Lumea satului 750x100

update 26 Oct 2020

Tânăr crescător de capre, de la visul copilăriei la realitate

De anul acesta, Alexandru Petric a intrat în rândul crescătorilor cu acte în regulă. Ferma sa de capre din rasa Alpină Franceză și Saanen, exemplare aduse din Franța, se află în comuna Mihalț, sat Cistei, județul Alba.

„De mic copil mi-au plăcut animalele. Bunicii mei, locuind la țară, aveau tot felul de animale în curte, așa am prins drag de ele. După 10 ani de stat la oraș am renunțat și mi-am îndeplinit un vis, acela de a avea o fermă de capre, bineînțeles cu ajutorul părinților. Despre capre, sincer să fiu, nu am știut mai nimic, nici acum nu prea știu prea multe, dar omul cât trăiește învață, trebuie doar să vrei“, adaugă Alexandru.

Acesta mai spune că a ales să aducă exemplare din Franța pentru că au o genetică foarte bună. „Multe detalii le-am învățat de la fermierii din Franța. De exemplu, un francez nu ține în ferma sa o capră medie de lapte. Am optat pentru rasa Alpină Franceză și Saanen, iar despre caracteristicile acestora nu pot spune multe decât doar că sunt niște animale foarte sensibile, mai sensibile decât caprele noastre autohtone. Am pornit de la 150 capre mame, acum suntem în perioada fătărilor, deci suntem în creștere. Furajarea o facem cu lucernă, fân și sparcetă de calitate bună. Încercăm să le diversificăm hrana, iar dimineața, înainte de fân, caprelor le mai dăm porumb, mazăre furajeră și orz; cam o medie de 800 grame pe animal. Deocamdată suntem în perioada fătărilor, deci nu prea avem lapte de procesat“, spune crescătorul.

În viitorul apropiat acesta vrea să facă o sală de muls și alta de procesare a laptelui din fermă. „Mă voi baza în mare parte pe brânza franceză, îmi doresc să dau ocazia oamenilor să încerce și alte produse, mai ales că îmi propun să mă certific ca fermă BIO. Încercăm să creștem efectivul de mame, în primă fază la 200 de capete, dar atent selecționate, iar cât de curând aș vrea să ajung la 700-1.000 mame; să sperăm că și acest vis mi se va îndeplini“, încheie Alexandru Petric.


Capra Saanen

În mare parte, această rasă nu se deosebește cu mult de o capră obișnuită. Dar este cu mult mai productivă, atunci când vine vorba despre cantitatea de lapte pe care o oferă. O capră a acestei rase poate oferi în medie câte 600-700 litri pe an. Dar, dacă hrana acesteia este îmbogățită cu alimente speciale, poate ajunge și până la 1.000-1.200 litri. Perioada de mulgere durează 8-11 luni pe an.

Valoarea acestei rase de capre este de neînlocuit. Caprinele Saanen sunt fără îndoială cea mai productivă rasă de capre din lume la capitolul randamentului de lapte oferit. Aceste animale au și gene care se moștenesc de următoarele generații. În plus, ele sunt perfect adaptate la o climă mai aspră.


Alpină Franceză

Aceasta este o rasă europeană formată în Munţii Alpi, prin încrucişarea raselor locale de capre cu rasa Saanen.

Capra din rasa Alpină Franceză este crescută în special pentru producția de lapte, la care are un randament foarte bun. Producția anuală de lapte este de peste 700 de litri în 250 de zile de lactație. Laptele produs de capra din rasa Alpină Franceză este foarte nutritiv, bogat în grăsimi (3,5%) și proteine (3,1%).


Beatrice Alexandra Modiga

50.000 euro pentru o fermă de capre din rasa Carpatină metisată

Alexandru Ciprian Bănuţă are 32 de ani şi este un crescător de capre din satul Bârseştii de Jos, comuna Tigveni, judeţul Argeş. Pasiunea de a creşte animale l-a determinat pe acesta şi pe părinţii săi să schimbe viaţa de la oraş cu cea de la sat, şi au achiziţionat primele 10 căpriţe prin anul 2007. Treptat, prin efortul părinţilor, efectivul de capre a ajuns în prezent undeva la 200 de capete din rasa Carpatină metisată, ulterior fiind achiziționați și ţapi anglonubieni.

Produse cât mai bio!

„Odată cu trecerea în nefiinţă a tatălui meu, sarcina administrării fermei mi-a revenit mie, bineînţeles atent supravegheat de mama. De la bun început am dorit ca produsele provenite din ferma noastră să fie cât mai bio, astfel că hrănirea caprelor o facem vara pe păşunile închiriate, iar iarna în regim de stabulaţie, hrana constând în cereale şi fân uscat. Ţinând cont că am pornit de la zero, costurile înfiinţării fermei au fost undeva la aproximativ 50.000 euro, aici incluzând adăpostul animalelor, cumpărarea de terenuri şi utilajele aferente“, ne spune tânărul crescător.

Rasa Carpatină este una dintre cele două rase de capre autohtone şi este caracterizată prin adaptabilitatea crescută la sistemul de creştere extensiv, şi are o rezistenţă bună la boli, precum şi la condiţiile climatice din România, mai adaugă argeşeanul. „Totodată, aceste capre pot da producţii satisfăcătoare cu puţină ameliorare genetică. Indivizii se remarcă prin producţii peste medie şi nu este neapărat nevoie de administrarea altor furaje, fiind suficientă hrana pe care o găsesc la pășune. Referitor la tratamentele pe care noi le aplicăm turmei noastre, în număr de aproximativ 200 de capete, acestea sunt preventive şi constau în deparazitările interne (Ivomec) şi externe (îmbăieri cu soluţii deparazitare), vaccinarea împotriva anaerobiozei, agalaxiei, antraxului, apoi curăţirea şi ajustarea ongloanelor (unghiilor), tunsul caprelor, curăţenia în adăposturi şi dezinfecţia acestora. Toate aceste operaţiuni sunt în sarcina mea.“

Românul şi consumul cărnii de ied şi al brânzeturilor de capră

Produsele obţinute în ferma de Bârseştii de Jos sunt carnea de ied, laptele şi brânza telemea de capră. „Neavând încă o cultură a consumului cărnii de ied şi a brânzeturilor de capră, românul evită în general aceste produse, însă trebuie spus că lucrurile au început să se schimbe în bine de câţiva ani şi, deşi la început era o problemă valorificarea iezilor şi a brânzei, acum putem spune că avem un echilibru în ceea ce priveşte cererea şi oferta. Suntem mulţumiţi! Deşi ştiu câte greutăţi am întâmpinat în creşterea caprelor în toţi aceşti ani, încurajez tinerii să investească pasiune, timp şi resurse în acest domeniu şi cred că nu vor regreta. Ca plan de viitor avem în vedere extinderea fermei şi diversificarea gamei produselor din laptele obţinut de la căpriţe şi, nu în ultimul rând, întocmirea unui proiect pentru accesarea unor fonduri europene. Vrem să credem că şi peste câţiva ani tot cu creşterea caprelor ne vom ocupa!“, a încheiat Alexandru Ciprian Bănuţă.

Beatrice Alexandra MODIGA

Crescătorii de animale vor primi ajutoare de stat

În ședința de joi, Guvernul a discutat trei Ordonanțe de Urgență privind acordarea unor ajutoare de stat crescătorilor de animale, informează Hotnews. Guvernul spune că aceste ajutoare sunt acordate în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19, schema având ca scop compensarea pierderilor cauzate de pandemia COVID-19. Pe ordinea de zi se mai află un proiect de Hotărâre privind acordarea unui ajutor de minimis apicultorilor, din cauza secetei.

OUG privind schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin. Ajutorul de stat se acordă beneficiarilor care dețin minimum 100 capete femele adulte din specia bovină înregistrate în RNE în exploatații cu cod ANSVSA la data de 1 iulie 2020.

Beneficiarii ajutorului sunt crescătorii din sectorul bovinelor, respectiv întreprinderi individuale și familiale, persoane fizice autorizate, persoane fizice, după caz, precum și persoane juridice care desfășoară activitate de creștere a bovinelor.

Cuantumul ajutorului este echivalentul în lei a 100 euro/UVM, iar plafonul maxim al schemei de ajutor de stat este de 35.700 mii lei și se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru anul 2020.

OUG privind schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul suin. Ajutorul de stat se acordă pe capacitatea de producție deținută de beneficiar, respectiv locurile de cazare, echivalent UVM, funcție de categoriile de porcine.

Beneficiarii ajutorului sunt întreprinderile individuale și familiale, persoanele fizice autorizate, după caz, precum și persoanele juridice care desfășoară activitate de îngrășare și/sau reproducție a suinelor.

Pentru fiecare beneficiar valoarea ajutorului nu depășește echivalentul în lei a 100.000 euro, iar cuantumul ajutorului este de 100 euro/UVM, echivalent în lei.

Valoarea totală maximă a schemei de ajutor de stat este de 119.560 mii lei și se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru anul 2020.

OUG privind schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul creșterii păsărilor. Ajutorul de stat se acordă pe capacitatea de producție deținută de beneficiar, echivalent UVM, funcție de speciile și categoriile de păsări.

Beneficiarii ajutorului sunt întreprinderile individuale şi familiale, persoanele fizice autorizate, după caz, precum şi persoanele juridice care desfășoară activitate de reproducție și/sau incubație și/sau creștere a păsărilor pentru carne sau ouă.

Pentru fiecare beneficiar valoarea ajutorului nu depășește echivalentul în lei a 100.000 euro, iar cuantumul ajutorului este de 100 euro/UVM, echivalent în lei.

Valoarea maximă a schemei de ajutor de stat este de 109.800 mii lei, și se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru anul 2020.

În cazul în care valoarea totală a ajutorului calculat depășește plafonul maxim, ajutorul cuvenit se reduce proporțional pentru toți beneficiarii.

Hotărâre de Guvern privind reducerea pierderilor și pentru continuarea activității în sectorul apicol. Reglementează acordarea de sprijin financiar în cadrul unei scheme de ajutor de minimis pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile manifestate în perioada martie – mai 2020 asupra sectorului apicol.

Beneficiarii prezentei scheme de ajutor de minimis sunt:

  • apicultori, persoane fizice care dețin atestat de producător emis în baza Legii nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței produselor din sectorul agricol, cu modificările și completările ulterioare, valabil la data depunerii cererii;
  • apicultori, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, constituite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările și completările ulterioare;
  • apicultori, persoane juridice, precum și orice forme asociative cu sau fără personalitate juridică constituite conform legii.


Sprijinul financiar reprezentând ajutor de minimis se acordă întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul apicol, în domeniul producției primare, pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile manifestate în perioada martie – mai 2020 asupra sectorului apicol”, astfel încât să se asigure continuarea ciclului de producție și este în valoare de 25 lei/familia de albine.

Prin proiectul de Hotărâre de Guvern se propune acordarea unui sprijin de 25 lei/familie pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile, valoare care reprezintă aproximativ 61% din cheltuielile efectuate de către apicultori pentru asigurarea rezervelor de hrană, conform tehnologiei apicole

Valoarea totală a ajutorului de minimis care se acordă unei întreprinderi unice nu poate depăși suma de 20.000 euro pe durata a trei exerciții financiare, în cursul exercițiului financiar respectiv și în cele două exerciții financiare precedente.

Sumele reprezentând ajutoare de minimis se plătesc întreprinderilor unice într-o singură tranșă.

Pentru a fi eligibile la acordarea ajutorului de minimis, întreprinderile trebuie să îndeplinească următoarele criterii cumulative de eligibilitate:

  • să aibă familii de albine înscrise în baza de date națională apicolă la data 1 martie 2020, conform Sistemului unitar de identificare a stupinelor și stupilor, gestionat de Agenția Națională pentru Zootehnie „Prof. Dr. G.K. Constantinescu”, potrivit prevederilor Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.251/2017;
  • să aibă familii de albine autorizate la direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București.

Crescător de capre Alpine Franceze … din întâmplare!

Gheorghe Gurau, din oraşul Cajvana, judeţul Suceava, este un tată şi bunic care îşi dedică majoritatea timpului unei mici ferme de capre Alpine Franceze, ajutându-și astfel  întreaga familie şi realizând o muncă pe care o face cu drag.

Totul a început cu gândul de a deschide o mică afacere de familie, ne spune crescătorul, mai ales că nu spera că va decurge totul într-un mod atât de firesc. „La început nu ne-am gândit ca totul va evolua aşa bine, ne gândeam doar că această afacere să ne ajute cu un profit acceptabil pentru familie. Totul a evoluat frumos, în timp, şi suntem mulţumiţi de acest lucru. Ne bucurăm că oamenii au încredere în noi şi, mai ales, în produsele noastre. În decursul a patru ani a luat amploare această mică afacere, începând cu un număr de 10 exemplare aduse din Italia. Băiatul meu cel mic lucrează acolo de ceva vreme, unde îngrijeşte astfel de capre. A prins drag de ele şi astfel s-a gândit să achiziţioneze câteva pentru acasă, ca să avem şi noi un mic profit.“

Caracteristicile rasei Alpine Franceze

Alpina Franceză este o rasă europeană formată în Munţii Alpi, prin încrucişarea raselor locale de capre cu rasa Saanen. Aceasta este agilă şi are o bună dezvoltare corporală. De asemenea, este rezistentă şi se adaptează uşor la condiţiile climatice. Urechile au o dezvoltare medie, textură fină şi sunt purtate drept (erect). Femelele au o talie de aproximativ 75 cm la greabăn şi o greutate corporală de 60-70 kg. Talia ţapilor este mai mare, situându-se în intervalul 85-100 cm, iar greutatea este de 75-90 kg. Ambele sexe au în general părul scurt, însă la ţapi părul de pe linia superioară a corpului şi din barbă este ceva mai lung, iar coarnele foarte dezvoltate, ne mai spune acesta.

„Este o rasă excepţional de bună, care dă o cantitate acceptabilă de lapte. Furajele pentru acestea sunt produse de către noi, nimic artificial. Nu folosim niciun tratament, căci ele trebuie crescute natural. Valorificăm telemea, caşcaval şi lapte, totul proaspăt şi de o calitate superioară. Nu distribuim în magazine, cine doreşte vine acasă la noi, pe o perioadă de câteva luni, respectiv din martie până în septembrie, iar fiecare animal dă în jur de 3-5 litri de lapte. Nu am stat să calculez costul pe fiecare animal, căci nu ne-am gândit la aşa ceva la început, dar totuşi este destul de costisitor. Este o fermă care ajută la o investiţie destul de bună şi produsele sunt foarte gustoase“, mai adaugă Gheorghe Gurau.

Beatrice Alexandra MODIGA

Maidanul cu capre din Subcarpaţii de Curbură

Creşterea caprelor cât mai aproape de natură şi producerea de produse derivate din lapte, folosindu-se cele mai tradiţionale metode, este o dorinţă mai veche a lui Cristian Negoiţă, care încet-încet prinde contur. Acesta a părăsit Bucureştiul în anul 2009 şi s-a stabilit împreună cu familia în zona Subcarpaţilor de Curbură, între Vulcanii Noroioşi şi Ţara Luanei, pentru a avea un trai decent şi ulterior a se ocupa de creşterea caprelor.

Import de ţapi din linii excepţionale

Maidanul cu Capre este numele fermei, inspirat de locul unde sunt crescute caprele familiei Negoiţă, pe un deal departe de aglomeraţie şi poluare, în zona Subcarpaţilor de Curbură, între Vulcanii Noroioşi şi Ţara Luanei. „Am ajuns prima oară în acest loc în vizită, în toamna anului 2007, şi m-am îndrăgostit imediat de simplitate şi de verdele continuu. Pe atunci locuiam în Bucureşti, dar am fost afectaţi de criza din perioada 2008-2009, iar în primăvara anului următor am decis brusc să plecăm de acolo, mai ales că bunicul soţiei acuza complicaţii de sănătate. În acel an am început să creştem capre, achiziţionând doar două de la un cioban din zonă. Ulterior, am urmărit tradiţia locului unde caprele se ţineau la stână, iar noi luam laptele în rânduri. Cum îndrăgeam brânza de capre, am ajuns la concluzia că nu ne sunt suficiente doar aceste două exemplare şi de atunci am crescut efectivul continuu. În prezent, avem 36 de capre pe lapte, plus ieduţe de prăsilă, de la un an la altul. Mai târziu, în anul 2015, am cumpărat capre de rasă, iar de atunci încercăm să îmbunătăţim linia prin importul de ţapi din linii excepţionale. Am început cu Saanen, o rasă productivă de lapte, dar acum avem o metisare între Saanen şi Anglo-Nubian pentru ameliorarea carcasei. Încercăm să promovăm şi consumul de carne de capră“, ne povesteşte fermierul.

Din dorinţa de a avea totul cât mai natural, caprele sunt ţinute în grajduri, pe lucernă şi fân, cu toate că întreaga activitate este costisitoare. „Eu tot investesc de 6 ani în terenuri, grajduri, animale şi tehnologie pentru produsele din lapte. Este foarte important ce fel de produse vrei să obții. Noi vrem să ne îndreptăm în direcţia ecologică, de la producerea furajelor până la obţinerea produselor finite.

Şi aici vreau să spun că principala ţintă este brânza în diverse forme şi reţete: telemea, caş şi brânză dulce. Momentan suntem în perioada de învăţare şi de obţiere a certificatelor de producător, aşa că produsele merg spre prieteni şi cunoscuţi apropiaţi“, a mai adăugat crescătorul.

În România nu există facilităţi de nicio formă de ajutor de la autorităţi pentru micii producători, aşa că aceştia trebuie să se descurce singuri, spune Cristian Negoiţă. „Pentru viitor, ca orice crescător pasionat, îmi doresc să ne putem autosusţine din ce produce ferma, dar încă mai avem de investit. Pe lângă fermă, lucrez ca alpinist utilitar, de unde vin şi fondurile ce susţin familia şi, nu în ultimul rând, ferma.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermă de capre din... întâmplare

Georgiana Costan din comuna Rasova, judeţul Constanţa, a ajuns din întâmplare să crească capre... Dar acest lucru i-a prins chiar bine şi spune că este tot mai ataşată de cele 150 de capre din rasa Carpatină.

Carpatina – o rasă nepretenţioasă

„Împreună cu soțul şi cei doi copii, fetiţa de 9 ani şi băiatul de 6 ani, muncim cu drag la această micuţă fermă de familie, cu toate că ne descurcăm mai greu vara în perioada mulsului, dar nu ne plângem. Întreaga activitate a început în urmă cu nouă ani, când am organizat botezul fetei; atunci tatăl meu ne-a dăruit două capre, și apoi timp de trei ani am cumpărat iezi. În acest moment avem 150 de capete, pe care în fiecare an le întinerim. Legat de furajare le dăm în fiecare zi lucernă 15 baloţi, 1 sac de boabe de porumb şi paie“, ne povesteşte Georgiana Costan.

Rasa de capre este Carpatină, o rasă uşor de crescut şi întreţinut, nepretenţioasă şi rezistentă la orice condiţii climatice, iar pe lângă aceasta familia Costan are şi ţapi metişi din rasa Anglo-nubiană. „Fiind la început de drum, nu am ales neapărat rasa, persoana de la care am cumpărat iezii avea doar capre din această rasă, iar ţapii metişi de Anglo-nubiană i-am achiziţionat pentru că ne plăceau foarte mult urechile lor. Celor care vor să se apuce de o astfel de fermă le recomand răbdare (…), la noi este ataşarea faţă de animale; de exemplu, anul trecut în luna august le-am vândut, am zis gata, dar ce credeţi, după două săptămâni le-am cumpărat înapoi, nu am putut sta fără ele. O astfel de investiţie ne costă pe an cca 8.000 de lei baloţii, boabele ajung la 1.500 de lei, plus tratamentele în jur de 1.000 lei“, a mai adăugat  aceasta.

Există în zonă desfacere a produselor

Agavac şi Evomec sunt cele două tratamente care sunt administrate animalelor, în perioada de primăvara-toamnă. „Agavac-ul îl administrăm pentru a preveni agalaxia la capre; administrăm 1 ml pe cap de animal cu repetare după 15 zile. Evomec este pentru deparazitare internă şi externă, respectiv pentru căpuşe, păduchi, acelaşi dozaj ca la Agavac.“

Georgiana mai adaugă că are carnete şi atestate de producător şi pe baza acestora încheie diverse contracte pentru a-şi vinde produsele. „Valorificăm laptele, brânza şi iezii. Avem carnete şi atestate de producător, iar pe baza acestora am încheiat un contract cu fabrica Olympus din Braşov, dar avem şi un centru de colectare în sat, unde transportăm laptele. Pe an, obţinem undeva la 15.000 de litri pentru 100 de capre mulgătoare. Clienţii i-am atras prin preţul mic pe care l-am cerut pe kilogramul de carcasă, respectiv 16 lei, iar la brânză 15 lei.“


Carpatina este cea mai răspândită rasă de capră din România. Nu este pretenţioasă la climat și nici la condiţiile de furajare. Poate fi crescută atât pe pășune, cât şi pe stabulaţie. Prima fătare este la 2 ani şi prolificitatea este de 1-2 iezi pe fătare. Producţia de lapte este medie (200-250 litri obţinuţi într-o lactaţie de 200-240 zile, cu maxima de 800 litri şi un procent de grăsime situat între 4,5-6,5%, cu maxima de 10%), iar iezii au un spor destul de bun de creştere. Nu sunt sensibile la îmbolnăvire. Prolificitatea rasei este relativ redusă, încadrându-se între limitele 130-140%.

Beatrice Alexandra MODIGA

Nutrețuri combinate pentru ovine și caprine

Consumul de carne de miel și ied sunt strâns legate de tradiția pe care românii o respectă cu ocazia sărbătoririi  Paștelui, ceea ce face ca, premergător acesteia, în România, să fie sacrificații cca. 3-4 milioane de miei și iezi anual. Se recomandă ca aceștia să atingă o greutate de minimum 10-15 kg în viu înainte de sacrificare pentru a se evita consumul de carne imatură, sursă de substanțe responsabile pentru boli precum guta. Practica pastorală presupune concentrarea fătărilor în intervalul ianuarie-martie al fiecărui an. La fătare mieii au o greutate care variază între 2,5-3,5 (de exemplu Țurcana) și 4,5-5,5 kg (de exemplu Cap Negru de Teleorman). Studiile au arătat faptul că greutatea la fătare influențează evoluția ulterioară a mieilor, astfel încât se recomandă acordarea unei atenții deosebite tehnologiei de hrănire din timpul ultimei perioade de gestație a oilor, dar și din timpul îngrășării mieilor. În general, mieii îngrășați in sistemul tradițional înregistrează sporuri medii zilnice (S.M.Z.) de 0,125 kg, ceea ce corespunde unei perioade de îngrășare de minimum 90 zile pentru a atinge greutatea ideală de 15 kg în viu. Un calcul simplu demonstrează faptul că doar mieii fătați înainte de ultima decadă a lui ianuarie 2019 vor putea atinge greutatea scontată în perioada prepascală. Pentru a optimiza aceste performanțe, IBNA Balotești vă  pune  la  dispoziție  gama  sa  de  nutrețuri combinate destinate rumegătoarelor mici.

Conform studiilor efectuate de cercetătorii români, administrarea  de nutrețuri combinate îmbunătățește performanța mieilor cu până la 60%, crescând S.M.Z. de la 0,125 la 0,200 kg, ceea ce se traduce în reducerea perioadei de îngrășare cu cca 37,50%, diferență ce se „cuantifică“ în buzunarul fiecărui crescător de ovine/ caprine.

Nutrețurile combinate IBNA pentru miei și iezi au la bază atât cercetări fundamentale, cât și aplicative realizate în cadrul institutului și sunt alcătuite din materii prime de cea mai bună calitate, asigurându-se astfel transferul tehnologic al inovării către fermieri.

Nutrețuri combinate

ibna ovine caprine tabel 1

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Nutrețuri combinate (continuare)

ibna ovine caprine tabel 2

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Concentrate proteino-vitamino-minerale

ibna ovine caprine tabel 3

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

NUTREȚURI COMBINATE PENTRU TAURINE

ibna ovine caprine tabel 4

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Concentrate proteino-vitamino-minerale

ibna ovine caprine tabel 5

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Ferma de capre românești şi anglo-nubiene a familiei Negoiţă

Dorul de copilărie şi dragostea pentru animale l-au determinat pe Paul Negoiţă să achiziţioneze capre românești pentru producția de lapte şi anglo-nubiene pentru reproducție în satul Focşănei, la 3 km distanţă de Buzău. Drumul spre o astfel de fermă nu a fost uşor, iar piedicile nu au ezitat să apară chiar din primele luni de activitate, ne spune acesta. Cu toate acestea, pasiunea trebuie dusă până la capăt şi de aceea, în viitorul apropiat, buzoianul se gândeşte şi la un laborator de producție digitalizat, care nu necesită forță de muncă deoarece doreşte să investească în tehnologie.

O lungă perioadă de transhumanţă...

Reporter: Când v-aţi hotărât să puneţi pe picioare o fermă de capre şi ce v-a determinat să investiţi în acest domeniu?

Paul Negoiță: Povestea fermei noastre începe, cumva, din copilărie, atunci când, pe dealurile din Blăjani, judeţul Buzău, păzeam caprele bunicilor, o activitate de vară intensă, la început impusă, apoi din dragoste pentru animăluțe. Acolo, până în 1990, mai toți aveau capre. Vegetația era propice, iar pentru aceste animale nu se dădeau cote la stat. Exista o formă de pășunat cu rândul, pe care ai mei nu o agreau. Multe zile mi-au răpit căprițele. Căram cărți cu mine, dar nu îmi dădeau pace. Caprele sunt din fire neastâmpărate. Așa a început povestea! Nu credeam că va mai continua, până când, în 2017, am reîncercat să învii ceva din trecut. Mi-am propus să-mi cumpăr două-trei capre, pentru familie. Am căutat în satul nostru și mi-am dorit să fie roșii, așa cum erau cele din copilărie. Am găsit un sătean dispus să-mi vândă, dar nu a vrut una sau două ci toate, adică în jur de 30 de capete. M-a citit rapid că nu mai știu bine despre ce este vorba și mi-a strecurat chiar și doi țăpișori drept capre. Era februarie și nu prea puteai ghici, așa că am luat cât m-am priceput. Primul amplasament l-am stabilit în Blăjani.

Am construit un adăpost modest şi am cumpărat furaje. De altfel, am constatat că nu mai e ceea ce era. Posibilitatea de a găsi un îngrijitor care să nu fie bine însiropat cu Roșu de Blăjani, vinul zonei, din viile peste care a trecut și Matei Basarab, era nulă. Deoarece dețineam o suprafață generoasă, de peste 5 hectare, la Banița, Buzău, le-am mutat acolo, doar după două luni. A fost o primăvară superbă. Gândisem să aplic metode moderne de pășunat rotativ și să irig frumoasa pășune situată între grădinile de legume ale satului și liziera de salcâmi care străjuiește râul Buzău. Vara nu a fost ușoară. Din luna iulie iarba s-a uscat. Nu am reușit să construiesc un sistem eficient de irigare. Am pierdut o vară pentru producție. Nici caprele nu erau foarte fericite. Vântul sufla din toate direcțiile și am hotărât că nu este locul potrivit. Așa că am plecat iarăși în transhumanță.

…capre aduse din Cehia, Slovacia și Portugalia, toate cu pedigree

Rep.: Ce a urmat şi care au fost următorii paşi?

P.N.: Ne-am instalat la Focșănei, la 3 km de Buzău, unde dețineam o suprafață generoasă de teren și aveam deja o mică gospodărie, la care am adăugat și grajdurile pentru capre, pe care le-am construit și dotat cu instalații de alimentat cu apă, fose de scurgere, instalații de iluminat, cameră de muls, magazie pentru furaje și moară pentru pregătirea hranei. Pe lângă toate acestea, am avut o vară de studiu. Ne-am documentat sub toate aspectele asupra noii noastre activități. De asemenea, am cumpărat încă 15 capete de capre românești, de foarte bună calitate, comparativ cu ceea ce luasem inițial. Am cumpărat și primele capre din rasa anglo-nubiană și rasa Boer din țară. Am început să port discuții pentru îmbunătățirea calității genetice a turmei și am adus capre din Cehia, Slovacia și Portugalia, toate cu pedigree. Am învățat ce înseamnă calitatea și am construit două direcții de lucru. Am păstrat caprele românești pentru producția de lapte, iar pe cele anglo-nubiene pentru reproducție. Nu a fost ușor să adaptăm caprele din Portugalia, care, de la ramurile de măslin, au ajuns în miez de iarnă la fân uscat. Am avut și mici pierderi și a trebuit să ne folosim de experiența anterioară. Ne-am tratat singuri căprițele care au avut probleme de acomodare la climă. Soția mea este medic stomatolog și, vă garantez, face suturi și intervenții de orice mai bine decât un veterinar, iar de tratamentul medicamentos m-am ocupat eu, testând eficiența medicamentelor umane. Sunt foarte eficiente. În decembrie deja era totul sub control și nu am mai avut niciodată probleme medicale. În afara unor dificultăți la fătare, nimic nu a mai cerut intervenție medicului și farmacistului.

capre

Investiţie de cca. 20.000 euro în sistemul de furajare şi în dotare

Rep.: La un astfel de efectiv, în ce constă sistemul de furajare şi rațiile furnizate acestor animale?

P.N.: Sistemul de furajare este tradițional. Folosim cerealele obținute de pe terenurile pe care le dețineam deja și lucerna de pe terenurile noastre. În toamna lui 2018 am reînsămânțat în jur de 7 ha de teren cu lucernă nedrajată deoarece dorim să intrăm într-un program de monitorizare Bio din acest an. Am construit adăpostul cu alee de furajare. Nu avem încă utilaje, dar avem grijă ca animăluțele să fie bine hrănite. Rezultatele s-au văzut. Animalele sunt foarte sănătoase și mult mai productive.

Rep.: Ce produse valorificaţi și cum are loc distribuția acestora?

P.N.: 2018 a fost un an bun! Am început să fim cunoscuți și foarte căutați. Ne-am dotat cu o mașină-frig și am început să trimitem laptele la domiciliu, pe bază de abonament. Cele mai vândute produse au fost laptele, brânza și, în cantități încă foarte mici, zerul.

Rep.: La cât ajunge o astfel de investiție în timp?

P.N.: Despre investiții îmi este greu să vorbesc. Nu au fost mici! Probabil, undeva la 20.000 de euro. Mă refer la construirea și dotarea adăpostului și la investițiile în partea de genetică. Terenurile și mare parte din materialele de construcții le aveam, precum și toate utilitățile.

Anul acesta se doreşte achiziţionarea unui laborator de producție digitalizat

Rep.: Ce planuri de viitor aveți? Și cum vă vedeți ferma d-voastră în viitorul apropiat?

P.N.: Să ne perfecționăm! Este o activitate complexă, cu multe verigi. Ideal este să poți duce procesul de producție și valorificare până la capăt. Din acest motiv anul acesta ne vom dota cu un laborator de producție digitalizat, care nu necesită forță de muncă. Vom continua să investim în tehnologie. Pentru următorii ani, obiectivul nostru major este să păstrăm calitatea produsului. Oferim consumatorilor un produs natural, sănătos, extrem de valoros nutritiv; nu mai amintesc despre calitățile laptelui de capră obținut în condiții de igienă perfectă, etichetat conform cerințelor legale și oferit la domiciliu. Avem formație medicală și vrem să-i facem pe semenii noștri să înțeleagă că este bine să devină producători, iar dacă nu vor sau nu pot e bine să fie exigenți cu ceea ce mănâncă. Noi ne-am dorit să știm ce mâncăm și oferim celor care cumpără exact ceea ce consumăm noi.

Rep.: Ce recomandați celor care doresc să investească într-o asemenea fermă?

P.N.: Sfaturi? Să aibă curaj! Nu este doar o activitate de producție și corvoadă, este și de agrement. E bine să înceapă cu căprițe românești, care sunt și ieftine, și bune de lapte. Calitatea laptelui este foarte bună! Dacă doresc producție, rasa anglo-nubiană este perfectă, dar și prețul caprelor este pe măsură.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cele 50 de exemplare de Berbec German ale unui ieşean pasionat

„Berbecul German a fost creat ca rasă de trecere dintre Berbecul Francez încrucişat cu multe alte rase“, ne spune Bogdan Şchiopu, un tânăr crescător din satul Dancu, comuna Holboca, judeţul Iaşi, care are un efectiv de 50 de iepuri. Acesta mai precizează că o astfel de rasă poate ajunge şi la o greutate normală de 5,5 kg sau chiar până la 9 kg.

Tânărul crescător a început cu un efectiv de 8 iepuri, din întâmplare, iar în prezent a ajuns la un număr de 50 de exemplare mature. Începând cu anul 2012 a participat şi la foarte multe concursuri naţionale şi expoziţii locale, toate acestea doar dintr-o pasiune clădită în timp, ne spune acesta. „Pregătindu-mă pentru ziua de 8 Martie am mers la piaţa de animale să achiziţionez un căţel pentru soţia mea. Ajungând acolo am văzut şi iepuri la vânzare. Am luat căţelul, dar şi un iepure, ducându-l mai apoi acasă, fiindcă soacra mea avea mai mulţi iepuri. Apoi m-am ataşat tare mult de ei şi, cu toate că veneam de la serviciu noaptea, mă documentam mult despre această rasă.

A început să îmi placă din ce în ce mai mult şi am ajuns astfel să achiziţionez mai multe exemplare de pe Internet. Aşa a luat viaţă mica mea fermă, ajutat fiind şi de socrul meu. Am început cu un efectiv de 8 iepuri în primăvară, iar spre toamnă am ajuns la 20 de exemplare mature.

În prezent am un efectiv de 50 de exemplare mature, plus pui, dintre care deţin cca 20 de femele şi 15 masculi. Cu o parte din aceste exemplare am participat la foarte multe concursuri şi expoziţii locale, începând cu anul 2012, dar cele mai importante au fost naţionalele. În anul 2014 am luat primul titlu de campion naţional la Expoziţia de la Suceava, apoi an de an am fost chiar dublu campion la această rasă, dar cel mai important trofeu a fost la europene, tot în acel an, în Franţa. Cel mai scump exemplar pe care îl am este campionul Austriei şi l-am achiziţionat cu circa 180 de euro. Această investiţie a ajuns la aproximativ 5.000 de euro, dar tot timpul investesc şi aduc material genetic din altă ţară“, mărturiseşte crescătorul ieşean.

În creşterea acestei rase furajarea împreună cu administrarea vaccinurilor reprezintă cele mai importante aspecte de care trebuie să se ţină cont. „Furajarea lor constă în amestec de cereale, reprezentat de orz, orzoaică, porumb, floarea-soarelui, lucernă şi fân. În timp, am dobândit experienţă şi am ajuns să le combin o mâncare foarte echilibrată în proteină, fibră şi tot ce le trebuie. Ca toţi crescătorii de iepuri mari folosesc și cele două vaccinuri speciale pentru boala hemoragică şi mixomatoză, dar încerc să le administrez tot mai puţine medicamente. Prin experienţă pot să spun că am reuşit să fiu şi micul doctor al fermei“, încheie Bogdan Şchiopu.

Beatrice Alexandra MODIGA

APIA efectuează plata pentru ameliorarea raselor de animale

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), prin Centrele Județene, aduce la cunoștința opiniei publice că efectuează plățile aferente ajutorului de stat pentru ameliorarea raselor de animale, pentru cererile depuse în luna septembrie 2019, aferente serviciilor prestate în luna august a anului 2019.

Suma totală autorizată la plată este de 1.543.313,06 lei și se acordă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru un număr de 28 de solicitanți care au accesat această formă de ajutor de stat în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr.1179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creșterii animalelor, cu modificările și completările ulterioare.

Sursa: apia.org.ro

Aprobarea cuantumului plăților pe suprafață și a plafonului pentru sprijinul cuplat la ovine și caprine

În ședința Guvernului din data de 2 octombrie 2019 a fost aprobată Hotărârea privind stabilirea pentru anul 2019 a cuantumului per hectar al plăţii unice pe suprafaţă, al plăţii redistributive şi a intervalelor de suprafaţă pentru care se acordă aceasta, al plăţii pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, al plăţii pentru tinerii fermieri și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru măsura din sectorul zootehnic, speciile ovine și caprine.

Prin adoptarea prezentei HG, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) va putea acorda începând cu 16 octombrie 2019 plăţi în avans în cadrul schemelor de plăţi directe din sectorul vegetal și zootehnic într-un procent conform reglementărilor comunitare în vigoare la data efectuării plăţilor în avans.  

Precizăm că plățile prevăzute în actul normativ se acordă potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Prin acest act normativ au fost aprobate cuantumurile pentru plățile directe în sectorul vegetal, respectiv schema de plată unică pe suprafaţă (102,6082 euro/ha), plata redistributivă pentru intervalele între 1 ha și 5 ha, inclusiv (5 euro/ha) și peste 5 ha şi până la 30 ha, inclusiv (48,7127 euro/ha), plata pentru înverzire (59,3201 euro/ha) și plata pentru tinerii fermieri (31,2477 euro/ha). Aceste cuantumuri se pot majora sau diminua pentru încadrarea în plafonul financiar alocat, pe baza suprafețelor determinate. 

Pentru speciile ovine/caprine, plățile directe pentru schema de sprijin cuplat au un plafon alocat de 64.300.000 euro. Cuantumurile pentru plățile directe se calculează de către APIA prin raportarea plafoanelor la suprafețele determinate și la efectivul de animale eligibile.

Sumele necesare pentru aplicarea plăților directe în sectorul vegetal și a schemei de sprijin cuplat pentru măsura din sectorul zootehnic, speciile ovine și caprine ca forme de sprijin financiar aferente Fondului European de Garantare Agricolă se asigură din prevederile bugetare aprobate MADR pentru anii 2019 și 2020.

Aplicarea prevederilor prezentului act normativ va permite beneficiarilor plăților să-și elaboreze propriul plan de afaceri și programul de dezvoltare pe termen scurt, în condițiile cunoașterii nivelului sumelor pe care urmează să le primească.

Reamintim că acest act normativ are la bază și Decizia de punere în aplicare a Comisiei nr. 6536 prin care mai multe state membre ale UE, inclusiv România, sunt autorizate să aplice derogări, în anul de cerere 2019, de la articolul 75 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în ce privește nivelul avansurilor pentru plățile directe și pentru măsurile de dezvoltare rurală legate de suprafață și de animale. Astfel, statele membre pot face plăți în avans de până la 70 % în cazul plăților directe enumerate în Anexa I la Regulamentul (UE) 1307/2013 și de până la 85% în cazul sprijinului acordat în cadrul măsurilor de dezvoltare rurală menționat la articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013.

Prin această măsură, MADR vine în sprijinul fermierilor în perioada campaniei de însămânțări de toamnă din acest an.

Sursa: madr.ro

O pasiune ca un jar nestins, caprele familiei Toderașcu

Lilian Toderașcu și soția sa Mihaela din satul Heci, localitatea Lespezi, județul Iași, au prins drag de caprine în urmă cu 20 de ani. Dar, în timp nu au mai putut susține o astfel de afacere, cu toate că efectivul de animale nu a fost mai mare de 20 capete. Drept dovadă că pasiunea nu a murit pentru astfel de animale, din primăvara anului acesta familia de ieșeni se mândrește cu un efectiv de șapte capre, dar și cu documentele necesare pentru valorificarea laptelui și a produselor din lapte de capră la piață.

În schimbul țapului, o capră gestantă și două kilograme de caș

Pasiunea pentru capre a apărut în anul 1999, când o familie de orășeni din Iași s-a mutat la țară cumpărând o casă, după cum ne mărturisește capul familiei Toderașcu. „Neputând să ne luăm o vacă pentru familie și să ne asigurăm laptele pentru cei doi copii și părinți, ne-am achiziționat o capră sau, cum i se mai spune: «vaca săracului», care să ne asigure o minimă cantitate de lapte. Între timp, capra a murit, rămânând cu un țap de la ea, dar am continuat să avem grijă de acel țap oferindu-i toată grija și resursele noastre de hrană; astfel, acel mascul creștea și se făcea din ce în ce mai frumos. Stârneam destule ocheade și vorbe șoptite în barbă: de ce continuăm să avem grijă de acel țap, în condițiile în care nu aveam nici măcar o singură capră. Dar, iată că Dumnezeu a lucrat și vorba s-a dus că avem un țap frumos și la poarta noastră, într-o bună zi, a poposit un cioban căruia îi trebuia un țap. Astfel, am făcut o negociere cu ciobanul și acesta a fost schimbat pe o capră gestantă și două kilograme de caș. Așa a început tradiția de creștere a caprelor în familia noastră“, a precizat Lilian Toderaşcu.

caprele 2

Constatând că o singură capră nu era suficientă pentru a asigura nevoia de lapte la patru persoane, familia Toderașcu și-a dat seama că de fapt le trebuiau patru capre la patru persoane. (…) pasiunea era sădită deja și iubeau aceste animale, deși toată lumea le hulea la vremea aceea. „Am continuat să înmulțim acele capre și am ajuns la un efectiv de 20 de capete, dar în anii 2005-2006 o astfel de fermă era o raritate. În anul 2007 nu am mai putut susține această afacere neprofitabilă la acel moment și am renunțat la această activitate ocupându-ne de cealaltă cu care ne ocupăm și acum și care s-a dovedit a fi mai rentabilă: împleti­turile din nuiele de răchită“, adaugă Lilian.

3,5 l de lapte pe zi

Mult mai târziu, în anul 2015, în gospodăria familiei Toderașcu pasiunea n-a murit și ca un jar nestins i-a făcut să cumpere alte două capre, de data aceasta de rasă (Alpină-Franceză). „De data aceasta, creșterea lor se face în sistem de stabulație cu trei mese pe zi formată din fân de lucernă, cereale combinate la ferma noastră (porumb, orz, ovăz, tărâțe de grâu) și fân uscat. Încă le studiem comportamentul și am atins o productivitate de aproximativ 700 l de lapte, cu o performanță pe lactație de 3,5 l/zi. De la cele două capre am ajuns să avem cinci capre cu lapte, cu care am ajuns să avem mai mult lapte decât ne era necesar în familie. Ne-am gândit să valorificăm producția și în anul 2018 am început să facem ceva în acest sens. Am început să vindem pe la vecini și prieteni. Prețurile cu care am vândut ne-au descurajat, brânza noastră nu arăta ca cea de la piață, boțuri mici, însă avea gust bun. Prețul nu acoperea munca și cheltuiala. Stilul sezonier de preț ne-a descurajat complet, astfel încât am minimizat din nou efectivul la patru capre. Iarna, am mai reflectat, discutat și documentat, dar ceva nu ne lăsa în pace. Astfel că, cu un efectiv de 7 capre din primăvara lui 2019, am făcut documentele necesare pentru valorificarea laptelui și a produselor din lapte de capră la piață. Acum preparăm brânză artizanală în forme de brânză de aproximativ 500 g (roți), urdă de capră, brânză topfen, telemea de capră, urdă cu ierburi etc. Pe lângă desfacerea la piață am deschis o pagină de Facebook și luăm comenzi online pentru distribuția de lapte și produse din lapte de capră în municipiul Pașcani, în limita stocului disponibil“, adaugă micul fermier.

Deși ferma este compusă doar din 7 capre cu lapte, aceștia consideră această afacere de familie una de succes până acum. „Ne ținem cu greu, mai ales că în zona noastră, auzind de performanțele descrise mai sus, mulți sunt cei care doresc să cumpere ieduțe de rasă. Întreținerea caprelor ne costă 3 lei/zi, exclusiv munca. Ca să crești asemenea animale trebuie să le studiezi foarte bine comportamentul pentru a le îngriji, dar și să te înarmezi cu foarte multă răbdare pentru a le iubi. Sunt niște animale speciale“, a încheiat Lilian Toderaşcu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Mica și productiva fermă de capre Saanen de la Amzacea

În acest moment, creșterea caprelor pentru producția de lapte se menține ca o afacere de nișă, iar cheia succesului stă în alegerea atentă a geneticii animalelor, la care se adaugă un plan bun în ceea ce privește comercializarea și procesarea laptelui. Printre cei care au investit în caprele din rasa Saanen și au reușit să construiască de la zero o fermă sunt și soții Dima, care au cumpărat 70 de animale în localitatea Amzacea, județul Constanța.

O familie dedicată

Roxana și Nelu Dima sunt doi orășeni dornici de mâncare sănătoasă, dar și de o afacere de familie. El, de meserie lăcătuș mecanic, și ea casnică s-au decis să investească într-o fermă de capre Saanen. „Prima dată am luat terenul, ne-am apucat de construcție, apoi mașina frigorifică și caprele. Inițial, am achiziționat 20 de capre Saanen, dar în acest moment avem un efectiv de 70 de capre, iubite și îngrijite și de copiii noștri, Bogdan și Diana. Am căutat să luăm un teren cât de cât aproape de oraș și animale productive, ușor de crescut, și să ne apucăm de treabă. Așa am ajuns să colindăm țara după capre bune și de rasă. Am căutat o rasă ce poate fi ținută la stabulație, deoarece aici, forța de muncă este o problemă. Ne dedicăm tot timpul creșterii lor, de aceea nici nu avem nevoie de căprar, iar acestea sunt sub observația noastră tot timpul. Cea mai mică problemă este recepționată imediat, iar mulsul se face mecanic la ora stabilită de noi. Nu avem oameni la muncă, iar acest lucru este o mare problemă pentru noi. Mă bucur totuși că am ales o rasă pe stabulație și astfel nu depind de nimeni“, spune Roxana.

Zile lungi…

În familia Dima zilele sunt lungi și încărcate. Pe lângă micuța fermă au în grijă și întreaga gospodărie. „Ziua de muncă începe la ora 8, când mulgem aproximativ 40 minute. După, strecurăm lăptele și îi dăm cheag sau punem la fiert pentru iaurt, depinde de ce am nevoie în ziua respectivă. Apoi, o oră cât stă laptele la cheag sau la fiert, mergem în curte; acolo ne așteaptă caprele, porcii, rațele și cățeii. Apoi, eu mă retrag în camera de brânză, unde stau aproximativ trei ore, timp în care îmi prepar brânza, iaurtul, cremele, urda sau ce mai am nevoie. În tot acest timp, soțul se ocupă cu munca prin curte. Și, iată, vine iar seara, iar mulgem, dăm cheag, facem brânză și asigurăm animăluțele pentru noapte. În jur de ora 21 încheiem activitatea. În cele din urmă ajungem să livrăm cu mașina frigorifică lapte, caș, telemea, iaurt, urdă, brânză în ulei de măsline cu mix de semințe și brânză frământată“, a menționat antreprenoarea.

Căprițele mănâncă dimineața și seara un amestec de porumb, floarea-soarelui, grâu, orz și mazăre, în proporții diferite, porumbul fiind de bază, ne spune Roxana Dima. „Acestea au parte de trei mese pe zi și de apă proas­pătă la discreție, plus de o porție de plimbare și mișcare doar în curte. Grajdul este făcut în așa fel încât mâncarea să nu se irosească; astfel hrănirea se face pe culoar în compartiment special.“

Pe viitor cei doi vor să mărească efectivul de capre, ne-a spus optimistă Roxana Dima. „Mereu investim câte puțin, de aceea peste 5 ani văd o dublare a efectivului, reușind astfel să bucurăm mai mulți oameni care ne solicită din toată țara. Dar, momentan suntem producători locali și nu putem livra decât local producția.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Caprele dobrogene, „sculptorițe peisajere“ în vegetația lemnoasă din pajiști

Într-una dintre recentele mele deplasări pe teren pentru caracterizarea habitatelor de pajiști permanente din Podișul Nord Dobrogean din cadrul unui proiect POIM – cod SMIS 116964, coordonat de Asociația de Dezvoltare Durabilă DAKIA din București, la vegetația lemnoasă (tufărișuri și puieți de arbori) am remarcat diferite forme de expresie artistică asemănătoare sculpturilor vegetale peisajere din grădinile botanice și parcurile noastre de agrement. Evident că mi-am pus întrebarea cine este autorul sau autorii acestor creații sculpturale de o infinitate de forme, unele mai frumoase decât altele.

În peregrinările mele în Grecia am remarcat astfel de forme sculpturale vegetale pe arbuștii din pajiștile permanente, în special la cei care asigură furaje pentru capre și oi în sezonul de vară foarte secetos, cum este o specie de stejar (Quercus oxycoccus) și alte specii de tufărișuri, unele prevăzute cu spini.

La fel, în „dehesa“ spaniolă și „montado“ portugheză speciile de arbuști invadanți din dumbrăvile de stejar (Quercus suber, Q. faginea, Q. Pyrenaica etc.) sunt combătute „biologic“ cu ajutorul caprelor și oilor care le valorifică ca furaj în perioadele de secetă ale verii, când covorul ierbos este complet uscat.

În Dobrogea noastră speciile de stejari (Quercus pubescens, Q. pendunculiflora, etc.), cărpiniță (Carpinus orientalis), păr pădureț (Pyrus pyraster), majdrean (Fraxinus ornus) și altele în stadiul de puieți sunt consumate de capre și oi în special vara după uscarea ierburilor, realizând totodată diferite forme vegetale de expresie artistică. Dar cele mai spectaculoase „sculpturi“ peisajere vegetale le realizează tufărișurile de păducel (Crataegus monogyna) în formă de conuri și clepsidre cum le-am văzut pe pajiștile permanente ale localităților Camena și Neatârnarea.

Având în vedere fenomenele actuale de încălzire globală a climei, MADR în viitoarele proiecte sectoriale pentru agricultură 2019-2022 a prevăzut studiul și cercetarea mai atentă a vegetației lemnoase din pajiști ca resursă de furaj pentru unele specii de animale în perioadele de secetă prelungită, când covorul ierbos se usucă în totalitate.

Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajiști (ICDP) din Brașov și-a propus o astfel de tematică pe care urmează să o inițieze și să o dezvolte în cadrul mai larg al sistemului agrosilvopastoral, cu mari perspective și pentru condițiile schimbărilor climatice din țara noastră.

În viitorul nu prea îndepărtat, conform previziunilor climatologilor, odată cu încălzirea globală asemenea țărilor mediteraneene, va trebui să ne îndreptăm atenția și asupra altor resurse de furaje pentru animale cum sunt speciile lemnoase, care, printr-o înrădăcinare mai profundă, rezistă mai bine și rămân verzi în perioadele de secetă prelungită din sezonul de pășunat.

Dr. ing. Teodor MARUȘCA
Director tehnic ICD Pajiști - Brașov

  • Publicat în Magazin

Adio ciobani? Stâna Dintre Vii vrea să iasă la liman prin automatizare

Înainte de ’89, Ionel Constantin a cochetat cu agricultura și horticultura. Ulterior a încercat cu o microfermă de suine, la care a renunțat încă din anii ’90. Următoarea încercare a fost o fermă de vaci de lapte Holstein. Dar prețul mic de vânzare către procesatori și subvențiile destul de mici au făcut activitatea nerentabilă. Nu a stat pe gânduri… a vândut vacile și a înființat o stână de capre metiș… Apoi a luat o pauză de repoziționare și analiză. Problema forței de muncă îl face pe fermier să jongleze pe viitor între oi și capre sau poate să continue în sistem mixt. Și totul se petrece în localitatea natală Cotești din județul Vrancea.

A început aventura cu o fermă de capre

Ionel Constantin este născut în satul Budești, comuna Cotești, județul Vrancea, dar după terminarea școlii a plecat la Focșani. Până în anul 1990 a lucrat pe un post de strungar la ISEH Focșani, până când fabrica a luat foc și a fost disponibilizat. După un timp s-a privatizat, ocupându-se cu o activitate de comerț și având un stand în Hala Centrală a orașului. Între timp, se ocupa de agricultură, pomicultură și viticultură, aceasta fiind doar o ocupație secundară, pe lângă cea de comerț. Ulterior a încercat cu o microfermă de suine, la care a renunțat încă din anii ’90, când consumul intern de carne de porc era în scădere. Următorul pas a fost o fermă de vaci de lapte. Astfel, a început cu 20 de vaci Holstein, iar în doi ani a ajuns la un efectiv de 30 de vaci de lapte din aceeași rasă. Laptele era în mare parte vândut către marii procesatori, dar prețul mic de vânzare către aceștia și subvențiile destul de mici, corelate cu incapacitatea de a crește efectivul de animale, au făcut activitatea nerentabilă.

Pe fondul popularizării consumului de lapte de capră a decis să vândă vacile și să înființeze o stână de capre, mai ales că domnul Constantin a avut și în copilărie astfel de animale, care i-au fost dragi de atunci. „De altfel, el este un autodidact și avea deja un bagaj impresionant de informații despre beneficiile consumului acestui tip de lapte. Începutul a fost cu animale metiș, care au fost cumpărate în lot, ulterior prin selecție, dar și cu ajutorul achiziționării unui țap de rasă pură Saanen. A continuat însă să dețină și capre metiș, acestea având anumite avantaje. Ferma de capre a fost gândită ca un sistem integrat și tradițional de creștere. Astfel, pe timpul iernii ele erau aduse în ferma din sat, în stabulație, unde erau hrănite cu fân, lucernă, coceni de porumb și cereale, iar pe timpul verii erau duse la o stână de vară, pentru un păscut tradițional. Așadar animalele se mută tipic de două ori pe an, în primăvară în zona montană, iar în perioada vară-toamnă către șes pe terenuri private sau concesionate“, ne spune Dan Cozma, consultantul proiectului Stâna Dintre Vii.

Distribuție direct de la ferma din sat

Dan adaugă că nu poate estima un cost concret al investiției deoarece nu a fost începută de la zero. „Partea de furajare era în mare parte făcută din timpul fermei anterioare, iar utilajele pentru îngrijirea părții vegetale erau deja deținute. În plus, terenurile erau în proprietate, la fel și locația de iarnă, iar o parte din terenurile pentru furaje sunt ale rudelor și nu percep arendă“, specifică Dan Cozma.

Distribuția produselor de la Stâna Dintre Vii se făcea în mai multe puncte, în funcție de produs. „Carnea se distribuia în mare parte direct de la ferma din sat, unde se sacrificau animalele. În perioada Paștelui se făcea în spațiul amenajat din cadrul pieței Moldova din Focșani, dar și prin livrări la domiciliu, pe comandă. Produsele lactate erau distribuite inițial și prin livrări la puncte fixe, ulterior, pentru că forța de muncă lipsea, nu se mai reușea respectarea unui program de livrare. În încercarea de a găsi venituri cât mai variante, am avut norocul să identificăm un cumpărător din Germania pentru coarnele de la țapi, pe care le folosea în artizanat. Din păcate pentru piei, în formă brută nu a fost găsit un cumpărător stabil“, mai adaugă acesta.

Ciobanii, pe cale de dispariție

Momentan cei doi sunt într-o perioadă de repoziționare și analiză, după ce în ultimii trei ani au avut o mare problemă cu identificarea forței de muncă. „Concret, nu reușim să mai găsim ciobani și, chiar dacă angajăm persoane fără experiență în oierit, tot avem probleme cu păstrarea lor. Totodată, pe piața produselor de lactate nu există o reglementare și verificare a producătorilor, astfel ne-am regăsit în situația în care concurăm cu intermediarii ce vindeau lactate contrafăcute drept produse 100% naturale de capră. Acest lucru ne forța să vindem sub prețul de producție, pe noi cei care cu adevărat vindeam produse din lapte de capră. Din cauza că forța de muncă lipsește, am redimensionat ferma la un număr de 60 de animale, ce pot fi ținute la stabulație și nu necesită decât o singură persoană pentru a fi îngrijite. În plus, facem trecerea de la capre la oi pentru că mieii au un preț mai bun și ajung să cântărească mai mult în perioada Paștelui Ortodox.

O altă problemă este concesionarea pășunilor de către primării, astfel ajungând să nu avem unde paște animalele deoarece a trebuit să arendăm terenul. Pe viitor încercăm să automatizăm cât mai mult și să fim mai puțin dependenți de forța de muncă umană. Încă jonglăm între oi și capre, dar, cel mai probabil, vom continua în sistem mixt. Acum efectiv am scăzut drastic numărul de animale, am renunțat la tot ce înseamnă promovare și vânzare în piețe și încercăm să reanalizăm piața, costurile și posibilitățiile de dezvoltare. Celor care doresc să se apuce de o astfel de fermă le sugerez să investească într-o automatizare cât mai completă posibil deoarece forța de muncă lipsește și există costuri foarte mari, dar și să încerce să se poziționeze pe o piață de nișă și, totodată, să aibă un contact strâns cu ceilalți producători și asociațiile de profil“, a încheiat Dan Cozma.

Beatrice Alexandra MODIGA

Rasa Saanen, rentabilă și în județul Teleorman

Rasa de capre Saanen a fost cea care l-a convins pe primarul comunei Seaca din județul Teleorman, Lucian Călin, să reinvestească în zootehnie. Acesta a renunțat în 2014 la ferma de vaci pe care o avea de mai multă vreme și a schimbat registrul orientându-se către o altă specie. Astfel, a mers în Franța, a achiziționat 20 de ieduțe din rasă pură și a pornit alături de familie pe un alt drum, unul despre care spune că este mai rentabil.

Capre aduse din Franța

Capre rasa Saanen

Pentru a începe o nouă afacere, Lucian Călin a mers în Franța pentru a achiziționa animale din rasă pură. „Investiția inițială a fost destul de mare. Am plătit 250 euro/iadă, dar pot spune că mi-am recuperat banii pentru că mai apoi am vândut ieduțele, nu am crescut atât de mult efectivul. Vând o ieduță cu 150 euro, pentru că le dau de mici, iar o capră cu 350-400 euro. În acest moment am 60 de capre, majoritatea din rasa Saanen, dar am câteva exemplare din rasa alpină franceză. În acest efectiv am 3 țapi, unul adus chiar din Franța, l-am cumpărat împreună cu cele 20 de ieduțe“, a declarat primarul.

Acesta susține faptul că rasa Saanen este rentabilă, are capre care îi asigură chiar și 7 litri de lapte/zi. I-am vizitat ferma înaintea Paștelui, iar la acel moment 45 de capre deja fătaseră. 7 dintre ele câte 3 iezi, 35 de câte 2 și doar 2 capre au fătat un singur ied. În total 52 de țapi și 38 de ieduțe. „Țapii fătați de capre mai bune îi opresc și îi vând pentru reproducție, restul îi vând pentru sacrificat, iar ieduțele le vând. În perioada Paștelui obțin 20-23 lei/kg, este un preț mulțumitor pentru mine pentru că nu investesc foarte mult în furajare, nu le dau concentrate, doar lucernă și porumb“, a mai adăugat Lucian Călin.

Furajare din sursă proprie și muls mecanic

Capre Saanen

În ceea ce privește furajarea, acesta a specificat faptul că le administrează hrană de 5 ori pe zi – dimineața grăunțe, după ce au fost mulse primesc prima masă de fân, la prânz iar fân, după-amiază a treia tranșă de fân, iar seara, atunci când sunt duse la muls, primesc iar boabe. „Eu cultiv 10 ha cu lucernă, deci le asigur furajarea din sursă proprie. Creșterea acestor capre nu diferă de creșterea caprelor din altă rasă, nu necesită îngrijire specială. Le îngrijesc, țin cont de vaccinurile recomandate și nu pot spune că sunt pretențioase. Le țin într-un spațiu deschis, dar în curte, nu pe câmp pentru că au ugerul destul de mare și trebuie să aibă un spațiu curat, amenajat pentru ele, astfel încât nu să se zgârie sau înțepe în mărăcini pe cine știe unde. Mulsul este mecanic, am un aparat cu două bidoane de inox și astfel pot mulge 4 capre în același timp. Am și sală de muls, dar încă nu am pus-o în funcțiune“, a punctat Lucian Călin. 

Întrebat de ce a renunțat la ferma de vaci în favoarea caprelor, primarul a precizat faptul că a ținut cont de cerința din piață pentru că atât prețul laptelui, cât și cel al brânzei de capră sunt mai mari decât cele obținute pentru laptele ori brânza de vacă. În acest moment vinde brânza de acasă, are clienți fideli, inclusiv din București, dar mai ales din comună, care știu că beneficiază de un produs de calitate.

iezi capre Saanen

Originară din Elveția, Saanen este una dintre cele mai apreciate rase de capre. Producția și calitatea laptelui sunt motivele pentru care mai este cunoscută și ca Holsteinul caprelor. Media de lapte/zi este în jur de 5 litri, iar pe durata lactației de 9 luni producția variază între 600 și 1.000 de litri, la nivel european înregistrându-se chiar și recorduri de peste 1.200 de litri. Față de alte capre, cele din rasa Saanen au capul mai mic, urechile îndreptate înainte, gâtul lung, ugerul mare sub formă de pară, bine dezvoltat. Capacitatea acestora de a se înmulți este destul de bună, la un efectiv de 100 de capre putându-se obține anual între 180-250 iezi.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

În scopul ajutorării persoanelor cu dizabilități, asociația Betania a preluat ferma de capre de la Găgești

Asociația Betania își duce mai departe proiectele și continuă să se extindă. Astfel, de ceva vreme, Betania a preluat ferma de capre Bettine, care este un proiect social ce oferă diverse activități pentru persoanele cu dizabilități care, în acest fel, au primit o șansă la o viață normală. „Brânza cu suflet“ de la Găgești, din județul Vaslui, are o istorie de peste 10 ani, povestea începând în anul 2007, când fundația româno-olandeză „Noi și Voi“, cu sediul în Bârlad, a cumpărat grajdurile fostului CAP din această localitate, cu intenția de a construi o fermă de capre. Modelul de organizare a fermei, precum şi cel de preparare a brânzei este olandez, mai exact al fermei Bettine din Olanda.

Ferma Bettine – o rază de speranță

De activitățile de zi cu zi de la ferma Bettine, care se află la 150 km de Bacău, se ocupă o mână de oameni care, doar datorită pasiunii lor pentru acest domeniu, reușesc să facă față cu brio provocărilor. Emil Petcu este pedagog de recuperare, el fiind cel care realizează calendarul de activități pentru beneficiarii fermei și le oferă suport psihologic necesar; totodată, el se ocupă și de bunăstarea efectivului de capre. Sandu Coman este „omul bun la toate“, iar pentru tot ce ține de reparațiile electrice, precum și de dezvoltarea și renovarea spațiului locativ pentru efectivul de capre și soluțiile tehnice la diverse probleme care apar el este omul potrivit. În schimb, de prepararea „brânzei cu suflet“ se ocupă Ionica Pavel.

Teodora Damoc este responsabila fermei și cea care, zi de zi, se află aici cu cei care au fost mai puțin norocoși în viață, ducând mai departe acest proiect. „Istoria Asociației Betania implică aproape 25 de ani de proiecte în domeniul social, al educației și al economiei sociale, iar ferma de la Găgești pur și simplu s-a pliat pe ceea ce facem și, prin urmare, a devenit o parte a ceea ce înseamnă Betania. Pe viitor, ne gândim să folosim experiența obținută și să replicăm acest proiect și în județul Bacău, mai exact în comuna Sărata“, a precizat Teodora Damoc.

Ferma a fost creată ca un spațiu dedicat persoanelor cu dizabilități. Astfel, interacționarea cu animalele, implicarea în activitățile de zi cu zi sunt metode terapeutice; practic, este vorba atât de terapie asistată de animale, cât și de terapie ocupațională, ne specifică Teodora. „Această misiune este păstrată și acum, prin colaborarea cu rezidenții Locuinței Protejate din Găgești, unitate a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului (DGASPC) Vaslui. De asemenea, dorim să arătăm comunităţii că tinerii cu dizabilităţi pot să facă parte dintr-un proiect mai amplu şi pot contribui la crearea unui produs de calitate, aşa cum este brânza de capră, produsă la ferma Bettine. Aceşti tineri trebuie să fie recuperaţi şi integraţi în comunitate, iar prin proiectul nostru asta încercăm să facem. În acest moment sunt 11 tineri cu diferite dizabilități care beneficiază de activitățile de la fermă. Au astfel posibilitatea de a socializa, de a interacționa cu animalele și de a primi produse pentru activitățile la care iau parte, respectiv curățenie, hrănirea animalelor, plus multe altele“, mai adaugă aceasta. La fermă se găsesc aproximativ 48 de capre, rasa Saanen. Aceste animale sunt considerate drept cele mai productive pentru că dau cea mai mare cantitate de lapte, ne specifică responsabilul fermei. „La acestea se adaugă și cei trei țapi, toți cu certificat de origine, și noua generație, care sunt un efectiv de aproximativ 35 de ieduțe. Când am preluat ferma, adică acum câteva luni, efectivul de animale era de 50 capre“, mai spune Teodora.

Linie de muls, moară, atelier de prelucrare

Totul se întâmplă cu veniturile proprii ale fermei, precum și cu implicarea financiară a Asociației Betania, plus fonduri provenite din alte activități, respectiv donații și sponsorizări. Mai ales că absolut toate utilajele din cadrul fermei sunt moderne, iar întreaga linie de mulgere este automatizată și spațiul este mai mult decât suficient pentru efectivul de animale actual. În același timp, moara permite reducerea costurilor prin producerea de mixture furajere în regie proprie, ceea ce contribuie în mod clar la echilibrarea cheltuielilor. Practic, aici mintea și sufletul sunt un tot, iar rezultatele se văd în ochii clientului mulțumit.

„La ferma noastră se produce «brânză cu suflet», după cum recomandă produsul clienții noștri, care cunosc misiunea proiectului nostru. Gama noastră de produse conține brânză proaspătă și maturată, precum și o serie de delicatese precum brânză cu nucă, brânză în parafină, brânză condimentată cu usturoi sau cu mărar“, mai adaugă cea care zilnic se preocupă de mersul bun al activităților.

Biotehnici de reproducție

La Găgești se dorește o creștere treptată și, în același timp naturală, a numărului de animale și, implicit, o creștere a producției de lactate. „Este posibil ca pe viitor să diversificăm și produsele, dar încă nu putem preciza cu exactitate care vor fi noile oferte ale Fermei Bettine. Un alt obiectiv este acela de a reuşi să intrăm cu produsele noastre şi în băcăniile din această regiune a ţării, unde se comercializează produse artizanale şi naturale. În ceea ce privește efectivul de capre, ne-am propus să le înregistrăm ca fiind de rasă și să ne înscriem în Asociația Națională a Crescătorilor de Caprine din România – CAPRIROM. Acest fapt va duce în timp la diversificarea surselor de finanțare fiindcă vom putea vinde țapi cu certificate de rasă, care sunt căutați de către crescătorii de capre. Totodată, vom putea beneficia de serviciile oferite de această asociație în ceea ce privește măsurile tehnice privind ameliorarea genetică, folosind biotehnici de reproducţie, în mod deosebit inseminarea artificială. De asemenea, ne dorim foarte mult să creştem calitatea serviciilor oferite către cei 11 beneficiari, prin angajarea a încă unui psihopedagog care să vină în întâmpinarea nevoilor lor.“

Un brand local la Găgești

Teodora Damoc și o mână de oameni care se ocupă de acest proiect au descoperit că în această zonă sunt fermieri care au reuşit să dezvolte produse lactate de o calitate net superioară. În acest sens, aceștia s-au gândit că pot accesa fonduri prin care să poată construi un brand local pentru produsele din comuna Găgeşti şi să se asocieze într-o cooperativă agricolă. Totodată, se dorește consolidarea relaţiei pe care aceștia o au cu Liceul Tehnologic „Ghenuţa Coman“ din Murgeni, județul Vaslui. „În momentul de faţă avem elevi care îşi fac stagiul de practică la ferma noastră şi care în vară vor lua parte la o vizită de studiu în Olanda, la ferma Bettine. Ne propunem ca pe viitor specialiştii de la această fermă să organizeze workshopuri pentru elevii liceului tehnologic, prin care aceştia să afle metodele practicate în zootehnie de către fermierii olandezi.“

Per ansamblu, ferma Bettine este un proiect complex care atinge mai multe laturi ale societăţii și care, cu siguranță, este o rază de speranță a acestor oameni. „Pe de o parte, avem latura socială prin care ne dorim ca beneficiarii noştri să fie integraţi în comunitate şi să spargem aceste bariere pe care societatea le-a ridicat în ceea ce îi priveşte şi, pe de altă parte, avem partea economică prin care trebuie să dezvoltăm un produs calitativ, care să respecte standardele de igienă şi calitate impuse de autorităţi şi, nu în ultimul rând, de cerinţele clientului nostru. Proiectul reprezintă o reală provocare pentru asociația noastră, dar rezultatele înregistrate deja ne dau curaj și speranță că, în viitor, vom reuși să atingem obiectivele propuse“, a încheiat Teodora Damoc, responsabila fermei.

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

  • Publicat în Social

Răsfugul alb al oilor şi caprelor

Surse şi căi de infecţie

Agalaxia contagioasă este o boală cunoscută popular sub numele de răsfugul alb şi este produsă de tulpini patogene de Mycoplasma agalactiae tip A.

Receptivitate la boală o au oile şi caprele indiferent de sex şi stare fiziologică, dar mai sensibile sunt femelele lactante şi, în special, cele aflate după prima fătare. Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave şi cele trecute prin boală, care elimină germenii prin lapte, secreţii oculare, artrite deschise, fecale şi urină.

Căile de infecţie sunt reprezentate de mucoasele conjunctivală, respiratorie şi digestivă, iar la oile lactante, şi de canalul papilar ce se contaminează de pe mâinile mulgătorului. La capre, transmiterea se poate face şi transcutanat, prin paraziţi externi.

Semnele bolii

Forma acută se întâlneşte mai rar şi se manifestă ca o boală generală exprimată prin febră, tremurături musculare, ataxie, şchiopături, conjunctivită şi tumefierea limfonodulilor explorabili. Evoluţia este de 6-7 zile, iar mortalitatea poate ajunge la 15%.

Forma subacută se întâlneşte mai frecvent şi evoluează cu diverse localizări: mamară, articulară şi oculară. Dintre cele trei localizări, cea mamară are frecvenţa cea mai mare.

Forma cronică se întâlneşte la tineret şi se caracterizează prin slăbire progresivă până la cea extremă şi moarte, în special după complicaţii cu bacterii.

Localizarea mamară debutează prin scăderea sau încetarea bruscă a secreţiei lactate; laptele are culoarea verzuie sau gălbuie, este vâscos şi sărat. În perioada de repaus, laptele se separă în două straturi cu prezenţa unui sediment grunjos, iar grăsimea şi calciul scad. Boala poate evolua uşor, ca o mamită catarală benignă, sau grav, ca o mamită parenchimatoasă.

În forma benignă şi dacă boala apare la începutul lactaţiei secreţia lactată poate reveni la normal în perioada de muls curentă, dar în cele mai multe cazuri aceasta se va constata la următoarea lactaţie.

În forma parenchimatoasă, evoluţia este gravă: glanda mamară este congestionată, edemaţiată, dureroasă, caldă, iar edemul inflamator poate fi prezent şi pe faţa internă a coapselor. Secreţia lactată încetează, prin mulgere fiind obţinute numai câteva picături de secreţie galben-verzuie. Deseori, mamela se atrofiază, are consistenţă dură şi uneori abcese, modificări ce compromit ireversibil revenirea secreţiei lactate. Afectarea mamelei este însoţită de hipertrofia limfonodulilor mamari.

Localizarea articulară se întâlneşte la miei şi iezi, tineret ovin şi caprin, berbeci şi oi sau capre nelactante. Articulaţiile, în special cele carpiene şi tarsiene, sunt umflate şi dureroase. Animalele bolnave şchioapătă, merg greu şi preferă poziţia decubitală. La miei, de regulă, se constată poliartrita însoţită de slăbire progresivă şi, în final, moarte.

Localizarea oculară se întâlneşte mai rar şi poate evolua cu manifestări benigne sau grave. Dacă se localizează ocular pot fi afectaţi unul sau ambii ochi. Se constată: frica de lumină, lăcrimarea şi apariţia conjunctivitei. În formele uşoare, vindecarea survine după 5-7 zile de evoluţie.

Diagnostic

În agalaxia contagioasă a oilor şi caprelor, diagnosticul se presupune pe baza tabloului clinico-morfopatologic şi se confirmă prin examene de laborator.

Prevenire

Se vor achiziţiona ovine şi caprine din efective sau zone unde boala nu a fost prezentă în ultimii 2 ani şi se va evita contactul cu turme în care au fost diagnosticate animale bolnave, în ultimii 2 ani.

În focar, pentru prevenirea îmbolnăvirii animalelor sanătoase, se recomandă vaccinarea de necesitate.

Profilaxia specifică se bazează prin folosirea vaccinurilor inactivate contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor cu AGALAXIN și AGALAXIN FORTE (conține germeni inactivați de Mycoplasma agalactiae și Staphylococcus aureus).

Dr. Cătălin TUDORAN, șef Laboratorul de Diagnostic Romvac

Agalaxin RomvacAgalaxin forte Romvac

Finalizarea controlului la fața locului pentru acordarea subvențiilor în sectorul zootehnic

Agenția Națională de Zootehnie (ANZ) a finalizat controlul la fața locului în vederea verificării respectării condițiilor de eligibilitate privind acordarea ajutoarelor naționale tranzitorii și a sprijinului cuplat în sectorul zootehnic pentru solicitanții ajutoarelor naționale tranzitorii la speciile ovine și caprine și a sprijinului cuplat în sectorul zootehnic, în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin acordate crescătorilor de animale. Controlul la fața locului a fost realizat de către specialiștii ANZ, în baza procedurii de control.

Ajutoarele naționale tranzitorii (ANT) se acordă fermierilor crescători de animale din speciile bovine, ovine/caprine, înscriși în evidența APIA, care dețin cod unic de identificare, în funcție de criteriile de eligibilitate, pentru urmatoarele scheme: specia bovine, (lapte și carne), speciile ovine/caprine.

Sectorul zootehnic beneficiază, de asemenea, de sprijin cuplat (SCZ). Acesta se acordă fermierilor crescători de animale din speciile bovine, ovine/caprine, în funcție de efectivul de animale solicitat de beneficiar, din următoarele categorii: bivolițe de lapte, ovine și caprine, taurine din rase de carne și de lapte, precum și metișii acestora.

Eșantionul cu beneficiarii care au fost supuși controlului la fața locului a fost selectat în conformitate cu procedura de eșantionare APIA. Astfel, pentru anul 2018, au fost eșantionați la nivel național pentru verificarea la fața locului 4669 beneficiari, solicitanți ANT/SCZ, cu variații cuprinse între 24 – 250 beneficiari/județ.

În urma finalizării controlului la fața locului, specialiștii ANZ introduc in prezent în aplicație rezultatele rapoartelor de control la fața locului aferente campaniei 2018, în vederea acordării plăților finale către fermieri.

Sursa: madr.ro

Scrapia și alte forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) la micile rumegătoare

CE ESTE ESTE SCRAPIA?

Scrapia este o boală degenerativă și fatală, care afectează sistemul nervos central al oilor și caprelor. Boala este asociată cu prezența unor proteine anormale, denumite prioni și face parte dintr-un grup de afecțiuni neurologice cunoscute sub denumirea de encefalopatii spongiforme transmisibile.

SURSE DE INFECȚIE:

Boala este produsă de un agent infecțios care pare că se transmite de la oaie la miel și de la capră la ied, precum și la alte oi sau capre. Modul în care se transmite de la o oaie sau capră la o alta oaie sau capră nu este cunoscut pe deplin, dar lichidele fetale, placenta sau alte țesuturi probabil că răspândesc agentul pe pășuni sau în exploatație în timpul fătării. Dupa fătare, mâncarea placentei de către oaie sau capră nu trebuie permisă.

Boala poate să apară și în urma consumului accidental de făinuri proteice de origine animală de către ovine și caprine – suplimentele furajere contaminate, mineralele proteice de origine animală, făină de carne, oase, sânge, organe rezultate în urma prelucrării cadavrelor, produselor și subproduselor de bovine, ovine, caprine infectate.

CUM SE SUSPECTEAZĂ?

Poate fi suspectat cu EST/scarpie orice animal viu sau sacrificat sau mort care prezintă sau a prezentat tulburări nervoase sau de comportament sau o deteriorare progresivă a stării generale asociată cu o degradare a sistemului nervos central și pentru care informațiile adunate pe baza examinării clinice, a răspunsului la tratament, a examinării post-mortem sau a analizelor de laborator ante-mortem sau post-mortem nu permit stabilirea unui diagnostic alternativ.

Există adeseori o schimbare a temperamentului sau comportamentului animalului cu câteva săptămâni înaintea apariției semnelor clinice specifice. În majoritatea cazurilor, animalele vor prezenta o combinație de semne, dar nici un semn nu poate fi privit ca o indicație sigură a prezenței scrapiei. Scrapia poate fi suspectată la orice oaie sau capră care prezintă semne nervoase și modificări în comportament.

Daca nu cunoasteți cauza modificării stării de sănătate a animalului și aveți indoieli, trebuie anunțat imediat medicul veterinar de liberă practică imputernicit, care își desfășoară activitatea în raza dumneavostră pentru continuarea investigațiilor.

Pntru mai multe detalii accesați link-ul de mai jos:

GHID PRACTIC pentru: fermieri si detinatori de animale din speciile ovine si caprine, precum si pentru medici veterinari de libera practica imputerniciti si tehnicieni (pdf)

Sursa: ansvsa.ro

Abonează-te la acest feed RSS