update 6 Feb 2023

Folosirea drojdiei de bere în hrana pentru rumegătoare

Drojdia de bere furajeră

Nevoia crescândă de a asigura furaje nutritive pentru hrănirea animalelor înalt productive, precum şi necesitatea de a avea randamente de producţie, dar şi economice în fermele zootehnice au impus găsirea de resurse furajere alternative la cele clasice. Drojdia de bere furajeră este o astfel de resursă deoarece multe studii au arătat că poate înlocui cu succes sursa proteică de bază în raţii, şi anume şrotul de soia. Drojdia de bere furajeră este un subprodus rezultat în cantitate mare în industria berii din ţări europene sau în industria obţinerii alcoolului din porumb ori trestie de zahăr în ţări din America Latină. Ea reprezintă o fracţie din procesul de producţie, după o filtrare şi o uscare instantă. Are o textură fină și un conţinut de circa 35-40%, chiar 45%, proteină brută, dar mai conţine şi vitaminele B1, B2, B6, acid pantotenic, niacina, acid folic, biotină şi lizină.

Drojdia de bere activă

Un alt tip de drojdie este cea folosită ca probiotic, mai exact drojdia activă, reprezentată de o tulpină selectată şi bine caracterizată, de tip drojdie premium. Se cunosc efectele ei de stabilizare a mediului din rumen, de creștere a aprovizionării cu energie a animalului, de îmbunătățire a digestibilității furajelor și de creștere a nivelurilor de performanță la bovinele de lapte și de carne foarte productive.

Vom prezenta succint mecanismul de îmbunătăţire a sănătăţii rumenului şi de creştere a eficienţei de hrănire după introducerea unei drojdii active în alimentaţia rumegătoarelor. Aşa cum se ştie, rumegătoarele pot digera furajele bogate în fibre celulozice datorită proceselor de fermentație microbiană care au loc în rumen, organ care este, probabil, cel mai important din sistemul lor digestiv. Aici există o microfloră complexă, compusă din bacterii anaerobe, protozoare, ciuperci și arhebacterii. Toate aceste microorganisme interacționează pentru a descompune hrana vegetală, oferind energie metabolică animalelor rumegătoare. Prin urmare, microflora rumenului este strâns legată de eficiența convertirii hranei. Drojdia activă are capacitatea de a consuma oxigenul prezent în rumen prin diversele căi: aportul de apă și furaje, prin rumegare și salivaţie. Această acțiune creează în rumen un mediu anaerob, favorabil creşterii numărului de bacterii fibrolitice, adică a acelora care atacă celuloza din furaje, din genul Fibrobacter, Eubacter și Ruminococcus, dar și a numărului bacteriilor utilizatoare de lactat, un acid produs în cursul proceselor din rumen, cum sunt bacteriile din speciile Megasphaera și Selenomonas, acestea din urmă fiind strict anaerobe. Numărul crescut al bacteriilor fibrolitice și al celor care utilizează lactat ajută la reducerea riscului de acidoză ruminală subacută.

S-a demonstrat, conform unor studii cu nivele diferite de amidon în rații, că drojdia vie crește valoarea pH-ul din rumen, ea fiind capabilă să concureze cu bacteriile amilolitice din rumen pentru fermentarea amidonului. Drojdia activă modulează pH-ul şi prin stimularea mecanismului protozoarelor de a înghiți particulele de amidon. Această angajare a protozoarelor ajută la difuzarea acumulării de lactat și, astfel, se determină o creștere a pH-ului ruminal. Lactatul, un produs obișnuit al fermentației carbohidraților, are o constantă mai mică de disociere și nu este ușor absorbit din rumen, ceea ce face ca el să determine scăderea pH-ul ruminal mult mai rapid decât acizii grași volatili dacă sunt prezenți în concentrații mari.

Așadar, drojdia stabilizează microbiota rumenului prin creșterea pH-ului și crearea unui mediu mai reducător și astfel crește digestibilitatea celulozei brute din furaje, mai exact a fibrelor greu solubile. Utilizarea drojdiei active este chiar concentrată pe optimizarea digestiei în rumen a fibrelor celulozice ştiindu-se, din cercetări anterioare, că suplimentarea cu drojdie la vacile hrănite cu furaje cerealiere de calitate slabă poate crește valoarea nutritivă a rației.

O suplimentare a raţiei vacilor de lapte, în perioada de periparturiţie, cu drojdie activă, administrată în doză de 10 g/zi/vacă (= 10 x 1010 CFU/vacă/zi), a ajutat la îmbunătățirea stării rumenului și a degradării fibrelor celulozice. Vaca primește mai multă energie pentru producția de lapte și crește sinteza grăsimilor din lapte. Explicația este că digestibilitatea îmbunătățită a celulozei are ca rezultat o producție mai mare de acizi graşi volatili în rumen, în special butirat și acetat, care sunt necesari pentru sinteza de-novo a acizilor grași în glanda mamară. Nu este perturbat nici mecanismul cu intermediari specifici ai biohidrogenării acizilor grași polinesaturați din dietă la acizi grași saturați. Acizii grași de-novo sunt corelați pozitiv cu producția de grăsime și proteină din lapte. În consecință, se reduc procesele de lipomobilizare şi de cetogeneza hepatică, inflamația sistemică este redusă și scade riscul de cetoza sub-clinică. Drojdia vie, prin efectul stabilizator asupra microbiotei ruminale, ajută la scăderea variabilității producției de lapte, stabilizând-o în cadrul efectivului.

În concluzie, atât folosirea drojdiei furajere este utilă ca substituent pentru şrotul de soia, dar şi folosirea de drojdie activă, ca probiotic adăugat suplimentar în rație, cu creșterea eficienței prelucrării nutritive a furajului de către animalul rumegător.

Ana CIŞMILEANU – IBNA Balotești

Anunț

În data de 21 septembrie 2022 va avea loc, la sediul INCDBNA – IBNA din Calea București nr. 1, Balotești, Ilfov, workshop-ul „Rezultate ale cercetării aplicative în biologia și nutriția animalelor de fermă“.

Invitația se adresează reprezentanților asociațiilor profesionale, fermierilor, consultanților, cercetătorilor și cadrelor didactice și altor specialiști din domeniu.

În cadrul workshop-ului vor fi prezentate rezultate concrete (produse, servicii etc.) obținute în cadrul proiectelor derulate de institut și care pot contribui la rezolvarea unor probleme cu care se confruntă sectorul zootehnic:

  • efectele perioadelor de secetă;
  • disponibilitatea redusă / volatilitatea prețurilor nutrețurilor proteice de import (soia;)
  • necesitatea optimizării programelor de ameliorare la animalele de fermă;
  • obligativitatea asigurării calității și siguranței produselor;
  • necesitatea adaptării la preferințele consumatorilor pentru alimente sănătoase;
  • riscurile de contaminare a lanțului alimentar (micotoxine):
  • necesitatea reducerii impactului asupra mediului (exemplu amprenta de carbon):
  • stresul de înțărcare la suine.

Workshop-ul va fi urmat de o masă rotundă care va aborda metodele de contracarare a efectelor stresului termic ridicat la monogastrice, subiect relevant în contextul creșterii prețului energiei și a temperaturilor ridicate din timpul verii.

Cu ocazia workshop-ului, în cadrul sesiunilor de discuții vor fi identificate și alte probleme cu care se confruntă / se va confrunta sectorul zootehnic și care ar putea face obiectul cercetărilor viitoare ale institutului.

Cei interesați pot confirma participarea prin e-mail (Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.) sau telefon (+40 21.351.20.81)

Va așteptăm !

Beneficiile utilizării drojdiei de bere proaspete în hrana vacilor de lapte

Drojdiile folosite în hrana animalelor de fermă au fost selectate pentru abilitatea lor de a produce fermentaţie intensă în condiţii de anaerobioză şi dioxid de carbon, similar cu condiţiile de la nivelul tractului gastrointestinal al vacilor de lapte.

În prezent, drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) reprezintă sursă importantă de proteină (peste 40%), cu valoare biologică ridicată, aminoacizi, vitamine (complexul B) şi minerale, fiind folosită pe scară largă ca aditiv proteic şi mineral cu scopul de a optimiza raţiile furajere şi performanțele productive ale vacilor de lapte.

Pe lângă efectele pozitive asupra performanțelor productive, drojdia de bere reprezintă o materie primă ieftină, contribuind la scăderea costurilor de furajare în fermele de vaci de lapte.

Efectele utilizării drojdiei de bere în hrana vacilor de lapte:

  • îmbunătățește activitatea microbiană prin creșterea numărului de bacterii benefice în rumenul animalelor;
  • scade incidenţa bolilor metabolice datorită schimbării favorabile a conţinutului în acizi graşi volatili la nivelul rumenului;
  • reduce cantitatea de amoniac produs la nivelul rumenului;
  • crește palatabilitatea furajelor şi implicit consumul de substanţă uscată;
  • îmbunătăţeşte rata de conversie a furajelor prin creşterea digestibilităţii și a gradului de absorbție a mineralelor (fosfor, magneziu, calciu, cupru, potasiu, zinc, mangan);
  • reduce efectele stresului termic asupra producţiei de lapte în sezonul de vară, prin reglarea florei ruminale şi menţinerea echilibrului electrolitic;
  • reduce necesarul de antibiotice utilizate în tratarea animalelor deoarece blochează ataşarea de peretele intestinal a bacteriilor patogene precum Escherichia coli entero-hemoragică şi Salmonella typhimurium;
  • are rol de agent antimicotoxine, fiind capabilă să lege diferite micotoxine de peretele său celular.

Mod de administrare:

  • Se utilizează ca supliment proteino-vitamino-mineral în furajarea vacilor de lapte în cantitate de 80-120 g/cap/zi în amestec cu nutreţul concentrat;
  • Se recomandă administrarea drojdiei de bere în tainul de dimineaţă al vacilor;
  • Se recomandă să nu fie depăşită doza maximă recomandată deoarece consumul ridicat de drojdii, prin depunerea uraţilor la nivelul articulaţiilor poate determina apariţia gutei.

Avantajele utilizării drojdiei de bere proaspete în hrana vacilor de lapte:

  • creşterea gradului de asimilare a raţiei şi eficientizarea acesteia;
  • creşterea producţiei de lapte şi îmbunătăţirea unor componenţi chimici ai laptelui (grăsime şi proteină);
  • îmbunătăţirea stării generale de sănătate a animalelor prin optimizarea parametrilor hematologici şi biochimici serici.

Având în vedere că drojdia de bere este un organism viu, pentru a nu-şi pierde proprietăţile organoleptice, nutriţionale, microbiologice şi enzimatice se recomandă păstrarea acesteia la temperaturi cuprinse între 0°C şi +6°C, timp de maximum 2-4 săptămâni, ferită de surse de lumină sau păstrată în congelator, ea rămânând activă până la 6 luni.


Marinela ENCULESCU, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti