La Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu, a avut loc dezbaterea „Vaca de lapte, o prioritate pentru zootehniști“, ediția a II-a, care a avut loc marți, 23 aprilie, în comuna Holboca, județul Iași. Reprezentanții stațiunii au prezentat și activitatea, performanțele, producțiile și planurile de viitor ale unității de cercetare. Aflat în vizită cu această ocazie, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“ (ASAS), Valeriu Tabără, a rămas impresionat de liniștea și curățenia din adăposturile de bovine, ceea ce este un semn că stațiunea funcționează la standarde înalte.

A fost prezentată și o expoziție cu peste 100 capete de animale de rasă Holstein și Sura de stepă.

Stațiunea Dancu, „pepinieră“ de vaci campioane

La stațiunea Dancu există un efectiv numeros de bovine de rasă. Vacile de elită sunt rezultatul reproducerii cu material seminal de la cei mai faimoși tauri din lume.

„S-a lucrat numai cu material seminal importat de la tauri foarte valoroși din rasa Holstein-Friza. Când vorbesc de Holstein vorbesc de tipul de peste Ocean și despre Friza europeană. La stațiunea Dancu, în decursul timpului, am activat linii foarte valoroase de tauri, chiar celebrități mondiale, cum ar fi RORA ELEVATION-3, P.F.ARLINDA CHIEF-8 și PACLAMAR BOOTMAKER-5“, a precizat Vasile Vintilă, director adj. tehnic la SCDCB Dancu.

Stațiunea Dancu „acoperă“, ca influență, o bună parte din zona de nord-est a Moldovei și are în efectiv următoarele rase:

Rasa Bălțată cu Negru Românească: la finalul lunii martie, erau înregistrate 628 de capete, din care 323 vaci (263 în lactație), 70 juninci, 37 vițele montate, 30 capete tineret mascul sub 6 luni etc. Această rasă are cea mai bună producție de lapte din stațiune, vacile producând, în total, 10.104 kg de lapte pe sezon de lactație (305 zile). În medie, o vacă în lactație produce 33,13 kg lapte/zi.

Rasa Bălțată Românească/Fleckvieh: numărul total de bovine din această rasă înregistrat la finalul lunii martie a fost de 105 exemplare, din care 48 vaci (34 în lactație, 14 în repaus mamar), 9 juninci, 4 vițele montate, 3 capete tineret mascul de peste 6 luni etc.

Rasa Sură de Stepă: pur românească, rasa Sură de Stepă face parte din „patrimoniul cultural“ al țării noastre, datorită istoriei lungi în agricultură. În prezent, SCDCB Dancu are în grijă 52 de exemplare, din care 33 de vaci, 3 juninci, 4 vițele montate, 3 capete tineret mascul de peste 6 luni etc.

Producția de lapte, ulterior vândut, contribuie la acoperirea cheltuielilor stațiunii care dispune de camere și aparate de muls. În medie, de la o vacă se obțin 28 de litri/zi.

„Noi mulgem 300 de animale pe zi și obținem 28 de litri pe cap de vacă“, a spus directorul SCSDC Dancu – Iași.

Litrul de lapte se vinde aici cu 2,2 lei

Directorul SCDCB Dancu, Ciprian Radu, a vorbit despre costurile și veniturile stațiunii. În 2023, cea mai mare parte a veniturilor (61%) au fost obținute din vânzarea laptelui/activități economice, 30% din subvenții de la Ministerul Agriculturii, 5% subvenții de la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), 4% alte venituri operaționale.

Una dintre principalele probleme, prezentă nu doar la crescătorii de vaci de lapte, ci și la stațiuni, este prețul redus al laptelui. Potrivit reprezentanților SCDCB Dancu, laptele produs în stațiune se vinde cu 2,2 lei/litru. În condițiile în care mai mult de jumătate din venituri provin din vânzarea laptelui, iar pentru producerea acestuia costurile pe litru ajung la 2,1 lei, banii obținuți ajung abia pentru ca stațiunea să se mențină pe o linie de plutire, nu și pentru dezvoltare. O mare parte din cheltuieli sunt reprezentate de furaje. Fiind animale de rasă pură, de elită, cu cele mai înalte calități, vacile de la stațiunea Dancu necesită o dietă specială care este, însă, destul de costisitoare.

Conducerea stațiunii plănuiește, pentru a vinde mai scump laptele, parteneriate cu persoane juridice. „Vrem să ajungem să vindem litrul de lapte cu cel puțin patru lei“, a spus Ciprian Radu, directorul SCDCB Dancu.

În România, producția zootehnică are o pondere de 22% din valoarea totală a producției agro-alimentare, în condițiile în care respectiva pondere ar trebui să fie între 50-60%.

Beatrice Alexandra MODIGA

MADR a postat în transparență decizională un proiect de Ordonanță de Urgență prin care se instituie o schemă de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovinelor de carne și al bivolițelor, în contextul crizei provocate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

Valoarea estimată a schemei de ajutor este de 79.427.740 lei, echivalentul sumei de 16.100.000 euro, iar numărul estimativ al potențialilor beneficiari este de 6.000. Estimarea s-a realizat raportat la:

  • Un efectiv de circa 150.000 capete bovine de carne:

100 euro/cap x 150.000 capete= 15.000.000 euro, respectiv  73.900.500 lei

  • Un efectiv de circa 11.000 bivolițe

100 euro/cap x 11.000 capete = 1.100.000 euro, respectiv 5.419.370 lei

Cuantumul propus pentru ajutorul de stat este de 100 euro/cap bovină carne/bivoliță. 

Măsura are la bază prevederile pct. 62 din Comunicarea Comisiei Europene de modificare a Cadrului temporar de criză și de tranziție pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei.

Astfel, se va institui o schemă de ajutor de stat cu caracter temporar pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovinelor de carne și al bivolițelor din perioada 1 octombrie 2022 – 31 martie 2023, în contextul crizei provocate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, valabilă până la data de 30 iunie 2024, în scopul compensării pierderilor generate de creșterea prețurilor la furaje, combustibil și alte costuri.

Beneficiari ai schemei pot fi: crescători de animale - persoane fizice, persoane juridice, întreprinderi individuale sau familiale, persoane fizice autorizate,  precum și societăți agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare, care au în posesie permanentă bovine de carne și/sau bivolițe, înscrise în BND, în calitate de proprietar de animale şi/sau proprietar de exploatație.

Informații suplimentare

CONDIȚIILE DE ELIGIBILITATE :

  • Să dețină la data de 31 martie 2023 bovine de carne și/sau bivolițe cu vârsta de minimum 12 luni, în exploatație cu cod ANSVSA și/sau în exploataţiile asociaţiilor/cooperativelor/grupurilor de producători în care au fost transferate temporar, înscrise în BND;
  • Bovinele de carne și bivolițele pentru care se solicită ajutor de stat trebuie să fie înscrise/înregistrate în registrul genealogic al rasei, secţiunea principală sau suplimentară;
  • Existența, în ziua anterioară datei de începere a perioadei de depunere a cererii, a cel puţin 50% din numărul de bovine de carne și/sau bivolițe deținut la data de 31 martie 2023.

Valoarea totală care poate fi acordată pentru fiecare întreprindere care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole nu va depăși echivalentul în lei a 280.000 euro.

Cursul de schimb valutar euro/lei pentru calcularea valorii totale maxime / cuantumului este cel comunicat de Banca Națională a României la data de 1 august 2023, respectiv de 4,9334 lei/euro. 

Perioada de depunere este de 30 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, iar termenul de plată propus este 30 iunie 2024.

Fondurile provin de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2024.

Proiectul poate fi consultat aici: https://www.madr.ro/proiecte

Ameliorarea genetică a taurinelor ocupă un rol foarte important într-o fermă. Prin acest procedeu se aplică cele mai noi metode tehnico-ştiinţifice cu scopul modificării diferitelor populații de animale.

Acestea dobândesc față de ascendenți noi caracteristici superioare. Totodată, se obțin și creșterea potențialului productiv, îmbunătățirea fertilității, sporirea rezistenței la boli și la alți factori de stres și multe altele. În agricultură, această activitate are un mare interes social și economic vizează, inclusiv în țara noastră, îmbunătățirea efectivelor de taurine ce presupune întocmirea unor programe speciale care urmăresc o serie de obiective ce se pot materializa și la nivel de fermă.

Așadar, o țintă urmărită este sporirea numerică a efectivelor totale și matcă, prin coordonarea procesului de însămânțări artificiale.

Ameliorarea genetică se referă și la perfecționarea tehnologiilor de creștere și exploatare a animalelor, precum și la asigurarea unei furajări corecte, în conformitate cu cerințele de dezvoltare corporală și creștere a potențialului productiv. Se reduc pierderile din fermă prin morbiditate și mortalitate.

Reușita oricărui program de ameliorare implică mai multe condiții: posibilități de cazare și exploatare corespunzătoare, bază furajeră la nivelul cantitativ și calitativ impus prin obiectivele de sporire a producțiilor așteptate, stare de sănătate perfectă a animalelor supuse ameliorării, care să  asigure o bună dezvoltare a animalelor tinere, destinate reproducerii.

Reguli pentru creșterea efectivului de vaci

La nivel de fermă, un rol important îl are selecția tradițională, pe baza observațiilor/criteriilor cunoscute de crescători din tată în fiu. Spre exemplu, pentru selecția animalelor în scopul creșterii producției de lapte, este deosebit de importantă cunoașterea părinților atât pe linie maternă, cât şi pe linie paternă. Acest lucru este posibil dacă există o evidență cu date precise, referitoare la fiecare individ. În  fermă, controlul și evidența oficială a tuturor indicatorilor de producție, pe fiecare animal, constituie cea mai sigură modalitate de ierarhizare valorică a acestora, astfel încât vacile cele mai performante vor fi alese ca mame de tauri. Practic, alegerea vacilor de reproducție se referă fie la creșterea efectivului, fie la întinerirea mătcii, iar un fermier trebuie să țină seama de mai multe reguli.

De exemplu, animalele selectate să provină din părinți de mare valoare biologică, care pot transmite generației următoare însușiri morfo-productive valoroase. De asemenea, trebuie să se asigure un indice superior de spor al creșterii și dezvoltării în perioada dintre lunile a VI-a şi a XII-a de viață a animalelor vizate pentru selecție.

Sunt remarcabile pe plan științific rezultatele referitoare la rezolvarea unor aspecte de ordin metodologic fundamental aplicative, elaborarea și desfășurarea activității de selecție și a procesului de ameliorare a taurinelor. Dintre aceste rezultate fac parte (după Vasile Ujică – 1997):

  • cunoașterea stadiului actual de ameliorare şi a principalilor parametrii genetici la rasele de taurine crescute în țara noastră;
  • întocmirea unei metodologii de estimare a valorii fenotipice a reproducătorilor, de pondere a caracterelor de selecție, de estimare a determinismului genetic, de construirea a unor indici sintetici pentru ameliorarea concomitentă a mai multor caractere şi de elaborare a programului de ameliorare a raselor de taurine;
  • producerea taurilor consangvinizaţi și a unor linii sintetice cu însușiri valoroase;
  • testarea aptitudinilor raselor noastre pentru producția de carne;
  • introducerea în practica selecției a testului de paternitate și încurajarea cercetărilor de imunogenetică la taurine;
  • extinderea controlului oficial al producție şi a însămânțărilor cu material seminal congelat;
  • perfecționarea tehnicii de apreciere complexă a valorii de ameliorare a reproducătorilor – BLUP, Animal Model, Descrierea liniară, MOET, s-taur test etc.;
  • generalizarea sistemului de prelucrare computerizată a datelor de selecție ş.a.

Anca LĂPUȘNEANU

Lecții de la un tânăr crescător de animale de doar 33 de ani din localitatea Mihail Kogălniceanu, comuna Țigănași, județul Iași, care are un efectiv de aproximativ 100 de capete din rasa metis autentic românesc, dar și două măcelării, un fast food și un supermarket. Pe viitor, businessul său va lua amploarea pentru că ieșeanul vrea să investească și într-o sală de tranșare. Împreună îl vom cunoaște în cele ce urmează pe Lucian Duca.

Materie primă pentru măcelării

„Acesta este unul dintre cele cinci puncte de lucru pe care le avem. Eu împreună cu familia mea administrăm o fermă de văcuțe, două măcelării, un fast food și un supermarket. Ferma de văcuțe a luat viață în urmă cu cinci ani; ne-am gândit că avem nevoie de materie primă pentru măcelării datorită faptului că oamenilor de la țară le este foarte greu să crească animale. Astfel am ales să începem să ne creștem propriile animale, să avem pentru magazinele noastre. Practic, am început cu un efectiv de 10 capete adulte, iar în prezent avem un efectiv undeva la 100 de capete, rasa metis autentic românesc. Ne-am bazat pe o rasă mixtă de carne și lapte, pentru că lucrăm cu montă artificială și naturală, astfel avem o siguranță că vaca poate produce destul lapte pentru vițel. Media este între 15-18 litri/vacă/zi; ele produc destul lapte și atunci putem să adăugăm chiar 2-3 viței per văcuță“, specifică antreprenorul din Iași.

Cu vaca de carne este mai eficient de lucrat

Legat de desfacere, acesta are două măcelării, una se află în Târgul Obor Cârniceni, iar cealaltă se află în piața Nicolina din Iași.

„La aceste două puncte de vânzare lucrăm doar cu vită și porc, practic pentru asta este înființată firma, de a avea materie primă la măcelării. Pentru carnea de porc lucrăm cu un producător din Botoșani, efectiv căutăm ca totul să fie cât  mai autentic. Atât timp cât nu ai contact cu lactația este mai facil pentru că acolo este o muncă suplimentară. Am încercat și noi și am văzut că avem nevoie de mai mulți oameni, este vorba de igienă, și atunci ne-am zis că nu avem posibilitatea și timpul necesar; fiind cinci puncte de lucru trebuie să ne împărțim atribuțiile în afacerea de familie, de aceea am prefera să ținem animalele doar pentru carne, pentru viței. Lucrăm cu abatoare pentru că noi nu sacrificăm vaca adultă.“

Crescătorul a început să dea contur acestui business în perioada pandemiei, mai exact în 2020, dar acesta specifică că, după pandemie, practic și-a recuperat pierderile. Cum a făcut asta?

„Pentru că o bună perioadă de timp, în jur de 9 luni de zile, am făcut livrări la domiciliu cu carne proaspătă, am căpătat o marjă foarte mare de clienți“, mai adaugă acesta.

Sala de tranșare, următorul obiectiv

Tinerii de vârsta lui Lucian nu prea frecventează piața, dar încet, încet au început să înțeleagă că este mai sănătos să lucrezi cu producătorul local, specifică fermierul.

„În ceea ce privește planurile de viitor, ne dorim să ne înmulțim cu acest efectiv, dar în mare parte vrem să ne schimbăm pe o rasă doar de carne, deoarece în viitorul apropiat vom construi și o sală de tranșare pentru a putea produce, ambala produsul nostru, respectiv să vindem la o scară mai mare, iar atunci va trebui să avem și un efectiv mai mare de animale“, încheie Lucian Duca, crescător de animale din județul Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prin Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), efectuează plata ajutorului de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin, în anul 2022, în contextul crizei provocate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

Suma autorizată la plată este în valoare de 102.320.520,16 lei pentru un număr de 12.380 de beneficiari și se acordă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru solicitanții care au accesat această formă de ajutor de stat în conformitate cu prevederile O.U.G nr.3/2023 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin, în anul 2022, în contextul crizei provocate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

Cuantumul ajutorului de stat este de 73 euro/cap vacă adultă.

Valoarea totală a ajutorului ce poate fi acordată pentru fiecare beneficiar nu depășește echivalentul în lei a 250.000 euro, la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Națională a României, valabil la data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 3/2023.

Sumele primite prin alte scheme de sprijin finanțate de la bugetul de stat pe Secțiunea 2.1 - Cuantumuri limitate ale ajutoarelor, pct. 56, lit.a) din Comunicarea Comisiei Europene, se deduc din pragul maxim de 250.000 euro/beneficiar.

Investiția într-o fermă de vaci nu este nici ieftină, nici simplă, însă profitul se poate obține din creșterea bovinelor. Mai ales a raselor pentru carne, iar efortul este răsplătit pe măsură. De acest lucru s-a convins familia Ciot din Butea, județul Iași. Pentru a se dedica cu totul creșterii acestei rase de vaci de carne, familia Ciot a decis să renunțe la ferma de ovine pe care o avea și să pună bazele unei ferme Charolaise. Aceasta este o rasă ce-și are originea în Franța, este foarte apreciată pentru calitatea cărnii sale, pentru randamentul de creștere a vacilor și pentru capacitatea sa de a se adapta.

În comuna Butea, județul Iași, Andreea Ciot, o tânără de doar 14 ani, munceşte cot la cot cu adulţii la ferma de vaci Charolaise a familiei. Investiția a ajuns la cca 40.000 de euro.

„Timp de 25 de ani familia mea a avut în jur de 400 de oi, dar, în lipsa ciobanilor, am vândut oile. Ulterior, am cumpărat vaci Charolaise și am decis să continuăm cu ele neștiind ce ne va aștepta pe viitor! Am început cu această rasă în anul 2018, iar în prezent avem zeci de animale cu tot cu viței. Această rasă are o creștere mai rapidă și sunt mai rezistente la frig și nici nu sunt pretențioase. Sistemul de furajare constă în fân, lucernă, tain combinat cu porumb și orz. O astfel de investiție a costat cca 40.000 de euro. Planurile noastre de viitor constau în dezvoltarea fermei, iar peste 5 sau 10 ani ne vedem ferma foarte dezvoltată“, ne mărturisește Andreea Ciot, fiica lui Andrei și Iuliana Ciot din comuna Butea, județul Iași.

De ce merită să crești în România rasa de vaci Charolaise?

Merită spus că rasa Charolaise este apreciată mai ales pentru calitățile gustative ale cărnii.

Vacile adulte Charolaise ajung la o greutate medie cuprinsă între 800 și 1.100 de kilograme, în funcție de tipul de furajare. În ceea ce privește taurii aceștia au o greutate de circa 1.200-1.600 de kilograme.

Adaptabilitatea la condițiile de mediu

Ca orice animal, mutarea dintr-un habitat în altul necesită o perioadă de obișnuință cu noul mediu. La rasa de bovine Charolaise acest lucru se traduce în câteva zile, fiind capabilă de asimilarea noului mediu într-un timp scurt.

Alte avantaje importante ale rasei de vaci Charolaise

Bovinele sunt recunoscute ca bune mame, docile, ceea ce face ca problemele de sănătate la viței să fie la un grad minim.

De asemenea, asimilarea furajelor grosiere (paie, fân) este una ridicată, lucru care se reflectă și la capacitatea de îngrășre. În acest sens, și viteza de dezvoltare musculară este una bună în comparație cu alte rase.

Fătările la rasa de vaci Charolaise

Datorită programelor de selecție, vacile din această rasă au căpătat o capacitate deosebită pentru a avea nașteri ușoare într-un procent de peste 90%. Este un animal docil, astfel crescătorul nu va întâmpina probleme majore în privința fătărilor.

Intervalul între fătări este cuprins între 350 și 375 de zile (din octombrie până în primăvară), iar fătările gemelare pot apărea în circa 5% din cazuri.

Beatrice Alexandra MODIGA

George Racoltă, un fermier de 42 de ani din localitatea Berzovia, județul Caraș-Severin, a reușit să pună pe picioare de la zero o afacere de succes cu doar 40 vaci de lapte. A dezvoltat mica sa fermă cu bani munciți în străinătate, în jur de 600.000 de euro, iar în prezent laptele din ferma sa ajunge către oamenii din comună, dar și către consumatorii de la oraș. Tânărul provine dintr-o familie numeroasă, mamă, tată și cinci frați, toți băieți, iar copilăria cu multe neajunsuri l-a marcat peste ani, aspect care l-a motivat să își facă propria sa fermă, mărturisește crescătorul.

„Am crescut la sat și am avut neajunsuri, iar în copilărie eu și frații mei ne ocupam uneori și cu agricultura. După 18 ani fiecare era pe drumul său, iar în 2005 am acceptat invitația fratelui mai mare de a merge în Spania pentru a munci. Am muncit doi ani pe vapor în zona Tarragona, unde de fapt mi-a venit ideea de a cocheta cu agricultura. Mereu îi ziceam fratelui mai mare că mă întorc în România și am să-mi fac o fermă pentru a avea din ce trăi, eu și fiica mea. Fratele meu mă apostrofa și nu vedea niciun viitor în agricultură și în fermă, dar eu insistam să spun că peste 5 ani în România va fi aproape ca în Spania, acolo unde se câștigă din agricultură și unde există proiecte europene. În 2007, chiar și cu prețul sărăciei, am înștiințat șefii spanioli că voi pleca în România pentru a construi o fermă și pentru a mă înscrie la Facultatea de Drept, pe care am și finalizat-o. Împreună cu frații mei am cumpărat teren, am și arendat și am început să îl lucrăm. Era foarte dificil să obții ceva în anii 2007- 2010. Mereu rămâneam cu stoc de grâu și porumbul nu era căutat, suplimentam cu bani de acasă în fiecare an“, ne spune George Racoltă.

În 2013 a achiziționat primele cinci vaci, iar în opt ani a reușit să aibă un efectiv de 37 de vaci Bălțate Românești, rasă pură. „Suntem trei frați în această activitate și fiecare dintre noi lucrează câte 100 ha de teren. Avem în total 300 ha, proprietate și arendă, însă niciunul dintre noi nu a reușit să depună proiecte europene, am cumpărat utilajele prin leasing. Efectivul este alcătuit dintr-un taur, 26 de vaci-mame și 10 vițele. Fânul este adunat de pe 20 ha, obținem în medie circa 300 baloți, 400 kg fiecare, suficient pentru cele 5 luni de perioadă rece.“

Legat de nivelul unei astfel de investiții, până în acest moment este de cca. 600. 000 euro. „În fiecare an ferma crește. În prezent aceasta valorează cca 600.000 euro, iar eu nu mă gândesc nicio clipă să renunț, ci dimpotrivă, să îmi ating obiectivul, respectiv să ajung la un efectiv de 100 de capete vaci și 150 ha de teren proprietate privată“, ne spune tânărul.


„Câștigurile nu vin peste noapte, iar o astfel de fermă se ține cu sacrificiu și sănătate. Ar fi indicat ca tinerii să fie susținuți de familie, să fie ajutați necondiționat și să încerce să facă proiecte europene, să stea în țara lor și să cunoască partea bună a acestui sector. Clar nu-i un drum ușor în vremurile pe care le trăim. Carburanții sunt scumpi, inputurile scumpe.“ –  afirmă George Racoltă


Beatrice Alexandra MODIGA

După muncă, și răsplată...

Ovidiu Nan este un fermier din satul Bod, aflat în apropierea Brașovului. La ferma sa există în jur de 200 de vaci, dintre care 90 sunt vaci tinere și 110 sunt vaci de lapte, care produc aproximativ 1.200 litri zilnic. De 18 ani, toată producția este vândută unei companii de produse lactate, iar mașinile de colectare preiau producția zilnic.

Instalațiile de muls sunt esențiale

În anii ’90, fermierul lucra la CAP alături de părinții săi. Pe atunci închiriase locul pe care acum se află actuala fermă de familie. În momentul în care a devenit proprietar, au fost necesare investiții. A fost pentru prima dată când Ovidiu a apelat la credite pentru a cumpăra terenuri și cele 20 de vaci care au stat la baza afacerii. În timp, profitul a fost reinvestit în utilaje de lucrat pământul și astăzi ferma lui Ovidiu Nan este în plină dezvoltare și există așteptări de creștere a producției de lapte. Lipsește însă forța de muncă. „Nu putem face față procesării și distribuției. Sunt doar eu cu familia, fiicele sunt toate trei la școală. Am avut și oi, dar le-am vândut pentru că nu am găsit oameni cu care să lucrăm.“

Dacă pentru noi laptele este un produs pe care îl cumpărăm din orice magazin alimentar, pentru fermieri laptele se traduce în ore de muncă.

E problema pe care o întâlnesc mulți proprietari de animale. Ovidiu Nan a găsit o rezolvare, și anume investiția în instalații de muls.

Astfel se câștigă timp, iar munca angajaților este făcută de un aparat. „Mulgem 100 de vaci în 2 ore și jumătate. Procedura la 10 vaci durează între 10-15 min“, ne explică doamna Cristina, soția fermierului.

Baltata Romaneasca

Fluxul tehnologic al laptelui

Ovidiu Nan a investit alte câteva mii de lei în generator, în două aparate de muls automate, dar și în aparatură de răcire a laptelui.

De regulă, procesul tehnologic de fabricare a laptelui de consum începe imediat după muls, când este supus unor operații de condiționare, urmate de prelucrarea propriu-zisă.

„În momentul în care s-au colectat 20 de litri de lapte, printr-o pompă se transportă în camera de răcire, în tanc“, spune doamna Nan. Păstrarea calității inițiale a laptelui este foarte importantă. Sunt necesare anumite operații care se aplică din momentul mulsului și până la prelucrare, aici fiind incluse filtrarea, răcirea, păstrarea la temperaturi scăzute și transportul în vase izoterme.

Filtrarea laptelui este și ea obligatorie. Pentru că, în funcție de condițiile de igienă în care se realizează mulsul, pot pătrunde impurități în laptele proaspăt, cu consecințe asupra calității sale. Strecurătorile folosite în mod uzual la filtrarea laptelui sunt site metalice cu 3-4 straturi de tifon, rondele de vată sau materiale filtrante.

O atenție deosebită se acordă și răcirii laptelui. Temperatura acestuia are la mulgere valori cuprinse între 32-35 grade C, iar compoziția sa chimică constituie un mediu extrem de favorabil dezvoltării microorganismelor. Răcirea imediată după muls are ca scop oprirea dezvoltării microorganismelor până la anumite limite considerate acceptabile. Păstrarea laptelui e făcută în tanc izoterm la temperatură scăzută, optim între 4-6 grade C.

Trendul culturilor în „Țara cartofului“

Chiar dacă județul Brașov s-a remarcat în trecut la culturile de cartofi și sfeclă, trendul este acela de a se cultiva grâu și porumb. Obiceiul marilor producători din Brașov este acela de a se baza pe culturi principale: cartof, porumb, grâu, care înlocuiesc tot mai des sfecla de zahăr. „Porumb am în jur de 100 ha, jumătate îl folosesc pentru furaje în fermă, iar restul este direcționat spre vânzare. Grâu, în jur de 20 de ha, iar la cultura sfeclei de zahăr am mai scăzut din suprafață. Când aveam Fabrica de Zahăr la Bod, și mergea bine, am avut și 40 ha cultivate cu sfeclă. Acum am renunțat, am undeva la 15 ha. În ceea ce privește producția de porumb, în primăvară a fost foarte rece, s-a semănat porumbul mai târziu și cultura a staționat. Cu toate acestea, sunt producții bune. Eu am colectat 10 tone la hectar“, spune domnul Nan.

Datele Institutului Național de Statistică spun că România, comparativ cu unele State Membre ale Uniunii Europene în anul 2020, la porumb boabe s-a situat pe primul loc la suprafața cultivată și pe locul doi la producția realizată, după Franța; la floarea-soarelui pe primul loc atât la suprafața cultivată, cât și la producția realizată; la grâu pe locul patru la suprafața cultivată după Franța, Germania și Polonia și pe locul șase la producția realizată după Franța, Germania, Polonia, Spania și Italia; la cartofi s-a situat pe locul patru la suprafața cultivată după Polonia, Germania, Franța și pe locul șase la producția realizată după Germania, Franța, Olanda, Polonia și Belgia.

Anca LĂPUȘNEANU

Nu sunt puțini românii care, după ce au muncit ani buni în străinătate, se întorc în țară și investesc aici. De aceea vă prezentăm și povestea fraților Sima, Cristian și George, din localitatea Surduc, județul Sălaj. Aceștia au părăsit Italia pentru ridica de la zero o fermă mixtă de animale. Frații Sima au început cu câteva ovine și bovine din rasa Holstein și Bălțată, iar în prezent se mândresc cu un efectiv destul de mare adunat în ograda lor.

„În această activitate suntem doi frați, Sima Cristian și George. În momentul de față avem o fermă de vaci de lapte cu 100 de capete, dar am început să lucrăm în zootehnie în 2005 cu o altă specie, și anume oaia. O lungă perioadă de timp am lucrat în Italia, iar cu banii strânși am zis să încep un business în agricultură. Astfel am ajuns să achiziționez 200 de oi, în martie 2005. Totodată, lucrăm în jur de 100 ha de teren, avem o suprafață de 25 ha pe care o cultivăm cu porumb siloz, în jur de 25 ha cu lucernă, restul porumb boabe. În ceea ce privește  alegerea rasei, pot spune că rasa Holstein este deosebit de productivă, dar în același timp și foarte sensibilă. În cazul fermelor cu vaci de lapte este într-adevăr o muncă foarte solicitantă, dar ai avantajul că primești banii pe lapte în fiecare lună. Rația de hrană a animalelor din ferma noastră este alcătuită din fân de lucernă, siloz de porumb, șrot de soia, șrot de floarea-soarelui și rapiță“, ne spune Cristian Sima.

Pentru că mulți fermieri asociază termenul de cooperativă cu regimul comunist care i-a forțat să cedeze pământurile și animalele statului pentru ca apoi să le exploateze în comun în așa-numitele cooperative agricole de producție construite după model sovietic, după 1990 asocierea în agricultură a avut un start extrem de dificil. Așa că mulți proprietari de terenuri agricole au preferat să le dea în arendă decât să se asocieze. Ce-i drept, în prezent lucrurile au început să se schimbe și cu ajutorul fondurilor europene. Cooperativele agricole sunt o alternativă viabilă pentru facilitarea obținerii de fonduri europene și tot mai mulți români au reușit să treacă peste prejudecățile legate de asociere și au ales să se asocieze pentru a-și asigura continuitatea pe piață. Principalul factor pentru care mulți fermieri s-au asociat îl constituie, așa cum am menționat, accesul la fonduri europene, prin Planul Naţional de Dezvoltare Rurală. Cooperativele au avut anumite avantaje în privința punctajului şi au putut accesa bani nerambursabili la o valoare de până la 90% din investiție. Așa și-au asigurat dezvoltarea mai rapid. De altfel, în ultimii ani fermierii s-au asociat şi pentru a-şi vinde marfa. Așadar, tinerii agricultori și fondurile europene încep să schimbe această paradigmă. Frații Sima au ales, de asemenea, să adere la o asociație. „În prezent, facem parte și dintr-o cooperativă agricolă – Cooperativa Bovis Someș, care are în jur de 40 de membri și care a fost înființată în anul 2005. Prin intermediul ei livrăm laptele către un procesator. Am ales să fac parte din această cooperativă pentru a rezista și a merge mai departe, dar și pentru că aveam anumite avantaje în momentul achiziționării diverselor inputuri. Legat de investiția în fermă, aceasta se ridică la câteva sute de mii de lei, dar am început totul de la zero. Am fost nevoiți să cumpărăm terenul, să facem planul urbanistic zonal și după construire“, a adăugat Cristian Sima.


„Anul 2020 a fost mulțumitor, dar 2021 pare mult mai greu pentru că toate s-au scumpit. În plus, din perspectivă agricolă a fost un an cu mai multe probleme din cauza faptului că a plouat foarte mult.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Artificializarea excesivă a sistemelor de creştere practicate în fermele de vaci de lapte şi, în special, tehnologiile de creştere a viţeilor în perioada de alăptare pot conduce la instalarea unor comportamente anormale precum suptul încrucișat (nenutritiv), fenomen întâlnit la viţei, şi viciul suptului (galactofagia), întâlnit la vacile adulte.

Vițeii care manifestă o activitate intensă de supt încrucişat înainte de înțărcare, de regulă, vor continua manifestarea acestor stereotipii şi în viaţa de adult.

Alăptarea la găleată, fără tetină, la viţeii sugari crește riscul de supt nenutritiv, acest fenomen fiind favorizat de administrarea unor cantităţi reduse de lapte şi/sau de nesatisfacerea instinctului pentru supt al viţeilor. În cazul viţeilor, suptul încrucişat vizează zone ale congenerilor precum: urechi, bot, cordon ombilical (cu predilecţie), regiunea ugerului, regiunea scrotului etc.

Există o serie de factori favorizanţi pentru apariţia acestui comportament anormal la taurinele adulte, precum: deficienţele nutriționale, calitatea precară a furajelor (de exemplu furaje mucegăite), tipul de hrănire (ad libitum sau restricţionat), dimensiunea frontului de furajare, densitatea în energie a raţiei, sistemul de întreţinere şi rasa vacilor. În ceea ce priveşte sistemul de întreţinere, incidenţa animalelor care prezintă această tulburare de comportament este mai ridicată în cazul întreţinerii libere decât în cazul întreţinerii legate, gradul de interacţiune dintre animale fiind mai mare în cazul întreţinerii libere.

În ceea ce privește diferențele de rasă, viciul suptului este mai frecvent la rasele mixte şi hibrizii raselor de carne (de exemplu rasa Simmental şi hibrizii Angus x Holstein având cea mai mare incidenţă raportată) şi mai puțin frecvent întâlnit la rasele specializate pentru producţia de lapte (de exemplu Jersey şi Holstein-Friză).

Implicaţii

În fermele de vaci de lapte, viciul suptului poate duce la pierderi economice considerabile din cauza reducerii producţiei de lapte muls și a instalării mastitelor la vacile supte. Vacile care prezintă acest comportament anormal pot consuma până la 40-60 kg de lapte/zi. Conform Milk Market Observatory (2021), preţul unui kilogram de lapte în România este 0,3 euro (1,49 lei), aşadar se poate înregistra o pierdere de la 12 euro (59,60 lei)/zi până la 18 euro (89,40 lei)/zi.

Mai mult, s-a dovedit faptul că viciul suptului la juninci şi viţele poate provoaca mastita datorită deschiderii canalului mamelonar, astfel bacteriile pot pătrunde până în părţile superioare ale ugerului, saliva vacilor reprezentând un mediu propice pentru multiplicarea bacteriilor. Prin viciul suptului, poate avea loc iniţierea unei secreţii lactate timpurii la juninci şi vacile aflate în repaus mamar, fapt ce compromite calitatea colostrului în momentul fătării.

Cercetări derulate în Olanda şi Germania sugerează existenţa unui determinism genetic transmis pe cale paternă în ceea ce privește viciul suptului, precum şi o influenţă mai redusă a vacii mame asupra dezvoltării acestei stereotipii la viţei.

Nu este elucidat de ce vaca suptă nu se îndepărtează și nu loveşte cu piciorul. O posibilă cauză o constituie eliberarea de oxitocină care are loc în timpul suptului, hormon care la rândul său modulează comportamentul și tabloul hormonal al vacii (de exemplu un nivel plasmatic mai redus al hormonilor de stres, precum cortizolul).

Fenomenul de galactofagie are o incidenţă de 1-5% în fermele de vaci de lapte, în funcţie de tehnica de creştere şi exploatare aplicată.

Tratament

Pentru a reduce galactofagia au fost dezvoltate mai multe metode, care au cel mai adesea scopul de a provoca un comportament de evitare la animalul care este supt.

Cea mai frecvent utilizată metodă este reprezentată de aplicarea unor inele nazale cu striaţii, aşa-numitele inele anti-supt. Aceste inele produc disconfort vacii supte, determinând-o să lovească cu piciorul și astfel va evita activ să fie suptă. Eficacitatea acestei metode este de cca 50-60%.

Viciul suptului poate fi descurajat şi prin utilizarea de substanțe cu gust amar, care se aplică pe ugerul vacilor, acest lucru nefiind recomandat deoarece îngreunează efectuarea igienei ugerului la muls.

În special la vacile care se autosug se recomandă utilizarea unor suspensoare ale glandei mamare, astfel încât animalului să nu îşi poată consuma producţia de lapte.

Au fost testate diferite proceduri chirurgicale ale limbii vacilor pentru a stopa galactofagia, intervențiile chirurgicale având în special menirea să reducă lățimea limbii sau să formeze o crestatură, care împiedică animalele să-și rostogolească limba pentru a apuca mamelonul (practică întâlnită în special la bubaline). Cu toate că aceste tehnici au o eficacitate de 100%, au fost raportate complicații precum infecții la nivelul limbii, probleme în consumul hranei şi scăderea semnificativă a producţiei de lapte, acest tip de intervenții fiind condamnabile din punct de vedere etic.

O soluţie radicală este reprezentată de reformarea animalelor care cauzează astfel de probleme în efectiv.


Măsuri pentru prevenirea viciului suptului:

  • Alăptarea viţeilor sugari la găleţi prevăzute cu tetină;
  • Cazarea viţeilor în cuşti individuale pentru primele 21 de zile de la fătare;
  • Asigurarea spaţiului necesar pentru mişcarea viţeilor în aer liber (minimum 4-5 m2/cap);
  • Accesul vițeilor la hrană diversificată încă din perioada alăptării (fânuri, concentrate, paie, turbă, blocuri minerale);
  • Evitarea înţărcării timpurii a viţelelor de înlocuire (minimum 90 zile);
  • Asigurarea în raţie a unui nivel de energie care să acopere necesarul pentru funcţiile vitale şi susţinerea producţiei de lapte, precum şi a unui procent de celuloză în raţie de minimum 20%;
  • Relotizarea poate constitui o modalitate eficientă de a reduce prevalenţa viciului de supt pe termen scurt.

Mădălina MINCU

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că începând de miercuri, 15 septembrie 2021, demarează autorizarea la plată a ajutorului de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin, în anul 2021, în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19, în conformitate cu OUG nr.58/2021.

Suma totală autorizată la plată este de 225.529.364,50 lei din care:

  • pentru efectivul de bovine - 700.117,60 lei
  • pentru cantitatea de lapte - 829.246,90 lei.

Valoarea ajutorului de stat se calculează pentru fiecare beneficiar în funcție de numărul de capete de bovine eligibile la care se poate adăuga și valoarea calculată în funcție de cantitățile de lapte, în tone, produse și valorificate, eligibile până la concurența plafonului de 225.000 euro la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Națională a României, valabil la data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență.

Cuantumul stabilit pe cap de animal este în valoare de 140,37 lei iar cuantumul pe tona de lapte este de 541,87 lei.

Precizăm că au fost depuse 93.618 cereri iar în urma verificărilor administrative efectuate a rezultat un număr de 93.005 cereri eligibile pentru un număr total de 1.301.561 capete animale eligibile și o cantitate de lapte eligibilă de 79,039.708 tone.  

Plafonul total alocat este de 225.537.713,79 lei, repartizat astfel:

a) 182.708.014,97 lei pentru efectivele de bovine cu vârsta de minimum 16 luni la data de 31 ianuarie 2021, la care se pot adăuga efectivele de bovine cu vârsta de minimum 7 luni la data de 31 ianuarie 2021;

b) 42.829.698,82 lei pentru cantitatea de lapte valorificată în luna ianuarie 2021.

Sursa: apia.org.ro

 

Fermierul Vasile Tofeni, în vârstă de 46 de ani, din Dumitra, o comună din județul Bistrița-Năsăud, crede în ideea de fermă familială. Chiar el a înființat în anul 2000, o mică fermă de vaci din rasele Bălțată românească și Holstein, aduse din Olanda.

„De mic copil am lucrat la o fermă de vaci în comuna Dumitra și așa am ajuns să îndrăgesc animalele, în special vacile de lapte. În anul 2000 mi-am cumpărat primele două vaci, le-am înmulțit până am ajuns la un efectiv de 15 vaci. În anul 2017, prin intermediul programului Ajutor de minimis pentru achiziția de vițele/juninci, am mai achiziționat încă 10 juninci gestante din Olanda. Iar de atunci le-am tot înmulțit și în prezent am un efectiv de 60 de capete, respectiv 40 de mame și 20 de juninci. Rasa Holstein cu origine din Olanda este sensibilă și greu de adaptat în România, dar am reușit cu eforturi mari să îngrășăm vacile într-un mediu nou. Printre ele mai avem 5 capete din rasa Bălțată românească, o rasă ușor adaptabilă mediului nostru.“

Crescătorul spune că este mulțumit de rezultate, iar cheltuielile sunt recuperabile. „Le furajăm cu siloz de porumb, lucernă verde, făină de mălai, făină de grâu, premixuri și cu o gamă variată de șroturi (șrot de floarea-soarelui, rapiță și soia). O rație are cu aproximație 50 kg de siloz porumb, 8-10 kg de șroturi/ cap de animal, și mă costă în jur de 28 lei/cap de animal/zi. Producem doar lapte pe care îl predăm la un procesator, la prețul de 1,5 lei/litru. Această afacere este profitabilă, dar cere multă investiție și muncă. Pe viitor vreau să ajung la un efectiv mai mare de animale“, mai spune Vasile Tofeni.

Beatrice Alexandra MODIGA

Deși aceste cuvinte ar părea răstite, fermierul Mazăre din Întorsura Buzăului le-a rostit cu un ton resemnat, tremurat și blând. Ca pe o sentință implacabilă rostită către cei mai iubiți dintre oameni. De undeva de pe strada Primăverii, de la polul frigului românesc, acolo unde 23 de vaci sunt hrănite cu fân, siloz și multă iubire.

Valea Crivina, unde era moara lui Mazăre, a ajuns acum strada Primăverii nr. 16

Acum 300 de ani, un om înstărit din Prejbea, o localitate învecinată, care avea ciurda de vaci la păscut în acest loc, a hotărât să facă o moară acolo. Apoi a dat de zestre moara fetei sale care s-a căsătorit cu Andrei Mazăre. O moară de piatră pe apă, antrenată de o roată având cupe din lemn. Gheorghe Mazăre nu a mai prins moara în funcțiune. A asistat însă la demontarea ei. Iar în curte mai sunt câteva pietre de moară de diferite mărimi, așa ca un fel de masa tăcerii. Ca la mai toate morile din acea perioadă mai găseai și câte un teasc pentru stoarcerea uleiului din semințe sau miez de nucă. Peste ani, teascul, de care nimeni nu a mai avut nevoie de când a apărut uleiul de floarea-soarelui, l-a achiziționat Răzvan Ciucă, inițiatorul și ani de zile directorul Muzeului Național al Agriculturii din Slobozia. Acum poate fi văzut alături de exponate din toată țara de cine mai vrea să știe ceva din istoria agriculturii românești. Acolo unde, în curând, va ajunge și ultimul țăran.

Iată cum după 300 de ani de morărit, chiar dacă moara nu mai există de o jumătate de veac, lumea numește acest loc tot moara lui Mazăre.

Creșterea vacilor de lapte este tradițională în familia Mazăre

La fel ca și creșterea oilor și a porcilor. Rămânea ceva uium de la moară și trebuia folosit. Pe atunci lanțurile scurte erau realitate și nu dădea nimeni bani ca să se înființeze. La fel și integrarea producției pentru obținerea unui profit (valoare adăugată, cum se spune acum). Nici comuniștii nu au reușit să rupă tradiția. Dar se pare, cel puțin așa ne spune fermierul, că ar putea fi ultimul din familie care se va mai ocupa cu această activitate, deși a construit acum 3 ani grajdul cu gândul de a-l lăsa copiilor lui. Acum fata lucrează pentru o firmă de construcții cu acționari canadieni, ca proiectant. A absolvit Facultatea de Design de Produs și Mediu din Brașov. În week-end, fiica vine și mulge vacile. Știe rostul ca și băiatul, care s-a ocupat îndeaproape de bunul mers al fermei. Când am ajuns acolo tânărul fermier se angajase deja ca inginer silvic și era în instructaj la Holtzindustrie Schweighofer, fabrica de cherestea din Recea, deși își vedea viitorul ca fermier și viitor proprietar de pensiune agroturistică. Au făcut și iazuri cu pește. În plus, locul e așa de generos încât „boierii de la București“ s-ar bucura de câteva clipe de liniște.

Gheorghe Mazăre are 23 vaci, peste 30 de oi și o filozofie aparte

Mi-a plăcut să-l ascult pe acest fermier. Chiar și atunci când se văita nu arăta cu degetul spre nimeni. Nu a suduit politicienii, nu a aruncat cu invective în cei de la APIA care or să-i taie 1 ha de la plată pentru că a avut îndrăzneala să refacă pășunea într-un loc de unde a scos ceva pietriș spre a aranja groapa pentru siloz. A întors cei 5 ari ca să pună lucernă și teledetecția a surprins loc arat în pășune și l-au penalizat. Acel hectar înseamnă 7% din suprafața de 15,5 ha eligibile pe care o administrează. Mai folosește încă vreo 15 ha luate cu arendă, dar „la negru“. Adică, proprietarii își iau subvenția și el le mai plătește 400 lei/ha. „Nu vor să facă contract de arendă, dar nici să-l lucreze nu vor“, spune Gheorghe Mazăre.

Vacile cu lapte au o medie a producției de 15 l. Sunt 17 la număr, toate în COP, iar 13 sunt eligibile pentru sprijinul voluntar cuplat. „Dacă ne vor mai da ceva. Că nici să mă împrumut nu mai îndrăznesc. În mai mi se termină și silozul și o să mut vacile în ferma de vară“, mai spune fermierul. Deși o să fie greu și cu iarba din cauza secetei. „Am intrat în toamnă cu secetă, iarna asta a dat doar un pospai de omăt, iar primăvara, în ultimii ani, nu mai vrea să plouă și sunt temperaturi de vară“, spune îngrijorat fermierul de pe strada Primăverii nr. 16. Ca un amănunt colorat, de acolo, de pe pășunea de vară, până anul trecut când a cumpărat un tractor, transporta laptele cu un măgăruș cu teleguță până la tancul de răcire. Au cumpărat și utilaje în speranța că zootehnia va avea vremea ei. „Nu găsești pe nimeni să vină la vaci. Țiganii sunt înscriși la ajutorul social și ne numesc «români proști» pentru că muncim și mirosim a balegă. Iar procesatorii iau laptele pe te miri ce“, mai spune Mazăre. Dar și-au pierdut încrederea. Procesatorul, Milcov Sărămaș îi dă iarna 1,2-1,1 lei/l de lapte, iar vara scade prețul de achiziție și la 0,7 lei/l. „Nici să mori, nici să trăiești. Doar atât cât să agonizăm!“, spune unul din ultimii țărani ai României. Au cumpărat și tanc de răcire de 750 l, iar din 2006 și-au făcut întreprindere familială. Ca să intre în rândul fermierilor europeni!

Au încercat să facă un grup de producători

De fapt, acesta a fost momentul în care au trecut la forma de organizare persoană juridică. S-au ales cu câteva seminarii și tot felul de promisiuni. Și cu dări către stat, în timp ce majoritatea producătorilor de lapte din zonă nu au societăți deschise. Din păcate, inițiativa a decedat în fașă. Ba chiar înainte de a fi înfășată. Gheorghe Mazăre este deschis asocierii pentru că este convins că uniți ar reuși să negocieze un preț mai bun. Ar suna și fumos un grup de producători de lapte din orașul Întorsura Buzăului. Mai ales că o parte din pășune, respectiv primii 60 m, face parte din intravilan. Dar cel mai mult teren îl are arondat la comuna Sita Buzăului. Tot plătește aproape 1.200 lei impozit anual pe proprietăți.

Fermierul de 57 ani povestea, cu anume umor, de încercările celor de la județ, dar și ale celorlalte autorități locale în a convinge lumea că e mai bine să se asocieze. Sau cum să acceseze fondurile europene etc. Mazăre a spus că mai toți încheiau așa: „în mare cam așa se pun lucrurile“; în schimb, spune fermierul, „pe noi ne mănâncă lucrurile astea mai mici și imposibil de dus la un capăt“.

Toate animalele din curte stau la mângâiat

Ca într-un basm urban scroafa tânjește după mângâiere. A fătat de trei ori și au vrut să o vândă, dar nu a cumpărat-o nimeni. Cred că avea peste 300 kg. „Știu că pare așa frumoasă viața la țară atunci când oamenii o privesc câteva minute“, spune cu un zâmbet de ascet urmașul morarilor din Valea Crivina. Și nu pot să-i spun decât că îl înțeleg (la un moment dat aveam aproape 10 vaci în curtea mea de la țară și visam să fiu fermier).

Acum îi pare rău că nu a acceptat să se întoarcă la fostul UFET, acolo unde a cumpărat un austriac. A avut o ofertă și de la școală să se angajeze ca maistru la instruirea practică. Dar el deja se hotărâse să înmulțească animalele, așa cum au făcut-o de-a lungul veacurilor strămoșii săi. Își aducea aminte de bunicul său care a fost prizonier de război la Marea de Azov în a doua conflagrație mondială. A lipsit mulți ani de acasă. O perioadă a fost în lagăr. Apoi a fost eliberat și a mers din sat în sat, din casă în casă, până a rămas o perioadă la un om înstărit care avea și vaci, dar și o prisacă. Acolo a învățat să îngrijească albinele și a adus această îndeletnicire și la Valea Crivina. Abia de acolo a reușit să trimită o scrisoare în țară, după 6 ani, și să primească și el vești de acasă. Când a adormit cu scrisoarea lângă el boierul a putut citi în aceasta că familia lui Nicholas avea 18 vaci acasă. A doua zi i-a zis: „Nicholas (așa îi spunea boierul de origine germană), tu ai mai multe vaci ca mine“, apoi l-a ajutat să ajungă acasă. De acolo a învățat să folosească stupii cu rame de lemn și să se ocupe de selecția vacilor.

Nimic din ce am văzut în această fermă nu e fals sau kitch. Nici peretele grajdului pe care erau expuse joagărele devenite inutile în prezența motoferestraielor, niciun fel de sculptură naturală căreia fermierul nostru i-a spus „Cumințenia pământului“ (ca un apropo la subscripția publică). Poate într-o zi acest lemn de alun crescut prin lemnul de salcie frumos lustruit și lăcuit va salva ceva din rusticul amestecat cu gândul bun al acestei frumoase familii de țărani români din această zonă binecuvântată de Dumnezeu.

Gheoghe Mazăre va continua să se trezească când lumea din oraș doarme și să se culce când toți ceilalți locuitori visează deja. Nu pentru bani sau bogăție. Ci pentru că așa i-a cântat cucul!

Tudor CALOTESCU

Una dintre cele mai moderne şi de succes ferme de vaci din ţară se află la Curtici, în judeţul Arad, administrată de Tăşedan Alexandru, un tânăr de 30 de ani, absolvent al Facultăţii de Zootehnie din Timişoara. Ce rase de vaci deţine, dar şi ce planuri de viitor are ne spune chiar el în interviul acordat.

Rep.: Cum aţi ajuns să vă ocupaţi de creşterea vacilor, de la ce efectiv aţi pornit şi ce efectiv numără ferma în prezent?

Tăşedan Alexandru: Ferma noastră a luat fiinţă în 2009, an în care am inaugurat cu adevărat ferma de la Curtici pentru că până atunci eram acasă, în sat, unde povestea a şi început. La vârsta de 7 ani, bunicii mei au cumpărat o viţeluşă pentru a fi sacrificată cu ocazia Crăciunului. La insistenţele mele, s-au hotărât ca ea să nu fie sacrificată. De aici încolo începe povestea cu o viţică, după care ea a fătat tot o viţeluşă pe care am păstrat-o. Timpul a trecut, am ajuns la liceu, bineînţeles unul de specialitate, de unde am diploma de tehnician veterinar. La scurt timp trebuia să ne hotărâm dacă povestea mea trece de la hobby la o afacere, doar că efectivul era deja mare pentru spaţiul disponibil la bunici acasă. Aşa că împreună cu familia am cumpărat o parte din fostul CAP din Curtici, unde au şi început lucrările de modernizare din anul 2008 până în octombrie 2009. Am plecat la drum cu 9 vaci din grajdul bunicilor, azi având un efectiv de 265 de bovine şi deţinem 3 rase: Bălţată Românească, Holstein şi Brună. În acest moment livrăm la o fabrică din Timiş şi prin automatele proprii ale fermei. Ferma este compusă din ferma de vaci şi partea vegetală. La momentul de faţă lucrăm peste 600 ha în judeţul Arad; o parte din teren va fi păşune, unde vom popula cu vacile de carne.

Rep.: Ce puteţi să ne spuneţi despre sistemul de furajare folosit pentru un efectiv atât de numeros?

T.A.: Furajăm pe grupe de producţii, respectiv pe trei grupe de lactaţii. Grupa cu producţii mari, formată în general din vaci trecute de 5,5 luni de gestaţie şi grupa de recent fătate, unde vacile stau aproximativ 60 de zile de la fătare. Folosim în raţii fân de lucernă, paie, siloz porumb, semifân, lucernă, siloz lucernă, şrot de germeni de porumb, şrot rapiţă, premixuri, grăsimi, sare, melasă.

Rep.: Aţi făcut un calcul până în prezent, cam cât ajunge o astfel de investiţie?

T.A.: Investiţiile într-o fermă de vaci de lapte nu se opresc niciodată, astfel că nu poţi spune o sumă deoarece complexitatea tehnologiei din fermă diferă de la caz la caz. Oricum, vorbim de sute de mii de euro doar pentru partea de zootehnie, fără să luăm în calcul partea vegetală, fără de care nu poţi avea tehnologie.

Rep.: Din propria experienţă de până acum, ce sfaturi recomanzi celor care doresc să investească într-o asfel de fermă?

T.A.: Sfatul meu ar fi să se gândească bine dacă vor să facă asta, dacă au o bază furajeră, pentru că nu poţi avea vaca de lapte fără o bază furajeră, nu poţi cumpăra silozul sau fânul pentru că nu va fi rentabil. La fel, trebuie să fie o pasiune nebună, un sacrificiu asumat, iar mai departe vin de la sine, însă vaca de lapte este ca şi un copil mic, mereu trebuie să fie acolo 24/24 de ore.

Rep.: Cum vedeţi ferma aceasta peste 5 sau chiar 10 ani?

T.A.: Avem în plan construirea unui nou grajd complet robotizat, de la furajare până la muls, scos dejecţii, pentru că, după cum ştim noi, fermierii, nu mai există forţa de muncă, iar acest aspect ar duce un plus mare fermei. Noi deţinem în acest moment 6 grajduri, sunt model CAP, însă pentru producţii bune şi un confort sporit le vom păstra doar pentru tineret, astfel încât vacile cu lapte să beneficieze de ce este mai bun. În rest, am planificat ca în acest an să începem cu 50 de vaci de cane Angus şi ceva diferit faţă de ceea ce am făcut până acum, 2.000 de găini ouătoare. Pe lângă aceasta, tot în acest an vom începe construcţia la fabrica de peleţi, unde vom produce peleţi pentru uz intern şi contractări externe.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermierul Florin Bogos din satul Podolenii de Jos, comuna Cozmeşti, judeţul Iaşi, crede de o viaţă de om în ideea de fermă familială. Are chiar el una, pe un deal din satul natal, respectiv un efectiv de 40 de vaci din rasa Bălțată românească.

„Eu m-am apucat de creșterea vacilor de mic copil, fiind o îndeletnicire transmisă din tată-n fiu la noi în familie. Nu am avut din prima această rasă, am luat de la cineva o junică și așa le-am tot înmulțit. Creștem aceste animale în familie, deocamdată doar eu cu soția; băieții sunt plecați, unul la facultate, iar celălalt la liceu. Mai avem ajutor de la copii, la sfârșit de săptămână, când vin acasă; fără ei ar fi greu. Aici în sat mai este un frate care are un efectiv  mai mare, dar la el forța de muncă e mult mai mare, un altul este în Podolenii de Sus; și el are un efectiv destul de numeros. An de an luăm subvenția de la APIA, dar e mică, mai mult de 500 lei nu s-a dat niciodată“, ne spune crescătorul ieşean.

Toturor celor din comuna Cozmeşti care au animale primăria le-a concesionat un imaş, o suprafaţă de 49 ha, unde pasc toate animale, mai spune Florin Bogos. „Am ceva teren arabil, am mai luat și în arendă, dar anul acesta nu s-a făcut absolut nimic, doar în jur de 1.000 kg de porumb. Noroc cu terenul concesionat de primărie! În acest moment nu aș da la nimeni sfatul să se apuce de creşterea animalelor. E greu să mă pronunț; dacă nu ești de mic crescut cu așa ceva este greu. Trebuie să aibă în primul rând teren pentru a avea cu ce face furajele.“

Pentru familia Bogos este dificil să distribuie produsele deoarece soții spun că se află într-un sat la marginea județului, departe de pieţele cheie. „Eu le mulg doar o singură dată în zi, dimineața, îmi dau în jur de 7 litri/cap de vacă la mulsoare, dar am zile când nu mulg niciuna, în funcție de cerințe. Facem brânză scoaptă, cum se spune, dar și caș, pe care le vindem la piață în Cozmești, dar cerere este mică pentru că la noi în sat este lume puțină. Nu avem posibilitatea de a ajunge și în alte piețe din alte localități, fiind producător mic... pentru noi nu merită să aprovizionăm alte piețe, aș spune că este ceva complicat, ne trebuie transport, suntem prea departe și de Răducăneni, de Iași nici nu mai spun“, încheie fermierul Florin Bogos.

Beatrice Alexandra MODIGA

Alin Nicușor Rusu are 31 de ani și este din satul Felmer, comuna Șoarș, județul Brașov. Povestea fermei lui a început acum mai bine de zece ani.

După terminarea studiilor din cadrul Facultății de Drept din Sibiu a decis, surprinzător pentru colegii săi, să se apuce serios de creșterea animalelor, de zootehnie. Această hotărâre a fost luată după o discuție purtată cu tatăl său. Începutul drumului a fost un pic mai anevoios deoarece mentalitatea lui nu era pe placul tatălui său. Alin era pus mereu pe investiții, sume mari, ceea ce părintele critica mai mereu. Au existat mereu discuții, dar într-un final, Alin reușea să își convingă tatăl. Ani la rând, toți banii din fermă au fost reinvestiți.

A reușit să achiziționeze câteva utilaje din străinătate cu bani mulți și, treptat, a fost crescut și numărul de animale.


„Avem undeva la 80 de capete bovine, rasa Bălțată Românească, Bălțată Neagră și undeva la 1.500 de ovine, oi mame, 800 dintre ele fiind rasă Țigaie Bucălaie, 700 Țurcan Oacheșă și 200 de miei. Laptele obținut de la ele este procesat, merge la produs finit, se obțin produse lactate precum telemea de vacă, telemea de oaie, telemea mixtă, caș de oaie, caș de vacă, urdă, cașcaval, burduf, telemea veche și o valorificăm pe piața din Făgărași, unde avem un magazin“, spune Alin Nicușor Rusu. Sunt de 30 de ani pe piață, iar mama sa este cea care se ocupă de magazin și vinde produsele. Este o afacere de familie și se gândesc, pe parcurs, să modernizeze cât mai mult ferma.


Afacere clădită fără fonduri europene

parc utilaje agricole fonduri europene

Alin Nicușor Rusu a folosit doar banii obținuți prin vânzarea altor terenuri și locuințe. A încercat să acceseze și niște fonduri pe  Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri, a mers cu dosarul până aproape de final, unde s-a împotmolit și a renunțat. „M-au trimis de la o ușă la alta, așa că am decis să clădesc afacerea încet și sigur. Când aveam bani, investeam“, povestește tânărul fermier.

Când a venit la tatăl lui ca să preia afacerea a găsit undeva la 300 de oi. Atunci tatăl voia să se retragă, neavând niciun alt sprijin. Alin Nicușor Rusu a început să lucreze 10-12 ore pe zi, dar ”greul” era ”plăcut”, fiind și o pasiune ereditară. Bunicii fiind ciobani de meserie, la fel și tatăl lui, tânărul a simțit că este responsabil să poarte tradiția mai departe.

Din ferma proprie a păstrat tineret ovin, dar a mai și cumpărat din țară. Când vindea primăvara și toamna mieii, toți banii pe care îi obținea îi reinvestea. Cumpăra alte oi, alte bovine și așa numărul de animale creștea.

Vindea cu 11 lei kg de miel în viu și viței de aproape 200 kg îi dădea la 3.000 lei. De precizat că, pe partea de animale de carne lucrează cu câțiva exportatori care de ani de zile vin la ei și cumpără. Este o înțelegere bazată pe încredere.

Sprijinul statului, benefic

crescator de animale

Sprijinul statului este unul benefic pentru el. A primit subvențiile de la statul român și de la Uniunea Europeană pe teren și pe cap de animal.

La capitolul pășune stă însă mai prost pentru că are teren în proprietate privată și teren luat în arendă de la cetățenii comunei. Este un pic mai greu pentru că nu mai există teren în zona unde are ferma și mai toți fermierii vor teren.

Se confruntă cu lipsa personalului, a forței de muncă. De aceea, a închis cu un gard 100 ha spațiul ovinelor, pentru a-și simplifica munca și ele, practic, se păzezesc singure vara. Așadar, nu mai au nevoie de personal, doar la muls vin oameni care să-l ajute. „La ovine, mulsul nu se face mecanizat, se face anual, și acolo este nevoie de personal“, ne spune fermierul. Deși a crezut că la bovine e mai ușor, a întâmpinat aceleași probleme ca și la ovine, lipsa oamenilor. Totuși, se poate considera o afacere mai simplă doar pentru că se poate lucra mecanizat. Se poate pune gardul electric și nu mai este nevoie de om.

Pe viitor, speră să reușească să ridice un grajd din schelet metalic pentru bovine, cu o stabulație liberă, pentru ca animalul să se plimbe, să fie relaxat...

În privința sectorului ovin are aceeași dorință: să ridice un adăpost unde să țină mieii pe timp de vară, în stabulație, pentru îngrășare.

Hrana pentru animale o procură ei, au undeva la 30 ha de lucernă, plus alte 150 ha de fâneață. Dar de asta se ocupă familia toată: cosesc, adună, balotează. Tot în planul de viitor este și o sală de muls, tot pentru bovine și achiziția de noi utilaje, mai performante. 

Anca LĂPUȘNEANU

Radu Teodor Husău este de profesie inginer în telecomunicaţii, iar împreună cu fratele său Cristian (inginer mecanic) şi sora Delia (farmacistă) se ocupă de agricultură şi zootehnie, în care sunt asociaţi cu părţi egale, în satul Răstolţ, comuna Buciumi, judeţul Sălaj. Fiind în zona de deal, unde suprafaţa de teren favorabilă cerealelor este limitată, direcţia de extindere era zootehnia; aşa au ales bovinele de munte Salers, o rasă de gabarit mare, rustică, rezistentă la condiţiile aspre de mediu și de furajare limitative, cu un spor de creştere bun.

Bovine Salers aduse din Franţa

Radu împreună cu cei doi fraţi au moştenit de la bunicii din partea mamei în satul Răstolţ aproximativ 15 hectare de teren pe care le lucrau părinţii care, pensionari fiind, s-au mutat la ţară. Acolo aveau şi un Universal 640 DTC şi utilajele aferente, cumpărate în anul 1991, dar acest lucru nu a fost suficient, spune acesta. „Am început în anul 2011 cu sector vegetal, lucrând terenul pe care îl aveam în proprietate şi luând teren în arendă. Am vândut atunci şi tractorul şi utilajele româneşti şi am cumpărat din Franţa primul tractor folosit, marca Massey Ferguson. Apoi, în anii următori am mai luat două tractoare de aceeaşi marcă şi alte utilajele necesare mecanizării. În fermă lucrez doar eu şi fratele meu, fără angajaţi, iar sora mea contribuie financiar la cele necesare în fermă. În 2013 am renunţat definitiv la locul de muncă din domeniul IT, iar împreună cu fratele meu avem o firmă de reparaţii utilaje care alături de fermă ne asigură veniturile.“

Rasa bovine Salers

La început cultivau în fiecare an în jur de 20 ha de porumb şi, în funcţie de an, recoltau 7-11 t/ha. Fiind o zonă rece şi cu terenuri mai sărace, nu ajungeau la producţii foarte mari, dar compensau cu preţul de vânzare ceva mai ridicat decât era în zonele favorabile. Producţia de porumb o depozitau şi o vindeau pe parcursul anului către crescătorii de animale din proximitate, mai adaugă Radu. „Având în vedere specificul situaţiei noastre, cu imposibilitatea de a asigura prezenţa în fermă 24 din 24, 7 zile din 7, vaca pentru carne a fost varianta potrivită, iar în anul 2016 am hotărât să începem cu bovine Salers. În luna septembrie am obţinut un credit bancar de 15.000 euro cu durata de 5 ani, iar în decembrie 2016 am importat 10 femele şi 1 tăuraş, cu vârsta de aproximativ 12 luni. Animalele sunt cu pedigree pe patru generaţii şi provin din leagănul rasei, din Cantal, Franţa. Cu actele de export şi transportul până în fermă, acele 11 animale au costat între 13-14.000 euro.“

Avantajul rasei Salers: fătările sunt extrem de uşoare

Familia Husău s-a oprit la rasa Salers pentru că este o rasă de bovine de munte, dar de gabarit mare, rustică, rezistentă la condiţiile aspre de mediu, la variaţiile mari de temperatură și la condiţiile de furajare limitative, dar în acelaşi timp oferă un spor de creştere foarte bun. „Avantajul major al rasei, care o şi diferenţiază net de orice altă rasă, sunt fătările extrem de uşoare, fără asistenţă.

În istoria rasei, în efectivul înscris în controlul oficial al performanţelor nu s-a înregistrat nicio cezariană. Asistenţa la fătare este necesară doar în cazul poziţionării viţelului cu spatele sau uneori în cazul gemenilor. Pentru noi, care suntem de multe ori plecaţi din fermă, o vacă care îşi poartă singură de grijă era un lucru obligatoriu. În toamna lui 2018 am avut primele fătări în fermă, toate animalele fiind la prima fătare, și totul a decurs perfect, fără probleme. Am avut o fătare şi în ianuarie, la -20°C, care a decurs bine. Singura preocupare din partea noastră în sezonul fătărilor este localizarea viţeilor în vederea crotalierii pentru că, dacă nu reuşim să o facem în primele două zile de viaţă, viţeii devin foarte vioi şi greu de prins pe păşune. Fiind o rasă rustică, este deosebit de rezistentă la boli, singurele tratamente la noi în fermă fiind cele două deparazitări interne, primăvara la începutul păşunatului şi toamna la intrarea în grajd. Şi, bineînţeles, cele obligatorii: tuberculinarea şi vaccinarea antiantrax. Această rasă prezintă «efectul acordeon» – o mobilizare rapidă a ţesu-

tului adipos în condiţiile variaţiilor în furajare, fără să afecteze curba de lactaţie. Când mâncarea este din abundenţă, ele îşi refac rezerva corporală. În condiţii extreme, o vacă adultă poate mobiliza 120 kg din rezerva corporală“, menţionează fermierul Radu Husău.

Calitate superioară a nutreţurilor

Rasa bovine2 Salers

În ferma de la Răstolţ, din luna mai până în noiembrie animalele stau pe păşune, cu gard electric, unde au nevoie doar de iarbă, apă şi sare. „Le vizităm o dată pe zi să ne asigurăm că nu a rupt nimeni gardul şi că este totul în regulă. Din noiembrie până în mai animalele sunt aduse la adăpost, unde le administrăm fân din amestec de graminee şi leguminoase sau fân de lucernă. În primul an am cosit pajiştile cu flora spontană, dar am început să înfiinţez şi culturi furajere cu amestecuri de graminee și leguminoase în teren arabil. Cheltuiala cu înfiinţarea culturilor se justifică pe deplin prin calitatea şi cantitatea superioară de furaj obţinut. Fiind în zonă cu terenuri acide, cultura de lucernă este limitată pe suprafeţe mici favorabile acestei plante, deci folosim amestecuri de graminee cu leguminoase. Este nevoie doar de păşune vara, iar iarna o administrare de fân dimineaţa şi alta seara sunt suficiente“, mai adaugă crescătorul.

Fermă autosustenabilă la un efectiv de 90 de vaci mamă

În prezent, în ferma celor trei fraţi sunt 28 de capete cu tineret. Toate femelele sunt păstrate în fermă, iar tăuraşii se vând; în locul lor sunt achiziţionate viţele pentru extinderea efectivului. „2019 a fost un an cu preţuri mici oferite, fiind de 2-2,1 euro/kg în viu la greutatea de cca. 350-400 kg pe care o ating la 10-12 luni. Rentabilitatea unei ferme de vaci Salers, care să îţi ofere un venit suficient ca să poţi trăi exclusiv de pe urma ei, este de la 30 de vaci mamă în sus. Astfel, ferma noastră va deveni autosustenabilă când vom trece pragul de 90 de capete. Fătările au loc pe păşune, majoritatea în luna septembrie, viţeii fiind înţărcaţi la sfârşitul lunii iunie. Consumul de fân este aproximativ 5% din greutatea corporală/zi. Un balot rotund de fân de calitate de 150 x 120 ajunge într-o zi la cca 12-15 vaci mature, iar la maturitate cântăresc 650-800 kg. Producţia de lapte se situează în jur de 11 litri de lapte/zi; este un lapte foarte gras, iar curba lactaţiei este adaptată nevoilor viţelului, ceea ce permite acestuia să crească pe păşune, fără suplimente, doar din lapte şi iarbă, cu un spor de 1,1-1,2 kg/zi în rasă pură şi 1,2-1,3 kg/zi în cazul încrucişării cu tauri Charolaise culard“, mai precizează acesta.

Rasa bovine3 Salers

Tăuraşi porţionaţi la caserolă

Privind la viitor, familia Husău doreşte să mărească numărul la 90-100 de vaci mamă din fătările din fermă, dar şi din importurile de animale în rasă pură şi metisare cu taur Salers pe vacile autohtone şi să dezvolte o reţea de vânzări directe, respectiv să abatorizeze tăuraşii la o greutate de 550-600 kg în viu, porţionaţi la caserolă şi vânduţi direct la consumatorul final. „Astfel, consumatorul cumpără un produs natural şi ştie exact ce are în farfurie, iar noi suntem obligaţi să menţinem standarde ridicate de calitate pentru că suntem în contact direct cu consumatorul final. Dar trăim în România postdecembristă şi normalitatea ne este străină, ne lovim de munţii indiferenţei sau ai lipsei de bunăvoință din partea autorităților. În loc să creştem vaci şi să valorificăm produşii, din 2017 încercăm an de an să convingem autorităţile să permită începerea Registrului Genealogic pentru rasa Salers în România şi ne lovim de refuz“, încheie Radu Teodor Husău.

Beatrice Alexandra MODIGA

Înspre și dinspre unul dintre izlazurile comunale ale localității mele de baștină deunăzi vreme treceau 20-25 de capete de vaci cu lapte. Astăzi, o singură familie mai crește 2-3 exemplare. Decimarea efectivelor de bovine din gospodăriile populației ține de mai multe motive: lipsa de organizare a colectării laptelui; prețul neconvenabil al acestuia; lipsa forței de muncă la recoltarea nutrețului (fân); o oarecare comoditate care a pus stăpânire și pe populația rurală; migrația. Același aspect l-am întâlnit în sutele de comune pe care le-am vizitat în calitate de reporter. Practic, n-am auzit despre o localitate în care procesul să fie invers, în sensul creșterii numărului de bovine în gospodăriile populației. În schimb, în unele locuri au apărut ferme după ce au fost depopulate și desființate marile crescătorii de altădată de vaci cu lapte, dar mai ales de îngrășare. Această realitate stârnește curiozitatea de a vedea care a fost evoluția efectivelor de bovine în ultimii 30 de ani.

Și începem cu 1990. Atunci, în România existau 5.381 mii capete bovine (inclusiv bivolițe). În 2007, anul aderării României la UE, numărul a scăzut la 2.819 mii capete, ceea ce reprezintă o diminuare de 47,62%. Anul trecut, efectivul de bovine ajunsese la 2.002 mii capete, mai puțin cu 62,8% față de 1990 și cu 28,99% față de 2007. După aderare, cele mai scăzute efective s-au înregistrat în 2010, când numărul de bovine a scăzut pentru prima dată sub 2 milioane (1.990 mii capete). Datele recensămintelor generale agricole din 2002 și 2010 arată că, așa cum anticipam, cea mai accentuată scădere a efectivelor de bovine s-a înregistrat în fermele mici, numărul gospodăriilor ce dețin 1-2 vaci reducându-se cu 54%, iar cele cu efective de 3-9 vaci, cu 28%. Revenind la anul 2018, regiunea Nord-Est, aspect neschimbat aproape din 1990 încoace, deține cel mai mare număr de bovine, iar cel mai mic – Vest, asta fără să socotim, se înțelege, regiunea Ilfov-București. În tabelul următor găsiți numărul de capete pe fiecare regiune, iar în grafic, procentele.

cresterea bovinelor grafic

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale amintește de ani buni (din 2013, mai exact) că scopul principal ar fi relansarea sectorului de creștere a bovinelor. Cum a făcut-o sau o va face nu știm. Specialiștii ne spun doar că România dispune de niște „puncte tari“: suprafață mare de pășuni; o cantitate mare de produse secundare de la producția vegetală; piață de desfacere pentru produsele obținute; capacități de creștere și exploatare a taurinelor pentru îngrășare; efectiv matcă suficient de mare pentru structurarea producțiilor la taurine în cele două direcții – lapte și carne; disponibil de resurse umane în mediul rural; disponibil mare de specialiști în domeniu; stare bună de sănătate a efectivelor de bovine manifestată prin absența unor boli majore. Și atunci, ce ne determină să nu fructificăm aceste avantaje? Tot MADR ne spune care sunt hibele: slaba organizare a crescătorilor în vederea valorificării producției obținute; structura dimensională scăzută a exploatațiilor de bovine; funcționarea defectuoasă a sistemului de reproducție¸ slaba productivitate în sectorul producerii furajelor; lipsa unui sistem organizat de aprovizionare a abatoarelor cu animale; costul ridicat al procesării cărnii. Pe fondul subvențiilor europene și naționale substanțiale în sector, conexate cu alte ajutoare (pășuni, fânețe, zone naturale defavorizate), ar veni întrebarea: când se va întâmpla miracolul redresării? Nu știm! În orice caz sunt slabe speranțe să se mai petreacă acest lucru în micile gospodării ale populației! De altfel, nici nu trebuie să ne mai așteptăm ca zootehnia să mai fie ca odinioară fiindcă economia de piață se reglează de una singură, fără prea multe intervenții ale statului.

Maria BOGDAN

Claudiu Frânc este președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România și una dintre cele mai importante voci ale sectorului zootehnic. Nu s-a ferit să recunoască neajunsurile acestui sector, să tragă semnale de alarmă atunci când a fost cazul sau să propună soluții pentru reglementarea anumitor probleme cu care se confruntă crescătorii de animale. Din acest motiv am intrat în dialog cu dumnealui pentru a afla care este situația actuală în sectorul creșterii animalelor.

– Un subiect de actualitate în acest moment este Legea Zootehniei. Cum este văzută ea de reprezentanții sectorului bovin?

– Eu am spus încă din 2016, atunci când a apărut Regulamentul 1.012, că este nevoie de o lege a zootehniei prin care să transpunem și Regulamentul 1.012, dar să introducem toate omisiunile din celelalte legi și mă refer la Legea fondului funciar, la distrugerile de culturi fie prin pășunat, prin transhumanță, fie prin circulația cu tractoare necontrolate. Nicăieri nu sunt reglementate sancțiuni pentru astfel de practici, reglementări care existau în fosta lege din 1987. În actuala lege noi nu regăsim definițiile din articolul 1, care spune că prezenta lege reglementează activitatea de creștere, exploatare, întreținere și reproducție a animalelor de interes zootehnic. Or noi am găsit doar probleme de reproducție și nu știu cât este de bine că am transpus regulamentul într-o lege sau era suficient un Ordin de ministru care se poate modifica mult mai ușor decât o lege.

– În aceste condiții, ce ar trebui făcut?

– Dacă într-un Ordin de ministru era ceva greșit, se putea corecta de la o săptămână la alta. Acestea pot spune că sunt marile noastre nemulțumiri, pentru că legea nu cuprinde toate necesitățile și ar fi trebuit adăugăm omisiunile din celelalte legi. Noi nu avem legea apărării exploatațiilor agricole, animalele cu probleme circulă printre animale sănătoase, cine nu-și cultivă terenurile nu este sancționat, nici distrugerile de suprafețe cultivate prin pășunat nu sunt sancționate. Eu cred că această lege trebuia să reglementeze tocmai aceste lucruri! Sunt multe lacune, dar totuși orice lege este preschimbabilă și sperăm să ajungem să o modificăm în sensul a fi cât mai operațională și să funcționeze în interesul crescătorilor de animale și a cetățenilor, pentru că eu cred că orice lege privește pe toată lumea.

– Care este situația actuală a pieței laptelui în România? Producem suficient lapte pentru a acoperi necesarul intern?

– La ora actuală pot spune că nu sunt probleme în piața laptelui. Suntem observatori foarte atenți ai evoluției prețului per kilogram la nivel european atât în ceea ce privește laptele contractat cât și laptele spot. Un lucru bun pentru fermieri este că după criza laptelui din 2016-2017 trecem printr-o perioadă de stabilitate a prețului. Mai mult decât atât, de 4-5 ani statistica ne arată că asigurăm din producție internă peste 90% din producția de lapte necesară pentru procesare. România procesează în jur de 110.000 tone lapte/an, iar din această valoare, 100.000 tone de lapte se recoltează de la fermierii români și doar 10% rezultă din comerțul intracomunitar. De aici reiese și stabilitate prețului.

– Dar totuși sunt zone în care procesatorii nu oferă un preț foarte bun…

– Sigur că există și procesatori care vor să profite de acele tendințe vechi – preț de vară, preț de iarnă și rezultă astfel de situații. Însă eu cred că, dacă vom învăța să ne unim, să oferim o cantitate mai mare de lapte, vom avea un contract care să ne protejeze. Nu trebuie să meargă fiecare producător să încheie un contract pentru 100 litri de lapte, ci să existe un contract așa cum are de exemplu cooperativa din Șăulia de Mureș, care colectează lapte de la peste 800 de fermieri și livrează în jur de 20 tone de lapte/zi și a obținut un preț satisfăcător pentru toți. Dacă vom învăța din aceste aspecte, nu am mai pierde 30-40 bani pe litrul de lapte și piața laptelui nu va avea de suferit.

– Dar și în acest condiții, în unele localități de deal și de munte efectivele de animale la nivel gos­podăresc a scăzut. Cum am putea să stimulăm creșterea animalelor în gospodării?

– Aici este vorba despre un aspect asupra căruia am tras semnale de alarmă de foarte mult timp. La nivel național, înainte de Revoluție existau 7 milioane de bovine la nivel național, în ferme și în gospodăriile populației și am ajuns să avem imediat după Revoluție sub 2 milioane de exemplare. Prin tradiție, zona de munte înseamnă creșterea oilor, însă dispărând vaca din câmpie, oaia din munte a fost adusă în zona de deal și de câmpie și astfel a ocupat locul vacii. Eu aș vrea să-l văd pe acel politician care va reuși să ducă înapoi ciobanul în munte, când el acum știe cât e de bine în câmpie, și să-l întoarcă înapoi la ploile și condițiile de pe munte pentru a-i reda locul vacii. Eu cred că este un lucru imposibil de realizat. Mai există o chestiune interesantă: în zona montană, dimensiunea exploatațiilor este limitată de suprafața pe care o poți aloca bazei furajere. Astfel poți crește un anumit număr de vaci, iar acest lucru trebuie stimulat și eu cred că Legea Muntelui poate rezolva multe dintre aceste aspecte. Trebuie văzut ce se întâmplă cu centrele de colectare a laptelui, cu fabricile de brânzeturi și trebuie susținută creșterea animalelor de rasă care pot oferi producții foarte bune. Eu am spus de multe ori: din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră! De aceea, un alt aspect foarte important pe care trebuie să îl avem în vedere este readucerea tinerilor în satul românesc, pentru că în general bătrânii mai țin animale. Grija copiilor atunci când mor părinții sau bătrânii de care au grijă nu este înmormântarea, ci se gândesc mai întâi să scape de vacă pentru că trebuie să meargă de 3 ori pe zi la ea.

Este o realitate dură. Pe lângă aceasta, se întâmplă un fenomen foarte trist pentru satul românesc care are ca subiect legislațiile de mediu. Multe persoane de la oraș, care au o sumă limitată de bani și nu pot să-și cumpere o casă în oraș, urmăresc o casă la țară cu un preț mai accesibil. Cumpără casa scoasă la vânzare de cele mai multe ori de copiii plecați peste hotare. Au astfel vecini care au crescut din generație în generație animale. Ei, atunci doamnei sau domnului de la oraș îi pute! Nu mai țin cont de nimic și fac reclamație la Garda de Mediu și vor ca vecinii să își vândă sau să taie animalele. Dacă nici în satul românesc nu mai putem crește animale sau nu mai putem face agricultură, atunci unde Dumnezeu putem? De ce nu-și asumă aceste persoane faptul că nu au avut suficienți bani pentru confortul de oraș și vor să interzică activități care au existat acolo de când s-a făcut vatra satului? Dacă nu vom reglementa toate aceste lucruri, vom contribui într-adevăr la desființarea satului românesc!

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

În cercetarea științifică din România există doi poli. Cel al lipsei totale de investiții și implicit al absenței oricăror rezultate în domeniu și cel al cercetării care a a rezistat presiunilor impuse de lipsa resurselor. Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu Iași face parte din categoria unităților care s-au salvat de la dispariție. Și, mai mult decât atât, completează portofoliul cercetării românești cu rezultate importante în sectorul de creștere a bovinelor. Ce arată retrospectiva activității de cercetare la stațiunea de la Iași aflăm dintr-un material pus la dispoziția noastră de directorul unității, Steofil Creangă.

Reproducţie şi biotehnologii

Prin activitatea de cercetare desfăşurată în cadrul laboratorului de reproducţie şi biotehnologii de reproducţie s-a urmărit optimizarea proceselor de reproducție, creşterea ratei de concepție, scurtarea intervalului fătare-concepție şi a intervalului între fătări, precum şi creşterea vieţii reproductive şi productive a vacilor.

  • creşterea ratei de concepție la vacile cu monte repetate prin utilizarea diferitelor scheme de tratament, cu 10-20%;
  • optimizarea proceselor de reproducţie la vaci prin diferite metode aplicate în perioada de gestaţie avansată şi puerperium: scăderea ponderii infecţiilor genitale cu 5-10%, reducerea intervalelor fătare –concepție cu 20-40 zile, comparativ cu lotul martor;
  • creşterea imunităţii nespecifice la vaci post­partum prin utilizarea unor imunomodulatori în peri­oada puerperală, de tipul Polidin, Imunostimulent „SRL parvum“, cu efecte de reducere a incidenţei afecţiunilor genitale inflamatorii, stimularea funcţiei sexuale şi creşterea ratei de concepţie cu 10-15%;
  • testarea în condiţii de fermă a biotehnologiei transferului de embrioni la vaci de rasa Bălțată cu Negru Românească şi Sura de stepă; stabilirea protocolului de superovulaţie şi sincronizarea estrului la donatoare şi receptoare de embrioni;
  • îmbunătăţirea arsenalului terapeutic de combatere a infecundităţii la vaci prin diferite scheme de tratamente hormonale. La vacile din loturile experimentale diagnosticate cu diverse tulburări ovariene (corp luteal persistent, chişti ovarieni, hipotrofie ovariană) ratele de gestaţie au fost între 50-70%, iar intervalele medii între tratament şi IA fecundă au variat între 53-82 zile;
  • creşterea fecundităţii cu 20-30% la vacile cu estru normal şi indus prin administrarea de gonadoreline, tip Receptal, în perioada de însămânţare.

Nutriţie şi tehnologii de creştere a taurinelor

În cadrul laboratorului de nutriţie şi tehnologii de creştere a taurinelor s-a desfăşurat o activitate de cercetare în direcţia creşterii calităţii furajelor şi optimizării raţiilor de furajare a animalelor pe categorii de vârstă, stări fiziologice, sezon şi nivele productiv, precum şi îmbunătăţirea tehnologiilor de creştere şi exploatare pentru vacile de lapte înalt productive. Principalele rezultate s-au materializat în următoarele:

  • elaborarea unei tehnologii de creştere a tineretului taurin în vârstă de 0-3 luni în cuşti individuale în afara adăpostului şi a tineretului taurin 3-6 luni în boxe colective cu sistem de ventilaţie îmbunătăţit. Impactul economic a fost reducerea morbidităţii şi mortalităţii la viţeii cu 20-25%, creşterea sporului mediu zilnic la 600-700 g/zi, ceea ce a permis realizarea unei greutăţi corporale medii de 150 kg la 6 luni, iar la tineretul mascul îngrăşat realizarea unui spor mediu de 1.200-1.300 g/zi;
  • îmbunătăţirea indicilor de creştere şi dezvoltare la viţei în perioada de înţărcare prin utilizarea unor arome furajere, cu influenţe pozitive asupra palatabilităţii furajelor, crescând ingestia de furaje, nutrienţi specifici;
  • optimizarea parametrilor de reproducţie şi producţie la primipare printr-o tehnologie de hrănire îmbunătăţită, cu o raţie de bază alcătuită din nutreţuri de volum de bună calitate (fân, nutreţ murat) administrate la discreţie şi cantităţi minime de concentrate (porumb uruit – 80%, orz – 10%, şrot de floarea-soarelui – 10%), câte 1,5-2 kg/cap, care a permis realizarea unor sporuri medii de 750-900 g/zi, o greutate medie la prima montă de 400-440 kg, vârsta medie la prima fătare 26-28 luni; producţia de lapte la 100 zile de peste 1.900 kg/cap; producţia de lapte la lactaţia I-a de peste 5.000 kg/cap, cu o cantitate de grăsime de peste 190 kg/cap, fecunditatea la prima IA între 45-65%, cu un indice de însămânţare de 1,45;
  • creşterea performanţelor de producţie la îngrăşarea tăuraşilor de carne: spor mediu zilnic între 980-1.300 g/cap, cu un consum mediu zilnic de substanţă uscată de 7,7 kg/zi; randament la sacrificare 50-52%; creşterea calităţii carcasei prin utilizarea unor raţii zilnice cu următoarea structură: nutreţ murat de porumb la discreţie, fân de lucernă 2-3 kg/cap, orz măcinat 1,1 kg/cap (75%), şrot de floarea-soarelui (25%) şi substanţă uscată la furajele utilizate între 32-35%;
  • reducerea perioadei de îngrăşare a tineretului taurin cu 35-40 zile/cap, sporuri medii de până la 1.086 g/cap, un consum specific de 7,72 kg SU/kg, randament la sacrificare peste 50%, carcase de calitate superioară prin adausul în raţia furajeră tradiţională de soia boabe netratată termic în cantitate de 0,25-0,5 kg/cap, comparativ cu lotul martor;
  • optimizarea indicilor de creştere şi dezvoltare, reducerea totală a mortalităţii şi scăderea cu 23% a morbidităţii determinate de afecţiuni respiratorii, sporuri de creştere mai mari cu 15% la tineretul taurin de prăsilă prin optimizarea parametrilor de microclimat din adăpost.

Laura ZMARANDA

Pagina 1 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti