Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2021

Lipsa forţei de muncă reduce drastic efectivele de animale din gospodării

Județul Iași.

Criza forței de muncă rămâne cea mai mare provocare pentru crescătorii de animale din județul Iași. Deși în ultimul an, din cauza pandemiei, mulți și-au pierdut slujbele, fermierii nu găsesc muncitori dispuși să se ocupe de îngrijirea animalelor. Unii le-au răspuns că, decât să muncească în ţară, preferă ajutoarele sociale până trece iarna și vor putea pleca în străinătate.

Guvernanții să își îndrepte fața către crescătorii de animale

Lipsa forţei de muncă la sate împiedică adesea buna desfăşurare a activităţii productive a fermierilor, mai ales a acelora care cresc animale în gospodării. Unul dintre crescătorii ieșeni care duce lipsă de forță de muncă este și Augustin Ciuca. „Vreau să merg mai departe pentru copii, eu sunt la vârsta la care doar pot să îmi mențin exploatația; dacă îmi va merge bine, o voi mări. Deocamdată este foarte greu, se pune presiune pe noi, fermierii, forță de muncă nu prea găsim, iar asta este cea mai mare problemă în acest domeniu. Deocamdată ne bucurăm că cel puțin s-au îndreptat prețurile la miei anul acesta. De altfel, lâna o avem toată la stână, sperăm ca guvernanții să își îndrepte fața către noi, să ne dea un ajutor cât de cât pentru că, practic, fiecare se descurcă pe cont propriu, plus că în piață nu scăpăm de samsari“, ne spune crescătorul ieșean.

Crescătorul Cripner Costică din satul Boldești, comuna Hărmănești, județul Iași, are în jur de 400 de oi și nu s-ar descurca fără ajutorul băiatului mai mare.

„Am un efectiv de 400 de capete, din care în controlul oficial am 300. Am început să cresc oi după Revoluție, practic de o viață de om, dar nu am făcut doar asta, am și lucrat, m-am dus și la serviciu. În acest moment nu mai vreau decât să duc mai departe această fermă pentru copii, am o vârstă. Am cui lăsa această moștenire, dacă le-ar fi drag să se ocupe de  așa ceva. Dar din patru copii nu prea văd ca vreunul să se îndrepte spre acest sector, să preia toată munca mea. În momentul de față am în băiatul cel mare cel mai bun sprijin. Eu stau doar la stână și mă ocup de oi, iar el acasă, cu tractorul pregătește nutrețul care îmi trebuie pentru iernat.“

Până îşi găsesc angajaţi, fermierii sunt nevoiţi să-şi îngrijească animalele singuri sau cu ajutorul familiei.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Social

Efectivele de animale și producția de carne la nivelul UE

În funcție de dinamica piețelor, de schimbarea tiparelor de consum sau a factorilor economici care au condiționat dezvoltarea anumitor sectoare zootehnice, numărul de animale și producția au înregistrat tendințe ascendente sau descendente, după caz. Statistica de față este raportată la efectivele naționale de animale înregistrate oficial de state și a fost realizată conform datelor anului 2019. Cifrele detaliate privind vârsta, sexul, categoria și tipul animalelor în ciclurile de producție sunt strânse o dată sau de două ori pe an la nivel regional și național. În statistica Eurostat sunt analizate doar datele referitoare la efectivele naționale de animale. Cifre mai detaliate pentru analiză sunt disponibile în baza de date online gratuită a Eurostat. Astfel, potrivit datelor, în 2019 în Uniunea Europeană existau 143 de milioane de porci, 77 de milioane de bovine și 74 de milioane de oi și capre. Puțin peste jumătate din producția de carne a Uniunii a provenit din sectorul suinelor, cca. 22,8 milioane de tone, iar producția de carne de pasăre a atins cifra de 13,3 milioane de tone.

Producția de carne de vită

Carnea de vită este obținută din sacrificarea bovinelor cu vârsta de cel puțin un an. Anumite rase de bovine sunt crescute special pentru carnea lor, dar acest produs poate proveni și de la exemplarele pentru lapte. Statisticile Eurostat fac referire la numărul și greutatea carcaselor de la abatoare, a căror carne este considerată bună pentru consumul uman. În 2019, la nivelul Uniunii Europene au fost produse cca 6,9 milioane de tone de carne de bovine (carne de vită și de vițel). Producția a fost mai mică decât cea din 2018 cu cca.  -1,4%.

Producția de carne de vită a înregistrat o creștere semnificativă după eliminarea cotelor de lapte la 31 martie 2015 pentru că unele dintre fermele mici profilate pe producția de lapte și-au încheiat activitatea și animalele au fost sacrificate. Până în 2013, a existat mai degrabă o tendință descendentă a producției de carne de bovine.

Din datele Eurostat, jumătate din carnea de vită UE a fost produsă în trei state membre: Franța (20,8%), Germania (17,9%) și Italia (11,7%). În ceea ce privește producția de carne de vițel, aproximativ 70% din total a fost produsă în trei state membre, și anume Olanda (26,4%), Spania (24,2%) și Franța (19,9%).

Producția de carne de porc, oaie și capră

La nivelul Uniunii Europene, în 2019 producția de carne de porc a fost estimată la 22,8 milioane de tone, cu o ușoară scădere de 0,7% față de 2018. Principalele două state membre producătoare de carne de porc sunt Germania, cu o producție de 5,2 milioane de tone în 2019, și Spania, cu o producție de 4,6 milioane de tone. În timp ce producția din Germania a fost mai mică în 2019, în scădere cu 2,2%, Spania a înregistrat un surplus de 2,4% a producției, fiind practic al șaselea an consecutiv de creștere. Și Olanda a fost privilegiată, cu o creștere puternică de 6%.

UE a produs aproximativ 0,5 milioane de tone de carne de oaie și capră în 2019, ceea ce a fost similar cu nivelul din 2018. Carnea de oaie a reprezentat cca 90% din producția totală combinată.

Trei sferturi din carnea de oaie a UE a fost produsă în Spania (27,6% ), Franța (18,4%), Irlanda (15,0%) și Grecia (11,7%). Principalii producători de carne de capră din statele membre UE sunt Grecia și Spania.

Producția de carne de pasăre

Producția de carne de pasăre produsă la nivelul Uniunii Europene în 2019 a fost estimată la cca 13,3 milioane de tone de carne de pasăre în 2019. Pe fondul unei tendințe ascendente, putem vorbi despre o creștere ușoară a producției cu 0,8%. Această creștere a plasat producția UE cu aproximativ 2,8 milioane de tone peste nivelul înregistrat în 2010, o creștere cumulată de aproximativ 27%. În 2019, principalii producători de carne de pasăre din UE au fost Polonia, cu 2,6 milioane tone, Spania, cu 1,7 milioane tone, Franța, cu 1,7 milioane tone, Germania, cu 1,6 milioane tone, și Italia, cu 1,4 milioane tone. În cazul acestor jucători importanți, nivelurile de producție au crescut cu următoarele procente: Italia – 6,3%, Spania – 4,2% și Polonia cu 1,9%). Franța, în schimb, a înregistrat o scădere de 2,0%. Când prețurile furajelor au fost deosebit de scăzute în perioada dintre 2013 și 2016, iar producția de carne de pasăre a crescut, prețul real pentru păsări a scăzut. Deși această presiune descendentă s-a diminuat în 2017 și 2018, a existat o scădere suplimentară în 2019, de 1,6%.


În 2019 repartiția populațiilor de bovine din Uniunea Europeană era următoarea: Franța (23,5%), Germania (15,1%), Spania (8,6%), Irlanda (8,5%), Italia (8,3%) și Polonia (8,1%). Aproape trei sferturi din exemplarele de suine ale Uniunii Europene se găseau în Spania (21,8%), Germania (18,2%), Franța (9,4%), Danemarca (8,9%), Olanda (8,3%) și Polonia (7,8%). Trei sferturi din oile  de pe teritoriul UE erau în Spania (24,8%), România (16,6%), Grecia (13,5%), Franța (11,4%) și Italia (11,2%). Două treimi din populațiile de caprine din UE aparțineau Greciei, urmată de Spania și România.


(D.Z.)

Pregătirea animalelor pentru perioada de păşunat

Conform tradiției milenare, odată cu venirea primăverii, pentru unele specii de animale, respectiv bovine, ovine, caprine şi cabaline, se schimbă sistemul de exploatare de la stabulaţia permanentă în timpul iernii la întreţinerea în stabulaţie liberă pe suprafeţele de păşuni existente în perimetrul localităţiilor din majoritatea zonelor aferente țării noastre.

Păşunatul, ca mod de furajare, prezintă o serie de avantaje, respectiv:

  • animalele pot avea acces la un furaj de calitate superioară, sub raportul principiilor nutritivi, care poate fi uşor asimilat, iar prin faptul că iarba este consumată direct constituie unul dintre cele mai economice nutreţuri;
  • prin păşunat se pot valorifica suprafeţe de teren agricol greu accesibile;
  • animalele beneficiază la păşune de aer curat, de fortificare a organismului prin expunerea la acţiunea directă a radiaţiilor solare şi la activarea metabolismului;
  • mişcarea în aer liber stimulează funcţia de reproducţie şi o creştere apreciabilă a producţiei animaliere.

În funcţie de condiţiilor geo-climaterice caracteristice fiecărei zone a ţării, efectivele de bovine, ovine, caprine, cabaline sunt crescute şi exploatate în marea parte a anului (cca 180-210 zile, în funcţie de intemperii) pe pajiştile naturale în special situate în zonele de deal şi munte, dar şi în zonele de şes şi câmpie, pe islazurile destinate în acest scop.

Efectivele de animale sunt comasate în cirezi sau turme, dimensionate diferenţiat în funcţie de suprafaţa de teren păşunabil, categoria de animale, numărul de proprietari care participă la formarea turmei (cirezii), de distanţa faţă de localităţi şi de alte criterii care sunt stabilite de crescătorii din localitatea de origine a animalelor.

Pentru a preveni dereglările metabolice, prin trecerea de la furajarea uscată în perioada de stabulaţie la păşunat, precum şi pentru asigurarea protecţiei animalelor de unele boli bacteriene, virale sau parazitare transmisibile, cu implicaţii majore asupra stării de sănatate a animalelor şi implicit a producţiei animaliere, se recomandă crescătorilor de animale să respecte măsurile şi acţiunile specifice ce se impun în această perioadă.

În acest context, se impune din timp ca autorităţile locale, asociaţiile profesionale, proprietarii de animale să stabilească trupurile de păşuni delimitate pentru fiecare specie şi categorie de animale, să execute lucrări de întreţinere a suprafeţelor de păşune prin defrişări de arboret, fertilizări, supraînsămânţări (unde este cazul), amenajarea umbrarelor şi a locurilor de refugiu, să asigure surse suficiente cu apă potabilă şi să efectueze alte lucrări necesare pentru a se asigura toate condiţiile necesare animalelor pe perioada păşunatului.

În perioada de pregătire a animalelor pentru păşunat se recomandă crescătorilor de animale să colaboreze cu serviciile sanitare veterinare pentru efectuarea unor acţiuni profilactice specifice şi obligatorii, respectiv:

  • efectuarea unui riguros examen sanitar-veterinar, nefiind acceptate pe păşuni decât animalele sănătoase;
  • toate animalele vor fi individualizate prin crotaliere şi înregistrate în Baza Naţională de Date, comform legislaţiei în vigoare;
  • mişcarea animalelor (fătări, cumpărări, vânzări,) din exploataţie să se efectueze numai cu avizul medicului veterinar şi cu documente sanitare veterinare specifice;
  • deparatizarea internă şi externă a animalelor pentru a preveni infestarea pajiştilor, a altor animale şi a oamenilor, acţiune care cuprinde toate efectivele de bovine, ovine şi caprine care vor fi scoase la păşunat şi a câinilor de pază de la turmele cu animale;
  • vaccinarea anticărbunoasă a bovinelor, ovinelor, caprinelor şi a cabalinelor;
  • supravegherea exploataţiilor şi a efectivelor de animale existente, prin examene specifice, pentru această perioadă, privind incidenţa Tuberculozei, Leucozei, Brucelozei la specia bovină, Bluetongue (boala limbii albastre) la specia bovină şi ovină, Scrapia la ovine, Anemia Infecţioasă Ecvină;
  • efectuarea altor acţiuni de prevenire și combatere a unor boli trnsmisibile la speciile amintite, la solicitarea proprietarilor;
  • curăţenia mecanică şi efectuarea acţiunilor de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare a adăposturilor de animale;
  • gestionarea corectă a dejecţiilor animaliere, predarea la unitatea de neutralizare Protan a animalelor moarte prin înştiinţarea autorităţii locale și cu avizul medicului veterinar;
  • să se asigure condiţiile de sănatate, igienă şi bunăstare la animalele care sunt exploatate pentru producţia de lapte, astfel încât să se evite contaminarea fizică, chimică sau microbiologică a laptelui crud în timpul mulsului, a transportului, a prelucrării şi comercializării şi alte măsuri care să prevină contaminarea laptelui şi a produselor din lapte destinate consumului uman;
  • să solicite intervenţia şi sprijinul personalului sanitar veterinar ori de câte ori starea de sănătate şi de confort a animalelor o impune.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA - secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Dobrogea - zootehnie din ce în ce mai plăpândă

Efectivele de animale din Constanța, scăderi de peste 65% în 2015 față de 1990

Constanța are o suprafață agricolă de 558.204 ha (arabil – 484.103 ha, pășune – 58.693 ha), ceea ce reprezintă 78,93% din întreaga întindere a județului, de 707.129 ha. În același timp, Constanța este și cel mai urbanizat județ din România; 80% din populație, respectiv, 506.458 de locuitori, din totalul de 630.679, domiciliază în cele 3 municipii și 9 orașe. Probabil din acest motiv agricultura nu a mai căpătat atenția cuvenită. În fine, să spunem că viticultura, pomicultura și mai ales cultura cerealelor sunt bine reprezentate, nu însă și zootehnia. Nu și creșterea oilor, mai ales că aici se află Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas, locul unde a fost obținută apreciata rasă Merinos de Palas, și ne-am fi așteptat ca măcar acest sector să fie dezvoltat. Ei bine, efectivul de ovine din 2015 se află la 48,89% față de cel din 1990! Dar ce pierd zootehniștii constănțeni la oi câștigă la caprine. Numărul acestora este mai mare cu 434% față de cel din 1990! În rest, la bovine efectivul este în scădere constantă (mai mic cu 76,36% decât în 1990), la fel și la porcine (mai mic, în 2015, cu 70,65% față de 1990) ori păsări (mai mic cu 65% comparativ cu 1990).

zootehnie tabel 1

Tulcea – condiții mai dificile, zootehnie mai puțin pusă pe butuci

Suprafața județului este de 849.875 ha, din care 43% (365.446 ha) înseamnă teren agricol (80,8% - arabil, 17% – pășuni), iar aproape 17% din acesta se află în Delta Dunării. „Analiza structurii fondului funciar și a suprafețelor agricole cultivate – se arată în Strategia de dezvoltare a județului Tulcea –ilustrează un potențial deosebit pentru realizarea acelor producții agricole care să susțină dezvoltarea unui sector zootehnic reprezentativ. În anul 1989, activitatea de creștere a animalelor a fost principalul debușeu de valorificare a producției agricole vegetale. Între timp însă au dispărut marile ferme de stat, iar sectorul privat și gospodăriile populației n-au avut forța economică de a menține efectivele de animale și, mai ales, matca. Pe fondul recesiunii economice, se înregistrează diminuarea efectivelor de animale de la an la an.“

Noi am spune altfel: având în vedere condițiile naturale aparte din acest județ, diminuarea nu este atât de catastrofală ca în alte județe, de exemplu ca la vecinii din Constanța: în 2015, numărul de bovine a scăzut cu 54,28% față de 1990, cel de porcine – cu 51,74%, ovine – cu 24,64%, păsări – 42,68%. Creș­terea caprinelor este singurul sector apărut mai târziu (în 2005, cel puțin în statisticile INS) și s-a dezvoltat bine până în 2015. Probabil și ovinele vor întregistra, în viitor, același trend de creștere, dacă e să ne uităm la cifrele din ultimii 10-15 ani.

zootehnie tabel 2

Maria BOGDAN

Abonează-te la acest feed RSS