuie să fie de minimum 1,3 kg la cocoși și de minimum 0,9 kg la făzănițe.

În lotul reproducătorilor se reține un surplus de 15% peste necesarul calculat/planificat, în scopul înlocuirii pierderilor pe timpul desfășurării procesului de reproducere. Lotul de reproducători selecționați se stochează până la momentul compartimentării, separat de ceilalți fazani, în grădini de iernat, grădini care trebuie să asigure suprafața de minimum 5 mp/fazan.

Rațiile furajere

Compartimentarea reproducătorilor se face, în mod obișnuit, în perioada 1-15 februarie, în fiecare boxă de ouat introducându-se 1 cocoș și 6 făzănițe. Rațiile furajere ale fazanilor reproducători sunt diferite în timpul anului, atât cantitativ cât și calitativ, fiind diferențiate, în funcție de necesitățile lor fiziologice, astfel: în perioada reproductivă rația furajeră pentru un fazan este următoarea: 65 g de nutreț combinat, 20 g de boabe de porumb, secară, spărturi de cereale (grâu, porumb, floarea-soarelui, mei, sorg etc.), 15 g de ovăz încolțit, având colții de 1­2 cm și verdeață la discreție (de la data când apare).

Rețeta nutrețului combinat este formulată în scopul stimulării producției de ouă, al îmbunătățirii gradului de fecunditate și pentru asigurarea echipamentului biogenetic necesar în ou, atât de necesar producerii de pui sănătoși și viguroși.

Vitamina A din verdeață și vitamina E din cerealele încolțite sunt factorii care au efect foarte bun asupra producerii de ouă și fecundității acestora. În același timp, precizăm faptul că este total interzis a se da reproducătorilor nutreț combinat preparat pentru pui sau resturi din hrana puilor deoarece scade dramatic sau chiar se oprește complet ouatul. Grăunțele și spărturile se dau în tainul/rația de seară. Cerealele încolțite se dau obligatoriu în hrană, zilnic, în perioada reproductivă.

Verdeața se dă la discreție, ca supliment în hrană, tot timpul cât există ca atare. Începând din luna aprilie, se va da zilnic reproducătorilor verdeață la discreție, care poate fi: lucernă, ovăz, grâu sau secară verde, recoltate proaspete de pe suprafețe cultivate special în acest scop. Grădinile de iernat și volierele de stocaj trebuie să fie însămânțate din timp cu lucernă, varză furajeră, sorg, porumb, floarea-soarelui, culturi de care fazanii trebuie să beneficieze în perioada de toamnă-iarnă; culturile se instalează pe parcele, până la distanța de 0,5 m de împrejmuire. Pentru favorizarea digestiei fazanilor, în compartimentele de reproducere (de ouat) se așterne nisip de râu cu pietricele mărunte, pe care fazanii le înghit. Nisipul mai are, în plus, și rolul de a evita formarea noroiului în compartimente și murdărirea ouălelor proaspete.

Laura ZMARANDA

Reguli de înființare a unei crescătorii de fazani

Articolul de față este dedicat celor care vor să înceapă o afacere în agricultură și s-au gândit la înființarea unei crescătorii de fazani. Recomandările vin din partea inginerilor Petre Gărgărea și Mihai Tache de la Fazaneria Gimpați Giurgiu. Ce reguli se aplică în cazul înființării unei crescătorii de fazani?

Condiții de amplasare

Creșterea intensivă a fazanilor s-a impus ca o necesitate datorită solicitărilor tot mai mari din partea vânătorilor, dar și a factorilor nefavorabili înmulțirii naturale a vânatului (în general, factori de origine antropică). Materialul biologic destinat populării fondurilor de vânătoare se produce, de obicei, în ferme specializate, așa cum este și Crescătoria de fazani Ghimpați, în condiții controlate și cu eficiență ridicată. Este recomandat ca înființarea crescătoriilor de fazani să se facă într-o zonă forestieră (pe cât posibil), ferită de vânturi și unde solul să fie cât mai permeabil. Crescătoria trebuie să fie cât mai departe de localități sau alte ferme de păsări, dar în același timp cât mai aproape de arterele de circulație. Creșterea fazanilor în captivitate presupune în primul rând asigurarea unor condiții de creștere și de dezvoltare a puilor, cât mai apropiate de mediul natural. În acest context sunt necesare:

fazani pui

– asigurarea unui mozaic de culturi în volierele de stocaj, astfel încât puii să găsească o vegetație diversă, fragedă și abundentă;

– administrarea de furaje combinate cât mai aproape de necesitățile naturale ale speciei;

– asigurarea unei densități corespunzătoare creșterii fazanilor, în fiecare etapă a vieții lor. Menționăm faptul că pentru stocarea și creșterea unui fazan tehnologic sunt necesari 5 mp/exemplu, numai așa avem premisele că va ajunge la o conformație fizică corespunzătoare speciei. Dacă în trecut (în perioada anilor ’30-’69) obținerea puilor de fazan se realiza pe cale seminaturală (la cloști), în prezent aceasta se realizează folosindu-se instalații performante, cu randament ridicat la incubare/eclozare.

Etapele procesului tehnologic

fazani eclozor

O crescătorie de fazani are mai multe sectoare.

Filtrul sanitar, amplasat la intrarea în crescătorie, este dotat cu vestiare, dușuri și toalete unde personalul fazaneriei și vizitatorii își schimbă încălțămintea și îmbrăcămintea (în mod obligatoriu). Mijloacele de transport care intră în fazanerie (sub orice motiv) sunt obligate să treacă cu roțile printr-un bazin special amenajat, unde o soluție dezinfectantă le spală.

Sectorul de reproducere este zonă din interiorul fermei, special amenajată sub formă de compartimente, unde sunt ținuți fazanii selecționați (masculi și femele) pe perioada reproducerii. În fiecare compartiment se introduc câte 1 cocoș și 6 făzănițe.

Stația de incubație este organizată pe mai multe compartimente/camere, cu destinații funcționale diferite, și anume: camera de primit ouă; camera de selectat și examinat ouă; sala de incubație a ouălor; sala de eclozat pui.

fazani statia de incubatie

Sectorul de creștere a puilor este reprezentat prin halele de creștere a puilor de la vârsta de 1 zi până la vârsta de 45 de zile. Halele sunt compartimentate în boxe cărora le corespunde câte o volieră de creștere a puilor, în exteriorul clădirii, numite și „grădini de creștere a puilor“.

Volierele de stocaj reprezintă acele construcții aflate sub cerul liber, sub forma unor cuști de mari dimensiuni, construite din plase de sârmă și/sau plastic, sprijinite pe stâlpi interiori de lemn sau metal, ranforsate cu ancore de metal către interior și exterior, în care sunt transferați puii de la hala de creștere (la vârstă de 45 zile), în scopul creșterii și definitivării lor ca formă, dimensiuni, coloratură și abilități de zbor și unde sunt ținuți până la valorificare.

fazani voliera de stocaj

Laura Zmaranda

Fazaneria Ghimpați - 90 de ani de activitate continuă

Originar din Asia, mai exact dintr-o regiune depresionară din Caucaz, actuala Republică Georgia, fazanul a fost aclimatizat în România la începutul secolului trecut. În România de dinainte de 1989 activitatea de creștere a fazanilor a fost concentrată în câteva unități specifice, însă reducerea piețelor de desfacere – mai ales a celei externe – a fost decisivă. Majoritatea fazaneriilor și-au restrâns activitatea, fapt care în final a condus la închiderea acestora. Fazaneria de la Ghimpați, județul Giurgiu, este una dintre cele trei unități care au rezistat. „Noi am crezut în șansa noastră și credem în continuare că prin efort și multă ambiție, cu sprijinul Direcției Silvice Giurgiu, vom putea duce mai departe această frumoasă activitate“, spune Mihai Tache, șeful fazaneriei.

– Când a luat ființă această fazanerie?

– Primul document care atestă înființarea acestei fazanerii datează din 1927, an în care o persoană particulară, iubitoare de vânătoare, arendează dreptul de vânat în această zonă și pune bazele a ceea ce avea să fie timp de 90 ani Fazaneria Ghimpați. De altfel, anul acesta se împlinesc 90 ani de la înființare și intenționăm să marcăm acest eveniment prin realizarea unei monografii.

– În ce perioadă s-a înregistrat un apogeu al producției?

– Perioada vârfului de producție la Fazaneria Ghimpați a fost înregistrată între anii 1981-1990, când anual fazaneria producea peste 30.000 de fazani la valorificare în cea mai mare parte la export.

– Care este capacitatea de producție a fazaneriei, cât produceți la ora actuală și unde valorificați producția?

– Capacitatea de producție a fazaneriei este de cca. 30.000 de fazani la valorificare. Una dintre problemele majore cu care ne confruntăm este desfacerea, având în vedere că piața externă nu mai este de actualitate, iar în plan intern asociațiile care gestionează fonduri de vânătoare nu au prea multe resurse financiare. În ultimii ani producția realizată nu a depășit 15.000 de fazani la valorificare tocmai din cauza acestor considerente, această producție fiind livrată exclusiv către aceste asociații de vânătoare.

Pentru anul în curs sunt semne îmbucurătoare și aici mă refer la faptul că cca 90% din producție a fost deja contractată.

Pe lângă fazanul de vânătoare, care repre­zintă producția de bază, în fazanerie mai producem și așa-numiții fazani de decor, cum sunt: fazanul regal; fazanul argintiu; fazanul auriu; fazanul diamant.

– Ce măsuri ați luat pentru menținerea acestei activități?

– Chiar și în aceste condiții de scădere a producției, în ultima perioadă am reabilitat și modernizat majoritatea obiectivelor de producție, asigurând astfel menținerea unui flux tehnologic la parametrii corespunzători.

– Cum este structurată o fazanerie?

– O fazanerie este structurată pe mai multe sectoare, și anume: sectorul de reproducție, constituit din module, unde sunt compartimentate familiile de reproducători; sectorul de incubație dotat cu toată aparatura necesară; sectorul de creștere a puilor în hale, unde acestora le sunt asigurate toate condițiile care țin de confortul termic, hrănire, medicamentație preventivă; sectorul volierelor de stocaj, unde puii de fazan sunt crescuți până la momentul valorificării.

– Care este producția de ouă a unei fazanițe și cât durează incubația?

– Dacă în libertate o fazaniță depune o pontă de cca 15 ouă, în crescătorie, hrănită intensiv, aceasta poate realiza o producție de cca 45-50 de ouă pe sezon, mai precis perioada cuprinsă între 1 aprilie - 15 iunie. Durata incubației la fazan este de 25 zile. Aceste aparate de incubație sunt de proveniență franceză. Ele au fost importate la începutul anilor ’70. La ora actuală funcționează la parametri corespunzători chiar dacă iată peste ele au trecut mai mult de 40 de ani. Întreținerea acestora o facem cu piese din dotare sau cu cele obținute de la fazaneriile dezafectate.

– Ce presupune activitatea de creștere a puilor de fazani?

– Este o activitate foarte complexă care se bazează pe asigurarea pe cât posibil a condițiilor de creștere și dezvoltare din mediul natural. Astfel este necesară administrarea de nutrețuri combinate cât mai aproape de necesitățile naturale și trebuie asigurat un mozaic de culturi în volierele de stocaj. Și, în special, este necesară asigurarea unei densități corespunzătoare. Pentru creșterea și stocarea unui fazan, tehnologic sunt necesari 5 m.p., numai așa acesta se poate dezvolta și poate ajunge la o conformare cât mai aproape de însușirile fenotipice din mediul natural. Dacă în trecut obținerea puilor de fazani se făcea pe cale seminaturală, în prezent aceasta se realizează modern, folosindu-se instalații de mare performanță și cu un randament ridicat (aparate de incubație, de ecloziune, eleveoze electrice). De asemenea, hrănirea se realizează după principii științifice, având la bază nutrețuri combinate specifice vârstei și etapei de dezvoltare.

– Ce este specific în rețetele de nutrețuri combinate?

– De bază este nivelul proteic care începe de la 27% în faza STARTER, continuă cu 23% în faza CREȘTERE și se încheie cu cca 18% în faza FINISARE. De asemenea, formarea penajului și coloritul se datorează prezenței în nutrețurile combinate a șroturilor de soia și floarea-soarelui, precum și a unor premixuri speciale pentru aceste sortimente de furaj.

– Care este scopul creșterii în condiții controlate?

– Scopul creșterii în condiții controlate presupune refacerea efectivelor de vânat aflate în libertate, extinderea arealului speciei, asigurarea de material biologic, atât pentru piața internă, cât și pentru cea externă.

– Când s-a declanșat creșterea cu adevărat intensivă în țara noastră?

– Creșterea cu adevărat intensivă a început după anul 1974, când la nivel național s-a dezvoltat un proiect amplu ce presupunea modernizarea și extinderea tuturor fazaneriilor existente, scopul fiind obținerea unor producții mari de fazani, ce urmau să fie valorificați la export.

– Ce condiții trebuie să se aibă în vedere, la înființarea unei fazanerii?

– Pentru înființarea unei fazanerii trebuie avute în vedere următoarele aspecte: amplasarea să se facă în zona forestieră, cât mai departe de localități sau alte ferme de păsări; zona să fie ferită de vânturi, solul să fie cât mai permeabil pentru a absorbi apa provenită din precipitații; să aibă acces la rețeaua națională de electricitate; să aibă sursă proprie de apă; să fie cât mai aproape de arterele principale de circulație pentru facilitarea aprovizionării cu furaje, materiale consumabile și pentru valorificarea producției.

– Cum vedeți viitorul activității de creștere a fazanului în România?

– Avem speranța că în acest scurt timp, la nivel național, se va pune la punct un plan de măsuri care să conducă la revigorarea acestei activități. Mai ales că la ora actuală în România mai funcționează doar trei unități de creștere a puilor de fazani, și anume la Giurgiu, Prahova și Timișoara.

GALERIE FOTO


Laura ZMARANDA

Fazani de Prahova, pentru vânătorii italieni

Situată în pădurea din satul Curcubeu, de la Balta Doamnei, Fazaneria Gherghiţa încântă şi acum după 45 de ani de existenţă prin păsările măiastre care cresc acolo graţie silvicultorilor prahoveni. Pe o suprafaţă de 25 ha, cresc aici cel puţin 15.000 de exemplare care, an de an, ajung în cea mai mare parte pe câmpurile de vânătoare din Italia.

„Puii ieşiţi din ou în aprilie ajung la maturitate în 120 de zile şi iau calea Italiei, unde firme de profil le fac deliciul vânătorilor din peninsulă“, ne spune ing. Dragoş Ciomag, directorul Direcţiei Silvice Prahova. Iar la noi amatorii de fazan îi pot achiziţiona cu numai nouă euro bucata, iar ouăle cu numai 40 de bani. Chiar dacă capacitatea de producţie a fazaneriei este de 35.000 exemplare, cererea redusă pe piaţa externă şi internă continuă să fie tot mai redusă şi creştem anual doar puţin peste 15.000 de exemplare.“

Întrebat dacă mai există cumva concurenţă în judeţ şi în ţară, şeful silvicultorilor prahoveni ne spune că aceasta aproape că nu există fiindcă în România, în afară de Fazaneria de la Gherghiţa, mai există doar alte două unităţi de profil, la Ghimpaţi Giurgiu şi la Timişoara, celelalte dispărând în furia tranziţiei.

(Cristea BOCIOACĂ)

Fazaneria Ghimpaţi „îndrăzneşte“ să înfrunte timpul

Trebuie să recunosc că titlul mi-a fost inspirat de povestea unuia dintre ultimele „bastioane“ de refugiu ale fazanilor. Cuibărită în desişul unei păduri de foioase din sudul ţării, în judeţul Giurgiu, fazaneria Ghimpaţi a îndrăznit să înfrunte timpul, rezistând tuturor presiunilor economice de după 1989. Ocrotită de Ocolul Silvic Ghimpaţi şi cârmuită de „mâna de fier“ a inginerului Mihai Tache, fazaneria pare să-şi fi înşelat destinul.

Încă în afara preocupărilor

Au trecut şase ani de când am vizitat pentru prima dată această crescătorie, una dintre cele trei care mai sunt astăzi în ţara noastră. Acum, ca şi atunci, o linişte profundă, animată când şi când de freamătul frunzelor de stejar,  învăluia fazaneria. Razele aproape stinse în apusul primăvăratic se răsfrângeau în mii de străluciri în penajul fazanilor din voliere. Nu vom şti niciodată dacă aceasta este imaginea care l-a vrăjit pe Iason, liderul argonauţilor, atunci când a hotărât să aducă în ţara sa fazani. Însă pentru noi, muritorii de rând, veniţi pentru a privi cu un ochi critic soarta incertă a crescătoriei, această imagine idilică nu putea fi decât preludiul de dinaintea primei guri din paharul de pelin. Discuţia avută cu dl Tache ne-a semnalat că ultimele crescătorii de fazani din ţară sunt încă în afara preocupărilor celor care au puterea de a schimba ceva. Aşadar, problemele sunt aceleaşi: o cerere relativ mică pe piaţă, costuri mari de întreţinere a fazaneriei şi resurse materiale limitate. Vestea bună este că şi voinţa omului care veghează la destinul ei a rămas neclintită. Şeful fazaneriei este hotărât să păstreze deschise porţile acestui „bastion“.

Noi condiţii de existenţă

Ca şi în cazul celorlalte unităţi de profil, pentru crescătoria din Ghimpaţi declinul drastic a început imediat după 1989, atunci când fermele industriale s-au văzut purtate în derivă de valul schimbărilor. Acelaşi val care avea să spulbere şi visul României de a deveni cel mai mare exportator de fazani. Odată ştearsă din ecuaţia succesului piaţa externă, crescătoriile intensive s-au închis rând pe rând. În schimb, fazaneria Ghimpaţi s-a adaptat noilor condiţii de existenţă, iar atunci când s-a impus şi-a restrâns activitatea. Din cele 11,7 hectare pe care a fost amenajată crescătoria, astăzi mai sunt utile tehnologic doar 6 hectare. Pe această suprafaţă sunt amplasate volierele, halele de reproducţie, incubaţie şi creştere a puilor. Fără resurse materiale suficiente pentru a permite modernizarea, fazaneria din Ghimpaţi este însă un etalon în ceea ce priveşte întreţinerea tehnologiei de care dispune. Staţia de incubaţie este încă în stare perfectă de funcţionare, chiar dacă a fost achiziţionată în 1975.

Asociaţiile de vânătoare, salvarea

Crescătoria Ghimpaţi a rezistat celor 25 de ani de reformă, însă nu fără transformări de substanţă. Prima şi cea mai evidentă schimbare este volumul producţiei obţinute. Infinit mai puţin decât la înfiinţarea ei, când putea adăposti 40.000 de pui de o zi, în crescătorie mai sunt astăzi doar 1.500 de fazani. Salvarea vine din partea asociaţiilor de vânătoare, care, din cauza reducerii efectivului de fazani din libertate, sunt nevoite să populeze fondurile de vânătoare cu exemplare crescute în captivitate. Preţurile de valorificare a fazanilor pornesc de la 6,58 de lei pentru puii de o zi şi ajung până la 42 de lei pentru vârsta de 150 de zile. Această„ gură de oxigen“, dar şi sprijinul oferit de Regia Naţională a Pădurilor prin Ocolul Silvic Ghimpaţi au permis fazaneriei să se păstreze la limita supravieţuirii an după an. Însă timpul este nemilos şi ştim toţi că doar „talanţii de argint“ stau drept chezăşie pentru destinul ei.

Laura Zmaranda

Abonează-te la acest feed RSS