În scopul prevenirii apariției unor situații neprevăzute, în special toxiinfecții alimentare, din cauza procesării, depozitării, transportului și valorificării produselor de origine animală și vegetală în alte condiții decât cele stabilite prin legislația sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor în vigoare, operatorii care activează în diferite segmente din lanțul alimentar, dar și consumatorii trebuie să fie informați și să cunoască că alimentul (materiile prime sau produsele finite) are capacitatea și riscul cumulării de factori de contaminare, care se împart în:

• contaminare chimică – substanțe poluante din mediu (contaminare întâmplătoare), aportul suplimentar de compuși chimici proveniți din tehnologia agricolă sau alimentară (contaminare deliberată), reziduuri de medicamente de uz veterinar, metale grele sau alte reziduuri;
• contaminare biologică – bacterii, fungii, viruși sau paraziți.

Contaminarea alimentelor se poate produce:

- pe parcursul procesului de preparare (igiena necorespunzătoare a spațiilor, a utilajelor şi ustensilelor, modul inadecvat de păstrare, personal lucrător bolnav sau purtător al unui microorganism patogen etc.);

- în timpul cultivării legumelor și fructelor prin folosirea de îngrășăminte naturale nematurate sau dacă sursa de apă pentru irigații este contaminată;

- prin mediul înconjurător, în special când se înregistrează creșterea în exces a temperaturii şi nu este asigurat prin spații și utilaje, lanțul de frig optim de păstrare a materiilor prime, ingredientelor, produselor intermediare sau a produselor finite;

Din acest motiv este absolut necesar ca siguranța produselor alimentare să poată fi realizată şi controlată prin metode care să asigure identificarea și înlăturarea pericolelor potențiale de contaminare, înainte de consumul produsului finit.

Regulile din domeniul siguranței alimentelor pe întregul lanțul alimentar, clar definite prin acte normative, atenționează operatorii din unitățile care produc, procesează, depozitează, transportă şi comercializează materii prime și produse alimentare finite de origine animală și nonanimală că au obligația:

- să respecte normele generale de igienă și de funcționare la unitățile care procesează, depozitează, transportă și comercializează produse de origine animală și vegetală, precum și în unitățile de alimentație publică, pensiuni agroturistice, cantine, în piețele agroalimentare sau târguri și expoziții organizate ocazional;

- să respecte condițiile de depozitare și lanțul de frig, prin asigurarea temperaturilor optime de păstrare a materiilor prime, ingredientelor, a produselor intermediare sau a produselor finite, pentru a se evita un potențial risc de contaminare sau depreciere a produselor alimentare;

- să certifice cu documente și marca de sănătate condițiile de trasabilitate şi calitate pentru carne, lapte, alte materii prime și produse alimentare finite;

- să ofere consumatorilor informații complete despre alimentele destinate comercializării, prin etichete conforme cu legislația din domeniu;

- să asigure condițiile de transport pentru produsele alimentare cu respectarea normelor de igienă și de temperatură în mijloacele de transport;

- să supravegheze prin analize de laborator calitatea și salubritatea materiilor prime, a produselor culinare, a produselor finite din probe afluite în cadrul programului de autocontrol;

- să asigure verificarea stării de sănătate a personalului care prelucrează şi manipulează alimente;

- să comercializeze produsele alimentare numai în unități sau spații autorizate sau înregistrate sanitar veterinar;

- să asigure facilități pentru educația sanitară periodică a personalului care lucrează în domeniul producerii, procesării și comercializării produselor alimentare.

Populația trebuie să se protejeze prin:

- achiziționarea alimentelor de origine animală și vegetală numai din spații sau unități înregistrate sanitar veterinar, unde este asigurată asistența de specialitate prin care se garantează calitatea și salubritatea acestora, evitând comerțul „stradal“;

- verificarea cu atenție a instrucțiunilor de pe etichetele produselor alimentare, care în mod obligatoriu trebuie să conțină informații privind unitatea furnizoare, elementele componente, modul de păstrare, preparare corectă și termenul de valabilitate;

- păstrarea corectă a alimentelor (în frigider la temperaturi mai mici sau egale de 4 grade Celsius);

- separarea materiilor prime pentru prepararea alimentelor (carnea crudă de vită, porc, pasăre, pește și ouăle etc.) de mâncărurile deja gătite;

- fierberea laptelui, în cazul în care acesta nu este pasteurizat,

- păstrarea în condiții de maximă igienă a tuturor suprafețelor destinate preparării alimentelor (mese, blaturi etc.);

- evitarea preparării alimentelor de către persoane care prezintă leziuni la nivelul degetelor de la mâini;

- folosirea la prepararea alimentelor numai a apei potabile;

- spălarea atentă a fructelor, a zarzavaturilor și verdețurilor folosite în rețetele culinare sau când acestea se consumă crude;

- asigurarea condițiilor de protecție necesare evitării oricărui contact între alimentele destinate consumului și insecte sau alte animale;

- gestionarea corectă a resturilor menajere.

Protejarea populației este asigurată permanent de personalul de specialitate din cadrul DSVSA județene și din unitățile teritoriale, prin monitorizarea și efectuarea de acțiuni de control tematice, cu referire la respectarea normelor de funcționare și igienă în fermele cu animale și păsări furnizoare de materii prime, în unități de procesare a produselor alimentare de origine animală și nonanimală, unități de depozitare și comercializare, piețe agroalimentare și alte obiective care pot fi considerate în anumite condiții cu risc alimentar, precum și prin analize la laboratoare acreditate, din probe recoltate din materii prime și produse finite, pentru examene microbiologice, fizico-chimice, determinarea aditivilor, a contaminanților, pesticide, rezidii de metale grele, micotoxine, medicamente, organisme modificate genetic, radioactivitate etc.

În cazul apariției unor situații deosebite, să fie sesizat personalul sanitar veterinar de specialitate, pentru a se interveni operativ și eficient.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari – Filiala Sibiu

Contaminarea cu micotoxine reprezintă o problemă de actualitate având în vedere impactul economic pe care îl generează. În perioada octombrie 2019 – septembrie 2020, în laboratorul de Biologie al IBNA Balotești a fost realizat un studiu privind contaminarea cu micotoxine a nutrețurilor combinate și materiilor prime furajere. Studiul a fost realizat pe un număr de 242 de probe dintre care: 139 de nutrețuri combinate, 45 de concentrate proteino-vitamino-minerale, 54 de cereale, șroturi și subproduse cerealiere, 4 fânuri și silozuri provenite din Sudul României. Determinarea concentrației de micotoxine s-a realizat prin tehnica ELISA.

Marea majoritate a probelor analizate au avut concentrații de micotoxine care s-au încadrat în limitele admise de regulamentele și reglementările în vigoare. Cu toate acestea, au existat probe la care contaminarea cu micotoxine a depășit reglementările în vigoare. Astfel, Regulamentul CE 165/2010 referitor la concentrațiile maxime de aflatoxine admise în alimente prevede un nivel maxim de contaminare pentru AF totale de 4 ppm. Din totalul probelor de cereale analizate au fost contaminate cu concentrații mai mari decât limita maxim admisă: o probă de porumb contaminată cu 27,8 ppm AF și un număr de două probe de orz, amândouă cu valoarea maximă de 6,3 ppm. Contaminarea cu AF a probei de porumb a fost mai mare și față de concentrația maxim admisă pentru materiile prime furajere conform Regulamentului UE nr. 574/2011 privitor la nivelurile maxime de aflatoxina B1 admise în furaje.

Conform Recomandării (CE) nr. 1126/2007 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare în ceea ce privește toxinele Fusarium din porumb și produse pe bază de porumb pentru zearalenonă concentrația maxim admisă în cereale neprocesate altele decât porumbul este de 100 ppm. Din totalul  probelor de cereale analizate o probă de grâu a fost contaminată cu concentrații mai mari decât limita maxim admisă (135,1 ppm ZEA). Concentrații mari au fost identificate și într-o probă de tărâță de orez (85,5 ppm) care a depășit limita prevăzută de legislație pentru: „cereale destinate consumului uman direct, făină de cereale, tărâțe și germeni ca produse finale comercializate pentru consumul uman direct“.

Concentrații mari de ochratoxina A au fost determinate în aceeași probă de tărâță de orez (110 ppm) față de 3 ppm prevăzut de Regulamentului (CE) nr. 1881/2006 privind concentrațiile maxime pentru OTA admise în toate produsele derivate din cereale neprelucrate, inclusiv produsele alimentare pe bază de cereale prelucrate și cerealele destinate consumului uman direct.

Având în vedere aceste rezultate, este recomandat ca materiile prime și nutrețurile combinate să fie întotdeauna analizate pentru concentrația de micotoxine înainte de utilizare.

Daniela Eliza Marin, Ionelia Țăranu

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentară(ANSVSA) a elaborat și transmis către Direcțiile Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor(DSVSA) județene, instrucțiuni care detaliază recomandările privind aplicarea unor măsuri suplimentare pentru reducerea riscului de contaminare cu COVID-19 la nivelul unităților de vânzare cu amănuntul înregistrate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, în incinta cărora au acces consumatorii.

Recomandările se referă la respectarea anumitor reguli stricte de igienă de către personalul lucrător, inclusiv cu privire la echipamentul de protecție, implementarea planului de curățare și dezinfecție, precum și accesul consumatorilor în unităților de vânzare cu amănuntul înregistrate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor.

Un element important în ceea ce privește accesul consumatorilor în aceste unități, este reprezentat de faptul ca operatorii economici să implementeze proceduri, astfel încât să fie respectată distanța socială minimă de 1,5 m stabilită de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU). Totodată, au fost elaborate recomandări privind fluxul de personal în cazul piețelor agro-alimentare pentru a fi implementate de persoanele responsabile cu administrarea acestora.

De asemenea, în contextul Sărbătorilor Pascale și al evoluției situației generate de COVID-19, ANSVSA a transmis instrucțiuni la DSVSA județene, prin care s-a acordat posibilitatea crescătorilor de ovine care se află la distanțe mari de un abator autorizat sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor sau de un centru amenajat temporar de către primării/prefecturi pentru sacrificarea mieilor în perioada premergătoare Sărbătorilor Pascale, de a sacrifica mieii în fermă/exploatație în anumite condiții, după cum urmează:

• La nivelul fermei/exploatației trebuie să fie asigurate facilități, astfel încât să fie respectate regulile generale și speciale de igienă, bunăstarea animalelor și eliminarea subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman, astfel încât procesul de sacrificare a mieilor să nu compromită siguranța cărnii și a organelor;
• Controlul stării de sănătate a animalelor, respectiv efectuarea examenului ante-mortem de către un medic veterinar oficial;
• Verificarea respectării regulilor de bunăstare a animalelor în timpul sacrificării;
• Efectuarea examenului post-mortem al cărnii și organelor de către un medic veterinar oficial;
• Verificarea eliminării subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman;
• Verificarea condițiilor de depozitare și comercializare a cărnii de miel;
• Respectarea distanței minime sociale stabilită de

În ceea ce privește carnea de miel rezultată din sacrificarea mieilor în fermă/exploatație în perioada premergătoare Sărbătorilor Pascale, precizăm că aceasta nu poate fi livrată către alte unități din domeniul alimentar înregistrate/autorizate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, ci va fi comercializată direct către consumatorii finali.

Sursa: ansvsa.ro

Pe tot parcursul lanțului alimentar, din câmp și terminând cu alimentația umană, există o mare probabilitate ca una sau mai multe specii de mucegaiuri să se dezvolte și să producă micotoxine dacă există condiții favorabile de mediu. Plantele sunt mai susceptibile la atacul fungilor în condiții de stres, cum ar fi irigarea excesivă, expunerea la pesticide, prezența insectelor dăunătoare etc. Cerealele sunt vectori foarte importanţi ai micotoxinelor pentru că ele sunt universal consumate de om şi animale. În ţările calde şi umede este în mod particular favorizată dezvoltarea fungilor genului Aspergillus responsabil de sinteză de aflatoxine, în timp ce în climatul temperat continental este favorizată dezvoltarea fungilor genului Fusarium și sinteza micotoxinelor de tipul zearalenonei și deoxinivalenolului. Sinteza de micotoxine este variabilă de la un an la altul, în funcție de factorii de mediu. Schimbările climatice din ultimii ani au făcut ca de exemplu aflatoxina să fie mult mai des întâlnită în regiuni temperate. Ultimul studiu publicat de BIOMIN referitor la prezența micotoxinelor în anul 2016 în 4.027 de furaje și materii prime provenite din 50 de țări din Europa a arătat că deoxinivalenolul și fumonisinele au fost cele mai frecvente micotoxine detectate.

În România, datorită climatului continental cu ierni reci și veri călduroase și uscate, contaminarea plantelor cu micotoxine este frecventă și poate fi diferită de cea observată în alte țări europene. În plus, puține studii au fost publicate în România referitoare la contaminarea cu micotoxine și un număr redus de date sunt disponibile din această regiune a Europei în vederea realizării unor studii statistice privind gradul de contaminare cu micotoxine. De aceea studiile referitoare la contaminarea cu micotoxine în România prezintă o importanță deosebită.

În anul 2016, în INCDBNA-IBNA Balotesti, în cadrul Laboratorului de Biologie și Nutriție Animală au fost analizate 597 de probe de furaje și materii prime provenite din regiunea de Sud-Est a României pentru a evalua contaminarea cu 3 dintre cele mai cunoscute micotoxine: aflatoxină (553 probe), deoxinivalenol (87 probe) și zearalenonă (9 probe). Rezultatele au arătat că majoritatea probelor au fost contaminate cu micotoxine și doar un număr mic de probe nu au fost contaminate (8,3% din probele analizate pentru conținutul în aflatoxină și 5,7% din probele analizate pentru conținutul în deoxinivalenol; (figura nr. 1). În schimb, toate probele analizate pentru zearalenonă au fost contaminate. Cele mai multe dintre probele analizate au fost de nutreț combinat și concentrate proteino-vitamino-minerale, dar și de cereale (figura nr 2). Din probele analizate, o contaminare mai mare de 0,004 mg/kg a fost obținută pentru aflatoxină la toate probele de gluten de porumb investigate. Probele analizate pentru toate cele trei micotoxine au fost co-contaminate cu cel puțin două dintre micotoxinele analizate. Co-contaminarea cu micotoxine reprezintă o problemă frecventă, probabilitatea ca o probă de cereale și cu atât mai mult de nutreț combinat să fie contaminată cu mai mult de o micotoxină fiind foarte mare. Din acest motiv administrarea la animale a furajelor contaminate cu mai multe micotoxine, chiar dacă acestea sunt în concentrații aflate la limita minimă recomandată de Uniunea Europeană, poate induce la animale numeroase efecte negative prin efectul toxic cumulativ. În concluzie, se recomandă ca obligatorie analiza micotoxicologică a cerealelelor și a materiile prime furajere, înaintea administrării lor în hrana animalelor.

Daniela Eliza MARIN & Ionelia ȚĂRANU

Pe tot parcursul lanțului alimentar, din câmp și ter­minând cu alimentația umană, există o mare probabilitate ca una sau mai multe specii de mucegaiuri să se dezvolte și să producă micotoxine, dacă există condiții favorabile de mediu. Plantele sunt mai susceptibile la atacul fungilor în condiții de stres, cum ar fi irigarea excesivă, expunerea la pesticide, prezența insectelor dăunătoare etc. Cerealele sunt vectori foarte importanţi ai micotoxinelor pentru că ele sunt universal consumate de om şi animale. În ţările calde şi umede este în mod particular favorizată dezvoltarea fungilor genului Aspergillus responsabil de sinteza de aflatoxine, în timp ce în climatul temperat continental este favorizată dezvoltarea fungilor genului Fusarium și sinteza micotoxinelor de tipul zearalenonei și deoxinivalenolului. Sinteza de micotoxine este variabilă de la un an la altul, în funcție de factorii de mediu. Schimbările climatice din ultimii ani au făcut ca de exemplu aflatoxina să fie mult mai des întâlnită în regiuni temperate. Ultimul studiu publicat de BIOMIN referitor la prezența micotoxinelor în anul 2016, în 4.027 de furaje și materii prime provenite din 50 de țări din Europa, a arătat că deoxinivalenolul și fumonisinele au fost cele mai frecvente micotoxine detectate.

În România, din cauza climatului continental cu ierni reci și veri călduroase și uscate, contaminarea plantelor cu micotoxine este frecventă și poate fi diferită de cea observată în alte țări europene. În plus, puține studii au fost publicate în România referitoare la contaminarea cu micotoxine și un număr redus de date sunt disponibile din această regiune a Europei în vederea realizării unor studii statistice privind gradul de contaminare cu micotoxine. De aceea studiile referitoare la contaminarea cu micotoxine în România prezintă o importanță deosebită.

În anul 2016, la INCDBNA Balotești, în cadrul Laboratorului de Biologie și Nutriție Animală, au fost analizate 597 de probe de furaje și materii prime provenite din regiunea de Sud-Est a României pentru a evalua contaminarea cu 3 dintre cele mai cunoscute micotoxine: aflatoxină (553 de probe), deoxinivalenol (87 de probe) și zeralenonă (9 de probe). Rezultatele au arătat că majoritatea probelor au fost contaminate cu micotoxine și doar un număr mic de probe nu au fost contaminate: (8,3% din probele analizate pentru conținutul în aflatoxină) și (5,7% din probele analizate pentru conținutul în deoxinivalenol) – figura 1. În schimb, toate probele analizate pentru zearalenonă au fost contaminate. Cele mai multe dintre probele analizate au fost de nutreț combinat și concentrate proteino-minerale, dar și de cereale (figura 2). Din probele analizate, o contaminare mai mare de 0,004 mg/kg a fost obținută pentru aflatoxină la toate probele de gluten investigate. Probele analizate pentru toate cele trei micotoxine au fost co-contaminate cu cel puțin două dintre micotoxinele analizate. Co-contaminarea cu micotoxine reprezintă o problemă frecventă, probabilitatea ca o probă de cereale și cu atât mai mult de nutreț combinat să fie contaminată cu mai mult de o micotoxină fiind foarte mare. Din acest motiv administrarea la animale a furajelor contaminate cu mai multe micotoxine, chiar dacă acestea sunt în concentrații aflate la limita minimă recomandată de Uniunea Europeană, poate induce la animale numeroase efecte negative prin efectul toxic cumulativ. În concluzie, se recomandă ca obligatorie analiza micotoxicologică a cerealelor și materiile prime înaintea administrării lor în hrana animală.

D.E. Marin, I. Taranu,

Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 34

Raportul Euractiv Germania, publicat în 7 martie a.c., citează cel mai recent studiu realizat în Germania cu privire la reziduurile din erbicidele care conțin glifosat, o substanță despre care se știe că este precursoare a cancerului la om și care este acceptată în continuare, din păcate, pentru folosință în agricultură. Glifosatul ajunge în organismul uman prin intermediul apei potabile și a hranei. Trei sferturi din populația germană a fost contaminată de controversatul erbicid, potrivit studiului realizat de Fundația Heinrich Böll. Raportul a analizat reziduurile de glifosat din urină și a ajuns la concluzia că 75% din grupul țintă a prezentat niveluri care au fost de cinci ori mai mari decât limita legală a reziduurilor acceptate în apa potabilă. La o treime din populație s-au găsit niveluri care au fost de 10 până la 42 de ori mai mari decât ceea ce este în mod normal admisibil.

Glifosatul a fost înregistrat în analizele de urină a 99,6% din eșantionul de 2.009 de persoane monitorizate în studiu. Cele mai semnificative valori au fost găsite la copii și adolescenți cu vârsta de la zero la 19 ani, în special la cei crescuți în ferme. Studiul mai arată că persoanele care consumă carne au dovedit niveluri mai ridicate de contaminare cu glifosat decât vegetarienii sau veganii.

„Studiul a confirmat constatările Agenției Federale de Mediu în ceea ce privește găsirea reziduului de gli­fosat în urina majorității populației“, a declarat medicul veterinar Monika Krüger, care a supervizat studiul. Ancheta a fost cea mai mare de acest gen realizată vreodată. Harald Ebner, inginer genetician și specialist în politici bioeconomice din partea Partidului Verzilor din Germania, a avertizat că „aproape fiecare dintre noi a fost contaminat cu otravă pentru plante; este clar că autorizații noi până în 2031 nu ar mai trebui emise“. Comisia Europeană a solicitat recent reînnoirea autorizațiilor până în anul 2031!!!

Cu toate acestea, analiza științifică a glifosatului este încă în curs de desfășurare, studiile fiind realizate de către Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), precum și – într-un studiu comun – de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Ebner a solicitat atât ministrului german al Agriculturii, Christian Schmidt, cât și ministrului Mediului, Barbara Hendricks, să se opună Comisiei.

Președintele Agenției Federale de Mediu (UBA), Maria Krautzberger, nu a fost surprinsă de concluziile studiului, subliniind că agenția a înregistrat constatări similare în propria anchetă, făcută însă la o scară mai mică. Prezența glifosatului în urină nu este surprinzătoare, având în vedere utilizarea pe scară largă a acestui compus. UBA a solicitat cercetări suplimentare care urmează să fie întreprinse, spunând că substanțele „probabil cancerigene“ nu ar trebui să fie autorizate ca „pesticide“ de legislația UE. Pe de altă parte, Institutul Federal pentru evaluarea riscurilor (BfR) nu a găsit niciun risc pentru sănătatea umană în concluziile studiului. Autoritatea a recunoscut că reziduuri de glifosat în concentrații scăzute sunt de așteptat a fi găsite, însă a susținut că acest compus este excretat rapid în urină și, ca urmare, nu prezintă niciun risc pentru sănătatea oamenilor.

La data scrierii acestui material, UE a amânat reautorizarea controversatei substanțe toxice, glifosatul, erbicidul cel mai utilizat în lume în acest moment. Amânarea se datorează revoltei Guvernelor Italiei, Franței, Suediei și Țărilor de Jos, care s-au opus unui nou permis de încă 15 ani la o reuniune în care Comisia Europeană a sperat să pună din nou ștampila pe decizia de reaprobare a utilizării glifosatului. Marea Britanie este absentă din lista guvernelor care fac opoziție reaprobării erbicidului, știut fiind că Guvernul Marii Britanii este un susținător al agrobusiness-ului corporate, fiind lider al mișcărilor care susțin reducerea standardelor care protejează sănătatea publică.

Oare când se va face un studiu asemănător cu cel al nemților și în România? Sănătatea noastră nu contează? Că doar și la noi se folosește, masiv, glifosatul.

Patrik Antonio Scoruș, student IMAPA, USAMV