Adama 04 mai 2020
update 29 May 2020

Măsuri de prevenire a apariției pestei micilor rumegătoare

Primul focar de Pestă a Micilor Rumegatoare din Uniunea Europeană a fost confirmat în Bulgaria în data de 23 iunie a acestui an, urmat de confirmarea altor noi focare în 28 iunie și 9 iulie. Din data de 9 iulie și până la data prezentei nu a mai fost confirmat un alt focar de boală în Bulgaria.

Pesta micilor rumegătoare este o boală virală gravă, care nu afectează omul, dar afectează rumegătoarele mici, respectiv ovinele și caprinele. Boala se transmite în principal prin contact direct. Mortalitatea în cazul animalelelor infectate poate ajunge la 70%. În România nu evoluează această boală, având statut de țară liberă de pesta micilor rumegătoare.

Pentru a păstra acest statut, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ANSVSA a întreprins acțiuni de prevenire a introducerii virusului acesti boli în România:

A transmis în teritoriu note de serviciu, care s-au concretizat prin organizarea de întâlniri cu părțile implicate și interesate, întâlniri care au vizat:

-  informarea medicilor veterinari cu atribuții specifice, a operatorilor economici și a tuturor persoanelor implicate în activitatea de comerț cu rumegătoare din Bulgaria sau cu rumegătoare care tranzitează Bulgaria;

 - intensificarea acţiunilor de supraveghere pasivă, în special în judeţele din sudul ţării;

 - instruirea medicilor veterinari cu privire la recunoașterea semnelor clinice de boală în conformitate cu specificațiile Organizației Mondiale de Sănătate Animală (OIE);

 - întărirea controalelor în punctele de trecere la frontieră în ceea ce privește transporturile  de rumegătoare din Bulgaria și Turcia, având în vedere că  ultimele animalele la care s-a confirmat boala nu prezentau semne clinice, confirmarea făcându-se în baza investigațiilor de laborator.

De asemenea, specialiștii din cadrul Autorității de la nivel central s-au întâlnit cu cei din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală pentru a analiza situația epidemiologică din Bulgaria și pentru a stabili măsurile adecvate pentru  supravegherea și diagnosticarea acestei boli.

În data de 21 august este convocată o instruire prin videoconferință cu reprezentanții tuturor DSVSA județene pe acest subiect, urmând ca, în scurt timp să fie organizat un excercițiu de simulare pentru pesta micilor rumegătoare.

Comisia Europeană a adoptat în 04.07.2018, Decizia (EU) 2018/954 de stabilire a anumitor măsuri de protecție pentru prevenirea răspândirii pestei micilor rumegătoare în Bulgaria.

ESTE INTERZISĂ EXPEDIEREA/ACHIZIȚIONAREA din BULGARIA din comunele enumerate mai jos, de rumegătoare mici și material seminal, ovule și embrioni de la rumegătoare mici și introducerea acestora pe teritoriul României:

  • Comunele Bolyarovo și Elhovo din regiunea YAMBOL.
  • Comunele Sredets, Sozopol, Primorsko, Malko Tarnovo și Tsarevo din regiunea BURGAS.

ANSVSA precizează că ambele regiuni se află în apropierea graniței Bulgariei cu Turcia.

Pe această cale, ANSVSA solicită operatorilor economici din România implicați în activitatea de comerț cu rumegătoare să acorde maximă atenție instrucțiunilor transmise de ANSVSA prin intermediul DSVSA județene, pentru a își proteja efectivele  de rumegătoare mici de această boală.

Orice suspiciune de boală trebuie notificată în cel mai scurt timp DSVSA județene.

*Detalii privind pesta micilor rumegătoare se pot regăsi accesând link:

http://www.ansvsa.ro/sanatate-bunastare-si-nutritie-animala/sanatatea-animalelor/boli-ovine/

A lăsat contabilitatea și informatica pentru o fermă de capre

Irina Ciorchină se ocupă de tot ceea ce înseamnă Ferma „Caprele Irinucăi“ din satul Şorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, o afacere pornită împreună cu tatăl său în anul 2012, care astăzi a ajuns la un efectiv de 120 capre cu lapte și 30 de ieduțe. Cu toate că a lucrat o perioadă bună în diverse corporații din Amsterdam și Bruxelles, a lăsat taioarele, tocurile, pauzele de cafea, team-building-urile, Excelul, PowerPoint-ul și analiza financiară pentru teiul de la poartă, țară și un vis devenit între timp realitate.

Fermă… de drag și dor pentru copilărie

capre Irinuca a

– Cum a luat viață Ferma „Caprele Irinucăi“?

– Aceasta s-a născut în primul rând din drag pentru natură și pentru animale, pentru dealurile verzi, pentru apropierea de tot ce e tradițional. Pot să zic că s-a născut din dorul meu de copilărie și de obiceiurile cu care am crescut. La țară, la bunicii mei în Vrancea, tare departe de modernitatea zilelor de azi, de viteza lor nebună și de traficul aglomerat, am învățat că pământul e un dar de preț și că trebuie îngrijit și respectat. Animalele la fel, solicită multă muncă, dar te răsplătesc pe măsură. Nu era ușor de mers la fân sau la odaie, dar plecam la Iași mereu cu sacoșe pline de bunătăți. Apoi, părinții m-au luat la oraș, dar ani întregi de școală nu mi-au șters cu nimic atașamentul de locurile și obiceiurile din copilărie. Mulți ani am petrecut toate vacanțele acolo, verile nu erau tocmai ușoare, dar era foarte important pentru mine „să o ajut pe mamaia la treabă“. Erau cu aer curat, cu cazemate prin pădure, cu alergături cu bicicleta, prins pește în pârâu, săniuș nu mai zic și câte și mai câte. Sincer, vorba lui Creangă, „îmi tresară și acum inima de bucurie“.

Cum ziceam, au urmat ani de școală. Apoi de facultate. Am făcut FEAA, specializarea Contabilitate. Nu se făcea destulă matematică după părerea mea, iar mie îmi plăcea foarte mult, așa că am dat examen de admitere și la Informatică. Le-am terminat pe amândouă, la un an diferență. O vară am fost în Minnesota și alta în Alaska, cu Work&Travel. M-am îndepărtat mult de vacanțele de la Soveja, am crezut că au fost în trecut și acolo vor rămâne. Pentru a fi mai aproape de actualul soț am plecat din Iași și am lucrat un an în Bruxelles și doi ani în Amsterdam.

Eu aveam în cap ideea asta cu ferma de capre de mai mult timp. Nu-mi aduc aminte cum mi-a venit, îmi imaginam că mi-ar plăcea, dar oricum credeam că e pentru… viitor și pentru pensie. După un an de Amsterdam, tatăl meu a reușit să cumpere un teren lângă Iași. Căuta asta de mulți ani, pentru a investi în ceva banii economisiți. A fost un proces foarte lung și dificil. Terenurile peste tot sunt fărâmițate, proprietarii ba unul decedat, ba altul plecat din țară, ba moștenitorul al 6-lea nu era de acord să vândă. Ba nu e drum de acces, ba curent electric! Dar, după lupte grele, a cumpărat terenul. La scurt timp, soțul meu și-a schimbat job-ul pe unul care îi permite să lucreze de acasă și eu mi-am dat demisia.

Fermă inspirată de pe meleaguri olandeze

capre Irinuca b

– De unde a venit inspirația?

– În ultimele luni de stat în Olanda am vizitat multe ferme, în principal de capre; nu a fost un moment Evrika, dar s-au legat planurile. Le-am zis managerilor că mă întorc în România să îmi fac fermă de capre. Unii au zâmbit, au luat-o ca pe o glumă. Alții mi-au spus să mă duc „să îmi fac de cap“ dar să mă întorc, că au nevoie de mine. Unii colegi m-au privit cu neîncredere, alții cu ironie, alții cu invidie.

Și în vreo 3 luni de zile m-am întors acasă. Abia aici a început aventura: terenul era nelucrat de 15 ani de zile, cândva au fost acolo vii. O vară întreagă am avut oameni la lucru să scoată cioate, să niveleze, să taie boscheții, să facă drumuri și căi de acces. Tatăl meu este cel împreună cu care lucrez la acest proiect. El este în spatele lucrului cu muncitorii, planurilor de construcții și al tuturor elementelor de infrastructură. Este cel mai de nădejde și mai sincer aliat al meu în toată povestea asta. E cea mai frumoasă colaborare pe care am avut-o în viața mea și omul de la care învăț cele mai multe lucruri.

În anul 2012 am cumpărat primele 10 capre și 5 ieduțe. În afara zilei când am primit inelul de logodnă, eu n-am mai fost așa fericită în viața mea! Parcă câștigasem la loto. Am fost la muls a doua zi dimineață, zburam spre casă cu sticlele de lapte pe care le-am împărțit prin vecini, cum am făcut cam tot restul toamnei. Achiziția animalelor a fost un proces foarte dificil deoarece am făcut multe drumuri pe la diverse stâne, am întâlnit mulți oameni neserioși și animale chinuite. Acum avem 120 de capre cu lapte și 30 de ieduțe.

Am început cu capre românești, dar am avut tot timpul țapi de rasă, iar acum caprele noastre sunt metise frumoase, cam de generația a doua, a treia de Alpină franceză, anglo nobiala și zana. Caprele merg la pășune pe tot parcursul verii, de primăvara devreme până toamna târziu, dar primesc și tain, dimineața și seara la muls, tot timpul anului, în cazul nostru nu contează că au sau nu au mâncare pe deal... acasă obligatoriu primesc tain, ceea ce și susține o producție bună de lapte și, totodată, un lapte de calitate, cu un conținut de grăsime de peste 4%. Astfel, le dăm amestec de cereale, porumb, proteină din mazăre și ovăz, în funcție de ce este disponibil la momentul respectiv. În schimb, pe perioada de lactație în tain punem și tărâță. Deci, în principal tainul constă din cereale măcinate, iar hrana este compusă din pășunat sau, pe parcursul iernii, din fân, lucernă și borceag. Menționez că cerealele le achiziționăm, iar fânul îl producem noi.

capre Irinuca e

De asemenea, am construit o hală din panouri sandwitch, pe structură de fier și cu centuri din beton. În capătul ei se află o anexă cu birouri și camera de pre­parat lactate. Ne-am construit stand de muls și am cumpărat aparat. Nu m-ai zic că ne-am „luptat“ cu caprele să învețe să urce pe stand și am reușit. Nu avem chiar toate utilajele necesare, dar ne străduim să lucrăm absolut tot terenul și să-i valorifică la maximum potențialul.

– Ați accesat fonduri europene sau ați început cu resurse proprii?

– Am alergat câteva luni după actele pentru un proiect european, am cheltuit o groază de timp, energie și bani, dar nu a fost să fie. Finanțarea se dădea pentru capre de carne, ne-am străduit să facem proiectul să iasă pentru lapte, dar am primit răspunsul abia un an și ceva mai târziu. Eu n-am venit acasă să stau să aștept, și am început treaba. Am realizat totul cu fonduri proprii, cu economiile părinților mei și ale noastre din Olanda. Anul următor ne-am căsătorit și din banii de la nuntă ne-am luat plug și semănătoare. Voi ține minte toată viața asta și sunt mândră mai ales de semănătoare deoarece mi se pare că are o anumită încărcătură simbolică pentru început de drum. Greu și frumos în același timp!

Investiția inițială a urcat la peste 100.000 euro, iar aproximativ 30.000 euro a costat doar tractorul cu care am început, restul utilajelor le-am cumpărat second-hand, respectiv: plug, semănătoare, două cositori, greblă și ce ne mai trebuia pentru fân. Inițial ne-am luat și semănătoare de prășitoare pentru porumb deoarece în primii ani cultivam și porumb, dar nu am mai făcut față deoarece nu-l stropeam cu nimic și trebuia să avem oameni la prășit.

– Ce producție aveți zilnic? Și cum are loc distribuția?

– În momentul de față avem aproximativ 200 l de lapte/zi. Pe de o departe vindem lapte proaspăt, iar din lapte facem iaurt și chefir și o întreagă serie de brânzeturi simple sau în combinație cu verdeață și, mai inedite, cu dulceață de căpșuni sau ghimbir. În anii anteriori distribuția o făceam în oraș cu o mașină echipată și aveam diverse puncte de livrare prin toate cartierele Iașului, dar începând de anul acesta avem un magazin în centru, lângă muzeul de Istorie Naturală, și produsele de la fermă le aducem la magazin și cam atât.

– Unde ați întâmpinat cel mai mult probleme și ce perspective de viitor aveți?

– Cel mai mult am întâmpinat probleme la ajutorul pe care îl avem din partea oamenilor, ne vine foarte greu să găsim oameni serioși, care să se țină de treabă, să-și respecte cuvântul. Noi avem în total 16 ha de pășune, dar sunt cca 4 ha ocupate cu hala caprelor, tabăra de vară, fânarul, moara și tot ce ne mai trebuie, deci ne rămân 10-12 ha de fâneață, din care am pus lucernă, borceag, iar cu fâneață am rămas destul de puțin deoarece nu este chiar atât de hrănitoare. Pentru că nu scoteam producție bună, am arat și am reînsămânțat-o și de aceea mergem mai mult pe lucernă, sparcetă și borceag. Pe viitor am vrea să reducem efectivul de animale și, eventual, și producția din cauza lipsei de personal deoarece îmi vine foarte greu. Cu toate că aș avea nevoie de 4-5 oameni, momentan am trei persoane ziliere.

Beatrice Alexandra MODIGA

Și Parlamentul European susține oaia!

UE ar trebui să stimuleze finanțarea crescătorilor de ovine și caprine, să-i ajute să crească compe­titivitatea fermelor și să-și promoveze mai bine produsele. Totodată, ar trebui și să se gândească de două ori înainte de deschiderea pieței pentru importurile din acest sector. Acesta este mesajul rezoluției adoptate de Parlamentul European cu 507 voturi pentru, 112 împotrivă și 27 de abțineri.

Stimularea sprijinului pentru agricultori

Crescătorii europeni de ovine și caprine ar trebui să beneficieze de o nouă plată, supli­mentară, pentru serviciile pe care le furnizează mediului, cum ar fi îmbunătățirea terenurilor și conservarea ecosistemelor, au afirmat deputații europeni. Această recomandare a fost deja formulată în concluziile Forumului UE pentru ovine din 2016.

Parlamentarii europeni doresc ca, cel puțin, să se mențină ajutorul voluntar cuplat pentru creșterea ovinelor și caprinelor, să se extindă plățile agroecologice la pășunile utilizate pentru pășunatul de ovine și caprine și să sprijine mai consistent fermierii care iau măsuri suplimentare pentru bunăstarea animalelor.

Tinerilor agricultori și noilor intrați în domeniu ar trebui să li se ofere un sprijin mai mare și noi stimulente pentru înființarea sau preluarea fermelor de ovine și caprine, subliniază deputații europeni. Aceștia cer, de asemenea, Comisiei UE să sporească competitivitatea sectorului prin intensificarea sprijinului acordat cercetării în domeniul metodelor inovatoare de producție și să investească mai mult în promovarea produselor din fermele de ovine și caprine, atât din UE, cât și din străinătate.

Compensații pentru pierderile provocate de prădători

UE și statele sale membre ar trebui să își armonizeze nivelurile de toleranță pentru erorile neintenționate în etichetarea ovinelor și să caute modalități de a crea un sistem de identificare mai flexibil și mai simplu, în special pentru turmele mici în producție extinsă, ceea ce ar reduce birocrația pentru crescătorii de animale. Dar acest lucru nu trebuie să submineze trasabilitatea eficientă a produselor, adaugă ei.

În același context, agricultorii ar trebui să profite la maximum de măsurile Omnibus aprobate recent, care le permit să-și unească forțele atunci când negociază contracte de livrare cu prelucrători sau comercianți cu amănuntul, spun deputații europeni. De asemenea, acestea solicită o mai mare transparență pe piață, de exemplu prin instituirea unui observator european care să monitorizeze prețurile și costurile de producție a cărnii de ovine și caprine și solicită noi instrumente pentru a ajuta agricultorii să facă față crizelor.

UE ar trebui să facă mai mult pentru a controla și a gestiona răspândirea prădătorilor, cum ar fi lupii și câinii sălbăticiți, care nu sunt protejați, mai ales în zonele de pășunat, spun deputații europeni. Aceștia solicită, de asemenea, compensarea corespunzătoare a pierderilor cauzate de atacurile unor prădători mari, care nu sunt protejate de legislația UE.

„Sectorul ovinelor și caprinelor din UE, deși ocupă un milion și jumătate de oameni, suferă încă din anii 1980. Din 2001 până acum, producția a scăzut cu până la 20%. Consumul de carne de oaie și de capră a scăzut, de asemenea, considerabil – acum doar două kilograme/an/persoană“, a declarat raportoarea Esther Herranz García (PPE, ES).

„Această rezoluție propune o serie întreagă de măsuri pentru a inversa această tendință negativă în sectorul ovinelor și caprinelor. Sper că recomandările noastre vor fi transpuse de către Comisie în propuneri legislative pentru următoarea reformă a PAC“, a adăugat ea.

Alexandru GRIGORIEV

Fabrica de lapte, visul unei microferme din Iași

În comuna Șipote, din județul Iași, a luat viață în anul 2010 o microfermă de vaci de lapte, iar viitorul sună promițător, ne spune Șerpoi Dorel, cel care a pus sudoarea frunții întâi de toate pentru dragostea de animale, cu toate că multă vreme a fost condiționat de partea financiară. A pornit la drum cu două capete, iar în prezent a ajuns la un efectiv de 40 capete bovine adulte pentru lapte și vițeii aferenți acestora.

Șerpoi Dorel a revenit la o pasiune mai veche de a sa, cu toate că multă vreme altele au fost prioritățile. De altfel, încă din copilărie a existat o dragoste specială pentru animale, pentru fermă și pentru viața la țară, dar peregrinările în lung și în lat, în căutarea unui trai mai bun, l-a adus în județul Iași: „Sub denumirea de SC Crido Rar SRL administrez împreună cu familia o microfermă de vaci de lapte în localitatea Șipote, județul Iași. De loc, sunt din ținutul Neamțului, mai exact din Târgu Neamț, unde am și absolvit Liceul Tehnologic Agricol „Ion Creangă“, după care am continuat studiile la Iași, în Copou, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“, absolvind Facultatea de Zootehnie. Pasiunea pentru animale o am înrădăcinată de mic, crescând mai mult pe la bunici, la țară și la muncile câmpului. Am făcut totul din dragoste pentru animale și acum o fac la fel, doar că acum mă mai condiționează și partea financiară, întreținerea familiei și altele, de care nu eram interesat la acea vârstă fragedă.“

ferma IMG 1987

Fermier încrezător

Până a ajunge la propria fermă multe drumuri au fost străbătute, dar experiența își spune cuvântul și de-abia după o lungă perioadă ajungi să îți culegi laurii: „Când am început să lucrez în acest domeniu? Păăi... dacă pot spune așa, am călcat în acest domeniu oficial ca practicant pe la diverse activități la liceu și facultate, apoi am avut un schimb de experiență în ferma Smithfield – Timișoara, fostul Comtim, iar după absolvirea facultății, în anul 2008, am lucrat în ferme de vaci de lapte, dar nu pentru mult timp deoarece nu îmi erau chiar la îndemână instrumentul financiar, distanța, plus multe altele care, adunate, m-au făcut să mă îndepărtez puțin de acest domeniu. De asemenea, după o mică pauză am fost solicitat de un fost coleg de facultate să lucrez la fabrica acestuia din comuna Șipote, respectiv la SC Trans Gigel SRL, la firma tatălui său, domnul Munteanu Gheorghe. Aici am întâlnit-o pe actuala mea soție cu care m-am căsătorit după ceva timp și cu care am trei copii.“

În această zonă tot timpul primii pași sunt timizi, dar încrederea în propriile forțe, experiența și cunoștințele bine înfiripate își spun cuvântul: „În schimb, cu văcuțele am început prin vara anului 2010, cu doar două capete, iar pe parcurs, văzând că am sprijin și de la socrii mei, am achiziționat mult mai multe și am zis «să punem de o microfermă»… și microfermă se făcu’. Așa am ajuns în prezent la un efectiv de 40 capete bovine adulte pentru lapte și vițeii aferenți acestora. Cu adăpostul a fost mai dificil la început, dar ușor, ușor am început să ne planificăm un nou adăpost, iar acest lucru s-a materializat în toamna anului 2017. Furajarea se face exclusiv cu plante de câmp anuale și perene (fân, semifân, lucernă, borceaguri și paie de ovăz sau grâu într-o mai mică proporție pentru a asigura cantitatea de balast necesară în rumen), fără concentrate specifice producției de lapte. Furajele sunt toate tocate la o moară cu bandă, acționată de priză, la tractor. Introducem în rația zilnică și nutreț murat, respectiv siloz de porumb făcut de noi în fermă, conservat doar cu sare, fără inoculați sintetici pentru menținere, în amestec cu făină de porumb, (făcută la moara proprie) și tărâțe de grâu. Creșterea vițeilor se face în țarcuri separate, aceștia primind lapte la biberon câte 10 litri pe zi, fiecare, până la vârsta de 3 luni, când sunt înțărcați și redirecționați pe sectorul de îngrășare sau vânzare. Pe lângă viței și vaci, mai avem și un cal metis de Semigreu Lipițan, sur, de peste 1.000 kg; mai avem și câteva oi din rasa Karakul, vreo 30 de porci, câțiva stupi de albine și câteva sute de rațe, gâște și păsări.“

„Lipitori“ de azi pe mâine

În această zonă, în schimb, forța de muncă nu există. Pe de altă parte, cerințele pentru accesarea fondurilor europene dau probleme de cap fermei: „Am vrut să accesez și ceva fonduri europene, dar nu am reușit deoarece sunt multe cerințe, puține informații utile și puțini specialiști cu adevărat. Deci, am făcut ce am putut cu bani cash, obținuți prin multă muncă și multe sacrificii. Însă mai departe apar realele probleme, adică cele legate de forța de muncă, care lipsește cu desăvârșire în satele din România. Nu poți să îi angajezi pentru că nu ai bază în ei că stau la muncă, iar ei pun această condiție imediat, dar ca pretext pentru a renunța sau refuza un loc de muncă. Consider că este vina statului român pentru că le dă ajutor social și i-a învățat să stea ca «lipitorile» de azi pe mâine...“

ferma IMG 1983

Cu siguranță când vorbim de perspective de viitor este mult până mâine, ne spune fermierul: „De ce zic asta? Pentru că sunt trecut prin așa ceva. Azi aveam un om la treabă și mâine am pățit că nu mai venea niciunul, dar sperăm să fie bine și să ne putem ocupa de ce avem. Mai ales că vreau să perfecționez rasa, prin însămânțări dirijate, și doar cu tauri de rasă pură deoarece de anul acesta am intrat și în COP (controlul oficial al performanțelor pentru a obține o rasa curată). Menționez că lucrez și la o fabrică de lapte, cum spuneam mai sus, unde livrăm și laptele obținut în fermă. Mulsul se face mecanizat, cu aparate de muls, după care se pune într-un tanc de răcire, cu capacitatea de 1.000 l, acesta este răcit la 2,5-3°C, iar apoi este livrat către procesator, respectiv la SC Trans Gigel SRL. Producția medie la ora actuală este de aproximativ 18-20 litri pe cap de animal cu o grăsime de cca 3.9-4% și 3,4-3,45 % proteină.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Despre proiectele IBNA: Proiectul „CAPRIPLUS“

„Realizarea de lapte materie primă și produse lactate de capră îmbogățite în acizi grași polinesaturați, folosind ingrediente locale“ (2016-2018)

Acest proiect este de tip PTE (transfer la agentul economic); conform condițiilor de finanțare, aceste proiecte sunt derulate de către un operator economic (care coordonează proiectul) împreună cu un institut de cercetare, care valorifică (prin transferul de soluții tehnice către mediul economic) rezultate ale unor cercetări anterioare. În cazul proiectului CAPRIPLUS, finanțat de către UEFISCDI, prin contractul 26PTE/2016, consorțiul este format din SC Conțești – Agricultură – Industrie – Comerț SRL din Conțești, județul Dâmbovița (http://agrivalahia.ro), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești (www.ibna.ro) și USAMV București, Facultatea de Zootehnie (http://www.zootehnie.ro/).

Înscris pe coordonatele politicii IBNA Balotești de a veni permanent în sprijinul fermierilor cu soluții la noile tendințe și provocări ale sectorului creșterii animalelor, proiectul CAPRIPLUS a fost generat de cercetări anterioare ale institutului, realizate prin proiecte naționale și internaționale (PUFA-RUM, FP7 SOLID, PN-II COFSOLID), pe care institutul le-a inițiat ca răspuns la solicitările de soluții tehnice îndreptate spre îmbunătățirea calității produselor animale, în acest caz – laptele de capră.

În multe părți ale lumii, inclusiv în România, unde sectorul creșterii caprinelor a fost relansat, laptele de capră și subprodusele derivate din acesta joacă un rol important pe plan economic și social. Proiectul CAPRIPLUS are ca punct de plecare conceptul potrivit căruia calitatea grăsimii din lapte, respectiv conținutul în acizi grași polinesaturați, în special CLA și raportul omega 6: omega 3, poate fi influențată prin furajare. În acest sens, proiectul vizează obținerea de lapte materie primă și produse lactate din lapte de capră cu valoare adăugată, respectiv realizarea de produse lactate premium, ce se încadrează într-un segment de piață care este încă în creștere. Etichetarea „îmbogățit natural în acizi grași polinesaturați“/„în CLA“ sau „în omega 3“ aduce evidente avantaje comerciale pe o piață a produselor lactate din ce în ce mai saturată.

Pe lângă identificarea și testarea unei soluții tehnice (strategie de furajare) fezabile, problemele pe care proiectul își propune să le rezolve sunt multiple: costul de producție al produselor premium este mai ridicat (trebuind să fie identificat pragul de rentabilitate – inputuri versus rezultate); strategiile de furajare trebuie să fie aplicabile pe termen lung; produsele premium trebuie furnizate în ritm constant (pentru a putea dezvolta o strategie de produs); o proporție mai ridicată de grăsimi nesaturate poate induce scăderea timpului de raft (oxidare mai rapidă, ce trebuie contracarată); este obligatoriu ca furajarea specială să nu antreneze modificări organoleptice nefavorabile sau să afecteze caracteristici tehnice relevante pentru procesarea laptelui (randament etc.).

Pe lângă adaptarea rasei Murciano-Granadina din Spania la condițiile din țara noastră, acțiune inițiată acum 3 ani, beneficiarul proiectului, Contești Agricultura Industrie Comerț (AGRIVALAHIA), vizează și lansarea de noi produse lactate, precum și consolidarea capacității de inovare în domeniul său de activitate (agricultură/zootehnie). Obiectivele derulării proiectului sunt atât diversificarea producției, obținerea de valoare adăugată, cât și creșterea eficienței economice prin inovare etc.

În ceea ce privește obiectivele IBNA, tehnologiile de manipulare a profilului de acizi grași din lapte și implicit din produsele lactate, vor fi validate nu doar la nivel de laborator (etapă realizată deja de către IBNA Balotești), ci și în mediul industrial, mai precis în ferma zootehnică a firmei Contești Agricultura Industrie Comerț, în condiții de practică zootehnică.

Pentru informații tehnico-științifice puteți contacta pe dr. Cătălin Dragomir (IBNA, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.); pentru informații asupra proiectului puteți contacta pe ing. Constantina Cozmaciuc (CAIC, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.). De asemenea, puteți vizita pagina web a proiectului: http://agrivalahia.ro/?page_id=95

Mihaela Hăbeanu, Cătălin Dragomir, Smaranda Toma

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA)

Măsuri pentru prevenirea Antraxului la animale

Antraxul (cărbunele sau dalac) este o boală infecţioasă comună omului şi animalelor, fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine) produsă de  un bacil, (Bacillus anthracis)  care în mediul ambiant se transformă în spori, o formă de supravieţuire a acestui microb, care îi conferă o rezistenţă înaltă la acţiunea factorilor mediului extern (razele solare, substanţele dezinfectante) şi care favorizează menţinerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioadă îndelungată de zeci de ani şi îmbolnăviri la animale mai frecvente primăvara şi în anii cu precipitaţii abundente.

Animalele se pot îmbolnăvii prin intermediul furajelor şi a apei infectate, un risc major îl reprezintă organele şi ţesuturile animalului bolnav sau care a murit de această boală, inclusiv carnea, pielea, lâna, oasele, coarnele, copitele.

Omul se poate contamina în timpul îngrijirii animalelor bolnave, la sacrificarea şi tranşarea lor, la prelucrarea pielii şi lânii, sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.

Semnele clinice se manifestă prin hipertermie, precedată de tulburări generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiraţia accelerată, dispneică, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul cade în decubit, are contracţii musculare, cu final letal. Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală şi anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Rapiditatea evoluţiei simptomelor este în funcţie de forma bolii, respectiv supraacută, acută sau subacută, finalizată cu moartea animalului în câteva ore sau la 3 – 6 zile de la debutul înfecţiei.

În cazul de suspiciune sau îmbolnăvire  ale unui animal, proprietarul are obligaţia:

  • să solicite consultarea aimalului (animalelor, după caz) de către medicul veterinar;
  • să nu sacrifice a animalele bolnave fără permisiunea autorizată a medicului veterinar;
  • este interzis a fi întrebuinţată în alimentaţie, în scopuri tehnice, sau pentru comercializare, carnea şi produsele (pielea, lâna, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave;
  • utilizarea în activitatea lucrativă a hainelor de protecţie (salopetă, şorţ, mănuşi, cizme etc);
  • gestionarea corectă prin colectarea, înlăturarea şi inactivarea deşeurilor animaliere;
  • persoanele care au fost în contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta, trebuie să se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenţa medicală de specialitate;

Antraxul este o boală care se poate prevenii prin măsuri profilactice care includ acţiuni şi responsabilităţi din partea proprietarilorr de animale, a autorităţiilor locale,  în colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:

  • Proprietarii de animale să comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectivul din exploatație, prin fătări, cumpărări, vânzări,donații, sau mortalităţi.
  • Să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în exploataţie.
  • Să implementeze normele de biosecuritate, normele de protecţie şi bunăstare a animalelor din exploataţiile comerciale şi exploataţiile din gospodăriile populaţiei,
  • Să se respecte legislaţia privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, naţional şi în activitatea de import- export.
  • Să se efectuieze curăţirea mecanică, dezinfecţia adăposturilor şi acţiunile de deratizare, cu unităţi şi personal de specialitate.
  • Implementarea legislaţiei cu privire la ecarisarea teritoriului şi protecţia mediului, prin utilizarea spaţilor de colectare a cadavrelor şi a deşeurilor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, in scopul distrugerii la unitatea Protan.
  • Interzicerea tăierii animalelor în scopul comercializării cărnii sau produselor rezultate pentru consum public, în alte locuri sau spaţii decât cele autorizate sanitar veterinar, solicitând medicului veterinar examenul de specialitate.
  • Să asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operaţiunilor de vaccinare anticărbunoasă, pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele şi ovinele, după împlinirea vârstei de o lună, în campanile organizată o dată pe an, înainte ca animalele să fie scoase la păşunat, urmată de vaccinări de complectare pentru animalele sub vârstă sau care nu au fost vaccinate în campania organizată.
  • Educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:
  • informarea, ori de câte ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sănătatea animalelor şi siguranţa alimentelor, având ca surse mass-media sau consultări cu personal de specialitate;
  • achiziţionarea alimentelor, în special carne, numai din spaţii sau unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul ”stradal”.
  • evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar.

Sursa: COLEGIUL  MEDICILOR  VETERINARI  FILIALA SIBIU

Stână de capre cu un efectiv de 300 capete, după 5 ani de trudă

Petrilă Dorel are 46 ani și este din satul Toporăști, comuna Pungești, județul Vaslui. De profesie este tehnician veterinar și inginer agronom, iar în prezent predă la un liceu tehnologic din localitate. Acesta, prin asociere cu mai mulți fermieri (în urmă cu 5 ani au început cu 1-2 capre de fiecare asociat în parte), a ajuns în acest moment la un efectiv de 300 de capre metiș. La ora actuală, acesta face ameliorare cu țapi din rasa Sannen, o rasă mixtă cu infuzie de sânge nobil.

Din necesitate pentru… caprine

– Cum v-a venit ideea să vă faceți o stână de capre?

– Din necesitate la acea vreme, am cumpărat două capre să am lapte pentru copii. Am început să le îndrăgesc și eu, veterinar fiind; pe lângă faptul că sunt și inginer agronom, am știut beneficiile aduse de capre și am început să mă dezvolt în acest domeniu, atât de solicitant și frumos în același timp.

– De unde pasiunea aceasta pentru zootehnie, de ați mers atât de departe?

– Copil de țăran, născut și crescut la țară, cu animale-n curte și mai apoi studiind pentru a deveni veterinar, am început inevitabil să-mi placă acest domeniu, respectiv acest stil de viață... știu că tata a reușit să ne țină la școală, pe mine și pe frații mei, cu ajutorul animalelor. Am bine întipărite în minte, cum ne povestea tata, tot felul de întâmplări de când era el copil și mergea bunicul lui la „jidan“ să împrumute bani, iar prima întrebare a jidanului era: „ Ai bălegar în curte?“. Dacă zicea „da“, primea bani împrumut, dacă răspunsul era „nu“, nu dădea jidanul bani, că zicea că „n-ai să-i dai înapoi“. Deci, animalele au fost dintotdeauna o garanție, o bază materială. De altfel, erai om gospodar dacă aveai animale. Vorba străbunilor – „cu animale scoți sărăcia din ogradă“ este valabilă și-n ziua de azi.

„Propriul meu stăpân“

ferma de capre 2

– Care este povestea dvs.? Cât de greu v-a fost să evoluați?

– Nu pot spune că mi-a fost greu, deoarece am făcut ceea ce mi-a plăcut. Am ales să fac ceva în țară decât să aleg „calea pribegiei“, adică să merg în străinătate să muncesc pentru alții. Mi-am zis că mai bine muncesc pentru mine, fiindu-mi „propriul meu stăpân“. Totodată, am ales să dorm liniștit în patul meu, lângă nevastă și copii.

– Ce efective de capre și ce planuri de viitor aveți?

– Superstiție ca-n orice domeniu, numărul niciodată nu se spune, dar vă zic că sunt în jur de 300 de capre. Anul acesta am de gând să mă extind deoarece nu m-am gândit să mă plafonez la un număr anume, mai ales că am luat o anumită porțiune de teren în arendă. Anul trecut am înființat 12 ha cu lucernă, iar anul acesta doresc să însămânțez 15 ha cu ovăz pentru cosit și balotat. Totodată, mai însămânțez și 7-8 ha cu porumb. În ultima perioadă am achiziționat o moară, iar pe viitor doresc să achiziționez un tanc de răcire a laptelui de 1.000 l și 4 aparate de muls, pentru a-mi ușura munca.

– Procesare faceți? În ce constă modul de pre­gătire a laptelui de capră în ferma dvs.?

– Nu fac procesare… deocamdată! Dacă o să găsesc înțelegere și la ceilalți fermieri o să ne gândim pentru viitor să deschidem o linie de procesare tot cu fonduri europene, să vedem cum o să facem să închidem „cercul“ de producție, procesare și desfacere.

– Dar modul de distribuire a acestuia?

– Am avut contract cu un procesator care venea la două zile și prelua laptele, care era ținut într-un tanc de răcire închiriat, dar „a căzut business-ul“. Anul acesta o să fac eforturi să-mi achiziționez un tanc propriu.

– Cu câte persoane v-ați asociat și cum vă descurcați în acest moment?

– Suntem 4 persoane în sat care am pus laptele în comun și am livrat la același procesator. De asemenea, încurajăm cât putem mai mulți fermieri pentru a ne asocia, fiind conștienți de faptul că avem numai de câștigat.

Gestația și fătarea caprelor – priorități

– În sezonul rece au loc gestația și fătarea caprelor. Cum vă ocupați de acestea?

– Fiind o afacere de familie, atât eu, copiii, cât și nevasta am ajuns să fim toți specializați. Astfel, suntem mereu între ele, aproape că le știm pe fiecare-n parte.

– Ce alimentație folosiți în această perioadă rece?

– Am avut în jur de 5.000 de baloți lucernă, 10 tone porumb boabe, 1.000 baloți fân de coastă de bună calitate. Celor care fată le separ și le dau și câte 1 kg de boabe porumb/zi, 30 baloți de lucernă a câte 30 kg balotul și 10 baloți de fân.

– Cum vedeți problemele care există privind modul de procesare și de valorificare a laptelui de capră?

– Problema este că există procesatori puțini pe piața din zona Moldovei, dar și prețuri mici pe litru de lapte, respectiv de 1,65 lei. Consider că și noi, fermierii, suntem vinovați că nu ne asociem deoarece altfel am negocia prețul pe o cantitate mare de lapte. De altfel, munca cea mai grea este cea cu omul deoarece este greu în a-l convinge că împreună, uniți, vom fi mult mai productivi și eficienți.

– Ce soluții sugerați?

– Interesantă întrebare, cui să-i sugerez soluții? Intervine cineva să influențeze prețul? Nimeni… Eu vând cu 1,65 lei/litru, ca să se înțeleagă…, iar în supermarket este 7 lei/litrul, trageți dvs. concluziile! Cum spuneam, asocierea și investirea în procesare sunt soluții eficiente!

Beatrice Alexandra Modiga

În Maramureș numărul animalelor în scădere. Doar numărul de caprine s-a dublat după 2007!

48,5% (305.528 ha) din teritoriul județului Maramureș este ocupat de terenuri agricole. Cea mai mare suprafață înseamnă fânețe (39,3%) și pășuni (31,7%), ceea ce face ca zona să aibă un potențial ridicat în sectorul zootehnic, situație specifică așezărilor cu un relief preponderent montan (43% relief muntos, 30% de deal și podiș și 27% depresionar). Efectivele de animale sunt însă reduse în comparație cu extensia terenurilor. Numărul de capete la 100 ha este mai mare decât media regională și națională pentru bovine, dar mai redusă pentru ovine și caprine.

În ultimii 27 de ani, structura economică a județului s-a modificat substanțial, după ce a dispărut industria extractivă. Pe acest fond s-a înregistrat o emigrație masivă a populației inclusiv din mediul rural. În consecință, a scă­zut și activitatea agricolă. Specialiștii anticipează o reducere masivă a ponderii ocupării în agricultură în următorii ani și, ce e mai grav, o îmbătrânire accentuată a populației (22 din populația ocupată are deja peste 62 de ani). Așadar e posibil ca și sectorul zootehnic, altădată unul puternic, să-și continue regresul, tendință care s-a manifestat, cu mici excepții, din 1990 încoace.

Scăderi masive la efectivele de bovine, porcine și păsări. În schimb, câștigă teren caprinele și ovinele

Exploatațiile agricole sunt extrem de fragmentate, ca și proprietatea asupra terenurilor, mărimea lor fiind de 2,4 ha, sub media națională. Dintre acestea, doar 0,6% au personalitate juridică și lucrează circa 15% dintre terenuri; restul înseamnă exploatații individuale ale populației, care asigură subzistența și autoconsumul. Din 1990 și până în 2007, data aderării României la UE, dar și perioada cu cea mai ridicată rată de migrație a populației, efectivele de animale au scăzut dramatic, cu 50,76% la bovine, 32,09% la porcine, 27,16% la ovine, 24,68% la caprine și 62,81% la păsări. În intervalul 2007-2015, efectivele au crescut doar la ovine (+3,5%) și caprine (+66,74%); în rest s-a păstrat tendința de scădere a numărului de animale (minus 14% bovine, -32,35 porcine și -13,6% păsări).

(vezi tabel în revista tipărită pe bază de abonament https://www.lumeasatului.ro/magazin/)

Zootehnia este concentrată 90% în gospodăriile populației

Aproape 90% dintre efective de animale sunt concentrate în gospodăriile populației. Numărul de animale rămâne cât de cât semnificativ doar în localitățile cu un sector zootehnic tradițional: bovine – Moisei, Dumbrăvița, Copalnic - Mănăștur, Târgu Lăpuș, Șomcuta Mare, Borșa (peste 2.000 de capete); porcine – Borșa, Șomcuta Mare, Târgu Lăpuș, Ulmeni, Copalnic - Mănăștur, Cupșeni, Dumbrăvița, Mireșu Mare (peste 2.000 de capete); ovine – Șomcuta Mare, Târgu Lăpuș, Giulești (peste 5.000 de capete); caprine – Târgu Lăpuș, Șomcuta Mare, Borșa, Budești, Copalnic-Mănăștur, Cupșeni, Moisei, Săcel, Șișești (peste 5000 de capete); păsări – Șișești, Satulung, Recea, Moisei, Mireșu Mare, Dumbrăvița, Fărcașa, Copalnic - Mănăștur, Cernești, Ulmeni, Tăuții - Măgherăuș, Târgu Lăpuș, Șomcuta Mare, Seini, Borșa, Baia Sprie, Sighetu Marmației (peste 10.000 de capete). Fermele de tip industrial sunt puține, iar ele sunt plasate cam în același perimetru cu tradiție în creșterea animalelor: bovine – Seini, Dumbrăvița, Groși, Mireșu Mare, Oarța de Jos, Satulung, Desești; porcine – Seini, Ardusat, Ulmeni, Leordina, Săcălășeni, Satulung; ovine – Șomcuta Mare, Băiuț, Botiza, Oarța de Jos, Desești; caprine – Șomcuta Mare, Satulung, Desești, Giulești; păsări – Baia Mare, Sighetu Marmației, Seini, Tăuții - Măgherăuș, Satulung. Din păcate, chiar dacă județul este al doilea din țară, după Brașov, ca număr al produselor tradiționale atestate, producția animală este valorificată ineficient, fiind orientată preponderent către autoconsum. În Maramureș sunt autorizate 6 abatoare, 25 de carmangerii, 29 de măcelării, un centru de sacrificări păsări, un centru de colectare vânat, 39 de centre de prelucrare a laptelui în cadrul exploatației, 16 centre de prelucrare a laptelui independente etc.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 36-37

Evaluarea noninvazivă a calității carcaselor la ovine și caprine prin metoda ecografică

Carnea de ovine și de caprine este cu precădere consumată de țările asiatice și câteva țări europene cu tradiție în creșterea acestora ca Spania, Franța, Anglia, Cehia, Grecia, Italia, dar și România. În țara noastră, de exemplu, capra este popular cunoscută ca vaca săracului, fiind ușor de întreținut în sistem tradițional de micii fermieri datorită puterii mari de adaptabilitate în condiții rustice, pe pășunile și izlazurile marginale, cu o bună rezistență la îmbolnăviri în clima secetoasă. Ovinele sunt crescute de două milenii pe aceste meleaguri, iar transhumanța încă se mai practică în zona Sibiului, Branului, Brașovului.

evaluare evaziva animale

Evaluarea calității cărnii la ovine și caprine în vederea atingerii atributelor genetice importante pentru selecție și reproducție se poate efectua prin utilizarea unei tehnologii noi, moderne, noninvazive, metoda cu ultrasunete sau ecografică. Această metodă este eficientă, rapidă și în conformitate cu noile reglementări europene care încurajează reducerea numărului de animale sacrificate în scop experimental, constituind o alternativă pentru clasificarea și aprecierea calității carcaselor la caprine și ovine. Metoda ecografia a fost utilizată pentru prima oară în România la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești, unde s-a efectuat un studiu comparativ între metoda clasică prin sacrificare și cea ecografică, măsurătorile fiind efectuate cu un ecograf Echo Blaster 64 echipat cu sonda LV 7.5 65/64, TELEMED ultrasound medical systems. În urma studiului s-au obținut corelații mari între măsurătorile pe carcasă și cele ecografice: cantitatea de carne din jigou a fost foarte strâns corelată cu suprafața ochiului de mușchi Longissimus Dorsi (0.90), cu profunzimea mușchiului LD (0.76) și perimetrul mușchiului LD (0.85). Imaginile au fost înregistrate și analizate cu un software Echo Wave II 1.32. Animalele pot fi analizate in vivo, fără a fi necesară sacrificarea lor în vederea obținerii de informații referitoare la cantitatea și calitatea producției de carne. Indivizii analizați sunt contenționați în poziție corectă, astfel încât coloana vertebrală să fie dreaptă. Măsurătoarea se efectuează în zona lombară, la nivelul mușchiului Longissimus Dorsi (LD), între a 3-a și a 4-a vertebră lombară și în dreptul celei de a 12-a coaste, situate perpendicular pe coloana vertebrală la 5 cm distanță de aceasta. Între cele două puncte de măsurare se află o pondere importantă a mușchiului LD, care ne oferă informații prețioase și exacte cu privire la cantitatea și calitatea cărnii în carcasă. Parametrii ecografici vizați sunt grosimea stratului de grăsime subcutanată, profunzimea mușchiului LD, suprafața ochiului de mușchi LD și perimetrul mușchiului LD. Aceste măsurători sunt înregistrate în timp real prin imaginea ecografică și de aceea putem spune că este o metodă rapidă și eficace de obținere a parametrilor ecografici. Se pot efectua de timpuriu în viața animalului, începând de la o vârstă fragedă după înțărcare. Astfel, putem lua rapid decizia de a selecționa sau nu indivizii analizați fără a mai aștepta o perioadă mai lungă de testare, care este costisitoare și presupune și sacrificarea animalelor. Metoda ecografică ne permite astfel selecția indivizilor valoroși, utilizarea lor la reproducție, transmițând calitățile superioare la descendenți.

Cristina LAZAR

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 36

Subvenții în zootehnie Ajutorul Național Tranzitoriu și sprijinul cuplat pentru ovine și caprine

Creșterea oilor și a caprelor reprezintă un segment important al zootehniei românești. Fie și numai din acest motiv, fermierii care lucrează în această ramură nu puteau fi exceptați de la sprijinul acordat pentru desfășurarea activității.

Ajutorul Național Tranzitoriu

Conform Ordinului MADR nr. 619/2015 cu modificările şi completările ulterioare, Ajutorul Național Tranzitoriu (ANTZ) se acordă numai fermierilor crescători de animale înscrişi în evidenţa APIA cu cod unic de identificare.

ANTZ pentru această schemă se acordă fermierilor crescători de ovine/caprine, pentru femelele de ovine şi/sau femelele de caprine identificate conform legislaţiei în domeniu care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) efectivul din exploataţia înregistrată în RNE să fie de minimum 50 de capete de femele ovine/25 de capete de femele caprine, care au împlinit vârsta de minimum un an la data de 31 martie a anului în care se depune cererea unică de plată;

b) la data solicitării ANTZ efectivul de femele ovine/femele caprine pentru care se solicită ANTZ să fie înscris în RNE;

c) efectivul de femele ovine/femele caprine pentru care se solicită ANTZ să fie menţinut în exploataţia/ exploataţiile cu cod ANSVSA menţionate în cerere pe perioada de reţinere de 100 de zile de la data-limită de depunere fără penalizări a cererii unice de plată;

d) să deţină registrul individual al exploataţiei cu cod ANSVSA, completat şi actualizat.

Sunt eligibile la plată inclusiv femelele de ovine şi/sau femelele de caprine care în perioada celor 100 de zile au intrat, respectiv au ieşit din exploataţiile deţinute de acelaşi beneficiar sau în exploataţiile asociaţiilor/cooperativelor/grupurilor de producători în care au fost transferate temporar pentru păşunat.

Sprijin cuplat pentru ovine

Sprijinul cuplat (SCZ) pentru ovine poate fi solicitat de către fermierii activi pentru un efectiv cuprins între 150 şi 500 de capete de femele ovine şi/sau berbeci, inclusiv, pe beneficiar, cu excepţia celor din UAT-urile din zona montană definită în „Lista zonelor eligibile M10, M11, M13“ a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014-2020, unde minimul de capete pentru care se poate acorda SCZ scade la 60.

În plus, crescătorii mai trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) animalele din exploataţie pentru care beneficiarul solicită SCZ să aibă vârsta de minimum un an la data de 31 martie a anului de solicitare;

b) animalele din exploataţie pentru care beneficiarul solicită SCZ să aibă vârsta de maximum 8 ani la femele, respectiv 6 ani la berbeci, la data-limită de depunere a cererii unice de plată, fără penalizări;

c) efectivul de animale pentru care se solicită SCZ trebuie să fie identificat şi înregistrat în RNE la data-limită de depunere a cererii unice de plată

d) să deţină registrul individual al exploataţiei completat

e) animalele pentru care se solicită SCZ trebuie să fie menţinute pe o perioadă de reţinere de 100 de zile de la data-limită de depunere a cererii unice de plată, fără penalizări, în exploataţia/exploataţiile cu cod ANSVSA menţionată/menţionate în cerere;

f) berbecii pentru care se solicită SCZ trebuie să fie înscrişi în registrul genealogic al rasei;

g) efectivul de femele ovine înscrise în registrul genealogic al rasei pentru care se acordă SCZ respectă raportul de sexe de minimum un berbec înscris în registrul genealogic al aceleiaşi rase la 35 de femele ovine;

h) efectivul de femele ovine neînscrise într-un registru genealogic pentru care se acordă SCZ respectă raportul de sexe de minimum un berbec cu certificat de origine la 35 de femele ovine.

Solicitanţii cu un efectiv mai mare de 500 de capete femele ovine şi/sau berbeci bene­ficiază de SCZ calculat la nivelul a maximum 500 de capete femele ovine şi/sau berbeci.

Crescătorii trebuie să prezinte documen­tele care atestă că sunt fermieri activi.

Sunt eligibile la plată inclusiv animalele care în perioada celor 100 de zile au intrat sau au ieşit din exploataţiile cu cod ANSVSA deţinute de acelaşi beneficiar sau din exploataţiile asociaţiilor/cooperativelor/grupurilor de producători în care au fost transferate temporar pentru păşunat.

Sprijin cuplat și pentru capre

SCZ pentru creşterea caprinelor se acordă fer­mierilor activi care îndeplinesc cumulativ urmă­toarele condiţii:

a) solicită SCZ pentru un efectiv de minimum 50 şi maximum 500 de capete de femele caprine şi/sau ţapi de reproducţie, inclusiv, pe beneficiar, în exploataţii cu cod ANSVSA, care au vârsta de minimum un an la data de 31 martie a anului de solicitare a SCZ;

b) solicitanţii cu un efectiv mai mare de 500 de capete de femele caprine şi/sau ţapi de reproducţie beneficiază de SCZ calculat la nivelul a maximum 500 de capete de femele caprine şi/sau ţapi de reproducţie;

c) femelele caprine şi/sau ţapii de reproducţie din exploataţie cu cod ANSVSA pentru care beneficiarul solicită SCZ să aibă vârsta de maximum 8 ani femelele şi, respectiv, 6 ani ţapii de reproducţie, la data-limită de depunere a cererii;

d) efectivul de animale pentru care se solicită SCZ trebuie să fie identificat şi înregistrat în RNE la data depunerii cererii unice de plată, dar nu mai târziu de prima zi a perioadei de reţinere.

e) să deţină registrul individual al exploataţiei cu cod ANSVSA, completat şi actualizat;

f) femelele caprine şi/sau ţapii de reproducţie pentru care se solicită SCZ trebuie să fie menţinute/menţinuţi, pe o perioadă de reţinere de 100 de zile de la data-limită de depunere fără penalizări a cererilor unice de plată, în exploataţia/exploataţiile cu cod ANSVSA menţionată/menţionate în cerere;

g) ţapii pentru care se solicită SCZ trebuie să fie înscrişi în registrul genealogic al rasei;

g1) efectivul de femele caprine înscrise în registrul genealogic al rasei pentru care se acordă SCZ respectă raportul de sexe de minimum un ţap înscris în registrul genealogic al aceleiaşi rase la 35 de femele caprine;

g2) efectivul de femele caprine neînscrise într-un registru genealogic pentru care se acordă SCZ respectă raportul de sexe de minimum un ţap cu certificat de origine la 35 de femele caprine.

Ca și în cazul ovinelor, solicitantul trebuie să prezinte și documente care atestă că este fermier activ.

Sunt eligibile la plată inclusiv animalele care în perioada celor 100 de zile au intrat sau au ieşit din exploataţiile cu cod ANSVSA deţinute de acelaşi beneficiar sau din cele în care au fost transferate temporar pentru păşunat.

Documente specifice pentru ovine și caprine

Documentele specifice pentru acordarea SCZ pentru ovine, respectiv caprine, sunt cele care atestă îndeplinirea condițiilor de acordare. Concret, este vorba despre:

a) adeverinţa eliberată de asociaţia/agenţia acreditată pentru înfiinţarea şi menţinerea registrului genealogic al rasei, prin care se confirmă înscrierea berbecilor/ţapilor/oilor/caprelor, pentru care se solicită SCZ, în registrul genealogic al rasei şi respectarea raportului de maximum 35 de femele ovine/ caprine la un berbec/ţap, avizată de către ANZ prin oficiile pentru zootehnie judeţene.

b) adeverinţa eliberată de oficiul pentru zootehnie judeţean, prin care se confirmă respectarea raportului de maximum 35 femele ovine/caprine neînscrise într-un registru genealogic la un berbec/ţap cu certificat de origine.

Termenul de depunere a Registrului genealogic este 1 septembrie 2017, iar termenul de înscriere a ovinelor în registru este 1 septembrie 2017. Condițiile de eligibilitate trebuie îndeplinite la data limită, 15 mai 2017, fără penalități. Sursa de finanțare pentru ANTZ este bugetul național, iar pentru SCZ este Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 34-36

Agalaxia contagioasă și mamita gangrenoasă a oilor și caprelor

Cele două boli prezente pe tot globul, inclusiv în țara noastră, provoacă pagube economice însemnate la oi și capre, atât prin mortalitate, cât și prin afectarea producției de lapte.

Agalaxia contagioasă a oilor și caprelor, numită popular „răsfugul alb“, este o boală infectocontagioasă, la care sunt sensibile, de obicei, femelele în lactație, dar se pot îmbolnăvi și femelele sterpe, masculii, precum și tineretul. Agentul etiologic al bolii este Mycoplasma agalactiae, o bacterie cu rezistență redusă în mediul exterior, dar care poate rămâne în stare latentă în glanda mamară, un timp îndelungat.

Sursele principale de infecție sunt reprezentate atât de animalele bolnave cât și de cele animalele purtătoare care elimină bacterii prin urină, fecale, secreții genitale și lapte. Boala se transmite rapid și prin intermediul mâinilor mulgătorilor.

Clinic, boala evoluează cu mai multe localizări: mamară, articulară, oculară. Localizarea mamară apare la animalele în lactație și se caracterizează prin modificări calitative și cantitative ale laptelui. Acesta devine verzui sau gălbui, se separă în două straturi și coagulează la fierbere. Secreția lactată scade brusc sau încetează. Boala poate evolua ca o mamită benignă sau gravă (ireversibilă), glanda mamară fiind congestionată, mărită în volum, caldă și dureroasă, se poate atrofia, prezentând focare indurate sau abcese. Celelalte localizări se întâlnesc mai ales la miei, tineret berbeci și oi sterpe. În localizarea articulară apar artrite manifestate prin șchiopături și paraplegii care duc la slăbire și moarte. În localizarea oculară pot să apărea forme benigne, reversibile (epiforă, fotofobie, conjunctivite), dar și forme ireversibile, soldate cu pierderea globului ocular.

Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor, numită și „răsfugul negru“, este o boală infectocontagioasă gravă, întâlnită la oile și caprele în lactație. Aceasta apare sporadic sau enzootic, fiind influențată de anumiți factori favorizanți: plăgi accidentale ale tegumentului mamar, mulsul traumatizant sau condiții de igienă necorespunzătoare.

Agentul etiologic al bolii, Staphylococcos aureus, este epifit pe tegumentul mamar al animalelor sănătoase. Sursa principală de infecție o reprezintă oile bolnave care elimină bacterii prin secrețiile mamare, contaminând obiectele din jur, devenind surse secundare de infecție. Boala se trans­mite de la un animal la altul prin mâinile mulgătorilor sau prin mieii care sug și provoacă răniri mameloanelor.

Clinic, mamita gangrenoasă debutează brusc, cu febră, abatere, lipsa poftei de mâncare, a rumegării, accelerarea pulsului și respirației, animalul deplasându-se cu greutate. Mamela devine caldă, tumefiată și dureroasă. De obicei, este afectată numai jumătate din glanda mamară, care devine insensibilă, de culoare violacee, iar secreția lactată dispare, fiind înlocuită cu o secreție roșietică cu grunji. În mod obișnuit, după o evoluție de 3-5 zile, boala se termină prin moartea animalului. La animalele care supraviețuiesc, mamela este compromisă, prin eliminarea jumătății gangrenate.

Diagnosticul în ambele tipuri de boli se pune pe semnele clinice și prin anchetă epidemiologică. Confirmarea diagnosticului se pune numai în laborator.

Prevenirea celor două boli se realizează prin măsuri generale și specifice. Profilaxia specifică se bazează pe folosirea vaccinurilor inactivate contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor, AGALAXIN și AGALAXIN FORTE (vaccinuri care conțin germeni inactivați de Mycoplasma agalactiae și Staphylococcus aureus). În profilaxia curentă, vaccinurile se administrează la oi și capre în a doua parte a gestației, iar la celelalte categorii de ovine și caprine se administrează primăvara, în luna mai. Înainte de vaccinare este recomandată deparazitarea animalelor cu ROMIVERMECTIN sau ROMBENDAZOL.

Dr. Viorica CHIURCIU

Doctor în științe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 30

Saanen sau „Holsteinul caprelor“, rasa care poate asigura profit fermei

Creșterea caprelor pentru lapte poate reprezenta una dintre cele mai profitabile investiții în zootehnie, mai ales dacă ne gândim la faptul că cerințele pentru produsele lactate sunt destul de mari, iar prețurile pe măsură. Însă, pentru ca investiția să renteze, atenția principală trebuie acordată alegerii rasei. În ultimii ani, mai mulți fermieri din țară s-au orientat către rase care le-au asigurat profituri considerabile colegilor europeni. O astfel de rasă este Saanen, iar unul dintre fermierii care a mizat pe productivitatea ei este Vasile Lungu din județul Iași.

Caracteristicile rasei

Originară din Elveția, Saanen este una dintre cele mai apreciate rase, producția și calitatea laptelui fiind motivele pentru care mai este cunoscută și ca Holsteinul caprelor. Media de lapte/zi este în jur de 5 litri, iar pe durata lactației de 9 luni producția variază între 600 și 1.000 de litri, la nivel european înregistrându-se chiar și recorduri de peste 1.200 de litri.

Dacă atunci când este vorba despre producțiile de lapte caprele Saanen se diferențiază clar față de alte rase, atunci când vine vorba despre caracteristicile fizice diferențele nu sunt atât de evidente. Au părul scurt și mătăsos, în nuanțe de crem sau alb, capul este adesea fără coarne, gâtul lung și corpul alungit. Ugerul, cu mameloanele bine dezvoltate, este sub formă de pară și direcționat un pic înainte. Greutatea unei femele este cuprinsă între 50-65 kg, în timp ce masculul poate cântări chiar și 80 kg. De ase­menea, caprele Saanen rentează și din punctul de vedere al fertilității deoarece au capacitatea de înmulțire ridicată, de la 100 de capre putând rezulta anual între 180-250 de iezi.

Rasă de bază la Astra Trifești

Activitatea vastă din domeniul agricol a domnului Vasile Lungu a făcut ca în sectorul zootehnic să crească mai multe specii de animale. Dacă la bovine, porcine sau ovine a mizat pe încrucișări pentru obținerea metișilor de carne, la capre a mizat întocmai pe rasa Saanen. În prezent deține aproximativ 450 de capre, dintre care 350 adulte și 100 tineret. Pentru că fermierul lucrează și o importantă suprafaţă de teren agricol, furajarea o poate asigura fără costuri prea mari. În ceea ce privește îngrijirea caprelor, acesta ne-a declarat că nu necesită atenție specială, de aceea a decis să și mărească treptat efectivul. Inițial caprele erau mulse manual, însă pentru că producția de lapte a crescut, domnul Lungu a achiziționat o stație de muls mecanică specială pentru capre. Adesea, producțiile/lună depășesc 10.000 de litri, laptele fiind pregătit în mod tradițional, cu cheag natural, urdă și caș. La fel ca și celelalte produse animaliere rezultate din propria fermă, și acestea ajung la cantina unde le este servită masa angajaților grupului de firme Domeniile Lungu.

Exact cum ne-a obișnuit, domnul Lungu nu se oprește cu investițiile, și pentru că rasa Saanen i-a confirmat așteptările, următorul pas este acela de a amenaja un atelier de prelucrare a laptelui pentru ca tot mai mulți ieșeni să poată consuma preparate din cel mai apreciat lapte de capră.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2016 – pag. 34

Furajarea inteligentă a caprelor a dublat producția de lapte

Ferma de capre din Nucet, județul Dâmbovița, aparține Simonei Prodan și a fost construită plecând de la un hobby, dar s-a dovedit o afacere de succes, mai ales după ce au implementat un sistem nou de nutriție, încă în dezvoltare, Nutricap (realizat de dr. ing. Ilie Voicu și dr. ing. Ioan Surdu), care a dublat producția de lapte obținută în fermă.

Creșterea caprelor – un business pentru cei care iubesc caprele

Ferma e relativ nouă, fiind înființată în luna martie 2014 din fonduri proprii. Soțul fermierei este director în domeniul energiei. Mai precis, CEO la Vienna Energy, firmă care a cumpărat peste 30 de microhidrocentrale construite pe râurile României. Au adus atunci 40 capre Saanen, rasa cea mai produc­tivă când vine vorba de producția de lapte. Dar, din păcate, la început producția lor era destul de mo­destă. Rar depășea 2 l/zi de cap de capră. Din vorbă în vorbă au aflat că nutriția e principala carență în producția limitată. Dacă la început a fost un hobby pentru familia Prodan rezultatele, chiar și în primul an când producția nu a fost ok, i-au îndemnat să privească altfel spre viitor. Au investit și într-o mică lăptărie. Îl au alături de ei pe Iustin Ivlev, un specialist în marketing și mana­gementul proceselor, și își propun să dezvolte firesc acest hobby spre a deveni un sector important al activității lor. Au deja clienții lor fideli, iar Ivlev a devenit fan lapte de capră. Conform spuselor acestuia, familia Prodan a investit peste 200.000 euro în fermă până acum. O parte din bani, aproape de jumătate, au venit din producția comercializată.

Imediat după furajare, adăpostul este una dintre cheile succesului

„Nu le punem muzică de Bach, dar le asigurăm o anume senzație de libertate“, spune Iustiv Ivlev. Caprele au acces continuu la un padoc curat și larg. Furajarea este asigurată prin rații special alese în funcție de perioada în care se află femelele. Prefătare, repaus mamar, pregătire pentru montă etc. Prin furajarea specială s-a reușit monta la întreg efectivul în numai 3 săptămâni. Deși reproducția caprelor în orice sezon este succesul exploatațiilor intensive, biotehnologiile de reproducție aplicate la caprine fac posibile multe alte scheme în fermele comerciale. Am aflat despre fotoperiodicitate, despre efectul mascul, dar și despre evitarea folosirii hormonilor și bureții intravaginali care pot induce călduri și în extrasezon. Dar familia Prodan își dorește să păstreze ferma în sistem cât mai aproape de bio. Toate tere­nurile pe care cultivă furajele pentru fermă sunt certificate eco. Ei sunt primii clienți ai fermei. Asta înseamnă să ai încredere în ceea ce produci și pui pe piață. De fapt, vorba lui Iustin Ivlev, specialistul în marketing care mi-a vorbit despre fermă, „clientul cumpără satisfacție și încredere, niciodată doar satisfacție.“ Dotarea tehnică nu presupune investiții prea mari. Exceptând lăptăria și instalația de muls, celelalte utilaje (tractor, presă de balotat, cositoare etc.) au fost luate la second-hand. În schimb, nutriția este foarte importantă. Mai ales rețetele de furajare.

Programul de nutriție dezvoltat de cercetătorii Ilie Voicu (director de proiect, coordonator – INCDBNA Balotești) și Ioan Surdu (responsabil proiect partener 1 – SIAT SA București) a reușit să schimbe în foarte bine producția de lapte atât cantitativ cât și calitativ. Sporul de producție a fost mai mult decât dublu în circa 2 luni de implementare a noii scheme de furajare, „ceea ce este extraordinar“…, susține Iustin Ivlev.

Cine dorește să încerce acest program de nutriție se poate adresa INCDBNA Balotești.

Doar caprele se înmulțesc continuu în sectorul zootehnic

Poate unde capra este „un model de eficiență“, producând lapte cu un consum de hrană relativ redus, datele oficiale stabilind că o capră poate produce lapte de până la 20 de ori greutatea sa fizică. Iar „vaca săracului“, cum mai este alintată capra, se poate exploata eficient atât în sistem intensiv cât și extensiv. Un alt aspect al creșterii acestui sector zootehnic este și dezvoltarea de la an la an a consumului de lapte de capră. Însă mai este mult până când românii își vor schimba obiceiurile alimentare. Din punct de vedere morfologic laptele de capră este cel mai apropiat laptelui de mamă, având însușiri bionutritive net superioare celorlaltor categorii de lapte de consum. Chiar „este considerat un medicament preventiv, curativ și ieftin“, conform Buletinului Caprin cu numărul 18 editat de Caprirom.

Numărul caprinelor a fost singura cifră din zootehnie care nu a cunoscut decât palierul pozitiv după Revoluție. Dacă în 2.000 erau declarate 538.000 de capete, iată că în 2013 s-au numărat peste 1,4 mil. capete. Tendința este însă în continuare crescătoare, subliniază președintele Caprirom, „între 2013 și 2014 numărul femelelor reproducătoare crescând cu 200.000 de capete (de la 1,2 mil. la 1,4 mil.). Trendul s-a păstrat în continuare, deși în noile reglementări din PNDR capra nici măcar nu mai apare denumită distinct, iar pentru construirea proiectelor este nevoie să se facă echivalentul cu oaia noastră cea de toate zilele. Acum trebuie să amintim că și oaia se simte un pic mai bine, dar asta e deja altă vorbă.

Creșterea caprelor în libertate era frecventă acum 25 de ani. Dar creșterea intensivă e ceva destul de nou. Din cele auzite se pare că este o activitate care se impune mai lesne pentru ferma mică și medie. Adică pentru ferma de familie. Laptele se caută, iar brânzeturile merg foarte bine le export. Dar, în lipsa asocierii, va fi greu să se pătrundă pe această piață. Urez succes celor care vor să încerce.

Tudor CALOTESCU

Caprele de Angora, o „mină de aur“ neexploatată

Deşi clişeistic, titlul de faţă mi-a fost inspirat de discuţia pe care am avut-o cu unul dintre crescătorii de capre din România. Şi nu orice fel de capre, ci capre de Angora. Câţi dintre dvs. au auzit de această rasă? Probabil destul de puţini, pentru că în România există o singură fermă mare de capre de Angora la Brăila, în satul Scărlăteşti. Unitatea aparţine unui inginer horticol, Aurel Constantin. În opinia sa, caprele de Angora sunt „o mină de aur“ neexploatată. De ce mină de aur? Pentru că, spre deosebire de alte rase, capra de Angora poate fi exploatată integral pentru lapte, carne, piei şi pentru preţiosul mohair. De ce neexploatată? „Pentru că România este o ţară deja bogată“.  Răspunsul, uşor sarcastic, dar pe deplin adevărat, scoate la iveală multe teme de meditaţie în ceea ce priveşte orientarea agriculturii româneşti.

Cum au fost salvate caprinele lui Ceauşescu

Aurel Constantin este fermier de 40 de ani. Micul său imperiu agricol a fost clădit cu credinţa că trebuie să obţină performanţa sau nimic. A trebuit să fie exigent ca să reuşească, de aceea puţini au fost cei care i-au rămas alături în marşul său spre excelenţă. De mai bine de 20 de ani se ocupă şi de creşterea caprinelor. Nu este singura specie de animale pe care a avut-o în ograda sa pentru că, spune el, întreaga sa viaţă a fost un experiment. Acest principiu l-a aplicat şi în agricultură.

Afacerea pe care a început să o dezvolte acum două decenii a pornit din imboldul unui gest de altruism. Ajuns la Institutul de Cercetare Palas Constanţa pentru a vedea nişte animale, fermierul din Scărlăteşti a văzut pentru prima oară capre de Angora. Potrivit spuselor directorului de atunci, exemplarele de acolo erau un cadou pe care Ceauşescu l-ar fi primit de la Hosni Mubarak. Deşi starea lor era jalnică, aspectul neobişnuit al acestor capre l-a cucerit. Şi-a spus că trebuie să le salveze şi, după îndelungi negocieri cu directorul de atunci al institutului, i-au fost încredinţate cinci exemplare de capre Angora, pe atunci aflate în Patrimoniul Naţional Genetic. Ulterior a cumpărat şi câţiva ţapi din Franţa pentru a-şi mări efectivul. Fără să ştie aproape nimic despre această rasă, a început să se documenteze, iar astăzi spune că îşi poate da doctoratul în capre de Angora. Nu a durat mult până să se convingă de faptul că această rasă este o „comoară“ la propriu. Astăzi are în ferma sa 250 de exemplare.

O rasă fără pretenţii

Istoria caprelor pentru mohair începe în Turcia, în oraşul Ankara, numit odinioară Angora. Această rasă şi-a dobândit repede faima graţie lânii de foarte bună calitate, cu peri fini şi lungi de aproximativ 15 cm din care se obţine mohairul folosit atât pentru ţesături, cât şi pentru tricotaje. Calitatea lânii exemplarelor până în trei luni este de 31-35 micrononi, iar în cazul exemplarelor adulte calitatea este 35 de micrononi.

Caprele de Angora, foarte asemănătoare la aspect cu oile, se tund de două ori pe an, iar de la un exemplar se pot obţine între 2,5 şi 5 kg de fibre. Crescută în special pentru producţia de lână, capra de Angora poate fi exploatată şi pentru producţia de carne şi lapte. Deşi nu excelează la producţia de lapte, există şi exemplare care dau peste 500 de litri pe an. Caprele din rasa Angora nu sunt foarte prolifice şi rar fac câte doi iezi. Aceste animale nu sunt sensibile şi nu necesită o atenţie deosebită prin comparaţie cu alte caprine. Totuşi, pentru că producţia de lână rămâne principala direcţie de exploatare a acestei rase, este foarte important ca animalele să fie ţinute în padocuri curate şi să fie scoase la păşunat în locuri fără ciulini sau alte plante care s-ar putea prinde de blana lor. Aurel Constantin atrage atenţia şi asupra pericolului consangvinizării care aduce cu sine pierderea calităţilor rasei prin reducerea dimensiunii exemplarelor, prin pierderea fineţii fibrei etc.

În România de ce nu se poate?

Vreme de mai bine de două decenii, Aurel Constantin a crescut capre de Angora. În tot acest răstimp s-a convins că în ţara noastră nu sunt condiţii pentru a atinge performanţa în acest domeniu, mai ales în cazul caprelor de Angora. Pentru a avea câştiguri mari din creşterea lor este nevoie de un întreg lanţ de manufactură, prelucrare etc. Din nefericire, în ţara noastră nu mai există tăbăcării şi ţesătorii, motiv pentru care activitatea de creştere a caprelor de Angora este limitată. Mărturiseşte că lipsurile pe care le are ţara noastră în prelucrarea lânii l-au determinat să se gândească la crearea unui circuit închis: fermă de capre, fabrică, tăbăcărie şi chiar o croitorie. Şi totuşi celelalte afaceri pe care le manageriază i-au ocupat timpul şi l-au împiedicat să se dedice 100% acestei cauze. Spune că, având experienţa de acum, dacă şi-ar propune să „rupă gura târgului“, şi-ar putea mări efectivul la 3.000 de exemplare şi ar dezvolta afacerea pe care o are. Refuză totuşi să se implice într-un astfel de proiect pentru că are credinţa că misiunea de a readuce România în ierarhia liderilor în prelucrarea lânii trebuie să le revină tinerilor. Chiar şi aşa fermierul din Brăila a reuşit să îşi păstreze sustenabilă ferma şi a colaborat de-a lungul timpului cu oameni interesaţi de caprele de Angora, cu specia­liştii de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie Bucureşti, chiar şi cu un designer. Lâna caprelor de Angora de la Scărlăteşti a fost valo­rificată şi în ţară, dar şi dincolo de graniţele ei. Preţurile de valorificare au variat de la 3 dolari la 5 dolari. Uneori a vândut în ţară şi cu 100 lei kilogramul de lână de Angora.

Mohairul, preţiosul fir de lână, este la mare căutare în ţările occidentale, iar hainele realizate din lâna caprelor de Angora se vând în magazine exclusiviste din marile metropole ale lumii. În România prelucrarea lânii caprelor de Angora nu este posibilă. Pentru străini nu este însă nicio problemă. Aceştia prelucrează lâna, dar la preţuri foarte ridicate, care pornesc de la 17 euro, şi pot ajunge şi până la 150 de euro pe kilogram.

Pentru români însă nu pare să însemne mare lucru potenţialul economic important pe care îl au caprele de Angora. Aurel Constantin spune că, de când creşte aceste capre, doar câţiva oameni au fost interesaţi de această rasă şi că în întreaga ţară mai există probabil doar undeva la 100 de exemplare, în afară de cele din ferma lui. Se declară în continuare dispus să renunţe la nucleul său valoros de caprine – un ied se vinde cu 100 de euro, iar preţul unui ţap poate ajunge şi la 1.200 de euro – doar pentru cineva care îşi doreşte să perpetueze în rasă pură caprele de Angora de la Scărlăteşti.

Este o cerinţă de care fermierul din Scărlăteşti nu este dispus să facă abstracţie.

Caprele de Angora au, în general, o talie mică. Înălţimea taliei caprei este de 45-60 cm, iar înălţimea taliei ţapilor este de 50-70 cm. În cazul femelelor greutatea este de 30-40 kg, iar ţapii pot să ajungă şi până la 55 de kilograme.

Laura ZMARANDA

Protostongilidoza - boala ce afectează oile şi caprele în sezonul cald

Protostongilidoza este o biohelmintoză pulmonară subacută sau cronică, produsă de nematode din familia Protostrongylidae, ce afectează ovinele şi caprinele, caracterizată prin leziuni granulomatoase în parenchimul pulmonar şi tulburări respiratorii. Această afecţiune mai este cunoscută şi sub denumirea de pneumonie verminoasă datorită localizării larvelor de paraziţi la nivelul alveolelor pulmonare.

Etiologie

Principalii paraziţi care afectează animalele sunt: Protostrongylus rufescens, care parazitează bronhiolele la oaie şi capră; Mϋllerius capillaris, care parazitează în bronhiole şi alveolele pulmonare la oaie şi capră, şi Cystocaulus ocreatus, care parazitează subpleural, în alveole şi bronhiole la oaie şi capră.

Epidemiologie

Infestarea animalelor se produce de obicei la păşune, prin consumul melcilor infestaţi sau al larvelor infestate libere, odată cu iarba. Receptivitatea este, în general, mai crescută la ovinele şi caprinele adulte. Evoluţia bolii este caracterizată de sezonalitate și este asigurată de dinamica populaţiilor de melci activi începând din vară până în toamnă, perioadă în care se realizează şi infestarea animalelor receptive.

Modificări post-mortem

Modificările sunt reprezentate de: focare de bronho­pneumonie cronică caracterizate de zone proeminente de culoare grivitroasă, în cazul leziunilor noi (pneumonie sticloasă) sau de culoare albicioasă, în cazul leziunilor vechi (pneumonie albă); noduli pseudotuberculoşi în toată masa pulmonului, iar la palparea parenchimului se simte aspectul de „pulmon împănat cu alice“.

Simptomatologie

Evoluţia bolii este cronică şi fără simptome în infestaţii moderate. În cazul evoluției clinice se întâlnesc simptomele unei bronhopneumonii sau pleuro­pneumonii, cu tuse seacă, apoi chintoasă, respiraţie greoaie, fără sufocare, cu secreţie nazală puţin abundentă. La ascultare se percepe suflu tubar şi raluri subcrepitante. Animalele slăbesc şi le cade lâna.

Diagnosticul la animalele în viaţă se pune pe baza semnelor clinice şi epidemiologice, plus prin efectuarea unui examen larvohelmintoscopic.

Prognosticul este favorabil în infestaţii moderate şi rezervat în formele cronice, complicate cu bronhopneumonie sau edem pulmonar.

Tratamentul se efectuează cu antiparazitare specifice, reprezentate de Levamisol, Romivermectină 1%, Rombendazol 10% suspensie sau Romfenbendazol. Tratamentul antihelmintic se va completa cu tratament simptomatic cu antibiotice în cazul formelor pulmonare: Pandrom sau Tylavet şi se va avea în vedere îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a hranei.

Profilaxia vizează îndepărtarea excesului de umiditate din păşunile mlăştinoase, păşunatul rotativ, păşunatul tineretului pe păşuni separat de adulţi, efectuarea de tratamente profilactice la animale cu două săptămâni înainte de scoaterea la păşune şi la 2 săptămâni după introducerea în stabulaţie şi efectuarea de tratamente strategice la 6-8 săptămâni după scoaterea la păşune.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

Eimerioza (Coccidioza) mieilor și iezilor

Este o boală parazitară intestinală ce afectează tineretul ovin şi caprin sub vârsta de un an, manifestată prin diaree însoţită frecvent de sângerări sau constipaţie şi slăbire, fiind produsă de specii de Eimeria. Este frecventă în toate sistemele de exploatare, la mieii şi iezii întreţinuţi în colectivităţi mari. Pierderile, prin mortalitate, ajung de la 3% la 50%.

Eimeriile sunt paraziți care, în stadiul vegetativ, se dezvoltă în tubul digestiv, iar oochisturile se dezvoltă în mediul extern, devenind astfel elementul infestant.

Epidemiologie

Sursele de infecție sunt reprezentate de mieii și iezii bolnavi. Rezistența eimeriilor este de 6 luni sub zăpadă și de 10 luni în locuri umede și întunecate. Izbucnirea și evoluția bolii sunt favorizate de diverși factori: vârstă, aglomerație, umiditate, subnutriție. Contaminarea animalelor se face prin ingerarea oochiştilor odată cu iarba, furajele şi apa, dar şi prin lingerea ombilicului. Şobolanii şi şoarecii reprezintă vectori care favorizează transmiterea şi menţinerea bolii.

Tabloul clinic

Boala debutează clinic după o incubație de 10-21 zile.

Manifestări clinice la miei

Frecventă la tineretul de 1-4 luni, se manifestă prin diaree variabilă, uneori severă, care poate deveni hemoragică, murdărind posteriorul, sete pronunțată și tulburări în deplasare. Mieii prezintă diaree apoasă, de culoare galben-brună, cu mucus, urât mirositoare, ușor hemoragică. Aceștia prezintă tenesme şi gemete caracteristice, se deshidratează, slăbesc, sunt epuizaţi, iar moartea poate să cuprindă chiar și jumătate din efectiv.

Manifestări clinice la iezi

Forma acută se manifestă prin diaree apoasă, galben-negricioasă, urât mirositoare, creșterea temperaturii corporale și apariția cheagurilor de sânge, deshidratare rapidă urmată de slăbire marcantă. Moartea survine la 10-30% din efectiv în 10-14 zile.

Forma supraacută este rară, gravă, cu evoluție în 24 de ore sub formă de meningoencefalită.

Forma cronică se manifestă prin diaree negricioasă, uneori sangvinolentă și urât mirositoare, lipsa poftei de mâncare și lipsa vioiciunii.

Diagnostic

Diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor clinice și epidemiologice, confirmarea făcându-se prin examenul microscopic al fecalelor.

Prognosticul este favorabil în infecții ușoare și în faza de debut a bolii, rezervat în fazele avansate de boală și la animalele întreținute necorespunzător.

Tratament și profilaxie

Tratamentul este specific și vizează administrarea de AMPROLIUM 20% și, injectabil, SULFADIAROM. În cazurile ușoare de boală, se poate administra ENTEROGUARD M pulbere, timp de 3-5 zile. Pentru restabilirea funcțiilor circulatorii și digestive, precum și pentru rehidratare se poate administra: PERFUZOL, MULTIVITAROM, GLUCOZĂ 33%. Se poate administra și CAVITROM sau VITAPREMIX BIO MOS în furaj la mieii și iezii mai mari de 2 luni. Pentru restabilirea florei intestinale se recomandă administrarea unui probiotic, ANIMAL PROBIOTIC, supliment nutritiv bioactiv pentru animale.

Prevenția se va face evitând factorii favorizanți prin acțiuni de dezinfecție a adăposturilor cu DECONTAMINOL sau CATIOROM, acțiuni de dezinsecție folosind ROMPARASECT 5% și deratizare cu RATITOX F sau BRODITOP. Se va evita, pe cât posibil, suprapopularea adăpostului și stresul produs de lotizări sau înțărcare. Preventiv, se poate administra AMPROLIUM 20% în doză de 5 ori mai mică decât doza terapeutică.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ

Romvac Company SA

După 4 ani în Spania doi tineri prind rădăcini la Clisura Dunării

Autorităţile se plâng că forţa de muncă pleacă spre alte meleaguri, dar nu fac nimic pentru a contracara această migraţie. Nici chiar atunci când tinerii români se întorc în ţară cu gândul de a porni o afacere. Chiar şi aşa, fără sprijin din partea statului, un român şi-a luat inima în dinţi şi a investit toată avuţia lui dobândită prin străini în creşterea animalelor. Cu un strop de curaj şi alături de familie s-a calificat ca „tânăr fermier“ pe Măsura 112, de unde a obţinut 24.000 de euro. Prea puţin pentru planul gândit de protagonistul articolului nostru, dar un start bun pentru a impulsiona afacerea.

Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara mea

L-am cunoscut pe Adrian Dogaru prin intermediul Grupului de Acţiune Locală „Poarta Almăjului“ al cărui reprezentant ne-a dus chiar în zona Zascoc, la 3 km de comuna Berzeasca, judeţul Caraş-Severin, pe dealurile unde păşunau oile şi caprele tânărului fermier. Am lăsat în urmă asfaltul şi am pornit pieziş pe un drum de pământ săpat probabil în deal chiar de cel care se instalase la câţiva zeci de metri altitudine deasupra nivelului Dunării. Urcând, mă şi gândeam că doar priveliştea sublimă şi măreţia Dunării ce curge lin la poalele dealurilor compensează sărăcia zonei şi neajunsurile celor care trăiesc aici. Mi-am rotit privirea. Cât vezi cu ochii, dealuri pe alocuri abrupte, cu vegetaţie spontană şi, în rest, linişte. Nici măcar oile pe care aşteptam să le văd nu se arătau. Am aflat mai târziu că mişunau mai sus, păstorite de un cioban. Singurele construcţii care lăsau totuşi să se vadă prezenţa umană în zonă erau saivanul şi stiva de lemne aduse pentru ridicarea vreunei construcţii. Ne-am apropiat şi am aflat povestea lui Adrian, un tânăr din Buzău, plecat la 18 ani în Spania să crească animale. Asta făcea şi acasă, însă acolo munca era recompensată mai bine. „A fost bine, aveam un salariu mai mare şi am reuşit să strâng ceva bani. Am avut noroc de oameni cumsecade care m-au plătit şi cu 900-1.100 de euro pe lună. Dar era muncă, trebuia să te trezeşti la patru şi jumătate dimineaţa, iar seara stăteam până la miezul nopţii“, îşi aminteşte Adrian. Probabil că ar mai fi rămas în Spania, însă viaţa i-a scos în cale viitoarea soţie, Geoalina Târloşan, cea care avea să-i aducă pe lume primul copil. După patru ani de stat în Spania s-au gândit că împreună ar putea muta munţii din loc, cum se spune, aşa că entuziasmul i-a adus înapoi acasă. „Ştiţi cum este, fiecare ne dorim o familie, iar eu nu am vrut să o întemeiez în străinătate. Voi avea un copil şi vreau să lucrez în ţara noastră. În străinătate degeaba iei bani mulţi, că te simţi ca un sclav. Atâta vreme cât munceai la ei te tratau bine, după aceea dacă se întâmpla ceva, făcea un român ceva, fura de exemplu, băteau apropouri. Asta nu te face să te simţi bine“, explică tânărul. Aşa s-a convins că vorba veche „fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n ţara mea“ este cât se poate de reală.

Instalarea tinerilor fermieri

În octombrie 2013 localitatea Berzeasca, unde se află casa părintească a Geoalinei, a devenit cămin adoptiv şi pentru Adrian. I-au aşteptat cu braţele deschise familiile, care le-au fost alături din primul moment. Mama fetei a demarat imediat procedura de întocmire a dosarului pentru accesarea Măsurii 112 – Instalarea tinerilor fermieri, tatăl băiatului a venit să dea o mână de ajutor la ridicarea saivanului, astfel încât tânăra familie să prindă rădăcini la malul Dunării.

La o lună de la aterizarea în România Adrian a cumpărat primele animale – 160 de oi şi 90 de capre. S-a înhămat la un efectiv mare din start, în care a investit aproape 80.000 de lei. Nu a fost uşor. Începuseră ploile, venise frigul. Timp de două săptămâni şi el şi soţia au dormit alături de animale sub cerul liber. Vremea, care ameninţa sănătatea animalelor, a im­pulsionat construirea saivanului. „Ne temeam pentru capre, care sunt mai sensibile, pentru că oile sunt rezistente la frig. Avem o rasă locală, un amestec de Ţurcană cu ceva sârbesc. Acum pot spune că este o rasă bună de lapte, cu producţii chiar şi de 800 ml la mulsoare“, afirmă Adrian.

Un atu important – tinereţea

Pe când era gata saivanul, tinerii au primit şi ei un adăpost. Chiar acolo lângă grajdul animalelor tatăl fetei a ridicat o „căbănuţă“, după cum spune Adrian. Eu i-aş spune totuşi nu mic adăpost cât o bucătărie de bloc, patru pereţi şi un acoperiş în care aveau un pat, o masă şi o sobă. Fără confort, dar aveau unde pune capul după o zi de muncă. Aşa au trăit mai mult de un an, chiar şi în situaţia când Geoalina era însărcinată. Optimismul, tenacitatea şi puterea de muncă m-au uimit la aceşti tineri.

Între timp efectivul de animale aproape că s-a dublat. „Astăzi avem 430 de oi şi capre, pentru că am mai cumpărat şi avem din efectivul nostru mieluţe şi ieduţe pentru a schimba animalele bătrâne“, explică Adrian.

Meseria de crescător de animale nu le era străină, aşa că nu le-a pus probleme nici în România, însă curiozitatea mea era legată de cum rezolvă valorificarea laptelui. Ei bine, au plecat totuşi cu ceva din Spania. „Ajutându-i pe spanioli să proceseze laptele, am învăţat multe. Ce-i drept, în alte condiţii. Ei erau mai bine dotaţi, aveau tanc de răcire, presă etc. Din păcate, noi nu avem încă aceste dotări, facem brânza ca în România, aşa cum o fac ciobanii dintotdeauna. Asta e, nu se pot face toate odată ca să ajungem la nivelul spaniolilor“, se destăinuie tânărul fermier.

Aşa este, au luat-o treptat şi au început cu Măsura 112 prin care au accesat 24.000 de euro cu care şi-au achiziţionat o motocositoare, însă ambiţia este aceea de a clădi un grajd după norme europene şi de a cumpăra utilaje performante care să le uşureze munca celor 86 de hectare concesionate de la primărie.

Cât am stat de vorbă cu Adrian, soţia şi-a făcut de treabă să aducă oile mai la vale, ca să se poată mândri cu avuţia lor. Deşi aflată în ultimele luni de sarcină, Geoalina nu găsea niciun motiv să se retragă în confortul oraşului, acolo unde au un apartament. Este tot timpul alături de soţul ei, iar el spune că „în munca asta trebuie să fii mereu lângă animale, mai ales că nu găsesc forţă de muncă. Sunt puţini cei care vor şi ştiu să muncească la stână. Trebuie să meargă cu oile, să nu le piardă şi să aibă grijă să nu se rănească“, spune Adrian. Temporar problema este rezolvată: de ajutor le este unchiul tânărului, un băiat venit tocmai de la Buzău şi un atu important – tinereţea. Cum se vor descurca de acum încolo, doar Dumnezeu ştie.

Patricia Alexandra POP

Creşte interesul pentru fermele de capre

„Creşterea caprelor tinde să devină o industrie grea a zootehniei româneşti.“

Aceasta a fost concluzia participanţilor la cea de-a treia ediţie a Expoziţiei-Târg de Caprine (cu vânzare prin licitaţie cu strigare), găzduită de aşezarea sibiană Târnava, comună situată în vecinătatea municipiului Mediaş şi a oraşului Copşa Mică.

Iată, succint, ce am auzit, ce am văzut, ce am fotografiat şi ce am înţeles de la o astfel de „Bursă a caprelor“:

Ä mai întâi de toate fac îmbucurătoarea constatare că acest animal a ajuns, în ultima vreme, să fie la mare căutare, dovadă că la această „bursă a caprelor“ au fost mai mulţi crescători care voiau să cumpere decât cei care aveau animale la vânzare. Până nu demult capra era considerată „vaca cu lapte a săracului“, numai că, între timp, ea s-a integrat în aşa-zisa „industrie grea a zootehniei întregii lumi moderne“, iar laptele de capră, ca şi derivatele lui, în „farmacia vie a omului sănătos sau bolnav“. Mai pe româneşte spus: a „omului care vrea să trăiască sănătos şi viguros până la adânci bătrâneţe“, după cum spunea celor prezenţi preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Capre „CAPRIMED“ Târnava, Gheorghe Streza;

Ä prima încrucişare reuşită dintr-o capră din rasa „Roşia de Târgovişte“ şi un ţap „Carpatin româneasc“ a fost realizată în anul 1992 de acelaşi fiu de ţăran-plugar Gheorghe Streza din Lunca Blajului, al cărui răposat tată a obţinut, în urmă cu o jumătate de secol, recordul naţional cu cel mai mare cartof recoltat de pe pământul său, cu greutatea de 4 kg şi 970 grame. Şi cum fiul s-a nimerit să calce pe urmele bătătorite de paşii vrednicului său tată, amintitul tehnician zootehnist mai ţine minte din copilărie că animalul lui preferat din bătătura casei era o capră care, zilnic, lăsa în şuştarul de muls până la 4 litri de lapte de un alb imaculat, dulce şi înspumat, purtând savoarea unui întreg buchet din florile de câmp ale verilor şi toamnelor;

Ä tot acelaşi Gheorghe Streza este autorul primului studiu ştiinţific şi practic referitor la dezlegarea tainelor creşterii caprelor, a ameliorării raselor şi a preparării şi valorificării pe piaţă a brânzeturilor din laptele lor, precum şi cărnii şi produselor din carne de capră;

Ä singurul animal care are calitatea pronunţată de a face diferenţierea între cele patru gusturi – dulce, amar, sărat şi acru – este capra;

Ä alegând, cu predilecţie, din ierburile câmpurilor plantele medicinale ale florei spontane, iar din arbuştii sălbatici frunzele şi mugurii tineri, fructele coapte, dulci şi aromate, precum şi seva spinilor de trandafiri şi de porumbele, laptele de capră este cel considerat a fi supermedicamentul natural pentru om, încă din frageda sa copilărie. Ca atare, este denumit când „Sângele alb al omului“, când „Elixirul vieţii“. Nu întâmplător este laptele preferat de majoritatea po­pulaţiei ţărilor dezvoltate ale lumii. Doar laptele matern se apropie de calităţile lui tămăduitoare;

Ä de la acest animal prietenos omul poate valorifica, eficient, nu numai laptele, ci şi părul pentru a fi transformat în firele unor ţesături fine, ca şi în pensule pentru vopselele pictorilor de biserici. Iar în sculpturi artistice sunt folosite coarnele şi copitele. De asemenea, gunoiul din stânele caprelor este pentru agricultură, în general, şi pentru viticultură şi pomicultură, în special, un excelent îngrăşământ natural şi ecologic, înlocuind cu succes atât îngrăşămintele chimice, cât şi erbicidele poluante;

Ä la Târgul-licitaţie cu strigare şi-au expus exemplarele de elită atât „căprarii-veterani“, cât şi mai tinerii lor colegi patroni a 20 de ferme de caprine, doi dintre cei mai viguroşi berbeci de reproducţie fiind vânduţi cu 1.800 şi respectiv 1.500 de lei;

Ä tânărul crescător Victor Giurgiuveanu, din satul Târnăvioara, judeţul Sibiu, a adus în expoziţie „capra minune“, care are ugerul nu cu două, ci cu patru ţâţe;

Ä dacă în urmă cu trei ani ciobanii sibieni aveau doar 7.000 de capre, în prezent se află în plină lactaţie peste 20.000, reprezentate de cele mai valoroase şi productive zece rase existente în Europa, dar ameliorate de specialiştii români;

Ä în pieţele şi târgurile din oraşele învecinate stânelor se vând peste 30 de diferite tipuri de produse obţinute de la capre: numeroase sortimente de brânzeturi, unt, lapte proaspăt, iaurturi, carne proaspătă, pastramă afumată, cârnaţi, salamuri, crenvurşti şi virşli din carne de ied;

În concluzie, presupunând că o familie obişnuită de ţărani deţine un efectiv de 200 de capre aflate în lactaţie, acea familie ar putea obţine, lunar, un venit de 16.000 de lei doar prin valorificarea proprie a produselor de la capre. Creşterea lor este rentabilă şi ar putea fi un îndemn ca tinerii de la sate să devină crescători de capre în loc să-şi părăsească satul şi ţara natală pentru a culege fructele, legumele şi florile fermierilor spanioli, italieni, germani, francezi sau olandezi! La „Bursa Caprelor“ din aşezarea sibiană Târnava o femelă aflată în pragul primei gestaţii s-a vândut cu doar 200 de lei.

Notă: De veţi dori să obţineţi alte informaţii utile despre creşterea caprelor, domnul Gheorghe Streza oferă oricui consultaţii gratuite la telefoanele: 0369.425.837; 0740.066.789 sau e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Ioan VULCAN

APIA eliberează adeverinţe pentru cei care intenţionează sa acceseze credite, beneficiari CNDP, la speciile ovine şi caprine

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează beneficiarii plăţilor naţionale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic, la speciile ovine/caprine, că eliberează adeverinţe pentru cei care intenţionează sa acceseze credite pentru finanţarea activităţilor curente, de la băncile care au încheiat convenţii cu Agenţia. Creditele oferă producătorilor agricoli posibilitatea utilizării de resurse financiare, necesare activităţilor curente, pâna la efectuarea, de către APIA, a plăţii primelor pe exploataţie şi pe cap de animal la care sunt îndreptăţiţi potrivit prevederilor legale.

Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA şi Fondul Naţional de Garantare a Creditului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii garantează creditele acordate de bănci fermierilor.

Toate conventiile încheiate între Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Banca şi Fondul de Garantare sunt postate pe site-ul APIA la adresa www.apia.org.ro.

Potrivit convenţiilor, la solicitarea scrisă a fermierului, APIA va elibera o Adeverinţă de înregistrare a fermierului prin care confirmă ca Beneficiarul a depus cererea de plată pentru PNDC sectorul zootehnic la speciile ovine/caprine, pentru anul 2013, că s-au efectuat controalele şi verificările administrative asupra Cererii de solicitare a plăţii naţionale complementare sector zootehnic, până la data emiterii Adeverinţei, conform reglementarilor în vigoare, precum şi numărul de animale eligibile pentru prima pe cap de animal. De asemenea, în adeverinţă se precizează că Beneficiarul nu face obiectul excluderilor de la plată la data emiterii Adeverinţei şi că Beneficiarul îndeplineşte condiţiile generale pentru acordarea sumelor cuvenite în cadrul PNDC sectorul zootehnic la speciile ovine/caprine, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Conform Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 732/31.07.2013, cuantumului de plată înscris în adeverinţă este de 30 de lei pe cap de animal.

În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 703/ 23.07.2013 privind aprobarea condițiilor în care se vor încheia Convențiile dintre instituțiile financiare bancare și nebancare și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în vederea finanțării de către acestea a activităților curente ale beneficiarilor plăților derulate prin APIA, Banca trebuie să respecte nivelurile costurilor aferente acordării creditelor pentru beneficiarii plăților directe, astfel încât dobânda finală aplicată beneficiarului nu poate depăși ROBOR 6M + 4%, iar comisioanele aferente creditului să fie în limita de 1%.

Totodată, potrivit aceluiaşi act normativ, Banca trebuie să facă dovada ca în perioada 2008-2012 a acordat credite beneficiarilor axei I - Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier, axei III - Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale și axei IV Leader din Programul Naşional de Dezvolare Rurală 2007-2013.

Ferma de capre, o afacere dezvoltată pe principiul paşilor mărunţi

Doi tineri, soţ şi soţie, din judeţul Cluj au decis să investească în zootehnie. Au hotărât ca afacerea lor să aibă la bază o fermă de capre şi au pornit la drum cu două exemplare dintr-o rasă austriacă, cu care speră să obţină nu doar profit, ci şi un alt stil de viaţă.

Rasa Saanen asigură productivitatea şi dezvoltarea fermei

Pe Ramona şi Răzvan Titieni i-am cunoscut la Cluj, la o expoziţie unde reprezentau rasa Saanen ca membri ai unei Asociaţii de crescători de capre din Austria. Faptul pare cel puţin ciudat, însă totul are o explicaţie.

În urmă cu doi ani, tinerii, hotărâţi să-şi pună pe picioare o fermă de capre, au început să se informeze pentru a afla ce rasă s-ar ridica la nivelul lor de aşteptare, o rasă uşor de crescut, cu productivitate mare, cu o calitate bună a laptelui, de la care să poată valorifica totul. Sarcina de a găsi şi alege animalele i-a revenit lui Răzvan, capul familiei, absolvent de Biotehnologii la Facultatea de Medicină Veterinară. După lungi căutări pe Internet a aflat de un fermier care avea rasa Saanen şi de la el a cumpărat primele două capre. Nu a fost uşor. Pe vremea aceea Răzvan era angajat şi a trebuit să apeleze la un credit pentru a plăti vânzătorului 800 euro, cât valorau cele două exemplare. În primii doi ani ai afacerii şi-a menţinut job-ul, însă apoi şi-a dat seama că, „dacă nu te ocupi de afacere, nu se ocupă nimeni de ea“, după cum spune Răzvan Titieni. Tot anul trecut au început să mărească efectivul şi au mai adus în fermă 12 capre, din aceeaşi rasă, cumpărate de data aceasta direct din Austria. Acolo proaspătul fermier s-a înscris într-o Asociaţie a crescătorilor de Capre şi a achiziţionat animalele cu 380 euro bucata. Nici de această dată nu i-a fost uşor să investească. „A fost nevoie de un sacrificiu. Am plecat din ţară pentru 5 luni, unde am câştigat nişte bani pe care i-am investit în ferma de capre, pentru că am hotărât că asta este ceea ce vrem noi să facem de acum înainte“, îşi aminteşte Ramona Titieni.

De când face parte din Asociaţia Crescătorilor de Capre din Austria, Răzvan reprezintă rasa Saanen la toate expoziţiile cu animale din România, nu cu scopul de a vinde exemplarele expuse, ci pentru a face cunoscută rasa şi altor români. Iar performanţele ei chiar sunt de apreciat. Fiind o rasă de lapte, caprele Saanen dau un lapte de o calitate net superioară faţă de rasa comună din România. Pe lângă faptul că are colesterol 0, iar 96% din compoziţie este similară celui matern, acesta aduce beneficii nutritive extraordinare şi nu are acel gust specific de capră. „De regulă, o capră fată câte 2-3 iezi, doar la prima fătare are doar unul. Există totuşi şi excepţii, pentru că noi am avut o capră care a avut 3 ieduţi. Producţia medie de lapte este de 4-5 litri pe zi, dar şi preţul unui animal este destul de mare faţă de rasa autohtonă“, a declarat Ramona Titieni.

Abonamentele clienţilor le asigură desfacerea

Cele 12 capre aduse din Austria anul trecut au fost înmulţite, iar astăzi ferma numără 27 de exemplare. Pe principiul acesta familia Titieni speră să dubleze numărul animalelor an de an. Valorificarea nu îi sperie, au deja piaţă de desfacere în localităţile învecinate, unde distribuie clienţilor interesaţi atât lapte cât şi brânză de capră, pe bază de abonament. „Cererea este mare, anul trecut nu am reuşit să facem faţă, pentru că mămicile au început să-şi crească copiii cât mai natural. De fapt, se ştie din bătrâni că laptele de capră este benefic pentru astm, pentru întărirea imunităţii. În plus, părinţii mă cunosc, ştiu de unde provine laptele, au fost în vizită la ferma noastră, au văzut condiţiile în care le creştem. Preferă ca, în loc să dea 5 lei pe un lapte de vacă din comerţ, din care se scoate totul până ajunge la vânzare, să cumpere la acelaşi preţ lapte de capră, direct din fermă sau adus de mine acasă“, spune Ramona Titieni.

Cu asigurarea furajelor ar fi un pic mai greu, dar cei doi tineri s-au orientat pe plan local, astfel încât să asigure animalelor necesarul de hrană. „Avem 30 ha de păşune arendate, mai mergem în grădini la oameni, mai avem şi noi terenuri cu fâneaţă, am închiriat un teren pe care am pus lucernă, ne-am dotat şi cu un tractoraş cu cositoare, pentru că fără utilaje cam greu te descurci“, afirmă Răzvan Titieni.

Cu toate grijile şi provocările noului domeniu în care s-au implicat, tinerii merg înainte. Pe lângă îngrijirea caprelor şi distribuţia produselor la clienţi, Ramona, care a terminat kinetoterapie, continuă să facă terapie la domiciliul clienţilor. Practicarea profesiei necesită timp, însă îi aduce şi beneficii, pentru că o ajută în găsirea de noi clienţi pentru produsele lactate. Soţul a renunţat din acest an la locul de muncă, gândind că „dacă nu rişti, riscul e mai mare“, după cum spune chiar el, iar acum se ocupă doar de afacerea cu capre.

Fondurile europene, o responsabilitate care îi sperie

Au plecat la drum puţin naivi, dar cu încrederea că le vor face pe toate din mers.

„La început ne gândeam că o să dureze doi ani investiţiile şi apoi gata. Ei bine, am înţeles că acestea nu se termină niciodată, mai ales dacă vrei să faci o treabă aşa cum trebuie făcută, adică să faci toate analizele, toate deparazitările la timp, să ai furaj de calitate, să le dai concentrate pe perioada lactaţiei şi iarna, ca să suplimentezi puţin producţia de lapte. Investiţia este continuă, dar şi satisfacţia este mare atunci când le vezi fericite“, ne-a mărturisit Ramona.

Privindu-i pe cei doi, mi-am dat seama că ar fi tinerii potriviţi pentru Măsura europeană 112 şi evident că nu m-am putut abţine să nu-i întreb dacă au făcut vreun demers în accesarea de fonduri europene. Răspunsul a fost scurt şi destul de radical.

„Nu. Pentru că noi am pornit pe cont propriu, cu paşi mărunţi. Vrem să vedem cum merge piaţa, cum ne descurcăm şi cât putem duce. Niciodată nu spunem niciodată, dar pentru moment nu“, a fost reacţia Ramonei. Am continuat discuţia încercând să aflu ce îi sperie cel mai tare, iar Răzvan Titieni nu a ezitat să răspundă: „Mă sperie responsabilitatea. Depindem de mulţi factori, lucrăm cu animale, anul acesta am avut pierderi mari, pentru că natura îşi ia tributul, dar mergem mai departe. Primăvara este cel mai greu, când încep fătările şi trebuie să facem faţă pierderilor. Am avut capre care din 3 ieduţi au rămas cu unul, pentru că restul nu au supravieţuit. Am făcut autopsii, ca să determinăm cauzele şi să evităm în viitor acest fenomen. Suntem conştienţi că în orice există pierderi, iar biologia nu este matematică.“

Chiar şi în aceste condiţii familia pe care am cunoscut-o la Cluj nu regretă momentul deciziei de a investi în ferma de capre, ba mai mult, îi sfătuieşte şi pe alţii să facă la fel. Dar, cu o condiţie: „Să aibă pasiune pentru ceea ce fac. Dacă nu o fac din plăcere şi o fac pentru bani nu ştiu dacă o să le iasă. Eu spun că, dacă faci ceea ce îţi place, indiferent de domeniu, vei reuşi. Sunt acum fermieri care au mii de capre şi au pornit de la una, iar ca să ajungi să numeri până la 1.000 tot cu 1 trebuie să începi. Şi mai e ceva, ajungi să fii propriul tău stăpân, nu mai eşti un roboţel într-o societate rapidă şi agresivă, în care trebuie mereu să vii, să pleci. Pentru mine este o plăcere să stau în aer liber, să le privesc, să le îngrijesc, acestea au fost şi argumentele care ne-au determinat să pornim la drum cu ferma de capre“, consideră Ramona. Dar, nu uitaţi, spune Răzvan Titieni „nu mai ai sărbători, duminică, vacanţe, ci un program fix şi aproape la fel în fiecare zi, pentru că ele trebuie hrănite dimineaţa, trebuie făcut curat şi ele nu ştiu că este sărbătoare.“

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS