Andrei Denis Bokos, un tânăr de 29 de ani din comuna Turdaș, județul Hunedoara, tehnician veterinar de profesie, a avut un vis în anul 2017, să-și deschidă propriul business, care a devenit realitate în momentul în care a mizat pe zootehnie, pe o fermă de capre. Ferma de capre Turdaș are la bază o pasiune descoperită în momentul în care a achiziționat primele două capre.

Toți banii din salariu pe două capre mature și o ieduță

„Fiind în căutarea unei «afaceri de succes» în anul 2017, am trecut în revistă mai multe opțiuni, cum ar fi: plantație de cătină, creșterea struților, ciupercărie sau fermă de capre. După multe ore de căutări și documentare m-am oprit la cea din urmă opțiune, ferma de capre; având și calificarea de tehnician veterinar, am zis că mi se potrivește mănușă să apuc pe acest drum. Am achiziționat primele două exemplare împreună cu verișorul meu, el două, eu două, caprele fiind din rasa Carpatină. De când am ajuns cu ele acasă am început să le îndrăgesc, chiar dacă au fost crescute necorespunzător de vechiul proprietar, eram fascinat de tot ce făceau. După un timp am mai cumpărat două capre mature și o ieduță, de data asta Alpine Franceze. Am dat pe ele și ceva economii din momentul acela. În ceea ce privește investiția inițială, nu aș ști să vă spun pentru că, la un moment dat, dintr-o afacere a devenit pasiune“, adaugă crescătorul hunedorean.

Din anul 2017 și până în prezent s-au înmulțit fantastic și acum tânărul crescător din Turdaș deține un efectiv de aproximativ 40 de capre mature, din care 12 sunt ieduțe de anul acesta.

„Bineînțeles că am plecat de jos, neavând în curte niciun fel de animal de fermă. În primul an am construit cu mari eforturi financiare un adăpost care să respecte nevoile animalelor, după ce am făcut rost de un teren de unde să ne procurăm hrana acestora. Așa am ajuns să achiziționez un motocultor cu care ne facem treaba, iar cu trecerea timpului am extins suprafața cultivată cu furaje, dar acest utilaj nu mai făcea față. În prezent, avem un tractor, cositoare, greblă și remorca de adunat fân, utilaje care ne vor ajuta până depășim 10 ha“, specifică acesta.

Capre Carpatine & Alpine Franceze

În momentul de față, în ferma tânărului de 29 de ani, tot ce a însemnat capra Carpatina s-a montat cu țap Alpin Francez pentru o producție mai mare de lapte, încă de la începuturile „visului“ său.

„Caprele Carpatine sunt mai rezistente la boli și intemperii, pe când cele Alpine necesită o altfel de atenție, mai multă căldură iarna, pe cât posibil să nu le plouă exagerat de mult, să nu stea în curenți de aer exagerați. Având o genetică specializată pe producția de lapte, Alpina Franceză oferă mai mult lapte decât unele Carpatine. Laptele Alpinei nu are acel gust și miros de capră specific caprinelor. Asta îl face mult mai ușor de consumat de către persoanele care nu suportau înainte laptele de capră. La fel este și cu brânza rezultată din laptele acestora“, adaugă Andrei Denis Bokos.

Circulă o vorbă printre crescătorii de animale: „rasă, masă și casă“. Acestea sunt principalele aspecte pentru a avea un animal sănătos și productiv, iar tânărul fermier din Turdaș încearcă pe cât posibil să ofere animalelor sale aceste trei mari necesități. „În meniul zilnic se pot adăuga: porumb boabe, șrot de floarea-soarelui, fân, lucernă fie verde sau uscată, balot însilozat, toate acestea pentru un lapte cât mai BIO, care ajunge la clienții noștri prin intermediul Internetului. Acolo postăm tot felul de poze și noi «experimente» culinare. Clienții care nu au posibilitate de a veni la poarta fermei sunt serviți la domiciliu sau la locul de muncă“, declară tehnicianul veterinar.

„Visați măreț ca să ajungeți departe!“

Înainte de a cumpăra animalele asigurați-vă că dețineți adăpostul inițial, teren în arendă sau proprietate și utilajele necesare, ne atenționează Andrei Denis Bokos.

„Dacă sunt printre voi doritori de a investi în așa ceva, ați putea face următorul lucru: să mergeți într-o fermă de felul acesta, să învățați de acolo tot ce este de învățat. Altfel, timpul în care o să intrați pe profit o să fie mult mai scurt și cu mult mai puține obstacole. Dacă este posibil, și un curs de obținere a informațiilor de procesare a lactatelor ar fi și mai bine. Piața de desfacere o să apară treptat. Cât despre viitorul acestei ferme, sperăm să mărim efectivul, să modernizăm adăpostul, dar și să achiziționăm utilaje mai moderne, aparatură de preparare a lactatelor moderne, plus multe altele. Mai sperăm ca visul și pasiunea noastră să le ducem mai departe și copiilor și nepoților noștri. Visați măreț ca să ajungeți departe!“, încheie Andrei Denis Bokos, tânărul tehnician din Turdaș, județul Hunedoara.

Beatrice Alexandra MODIGA

Consumul de carne de miel și ied sunt strâns legate de tradiția pe care românii o respectă cu ocazia sărbătoririi Paștelui, ceea ce face ca, premergător acesteia, în România să fie sacrificați cca 3-4 milioane de miei și iezi anual. Se recomandă ca aceștia să atingă o greutate de minimum 10-15 kg în viu înainte de sacrificare pentru a se evita consumul de carne imatură, sursă de substanțe responsabile pentru boli precum guta. Practica pastorală presupune concentrarea fătărilor în intervalul ianuarie – martie al fiecărui an. La fătare, mieii au o greutate care variază între 2,5-3,5 (de exemplu Țurcana) și 4,5-5,5 kg (de exemplu Cap Negru de Teleorman). Studiile au arătat faptul că greutatea la fătare influențează evoluția ulterioară a mieilor, astfel încât se recomandă acordarea unei atenții deosebite tehnologiei de hrănire din timpul ultimei perioade de gestație a oilor, dar și din timpul îngrășării mieilor. În general, mieii îngrășați în sistemul tradițional înregistrează sporuri medii zilnice (S.M.Z.) de 0,125 kg, ceea ce corespunde unei perioade de îngrășare de minimum 90 de zile pentru a atinge greutatea ideală de 15 kg în viu. Un calcul simplu demonstrează faptul că doar mieii fătați înainte de ultima decadă a lui ianuarie 2019 vor putea atinge greutatea scontată în perioada prepascală. Pentru a optimiza aceste performanțe, IBNA Balotești vă pune la dispoziție gama sa de nutrețuri combinate destinate rumegătoarelor mici.

Conform studiilor efectuate de cercetătorii români, administrarea de nutrețuri combinate îmbunătățește performanța mieilor cu până la 60%, crescând S.M.Z. de la 0,125 la 0,200 kg, ceea ce se traduce în reducerea perioadei de îngrășare cu cca 37,50%, diferență ce se „cuantifică“ în buzunarul fiecărui crescător de ovine/caprine.

Nutrețurile combinate IBNA pentru miei și iezi au la bază atât cercetări fundamentale, cât și aplicative, realizate în cadrul institutului și sunt alcătuite din materii prime de cea mai bună calitate, asigurându-se astfel transferul tehnologic al inovării către fermieri.

Nutrețuri combinate

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Nutrețuri combinate (continuare)

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Concentrate proteino-vitamino-minerale

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

NUTREȚURI COMBINATE PENTRU TAURINE

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

CONCENTRATE PROTEINO-VITAMINO-MINERALE

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Ferma de capre de lapte din rasa Saanen este una dintre ideile de afaceri care merită să fie luate în seamă de cei care se gândesc fie să își extindă business-ul agricol, fie să își facă intrarea în agricultură. Printre cei care au investit în caprele din rasa Saanen și au reușit să construiască de la zero o fermă este și Ionuț Popa care are un efectiv de 140 de capre adulte Saanen și lucrează în jur de 80 ha. Ferma este situată în comuna Bălțați, județul Iași, la numai 40 km de Iași; întreaga investiție în adăposturi, animale de rasă, centru de procesare a laptelui și echipamente a „înghițit“ până acum nici mai mult nici mai puțin de 100.000 euro. Investiția se va amortiza în timp, în maximum 10 ani.

De la Bălțată românească la Saanen

Vă prezentăm în continuare o familie cu o fermă de capre albe, trei angajați de mare încredere și un cățel năstrușnic, din comuna Bălțați, județul Iași. „Aventura noastră a început în 2012, când am plecat să muncim, ca mulți alți români, în Italia. Speram la o viață mai bună. Acolo am văzut pentru prima dată familii care moșteneau de generații câte o fermă de animale. Înțelegând ce tradiție au și cum reușeau ei să facă agricultură, deși solul de acolo nu era atât de fertil precum al nostru, ne-am întrebat: «De ce noi nu putem face la fel?» Un an mai târziu am decis să ne întoarcem acasă și să ne apucăm de agricultură. Am început cu câteva hectare de teren și un tractor. La început, parcă nimeni nu ne dădea nicio șansă. Și nu ne-a fost ușor. Până la urmă am reușit să arendăm teren, să ne cumpărăm utilaje și, pentru scurt timp, am încercat să avem și câteva văcuțe. Cred că este absolut necesar să îți produci singur furajele, de aceea am început cu terenul și în timp am extins suprafața ca să putem avea cerealele și plantele de nutreț necesare animalelor. Cum spuneam la început, am încercat și cu vaci de lapte, rasa Bălțată românească, dar din cauza dificultăților de comercializare (prețul era foarte scăzut, am prins și un an în care a fost secetă), era dificil să le întreținem și am fost nevoiți să renunțăm. Când au apărut copilașii, dorințele și prioritățile noastre s-au schimbat. Negăsind ușor prin împrejurimi nici lapte, nici brânză făcute în condițiile pe care ni le-am fi dorit, am decis să cumpărăm noi niște căprițe. După foarte multă documentare, am cumpărat de la un crescător în vârstă care le scria poezii patru exemplare din rasa Saanen. Așa am descoperit cu adevărat gustul laptelui și al brânzei de capră“, își începe povestioara fermierul ieșean.

„În prezent ne ocupăm cu creșterea caprinelor de lapte, lucrăm și o suprafață de teren de 80 ha, mai avem și un mic centru de prelucrare în care realizăm produse obținute din lapte din ferma noastră. Am realizat că trebuie să cumpărăm mai multe exemplare pentru că vrem să producem brânză și alte delicii sănătoase din lapte de capră“, ne spune tânărul ieșean Ionuț Popa.

Zilnic se procesează în jur de 270 litri de lapte

Crescătorul ieșean a ales rasa Saanen deoarece spune că este printre cele mai productive și nu este foarte pretențioasă. Efectivul este majoritar tineret, de aceea media este de 2 litri/cap animal/zi. Ca urmare, se procesează în jur de 270 litri de lapte/zi. „Am încercat cu un efectiv mai mic și am văzut că se aclimatizează și se acomodează la sistemul de nostru de furajare și de stabulație. Caprele nu sunt chiar atât de pretențioase, de aceea ne-am extins. În prezent avem 140 de capre, mai avem de anul acesta 20 de ieduțe, tineret, din care 35 sunt cu lapte. Ele au un potențial de până la 6 litri/zi; la noi în fermă în momentul de față avem mult tineret, media este undeva la 2 litri, dar contează foarte mult și furajarea. În această perioadă le dăm la discreție fân de lucernă, dar nu avem o rație foarte bogată pentru a obține o producție foarte ridicată. Din cauza secetei de anul trecut am avut dificultăți cu culturile de cereale și atunci am cam epuizat stocurile.“

100.000 de euro, doar partea de zootehnie și producție de lactate

Prima dată au început să vândă rudelor, amicilor, apoi alți doritori au început să apară. Încurajați de faptul că produsele lor aveau succes, au investit și mai mult. Familia Popa face mai multe tipuri de iaurt, brânzeturi și le comercializează pe Internet, unde clienții le lasă comandă, iar ei livrează de trei ori pe săptămână în Iași. „Am reușit să ne autorizăm pentru a aduce produsele noastre și în magazine, mai exact vrem să ducem produsele noastre la magazine de tip băcănii, cu produse naturale. Laptele este cel mai căutat pentru diversele beneficii, plus telemea, cașcaval, caș; avem și brânză cu mirodenii, cremă de brânză cu verdeață sau cu dulceață de afine. De asemenea, deținem un mic centru de procesare în care am investit și pentru care am cumpărat utilaje ce ne ajută să obținem produse de calitate. Până în prezent am investit în jur de 100.000 de euro doar pe partea de zootehnie și producție de lactate. Noi nu gândim pe termen scurt, de aceea am început cu puțin, am văzut că ne place; investiția nu se amortizează foarte repede, este de durată, e nevoie de cca 10 ani.“

Pe viitor: un adăpost modern cu o sală de muls

Pe viitor, familia Popa visează să își extindă ferma și să livreze o gamă cât mai variată de produse proaspete și sănătoase. „Ca tânăr la început de drum ai o incertitudine foarte mare, nu știi încotro să o apuci, dar am căutat și am descoperit ce îmi place să fac, cred că acest lucru este foarte important pentru a avea succes. Sunt foarte multe provocări de-a lungul drumului, iar, dacă îți lipsește motivația, satisfacția pentru ceea ce faci, nu poți să mergi mai departe când ajungi în momente dificile. Momentan nu facem brânzeturi maturate, am considerat că e necesar să prindem experiență, să avem o afacere care funcționează și de care suntem siguri că peste 5 ani va crește. De aceea nici nu am riscat să accesăm fonduri europene. Noi obișnuim să ne punem obiective mărețe, ne dorim să ne extindem, să construim un adăpost modern cu o sală de muls“, a încheiat Ionuț Popa, crescător de capre Saanen din Bălțați, județul Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Irina Ciochină, antreprenoare din Iași care în urmă cu 10 ani a pus bazele afacerii „Caprele Irinucăi“, a decis să închidă ferma și magazinul din satul Șorogari, comuna Aroneanu. Principalul motiv care i-a determinat pe Irina și soțul său să închidă afacerea de familie, unde au investit peste 100.000 de euro, este lipsa constantă de personal. În anul 2020 firma se afla pe profit, spre deosebire de anul precedent, când era pe pierderi.

Până nu de mult, Irina Ciochină se ocupa de tot ceea ce înseamnă ferma „Caprele Irinucăi“ din satul Şorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, o afacere pornită împreună cu tatăl său în anul 2012, care astăzi a ajuns la un efectiv de 120 capre cu lapte. Cu toate că a lucrat o perioadă bună în diverse corporații din Amsterdam și Bruxelles, a lăsat taioarele, tocurile, pauzele de cafea, team-building-urile, Excelul, PowerPoint-ul și analiza financiară pentru teiul de la poartă, țară și un vis devenit, între timp, realitate. „Această fermă s-a născut în primul rând din drag pentru natură și pentru animale, pentru dealurile verzi, pentru apropierea de tot ce e tradițional. Pot să zic că aceasta s-a născut din dorul meu de copilărie și de obiceiurile cu care am crescut. La țară, la bunicii mei în Vrancea, foarte departe de modernitatea zilelor de azi, de viteza lor nebună și de traficul aglomerat, am învățat că pământul e un dar de preț și că trebuie îngrijit și respectat. Animalele la fel, solicită multă muncă, dar te răsplătesc pe măsură. Nu era ușor de mers la fân sau la odaie, dar plecam la Iași mereu cu sacoșe pline de bunătăți. Apoi, părinții m-au luat la oraș, dar ani întregi de școală nu mi-au șters cu nimic atașamentul de locurile și obiceiurile din copilărie. Mulți ani am petrecut toate vacanțele acolo, verile nu erau tocmai ușoare, dar era foarte important pentru mine «să o ajut pe mamaia la treabă». Erau cu aer curat, cu cazemate prin pădure, cu alergături cu bicicleta, prins pește în pârâu, săniuș nu mai zic și câte și mai câte. Sincer, vorba lui Creangă, „îmi tresară și acum inima de bucurie“, ne spune Irina.

Fermă inspirată de meleaguri olandeze

Irina Ciochină și soțul său au înființat afacerea cu produse din lapte de capră în urmă cu 10 ani, după ce s-au întors din Olanda, unde erau plecați la muncă. Acolo au văzut că aceste produse sunt consumate de un număr mare de persoane și astfel le-a venit ideea să pună bazele unei afaceri și în România. S-au întors în satul Șorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, au investit 100.000 de euro în fermă și în magazinul cu produse, iar interesul clienților pentru aceste preparate din laptele de capră nu a întârziat să apară. „Pe de o departe vindem lapte proaspăt, iar din lapte facem iaurt și chefir și o întreagă serie de brânzeturi simple sau în combinație cu verdeață și, mai inedite, cu dulceață de căpșuni sau ghimbir. În anii anteriori distribuția o făceam în oraș cu o mașină echipată și aveam diverse puncte de livrare prin toate cartierele Iașului, dar începând cu anul 2018 avem și un magazin.“

Faptul că erau preparate cu ingrediente naturale, erau sănătoase și puteau fi consumate și de copii a atras tot mai mulți clienți. Chiar dacă piața de desfacere nu a fost o problemă de-a lungul celor 10 ani de muncă în ferma din Șorogari, unde erau crescute 120 de căprițe, familia Ciochină a întâmpinat dificultăți în ceea ce privește forța de muncă. Deoarece nu au reușit să acopere toate nevoile dintr-o fermă, au decis să închidă totul și să încerce altceva din punct de vedere profesional, Irina și soțul său fiind de meserie IT-iști.

„Ne-au obosit și ne-au determinat să ne retragem“

Postarea de pe pagina de Facebook a Irinei Ciochină a strâns sute de comentarii din partea clienților care le-au transmis numai mesaje de încurajare. „Aventura noastră cu natura, iubire și căprițe se apropie de final. Vă mulțumim pentru toată încrederea, încurajările și susținerea acordate, au fost aproape 10 ani foarte frumoși și provocatori, am învățat incredibil de multe lucruri, chiar dacă multe dintre lecții au fost mai mult amărui. Lipsa constantă de personal, dar și schimbările bruște în relaționarea cu acesta ne-au obosit și ne-au determinat să ne retragem. Este un domeniu frumos, un lanț complex, de la firul ierbii la caserolele cu brânză din magazin. Acum, la final, suntem bucuroși că am avut ocazia să creăm ceva din toată inima, că am trăit atât de multe emoții și că am avut parte de lecții care vor rămâne cu noi pentru întreaga viață. Am avut momente de un curaj, o forță și reziliență de care nu ne-am fi crezut în stare, de bucurie nemărginită și speranță, dar am și plâns din toată inima, ne-am luptat cu frica, furia, dezamăgirea și cu deznădejdea. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare clipă, suntem recunoscători că ne-a adus aici și nu vom uita lecția de smerenie primită din lucrul cu pământul și cu animalele și nici răsăriturile superbe cu care ne-am început zilele în toți acești ani. Căprițele vor mai fi la noi în curte până pe 15 iunie, după care vom încheia producția și vom închide magazinul. Vă mulțumim pentru tot“, se arată în postarea de pe pagina de Facebook „Caprele Irinucăi“.

Beatrice Alexandra MODIGA

Dacă tinerii din ziua de astăzi fug tot mai mult de zootehnie, de creșterea animalelor și iau drumul străinătății, sau aleg să se îndrepte spre corporații, Doina Tonca, în vârstă de 54 de ani, din comuna Cefa, judeţul Bihor, poate să fie un exemplu pentru noi toți. Aceasta împreună cu soțul ei se ocupă de un efectiv de 200 de capre ameliorate, Anglo-Nubiene şi Alpine franceze, şi de câteva Albe de Banat doar din dragoste pentru astfel de animale, spune aceasta.

Efectiv de animale ameliorat

„Ferma aceasta de capre o am din anul 2008; am început de la o ieduţă pe care am văzut-o la un vecin şi aşa de dragă mi-a fost că numai la ea mă gândeam. După multe rugăminţi, soţul meu a fost de acord să o cumpărăm. Am început să mă laud la prieteni că am fermă de capre; ei mă tot întrebau: «câte capre ai?» Şi eu spuneam cu mândrie «Una!». Apoi, ei râdeau! Dar au început problemele, ieduţa a început să nu mănânce, era singură, cumva am reuşit şi l-am convins pe Ovi, soţul meu, să mai cumpărăm capre; astfel am mai achiziţionat 13 exemplare dintr-un sat alăturat, am mai primit de la un bun prieten trei capre, patru de la altul, am mai cumpărat şi am intrat pe iarnă cu 25 de animale. A fost greu, nu ştiam nimic despre aceste animale, dar am citit şi învăţat. Noi, fiind mutaţi de la Oradea aici, nu știam nimic despre capre“, spune crescătoarea bihoreancă.

În micuța fermă de familie de la Cefa soții Tonca au început cu Carpatine şi trei exemplare de Albe de Banat, mai spune femeia. „În fiecare an alegeam ieduţele care îmi plăceau şi le lăsam pentru noi. Apoi, am început să cumpărăm ţapi şi câteva capre Alpine franceze. Am văzut că la caprele Alpine nu le mergea aşa bine, aveau nevoie de mai multă grijă şi nu am mai cumpărat, doar ţapi ca să amelioreze rasa. Pentru că îmi plac foarte mult caprele Anglo-Nubiene am cumpărat de la domnul Horia, medic veterinar din Piteşti, doi ţapi şi o ieduţă, apoi din Ungaria doi ţapi şi două capre, iar acum merg pe Anglo-Nubiene. În prezent avem 200 de capete ameliorate, Anglo şi Alpin, şi câteva Albe de Banat. Au o producţie foarte bună, dar au nevoie de multă grijă şi mâncare bună.“

Laptele din ferma familiei Tonca ajunge la fabrica de lapte Olympus

Cu valorificarea produselor la început a fost greu, mărturisește doamna Doina. „Făceam telemea ca vai de mama ei, am risipit zeci de litri de lapte pentru că nu era bună. Apoi, pas cu pas, am învăţat singură, nimeni nu spune ce şi cum, invidia şi răutatea e mare, dar am început să am clienţi şi era în regulă, umblam prin Oradea şi Salonta la clienţi şi instituţii şi încet-încet am început să avem tot mai mulţi cumpărători. Ne-am cumpăr aparat de muls, vase de inox, dar de trei ani avem contract pentru lapte cu Olympus şi este bine, nu mai stau toată ziua şi noaptea să fac brânză şi apoi să umblu să o şi vând, mai ales că acum sunt o mulţime de cerinţe pentru autorizare la brânzărie.“

Nu există concediu, zile libere sau sărbători

Multe cheltuieli sunt la fermă, atât pe hrană, cât și pe tratamente, dar gândul de a renunța nu există. „Vara este mult de lucru cu adunarea hranei pentru iarnă. Nu ştiu să vă spun ce raţie de mâncare le dăm, mult peste 500 de baloţi de lucernă şi fân în perioada de iarnă, plus porumb boabe. Noi nu avem teren arabil aici decât păşune, aşa că achiziționăm porumb de 7.000 lei pe an, plus tărâţe şi alte produse. Sunt multe cheltuieli, dacă mai punem şi tratamentele aplicate o dată la 6 luni, nu se ajunge la un profit mare, avem noroc că sunt capre bune de lapte şi avem producţie,  aşa supravieţuim. Am învăţat să le fac şi tratamente, dar deparazitările şi tratamentele mai complicate nu le fac fără medicul veterinar. Dacă ar fi să o iau de la început, nu aș sta pe gânduri, dar să fiu mai tânără să pot munci. Dacă cineva m-ar întreba dacă merită să-şi facă fermă de capre i-aş spune să renunţe la concediu, zile libere, sărbători. Consider că ochii stăpânului îngraşă animalul! Altfel, nu are rost să-ţi cheltui banii.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Modi Denes-Szilvester și fratele său Tamas, doi tineri din localitatea Băița, județul Cluj, au o micuță fermă de capre, investiție care a ajuns la cca. 10.000 de euro. Ce rase de capre au, dar și ce producție de lapte valorifică tinerii aflăm în cele de mai jos.

„Fratele meu a început toată treaba aceasta pentru că i-au plăcut animalele de când era mic copil, iar într-o zi a zis că o să cumpere o capră. Și așa, cu animalul lângă noi, m-am îndrăgostit și eu. Între timp el a terminat școala profesională agricolă la Răscruci, județul Cluj, iar eu liceul și în prezent sunt student la USAMV Cluj, pe lângă activitatea din fermă. Așadar, mă ocup de ferma de capre împreună cu fratele meu și cu părinții“, ne spune Denes-Szilvester.

Familia Modi din Băița a început cu creșterea caprelor din anul 2014, iar în prezent au un efectiv de 95 de exemplare, din mai multe rase, mai adaugă tânărul crescător. „Am pornit la drum cu o capră, toată inițiativa a fost a fratelui meu mai mic și așa încet-încet am mărit efectivul. În 2018 am achiziționat încă 35 de capre și am început să valorificăm produsele făcute de noi. În acest moment avem un efectiv de 95 de exemplare, capre din rasa Carpatină care sunt ideale pentru climatul nostru, avem Alpine Franceze și Sannen care sunt foarte bune de lapte, dar sunt mai sensibile la boli. Avem metișe din aceste capre care se comportă bine din punctul de vedere al randamentului și al rezistenței. Furajarea constă în fân de bună calitate și lucernă, de două ori pe zi, dar și porumb, câte 1 kg/cap de animal împărțit în două mese. Ca tratamente pot spune că le deparazităm de 4 ori într-un an, le vaccinăm pentru Agalaxia contagioasa, pentru antrax, vaccin antirabic și coglavax, în ultima perioadă a gestației. O astfel de investiție doar poate începe de la 8.000 până la 10.000 de euro pentru a achiziționa animalele și utilajele necesare în afară de terenul pentru furaje.“

Primăvara tinerii crescători vând iezii de tăiat în perioada Paștelui, iar valorificarea laptelui către clienți se face pe bază de abonament, precizează clujeanul. „Producem caș simplu sau cu diverse condimente, de exemplu cu mărar, chili, usturoi și caș cremă. Produsele se livrează la domiciliu, iar perioada anului în care se face distribuția este de la începutul lunii aprilie până în octombrie. Avem o medie între 320 și 420 de litri de lapte/cap de animal, în perioada în care mulgem, și în jur de 20.000 de litri de lapte, pe perioada de procesare.“

„Sfatul pe care pot să-l dau celor care vor să investească într-o asemenea fermă este să o facă doar dacă iubesc acest stil de viață și au devotament și răbdare pentru că este o investiție de lungă durată; durează ceva vreme până când ajungi să te cunoască cumpărătorii și să prindă încredere în tine.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Când spui Poiana lu’ Șerban, toată lumea se gândește la familia Șerban din Cucuteni, județul Dâmboviţa. Ferma de capre pe care o vom prezenta în cele ce urmează este povestea unei familii unite care mereu și-a dorit să ducă mai departe obiceiurile românești. Este despre doi frați care le-au redat bunicilor și părinților speranța că tradiția și valorile vor merge mai departe în timp. Astfel, în 2017 Alexandru Șerban a cumpărat 50 de capre din rasa Carpatină împreună cu fratele său, Edi, pe care le-a adus în poiana familiei și cei doi au denumit afacerea Poiana lu’ Șerban.

Produsele lactate de capră - o nișă care merită toată atenția

– Moştenire de familie… dar totuşi, când aţi început efectiv să vă ocupaţi de creşterea caprinelor?

– Suntem născuți între dealurile Cucuteniului și crescuți cu dragoste de țară și recunoștință față de valorile românești. Bunicii noștri au avut mereu animale în curte și grija câmpului, iar când eu și fratele meu am apărut, toată familia și-a dorit ca noi doi să le depășim condiția, să fim oameni mari, de succes. Toată energia și resursele familiei au fost canalizate în educația noastră, iar părinții noștri au plecat să muncească în străinătate pentru a avea grijă de toți cei rămași acasă. Apoi, eu împreună cu fratele meu am mers la studii în București după terminarea liceului, însă în fiecare week-end ne întorceam acasă să ne ajutăm bunicii la lucrul pământului. Bunicul mereu „se plângea“ că după ce nu va mai fi el toate terenurile pentru care el a muncit o viață vor rămâne în paragină. Așadar, după ce am terminat facultatea am visat să ne întoarcem acasă și nu doar să ne facem familia mândră, cât și Cucuteniul să îl facem un loc cunoscut pentru frumusețea sa. Ne-am gândit inițial la vaci, însă nu am găsit o opțiune care să se preteze cu bugetul nostru. O altă idee a fost creșterea oilor, dar în zona noastră se practică încă un soi de transhumanță, trebuia să dăm oile la cioban, neavând posibilitatea să le pășunăm în sat din cauza pășunilor necurățate.Așa am ajuns la capre, profitând și de cererea în creștere a produselor din lapte de capră și pentru că este o nișă care merită toată atenția. Am achiziționat, în toamna lui 2017, un nucleu de 50 de capre din rasa Carpatină și așa a început totul. În anii ce au urmat am mai achiziționat câteva, am mai renunțat la o parte dintre ele, pe scurt am început selecția, iar în prezent am ajuns la un efectiv de 100 capete.

Carpatina - rasă rustică, autohtonă, rezistentă la boli

–Ce te-a determinat să alegi această rasă?

– Am ales Carpatină datorită faptului că este o rasă rustică, autohtonă, rezistentă la boli și intemperii care nu are nevoie de o furajare pretențioasă și este o rasă pe care poți face metisări reușite. Inițial, planul era să obținem noi capre care să păstreze caracteristicile Carpatinei, dar să aibă producții asemănătoare cu ale animalelor specializate pe lapte. Însă, am ajuns la concluzia că putem și noi ajunge la producții păstrând rasă curată, dar făcând o selecție riguroasă.

– Ne poți spune câteva cuvinte despre sistemul de furajare?

– Am ales un sistem de creștere semi-intensiv pentru că acest sistem este cel mai apropiat de modul natural de viață al caprelor. Din luna aprilie până la sfârșitul lui noiembrie animalele merg la pășunat pe islazul satului sau pe pășunile luate în arendă. În perioada de iarnă animalele sunt pe stabulație liberă, fiind hrănite cu fân de bună calitate și cereale.

În curând... produse nobile

– Ce produse valorificaţi şi cum are loc distribuția acestora?

Cele mai multe dintre produsele noastre pleacă direct din fermă către consumatorul final. Oamenii ne pot găsi foarte uşor pe rețelele de socializare. Odată cu pandemia ne-am adaptat și facem livrări și la domiciliu, atât în Cucuteni, cât și orașele din zonă. Urmează să lansăm şi propria pagină web şi un magazin online pentru ca oamenii să ne găsească cu şi mai mare uşurinţă. Comercializăm brânză telemea, cremă de brânză, urdă, lapte proaspăt, lapte bătut și iaurt de băut. Încercăm și rețete noi și sperăm că de la anul să aducem pe mesele clienților și câteva  brânzeturi nobile.

Visul care a reunit întreaga familie!

– Poţi să îmi spui la cât poate ajunge o astfel de investiție?

– Costul cel mai mare pentru noi s-a dovedit a fi în avantajul nostru până la urmă – toți membrii familiei și-au dăruit tot timpul, puterea de muncă și atenția asupra visului nostru. Un cost destul de mare pentru o muncă în care nu contează că e zi liberă, că plouă sau că pur și simplu nu îți mai simți mâinile de atâta muncă. Însă, tot acest sacrificiu ne-a ajutat să realizăm cât de puternici suntem împreună și că este visul care a reunit toată familia! În rest, investiții se fac mereu. În afară de cele câteva hectare pe care bunicul ni le-a pus la dispoziție, a trebuit să construim și să achiziționăm totul. La construcția saivanului și a fânarului am folosit materiale reciclate pentru a le da un aspect cât mai autentic și a fi prietenoși cu natură. Acum avem în construcție un microlaborator de brânzeturi, iar aici nu putem face rabat la calitate și deja vorbim de alte prețuri. Așadar, abia așteptăm și noi să terminăm cu investițiile și să putem trage o linie să vedem clar costurile finale.

– Ce sfaturi recomandați celor care doresc să investească într-o asemenea fermă?

– Încurajez pe oricine dorește să investească în zootehnie sau agricultură în general să o facă! E important ca tradițiile și valorile românești să fie transmise mai departe, să dăm ceva înapoi celor care ne-au crescut. Dar, precum în cazul oricărei alte afaceri, trebuie să fie conștienți că, dacă vor venituri imediate, nu le vor avea. Un aspect deosebit de important din punctul nostru de vedere este că trebuie să trateze animalele ca pe membrii familiei, nu ca pe niște obiecte – trebuie să le înțeleagă și să le respecte, pentru că doar așa satisfacțiile vor fi pe măsura muncii depuse. Totodată, le recomand să se documenteze foarte bine înainte să facă investiții și niciodată să nu facă rabat de la calitate.

– Cum vedeți ferma voastră peste 5 sau 10 ani?

– Încercăm să mărim efectivul de animale cât de mult ne permit pășunile și fânețele de la noi din localitate, dar făcând tot timpul selecția animalelor și păstrând calitatea produselor la cele mai înalte standarde. Visul nostru este să ducem Carpatina la nivelul raselor specializate pe producția de lapte și să fim cu toții mândri de rasa noastră autohtonă. Ne dorim foarte tare să intrăm în lanțurile mari de magazine, însă e nevoie ca toți crescătorii să înțeleagă că doar prin asocierea în organizații puternice putem reuși. În rest, sper ca împreună cu familia mea să fim sănătoși și să avem cât mai multă putere de muncă pentru a ne bucură împreună și peste 10 ani de succesul fermei noastre, Poiana lu’ Șerban.

Beatrice Alexandra MODIGA

De la an la an tot mai mulţi sunt cei care se apucă să îşi facă o fermă, iar caprele constituie sursa principală de venit sau suplimentară. Sunt vremuri bune pentru creşterea caprelor, iar important este şi faptul că oamenii devin tot mai conştienţi de avantajele laptelui de capră şi ale produselor lactate pentru sănătate.

De exemplu, Alin Popa din Enoşeşti, judeţul Olt, în urmă cu 4 ani s-a hotărât împreună cu soţia să îşi achiziţioneze doar o singură capră pentru a avea lapte suficient pentru cei 2 copii. „Am studiat piaţa înainte de a lua o decizie întrucât nu voiam să cresc orice şi oricum. Astfel, am căzut de comun acord cu soţia să achiziţionăm un exemplar din rasa Alpină franceză, cu potenţial mare în ceea ce priveşte atât cantitatea de lapte, cât şi durata mare de lactaţie, aproximativ 10 luni într-un an. Zis şi făcut! Am găsit un crescător care deţinea această rasă, ulterior s-a dovedit a fi o foarte bună reproducătoare, fapt ce ne-a determinat să le oprim şi să mărim efectivul an de an, ajungând în prezent la un număr de 17 capete, ce urmează să fete anul viitor. Referitor la sistemul de furajare, vă pot spune că animalele noastre sunt ţinute doar pe stabulaţie, hrănite cu boabe de porumb şi lucernă, pe care le producem noi, pe cele aproximativ 4 hectare pe care le deţinem în prezent“, ne spune crescătorul oltean.

Pentru că cerere şi dorinţă de muncă este, pentru anul care vine Alin a construit o sală de muls cu rampă pentru capre, a achiziţionat chiar şi un aparat de muls. „Cu acesta putem mulge simultan câte 4 căpriţe, respectiv un număr de 40 buc./oră. Referitor la cantitatea de lapte per cap de animal, vă pot spune că variază între 3-5 litri/ zi, în funcţie de animal. Intenţionăm ca, începând de anul viitor, să selectăm efectivul, astfel încât să nu avem animale care să nu dea sub 3 litri de lapte/zi. Cu privire la preţul unui exemplar, vă pot spune că noi am achiziţionat o iadă de 3 luni cu 200 euro, iar o capră pe lactaţie variază între 300-500 euro, în funcţie de exemplar. În prezent sunt mulţumit, căpriţele mele îşi scot cheltuiala în ceea ce priveşte furajarea acestora, mai ales că cerinţa de produse este tot mai mare“, încheie acesta.

Un al crescător care şi-a îndreptat atenţia spre caprine este Darius Botaş din localitatea Brad, judeţul Hunedoara. Acesta a hotărât să îşi cumpere 20 de capre pentru a avea lapte şi brânză pentru gospodărie şi nu numai. „S-a dovedit a fi o decizie bună deoarece avem lapte, brânză şi carne foarte sănătoase. S-au împlinit deja 3 ani de când le am şi am reuşit să îmi îmbunătăţesc rasa prin metisare cu Boer, o rasă de carne, iar anul acesta am achiziţionat şi un ţap din rasa Anglo Nubliene. La ieşirea din iarnă, când caprele au iezi, le suplimentez alimentaţia cu porumb şi nutreţ de calitate pentru a avea lapte suficient pentru iezi. De Paşte vând iezii direct de acasă, vara prepar caş sărat sau nesărat, depinde de preferinţă, iar în perioada de toamnă fac telemea de capră mai sărată care se poate păstra peste iarnă. O astfel de investiţie costă destul de mult până îţi faci adăposturi şi garduri corespunzătoare, pentru a-ţi uşura munca. În acest sens pot spune că investiţia se amortizează cam în al doliea an“, mărturiseşte crescătorul.

Beatrice Alexandra MODIGA

De anul acesta, Alexandru Petric a intrat în rândul crescătorilor cu acte în regulă. Ferma sa de capre din rasa Alpină Franceză și Saanen, exemplare aduse din Franța, se află în comuna Mihalț, sat Cistei, județul Alba.

„De mic copil mi-au plăcut animalele. Bunicii mei, locuind la țară, aveau tot felul de animale în curte, așa am prins drag de ele. După 10 ani de stat la oraș am renunțat și mi-am îndeplinit un vis, acela de a avea o fermă de capre, bineînțeles cu ajutorul părinților. Despre capre, sincer să fiu, nu am știut mai nimic, nici acum nu prea știu prea multe, dar omul cât trăiește învață, trebuie doar să vrei“, adaugă Alexandru.

Acesta mai spune că a ales să aducă exemplare din Franța pentru că au o genetică foarte bună. „Multe detalii le-am învățat de la fermierii din Franța. De exemplu, un francez nu ține în ferma sa o capră medie de lapte. Am optat pentru rasa Alpină Franceză și Saanen, iar despre caracteristicile acestora nu pot spune multe decât doar că sunt niște animale foarte sensibile, mai sensibile decât caprele noastre autohtone. Am pornit de la 150 capre mame, acum suntem în perioada fătărilor, deci suntem în creștere. Furajarea o facem cu lucernă, fân și sparcetă de calitate bună. Încercăm să le diversificăm hrana, iar dimineața, înainte de fân, caprelor le mai dăm porumb, mazăre furajeră și orz; cam o medie de 800 grame pe animal. Deocamdată suntem în perioada fătărilor, deci nu prea avem lapte de procesat“, spune crescătorul.

În viitorul apropiat acesta vrea să facă o sală de muls și alta de procesare a laptelui din fermă. „Mă voi baza în mare parte pe brânza franceză, îmi doresc să dau ocazia oamenilor să încerce și alte produse, mai ales că îmi propun să mă certific ca fermă BIO. Încercăm să creștem efectivul de mame, în primă fază la 200 de capete, dar atent selecționate, iar cât de curând aș vrea să ajung la 700-1.000 mame; să sperăm că și acest vis mi se va îndeplini“, încheie Alexandru Petric.

Capra Saanen

În mare parte, această rasă nu se deosebește cu mult de o capră obișnuită. Dar este cu mult mai productivă, atunci când vine vorba despre cantitatea de lapte pe care o oferă. O capră a acestei rase poate oferi în medie câte 600-700 litri pe an. Dar, dacă hrana acesteia este îmbogățită cu alimente speciale, poate ajunge și până la 1.000-1.200 litri. Perioada de mulgere durează 8-11 luni pe an.

Valoarea acestei rase de capre este de neînlocuit. Caprinele Saanen sunt fără îndoială cea mai productivă rasă de capre din lume la capitolul randamentului de lapte oferit. Aceste animale au și gene care se moștenesc de următoarele generații. În plus, ele sunt perfect adaptate la o climă mai aspră.

Alpină Franceză

Aceasta este o rasă europeană formată în Munţii Alpi, prin încrucişarea raselor locale de capre cu rasa Saanen.

Capra din rasa Alpină Franceză este crescută în special pentru producția de lapte, la care are un randament foarte bun. Producția anuală de lapte este de peste 700 de litri în 250 de zile de lactație. Laptele produs de capra din rasa Alpină Franceză este foarte nutritiv, bogat în grăsimi (3,5%) și proteine (3,1%).

Beatrice Alexandra Modiga

Alexandru Ciprian Bănuţă are 32 de ani şi este un crescător de capre din satul Bârseştii de Jos, comuna Tigveni, judeţul Argeş. Pasiunea de a creşte animale l-a determinat pe acesta şi pe părinţii săi să schimbe viaţa de la oraş cu cea de la sat, şi au achiziţionat primele 10 căpriţe prin anul 2007. Treptat, prin efortul părinţilor, efectivul de capre a ajuns în prezent undeva la 200 de capete din rasa Carpatină metisată, ulterior fiind achiziționați și ţapi anglonubieni.

Produse cât mai bio!

„Odată cu trecerea în nefiinţă a tatălui meu, sarcina administrării fermei mi-a revenit mie, bineînţeles atent supravegheat de mama. De la bun început am dorit ca produsele provenite din ferma noastră să fie cât mai bio, astfel că hrănirea caprelor o facem vara pe păşunile închiriate, iar iarna în regim de stabulaţie, hrana constând în cereale şi fân uscat. Ţinând cont că am pornit de la zero, costurile înfiinţării fermei au fost undeva la aproximativ 50.000 euro, aici incluzând adăpostul animalelor, cumpărarea de terenuri şi utilajele aferente“, ne spune tânărul crescător.

Rasa Carpatină este una dintre cele două rase de capre autohtone şi este caracterizată prin adaptabilitatea crescută la sistemul de creştere extensiv, şi are o rezistenţă bună la boli, precum şi la condiţiile climatice din România, mai adaugă argeşeanul. „Totodată, aceste capre pot da producţii satisfăcătoare cu puţină ameliorare genetică. Indivizii se remarcă prin producţii peste medie şi nu este neapărat nevoie de administrarea altor furaje, fiind suficientă hrana pe care o găsesc la pășune. Referitor la tratamentele pe care noi le aplicăm turmei noastre, în număr de aproximativ 200 de capete, acestea sunt preventive şi constau în deparazitările interne (Ivomec) şi externe (îmbăieri cu soluţii deparazitare), vaccinarea împotriva anaerobiozei, agalaxiei, antraxului, apoi curăţirea şi ajustarea ongloanelor (unghiilor), tunsul caprelor, curăţenia în adăposturi şi dezinfecţia acestora. Toate aceste operaţiuni sunt în sarcina mea.“

Românul şi consumul cărnii de ied şi al brânzeturilor de capră

Produsele obţinute în ferma de Bârseştii de Jos sunt carnea de ied, laptele şi brânza telemea de capră. „Neavând încă o cultură a consumului cărnii de ied şi a brânzeturilor de capră, românul evită în general aceste produse, însă trebuie spus că lucrurile au început să se schimbe în bine de câţiva ani şi, deşi la început era o problemă valorificarea iezilor şi a brânzei, acum putem spune că avem un echilibru în ceea ce priveşte cererea şi oferta. Suntem mulţumiţi! Deşi ştiu câte greutăţi am întâmpinat în creşterea caprelor în toţi aceşti ani, încurajez tinerii să investească pasiune, timp şi resurse în acest domeniu şi cred că nu vor regreta. Ca plan de viitor avem în vedere extinderea fermei şi diversificarea gamei produselor din laptele obţinut de la căpriţe şi, nu în ultimul rând, întocmirea unui proiect pentru accesarea unor fonduri europene. Vrem să credem că şi peste câţiva ani tot cu creşterea caprelor ne vom ocupa!“, a încheiat Alexandru Ciprian Bănuţă.

Beatrice Alexandra MODIGA

Gheorghe Gurau, din oraşul Cajvana, judeţul Suceava, este un tată şi bunic care îşi dedică majoritatea timpului unei mici ferme de capre Alpine Franceze, ajutându-și astfel  întreaga familie şi realizând o muncă pe care o face cu drag.

Totul a început cu gândul de a deschide o mică afacere de familie, ne spune crescătorul, mai ales că nu spera că va decurge totul într-un mod atât de firesc. „La început nu ne-am gândit ca totul va evolua aşa bine, ne gândeam doar că această afacere să ne ajute cu un profit acceptabil pentru familie. Totul a evoluat frumos, în timp, şi suntem mulţumiţi de acest lucru. Ne bucurăm că oamenii au încredere în noi şi, mai ales, în produsele noastre. În decursul a patru ani a luat amploare această mică afacere, începând cu un număr de 10 exemplare aduse din Italia. Băiatul meu cel mic lucrează acolo de ceva vreme, unde îngrijeşte astfel de capre. A prins drag de ele şi astfel s-a gândit să achiziţioneze câteva pentru acasă, ca să avem şi noi un mic profit.“

Caracteristicile rasei Alpine Franceze

Alpina Franceză este o rasă europeană formată în Munţii Alpi, prin încrucişarea raselor locale de capre cu rasa Saanen. Aceasta este agilă şi are o bună dezvoltare corporală. De asemenea, este rezistentă şi se adaptează uşor la condiţiile climatice. Urechile au o dezvoltare medie, textură fină şi sunt purtate drept (erect). Femelele au o talie de aproximativ 75 cm la greabăn şi o greutate corporală de 60-70 kg. Talia ţapilor este mai mare, situându-se în intervalul 85-100 cm, iar greutatea este de 75-90 kg. Ambele sexe au în general părul scurt, însă la ţapi părul de pe linia superioară a corpului şi din barbă este ceva mai lung, iar coarnele foarte dezvoltate, ne mai spune acesta.

„Este o rasă excepţional de bună, care dă o cantitate acceptabilă de lapte. Furajele pentru acestea sunt produse de către noi, nimic artificial. Nu folosim niciun tratament, căci ele trebuie crescute natural. Valorificăm telemea, caşcaval şi lapte, totul proaspăt şi de o calitate superioară. Nu distribuim în magazine, cine doreşte vine acasă la noi, pe o perioadă de câteva luni, respectiv din martie până în septembrie, iar fiecare animal dă în jur de 3-5 litri de lapte. Nu am stat să calculez costul pe fiecare animal, căci nu ne-am gândit la aşa ceva la început, dar totuşi este destul de costisitor. Este o fermă care ajută la o investiţie destul de bună şi produsele sunt foarte gustoase“, mai adaugă Gheorghe Gurau.

Beatrice Alexandra MODIGA

Georgiana Costan din comuna Rasova, judeţul Constanţa, a ajuns din întâmplare să crească capre... Dar acest lucru i-a prins chiar bine şi spune că este tot mai ataşată de cele 150 de capre din rasa Carpatină.

Carpatina – o rasă nepretenţioasă

„Împreună cu soțul şi cei doi copii, fetiţa de 9 ani şi băiatul de 6 ani, muncim cu drag la această micuţă fermă de familie, cu toate că ne descurcăm mai greu vara în perioada mulsului, dar nu ne plângem. Întreaga activitate a început în urmă cu nouă ani, când am organizat botezul fetei; atunci tatăl meu ne-a dăruit două capre, și apoi timp de trei ani am cumpărat iezi. În acest moment avem 150 de capete, pe care în fiecare an le întinerim. Legat de furajare le dăm în fiecare zi lucernă 15 baloţi, 1 sac de boabe de porumb şi paie“, ne povesteşte Georgiana Costan.

Rasa de capre este Carpatină, o rasă uşor de crescut şi întreţinut, nepretenţioasă şi rezistentă la orice condiţii climatice, iar pe lângă aceasta familia Costan are şi ţapi metişi din rasa Anglo-nubiană. „Fiind la început de drum, nu am ales neapărat rasa, persoana de la care am cumpărat iezii avea doar capre din această rasă, iar ţapii metişi de Anglo-nubiană i-am achiziţionat pentru că ne plăceau foarte mult urechile lor. Celor care vor să se apuce de o astfel de fermă le recomand răbdare (…), la noi este ataşarea faţă de animale; de exemplu, anul trecut în luna august le-am vândut, am zis gata, dar ce credeţi, după două săptămâni le-am cumpărat înapoi, nu am putut sta fără ele. O astfel de investiţie ne costă pe an cca 8.000 de lei baloţii, boabele ajung la 1.500 de lei, plus tratamentele în jur de 1.000 lei“, a mai adăugat  aceasta.

Există în zonă desfacere a produselor

Agavac şi Evomec sunt cele două tratamente care sunt administrate animalelor, în perioada de primăvara-toamnă. „Agavac-ul îl administrăm pentru a preveni agalaxia la capre; administrăm 1 ml pe cap de animal cu repetare după 15 zile. Evomec este pentru deparazitare internă şi externă, respectiv pentru căpuşe, păduchi, acelaşi dozaj ca la Agavac.“

Georgiana mai adaugă că are carnete şi atestate de producător şi pe baza acestora încheie diverse contracte pentru a-şi vinde produsele. „Valorificăm laptele, brânza şi iezii. Avem carnete şi atestate de producător, iar pe baza acestora am încheiat un contract cu fabrica Olympus din Braşov, dar avem şi un centru de colectare în sat, unde transportăm laptele. Pe an, obţinem undeva la 15.000 de litri pentru 100 de capre mulgătoare. Clienţii i-am atras prin preţul mic pe care l-am cerut pe kilogramul de carcasă, respectiv 16 lei, iar la brânză 15 lei.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Dorul de copilărie şi dragostea pentru animale l-au determinat pe Paul Negoiţă să achiziţioneze capre românești pentru producția de lapte şi anglo-nubiene pentru reproducție în satul Focşănei, la 3 km distanţă de Buzău. Drumul spre o astfel de fermă nu a fost uşor, iar piedicile nu au ezitat să apară chiar din primele luni de activitate, ne spune acesta. Cu toate acestea, pasiunea trebuie dusă până la capăt şi de aceea, în viitorul apropiat, buzoianul se gândeşte şi la un laborator de producție digitalizat, care nu necesită forță de muncă deoarece doreşte să investească în tehnologie.

O lungă perioadă de transhumanţă...

Reporter: Când v-aţi hotărât să puneţi pe picioare o fermă de capre şi ce v-a determinat să investiţi în acest domeniu?

Paul Negoiță: Povestea fermei noastre începe, cumva, din copilărie, atunci când, pe dealurile din Blăjani, judeţul Buzău, păzeam caprele bunicilor, o activitate de vară intensă, la început impusă, apoi din dragoste pentru animăluțe. Acolo, până în 1990, mai toți aveau capre. Vegetația era propice, iar pentru aceste animale nu se dădeau cote la stat. Exista o formă de pășunat cu rândul, pe care ai mei nu o agreau. Multe zile mi-au răpit căprițele. Căram cărți cu mine, dar nu îmi dădeau pace. Caprele sunt din fire neastâmpărate. Așa a început povestea! Nu credeam că va mai continua, până când, în 2017, am reîncercat să învii ceva din trecut. Mi-am propus să-mi cumpăr două-trei capre, pentru familie. Am căutat în satul nostru și mi-am dorit să fie roșii, așa cum erau cele din copilărie. Am găsit un sătean dispus să-mi vândă, dar nu a vrut una sau două ci toate, adică în jur de 30 de capete. M-a citit rapid că nu mai știu bine despre ce este vorba și mi-a strecurat chiar și doi țăpișori drept capre. Era februarie și nu prea puteai ghici, așa că am luat cât m-am priceput. Primul amplasament l-am stabilit în Blăjani.

Am construit un adăpost modest şi am cumpărat furaje. De altfel, am constatat că nu mai e ceea ce era. Posibilitatea de a găsi un îngrijitor care să nu fie bine însiropat cu Roșu de Blăjani, vinul zonei, din viile peste care a trecut și Matei Basarab, era nulă. Deoarece dețineam o suprafață generoasă, de peste 5 hectare, la Banița, Buzău, le-am mutat acolo, doar după două luni. A fost o primăvară superbă. Gândisem să aplic metode moderne de pășunat rotativ și să irig frumoasa pășune situată între grădinile de legume ale satului și liziera de salcâmi care străjuiește râul Buzău. Vara nu a fost ușoară. Din luna iulie iarba s-a uscat. Nu am reușit să construiesc un sistem eficient de irigare. Am pierdut o vară pentru producție. Nici caprele nu erau foarte fericite. Vântul sufla din toate direcțiile și am hotărât că nu este locul potrivit. Așa că am plecat iarăși în transhumanță.

…capre aduse din Cehia, Slovacia și Portugalia, toate cu pedigree

Rep.: Ce a urmat şi care au fost următorii paşi?

P.N.: Ne-am instalat la Focșănei, la 3 km de Buzău, unde dețineam o suprafață generoasă de teren și aveam deja o mică gospodărie, la care am adăugat și grajdurile pentru capre, pe care le-am construit și dotat cu instalații de alimentat cu apă, fose de scurgere, instalații de iluminat, cameră de muls, magazie pentru furaje și moară pentru pregătirea hranei. Pe lângă toate acestea, am avut o vară de studiu. Ne-am documentat sub toate aspectele asupra noii noastre activități. De asemenea, am cumpărat încă 15 capete de capre românești, de foarte bună calitate, comparativ cu ceea ce luasem inițial. Am cumpărat și primele capre din rasa anglo-nubiană și rasa Boer din țară. Am început să port discuții pentru îmbunătățirea calității genetice a turmei și am adus capre din Cehia, Slovacia și Portugalia, toate cu pedigree. Am învățat ce înseamnă calitatea și am construit două direcții de lucru. Am păstrat caprele românești pentru producția de lapte, iar pe cele anglo-nubiene pentru reproducție. Nu a fost ușor să adaptăm caprele din Portugalia, care, de la ramurile de măslin, au ajuns în miez de iarnă la fân uscat. Am avut și mici pierderi și a trebuit să ne folosim de experiența anterioară. Ne-am tratat singuri căprițele care au avut probleme de acomodare la climă. Soția mea este medic stomatolog și, vă garantez, face suturi și intervenții de orice mai bine decât un veterinar, iar de tratamentul medicamentos m-am ocupat eu, testând eficiența medicamentelor umane. Sunt foarte eficiente. În decembrie deja era totul sub control și nu am mai avut niciodată probleme medicale. În afara unor dificultăți la fătare, nimic nu a mai cerut intervenție medicului și farmacistului.

Investiţie de cca. 20.000 euro în sistemul de furajare şi în dotare

Rep.: La un astfel de efectiv, în ce constă sistemul de furajare şi rațiile furnizate acestor animale?

P.N.: Sistemul de furajare este tradițional. Folosim cerealele obținute de pe terenurile pe care le dețineam deja și lucerna de pe terenurile noastre. În toamna lui 2018 am reînsămânțat în jur de 7 ha de teren cu lucernă nedrajată deoarece dorim să intrăm într-un program de monitorizare Bio din acest an. Am construit adăpostul cu alee de furajare. Nu avem încă utilaje, dar avem grijă ca animăluțele să fie bine hrănite. Rezultatele s-au văzut. Animalele sunt foarte sănătoase și mult mai productive.

Rep.: Ce produse valorificaţi și cum are loc distribuția acestora?

P.N.: 2018 a fost un an bun! Am început să fim cunoscuți și foarte căutați. Ne-am dotat cu o mașină-frig și am început să trimitem laptele la domiciliu, pe bază de abonament. Cele mai vândute produse au fost laptele, brânza și, în cantități încă foarte mici, zerul.

Rep.: La cât ajunge o astfel de investiție în timp?

P.N.: Despre investiții îmi este greu să vorbesc. Nu au fost mici! Probabil, undeva la 20.000 de euro. Mă refer la construirea și dotarea adăpostului și la investițiile în partea de genetică. Terenurile și mare parte din materialele de construcții le aveam, precum și toate utilitățile.

Anul acesta se doreşte achiziţionarea unui laborator de producție digitalizat

Rep.: Ce planuri de viitor aveți? Și cum vă vedeți ferma d-voastră în viitorul apropiat?

P.N.: Să ne perfecționăm! Este o activitate complexă, cu multe verigi. Ideal este să poți duce procesul de producție și valorificare până la capăt. Din acest motiv anul acesta ne vom dota cu un laborator de producție digitalizat, care nu necesită forță de muncă. Vom continua să investim în tehnologie. Pentru următorii ani, obiectivul nostru major este să păstrăm calitatea produsului. Oferim consumatorilor un produs natural, sănătos, extrem de valoros nutritiv; nu mai amintesc despre calitățile laptelui de capră obținut în condiții de igienă perfectă, etichetat conform cerințelor legale și oferit la domiciliu. Avem formație medicală și vrem să-i facem pe semenii noștri să înțeleagă că este bine să devină producători, iar dacă nu vor sau nu pot e bine să fie exigenți cu ceea ce mănâncă. Noi ne-am dorit să știm ce mâncăm și oferim celor care cumpără exact ceea ce consumăm noi.

Rep.: Ce recomandați celor care doresc să investească într-o asemenea fermă?

P.N.: Sfaturi? Să aibă curaj! Nu este doar o activitate de producție și corvoadă, este și de agrement. E bine să înceapă cu căprițe românești, care sunt și ieftine, și bune de lapte. Calitatea laptelui este foarte bună! Dacă doresc producție, rasa anglo-nubiană este perfectă, dar și prețul caprelor este pe măsură.

Beatrice Alexandra MODIGA

Attila Kovacs a abandonat viaţa liniştită de la oraş… A decis că e mai bine să muncească de dimineaţa până seara la ferma de capre pe care a înfiinţa-o într-un mic sat de lângă Oradea alături de soţia sa Katalin. Mai exact în Uileacu de Munte, judeţul Bihor. Attila a început afacerea acum 5 ani, cu 50 de capre cumpărate din Austria. În prezent, face profit de 8.000 de euro în 7 luni, cât e sezonul produselor proaspete.

80 de capre din rasele Alpină Franceză şi Saanen

Vreme de trei ani familia Kovacs s-a zbătut să pună pe picioare o afacere de succes, bazându-se exclusiv pe calitatea unor produse puţin cunoscute şi apreciate pentru calităţile lor nutriţionale, dar mai ales curative. Răsplata a venit în cele din urmă, iar astăzi locuitorii din Oradea şi nu numai se pot bucura de calitatea produselor din lapte de capră livrate chiar la domiciliu de Kata, aşa cum o alintă Attila. „La marginea satului, în buza unui deal, se află ferma noastră de capre, care azi numără peste 80 de capre din rasele Alpină Franceză şi Saanen. Calitatea laptelui şi a produselor din acesta, cât şi lipsa mirosului specific se datorează faptului că păşunea întinsă de care se bucură caprele este brodată cu peste 40 de soiuri de plante medicinale, care la rândul lor dau un plus de calitate laptelui şi produselor din lapte“, spune Attila.

Laptele de capră se poate păstra la frigider 2-3 zile fără niciun risc. De asemenea, toate produsele noastre sunt 100% naturale şi livrate la câteva ore de la mulgere şi/sau preparare, adaugă crescătorul. „Produsele noastre sunt telemea, cașcaval, kefir, feta, chiar şi sortimente unice de caşcaval, ce ies zilnic din mica fabrică de brânzeturi. Toate sunt făcute doar din lapte de capră, sare, cheag de orgine animală şi plante aromatice.“

Mulgerea, prelucrarea şi depozitarea laptelui şi a produselor derivate se face în cele mai bune condiţii de igienă, ferma având toate avizele necesare, conform normelor de igienă impuse de lege. Odată cu încălzirea vremii, Attila şi Katalin vor să organizeze la fermă degustări de produse pentru clienţi şi potenţialii clienţi, precum şi mese tradiţionale cu produse din propria gospodărie.

Este important de ştiut că laptele de capră este recomandat de nutriţionişti să fie consumat crud, şi nu fiert pentru a nu-şi pierde din proprietăţi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Radu Adrian Bejenariu este un tânăr de 38 de ani, născut în comuna Verești, județul Suceava. De câțiva ani s-a reîntors în comuna natală din Italia, unde a stat 10 ani și a lucrat într-un caseificio; acolo a învățat să facă specialități italiene precum mozzarella, ricotta, scamorza affumicato și formaggio con arome. Dorul de familie și de acasă l-au determinat pe acesta să investească la Verești într-o fermă de capre. Întreaga afacere l-a costat pe crescător cca12.000 de euro.

Mulți ani a furat meserie, apoi a revenit în locul natal…

Ferma Bejenariu este una de familie, în care cu mic cu mare produc produse bio și de calitate. Radu, stâlpul familiei, a învățat să facă specialități din lapte de capră peste hotare și a zis să aplice în comuna natală toate cele învățate, ne spune acesta. „Lucrând în Italia într-un caseificio, timp de aproximativ 10 ani am învățat să fac specialități, de exemplu mozzarella, ricotta, scamorza affumicato și formaggio con arome. Pasiunea pentru animale, în special capre, m-a determinat să încerc să fac ce am învățat în străinătate și să aplic în țara mea, în comuna mea natală. Într-o astfel de afacere am investit mult, în jur de 10.000-12.000 €, și, cu toate că am început doar cu 80 de capre, în prezent am ajuns la un efectiv de 250 capete“, ne mărturisește crescătorul.

Suceveanul spune că a fost nevoie de multă dragoste, grijă și răbdare pentru a ajunge în momentul de față. „În primul rând, caprelor noastre le oferim multă dragoste. Rasa lor este una mixtă amestecată cu Saanen. Acestora le oferim o cantitate de alimente suficiente pentru ca ele să-și mențină greutatea și cantitatea de lapte zi de zi. Caprelor femele în timpul gestației li se oferă o cantitate în plus de grăunțe pentru ca fătul să se dezvolte în condiții de sănătate bune. Acestea sunt mulse începând din luna aprilie-mai până în noiembrie, zilnic dimineața și seara. Producția de lapte este de aproximativ 200 litri/zi“, adaugă crescătorul sucevean.

Produsele fermei Bejenariu sunt apreciate de comunitate, mai ales că mulți sunt cei interesați, cu toate că își vând produsele direct de la fermă. „Noi facem următoarele produse zilnic: caș de capră (cu cheag de ied), urdă cu mărar și ceapă, brânză de capră cu ardei iute, brânză de capră cu măsline, brânză de capră cu nucă, brânză de capră cu nucă și miere, cașcaval simplu și afumat. Cu toate că din această afacere nu ai un câștig de milioane, îți permite să trăiești cât de cât în țara ta și să fii alături de familie“, încheie Radu Adrian Bejenariu, crescător de capre din județul Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

În acest moment, creșterea caprelor pentru producția de lapte se menține ca o afacere de nișă, iar cheia succesului stă în alegerea atentă a geneticii animalelor, la care se adaugă un plan bun în ceea ce privește comercializarea și procesarea laptelui. Printre cei care au investit în caprele din rasa Saanen și au reușit să construiască de la zero o fermă sunt și soții Dima, care au cumpărat 70 de animale în localitatea Amzacea, județul Constanța.

O familie dedicată

Roxana și Nelu Dima sunt doi orășeni dornici de mâncare sănătoasă, dar și de o afacere de familie. El, de meserie lăcătuș mecanic, și ea casnică s-au decis să investească într-o fermă de capre Saanen. „Prima dată am luat terenul, ne-am apucat de construcție, apoi mașina frigorifică și caprele. Inițial, am achiziționat 20 de capre Saanen, dar în acest moment avem un efectiv de 70 de capre, iubite și îngrijite și de copiii noștri, Bogdan și Diana. Am căutat să luăm un teren cât de cât aproape de oraș și animale productive, ușor de crescut, și să ne apucăm de treabă. Așa am ajuns să colindăm țara după capre bune și de rasă. Am căutat o rasă ce poate fi ținută la stabulație, deoarece aici, forța de muncă este o problemă. Ne dedicăm tot timpul creșterii lor, de aceea nici nu avem nevoie de căprar, iar acestea sunt sub observația noastră tot timpul. Cea mai mică problemă este recepționată imediat, iar mulsul se face mecanic la ora stabilită de noi. Nu avem oameni la muncă, iar acest lucru este o mare problemă pentru noi. Mă bucur totuși că am ales o rasă pe stabulație și astfel nu depind de nimeni“, spune Roxana.

Zile lungi…

În familia Dima zilele sunt lungi și încărcate. Pe lângă micuța fermă au în grijă și întreaga gospodărie. „Ziua de muncă începe la ora 8, când mulgem aproximativ 40 minute. După, strecurăm lăptele și îi dăm cheag sau punem la fiert pentru iaurt, depinde de ce am nevoie în ziua respectivă. Apoi, o oră cât stă laptele la cheag sau la fiert, mergem în curte; acolo ne așteaptă caprele, porcii, rațele și cățeii. Apoi, eu mă retrag în camera de brânză, unde stau aproximativ trei ore, timp în care îmi prepar brânza, iaurtul, cremele, urda sau ce mai am nevoie. În tot acest timp, soțul se ocupă cu munca prin curte. Și, iată, vine iar seara, iar mulgem, dăm cheag, facem brânză și asigurăm animăluțele pentru noapte. În jur de ora 21 încheiem activitatea. În cele din urmă ajungem să livrăm cu mașina frigorifică lapte, caș, telemea, iaurt, urdă, brânză în ulei de măsline cu mix de semințe și brânză frământată“, a menționat antreprenoarea.

Căprițele mănâncă dimineața și seara un amestec de porumb, floarea-soarelui, grâu, orz și mazăre, în proporții diferite, porumbul fiind de bază, ne spune Roxana Dima. „Acestea au parte de trei mese pe zi și de apă proas­pătă la discreție, plus de o porție de plimbare și mișcare doar în curte. Grajdul este făcut în așa fel încât mâncarea să nu se irosească; astfel hrănirea se face pe culoar în compartiment special.“

Pe viitor cei doi vor să mărească efectivul de capre, ne-a spus optimistă Roxana Dima. „Mereu investim câte puțin, de aceea peste 5 ani văd o dublare a efectivului, reușind astfel să bucurăm mai mulți oameni care ne solicită din toată țara. Dar, momentan suntem producători locali și nu putem livra decât local producția.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Într-una dintre recentele mele deplasări pe teren pentru caracterizarea habitatelor de pajiști permanente din Podișul Nord Dobrogean din cadrul unui proiect POIM – cod SMIS 116964, coordonat de Asociația de Dezvoltare Durabilă DAKIA din București, la vegetația lemnoasă (tufărișuri și puieți de arbori) am remarcat diferite forme de expresie artistică asemănătoare sculpturilor vegetale peisajere din grădinile botanice și parcurile noastre de agrement. Evident că mi-am pus întrebarea cine este autorul sau autorii acestor creații sculpturale de o infinitate de forme, unele mai frumoase decât altele.

În peregrinările mele în Grecia am remarcat astfel de forme sculpturale vegetale pe arbuștii din pajiștile permanente, în special la cei care asigură furaje pentru capre și oi în sezonul de vară foarte secetos, cum este o specie de stejar (Quercus oxycoccus) și alte specii de tufărișuri, unele prevăzute cu spini.

La fel, în „dehesa“ spaniolă și „montado“ portugheză speciile de arbuști invadanți din dumbrăvile de stejar (Quercus suber, Q. faginea, Q. Pyrenaica etc.) sunt combătute „biologic“ cu ajutorul caprelor și oilor care le valorifică ca furaj în perioadele de secetă ale verii, când covorul ierbos este complet uscat.

În Dobrogea noastră speciile de stejari (Quercus pubescens, Q. pendunculiflora, etc.), cărpiniță (Carpinus orientalis), păr pădureț (Pyrus pyraster), majdrean (Fraxinus ornus) și altele în stadiul de puieți sunt consumate de capre și oi în special vara după uscarea ierburilor, realizând totodată diferite forme vegetale de expresie artistică. Dar cele mai spectaculoase „sculpturi“ peisajere vegetale le realizează tufărișurile de păducel (Crataegus monogyna) în formă de conuri și clepsidre cum le-am văzut pe pajiștile permanente ale localităților Camena și Neatârnarea.

Având în vedere fenomenele actuale de încălzire globală a climei, MADR în viitoarele proiecte sectoriale pentru agricultură 2019-2022 a prevăzut studiul și cercetarea mai atentă a vegetației lemnoase din pajiști ca resursă de furaj pentru unele specii de animale în perioadele de secetă prelungită, când covorul ierbos se usucă în totalitate.

Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajiști (ICDP) din Brașov și-a propus o astfel de tematică pe care urmează să o inițieze și să o dezvolte în cadrul mai larg al sistemului agrosilvopastoral, cu mari perspective și pentru condițiile schimbărilor climatice din țara noastră.

În viitorul nu prea îndepărtat, conform previziunilor climatologilor, odată cu încălzirea globală asemenea țărilor mediteraneene, va trebui să ne îndreptăm atenția și asupra altor resurse de furaje pentru animale cum sunt speciile lemnoase, care, printr-o înrădăcinare mai profundă, rezistă mai bine și rămân verzi în perioadele de secetă prelungită din sezonul de pășunat.

Dr. ing. Teodor MARUȘCA
Director tehnic ICD Pajiști - Brașov

În satul Muncelu, localitatea Străoane, județul Vrancea, doi tineri visători, soț și soție, au visat anul trecut la o fermă de capre, iar anul acesta visul a devenit realitate. Marius și Alexandra Cazacu au în acest moment un efectiv de cca 120 de capre Carpatina, iar în viitorul apropiat, cu mult curaj, vor să depășească un număr de 250 de capre cu lapte, dar și să își deschidă o făbricuță de preparare a brânzeturilor.

Au început cu 80 de animale

Ferma de capre LactoRam are ca principal obiectiv producerea de produse lactate de capră 100% naturale, dar și comercializarea laptelui în starea lui naturală. Mica fermă a prins viață în anul 2018 dintr-o pasiune mai veche față de natură, aer curat, mâncare sănătoasă și animale, în mod special. „Mai exact, în luna ianuarie a anului 2018 ne-am hotărât să pornim pe acest drum, astfel încât într-o săptămână am cumpărat un vechi adăpost de vaci, împreună cu terenul aferent, dar și 80 de capre din rasa Carpatina, în satul Muncelu, la 5 km de orășelul Panciu, din județul Vrancea. Am pornit la drum cu 5.000 de euro, o bună parte din aceștia împrumutați, dar totul a mers ca pe roate și cu ajutorul domnului primar al localității, Vasile Zbarciog“, ne spune tânărul fermier.

Media pe fermă – 1,2 l/z

Cei doi tineri încrezători au pornit cu dreptul într-o astfel de activitate, Marius, fiind absolvent al Facultății de Zootehnie, iar soția sa absolventă a Facultății de Horticultură, din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași, promoția 2016. „Practic, am ajuns inevitabil la celebra zicală: «Teoria ca teoria, pe noi practica ne omoară», fiind obligați în timpul studiilor să învățăm rapid și din mers lucrurile necesare administrării unei ferme zootehnice. Cu toate acestea, pot spune că ne-am descurcat deoarece în primul an am avut 60 de capre cu lapte, care îmi dădeau o producție medie pe cap de animal de 1.2 l/lapte/zi. Legat de produse, acestea sunt preparate de soția mea, iar anul trecut am ales să comercializăm telemeaua, cașul proaspăt, urda, o brânză frământată din lapte prins și lapte dulce cu diferite condimente, precum și laptele proaspăt crud, urmând ca în acest an să adăugăm și alte produse noi în «meniu». Distribuția produselor o facem pe comandă în orașul Panciu și localitățile limitrofe“, ne spune Marius.

Anul acesta cei doi au un efectiv de 125 de capre, din care 100 sunt pentru lapte, 3 țapi sunt Carpatini cu certificate de origine, iar restul tineret. Sistemul de furajere este unul diversificat și bogat, adaugă Marius Cazacu. „Sistemul de furajare pe timp de stabulație sau pe timp de iarnă se efectuează la iesle cu lucernă, borceag, fân de bună calitate, plus porumb boabe administrat în două tainuri, iar pe timp de vară caprele ies la pășunat pe o suprafață de 13,5 hectare/pășune, concesionată într-o zonă de deal cu o varietate foarte bună de plante, ideal pentru acest tip de animale, plus tainul pe care îl primește fiecare căpriță, în funcție de performanțele proprii, pe standul de muls“, mai adaugă micul fermier.

Următorul pas: o făbricuță de preparare a brânzeturilor

O astfel de afacere poate să difere ca investiție, în funcție de fiecare persoană în parte, precizează fermierul vrâncean. „Noi am ales să investim atât în confortul și în ușurarea muncii noastre, cât și în calitatea produselor, prin intermediul diferitelor utilaje. Pentru cei care doresc pe viitor să investească într-o fermă de capre le pot spune că întotdeauna va fi loc pe piață și pentru produsele din lapte de capră, mai ales că cerințe pentru produse naturale și de bună calitate există… doar trebuie să se înarmeze cu răbdare și să depună suflet în ceea ce fac. Legat de ce vom face noi în continuare, pot spune că avem planuri mari pe viitor deoarece vrem să ajungem la un total de 250 de capre cu lapte și să deschidem o făbricuță de preparare a brânzeturilor.  Suntem conștienți că toate le vom face prin forțe proprii, dar și cu răbdare și putere de muncă dată de la Dumnezeu“, a încheiat Marius Cazacu.

Înainte de ’89, Ionel Constantin a cochetat cu agricultura și horticultura. Ulterior a încercat cu o microfermă de suine, la care a renunțat încă din anii ’90. Următoarea încercare a fost o fermă de vaci de lapte Holstein. Dar prețul mic de vânzare către procesatori și subvențiile destul de mici au făcut activitatea nerentabilă. Nu a stat pe gânduri… a vândut vacile și a înființat o stână de capre metiș… Apoi a luat o pauză de repoziționare și analiză. Problema forței de muncă îl face pe fermier să jongleze pe viitor între oi și capre sau poate să continue în sistem mixt. Și totul se petrece în localitatea natală Cotești din județul Vrancea.

A început aventura cu o fermă de capre

Ionel Constantin este născut în satul Budești, comuna Cotești, județul Vrancea, dar după terminarea școlii a plecat la Focșani. Până în anul 1990 a lucrat pe un post de strungar la ISEH Focșani, până când fabrica a luat foc și a fost disponibilizat. După un timp s-a privatizat, ocupându-se cu o activitate de comerț și având un stand în Hala Centrală a orașului. Între timp, se ocupa de agricultură, pomicultură și viticultură, aceasta fiind doar o ocupație secundară, pe lângă cea de comerț. Ulterior a încercat cu o microfermă de suine, la care a renunțat încă din anii ’90, când consumul intern de carne de porc era în scădere. Următorul pas a fost o fermă de vaci de lapte. Astfel, a început cu 20 de vaci Holstein, iar în doi ani a ajuns la un efectiv de 30 de vaci de lapte din aceeași rasă. Laptele era în mare parte vândut către marii procesatori, dar prețul mic de vânzare către aceștia și subvențiile destul de mici, corelate cu incapacitatea de a crește efectivul de animale, au făcut activitatea nerentabilă.

Pe fondul popularizării consumului de lapte de capră a decis să vândă vacile și să înființeze o stână de capre, mai ales că domnul Constantin a avut și în copilărie astfel de animale, care i-au fost dragi de atunci. „De altfel, el este un autodidact și avea deja un bagaj impresionant de informații despre beneficiile consumului acestui tip de lapte. Începutul a fost cu animale metiș, care au fost cumpărate în lot, ulterior prin selecție, dar și cu ajutorul achiziționării unui țap de rasă pură Saanen. A continuat însă să dețină și capre metiș, acestea având anumite avantaje. Ferma de capre a fost gândită ca un sistem integrat și tradițional de creștere. Astfel, pe timpul iernii ele erau aduse în ferma din sat, în stabulație, unde erau hrănite cu fân, lucernă, coceni de porumb și cereale, iar pe timpul verii erau duse la o stână de vară, pentru un păscut tradițional. Așadar animalele se mută tipic de două ori pe an, în primăvară în zona montană, iar în perioada vară-toamnă către șes pe terenuri private sau concesionate“, ne spune Dan Cozma, consultantul proiectului Stâna Dintre Vii.

Distribuție direct de la ferma din sat

Dan adaugă că nu poate estima un cost concret al investiției deoarece nu a fost începută de la zero. „Partea de furajare era în mare parte făcută din timpul fermei anterioare, iar utilajele pentru îngrijirea părții vegetale erau deja deținute. În plus, terenurile erau în proprietate, la fel și locația de iarnă, iar o parte din terenurile pentru furaje sunt ale rudelor și nu percep arendă“, specifică Dan Cozma.

Distribuția produselor de la Stâna Dintre Vii se făcea în mai multe puncte, în funcție de produs. „Carnea se distribuia în mare parte direct de la ferma din sat, unde se sacrificau animalele. În perioada Paștelui se făcea în spațiul amenajat din cadrul pieței Moldova din Focșani, dar și prin livrări la domiciliu, pe comandă. Produsele lactate erau distribuite inițial și prin livrări la puncte fixe, ulterior, pentru că forța de muncă lipsea, nu se mai reușea respectarea unui program de livrare. În încercarea de a găsi venituri cât mai variante, am avut norocul să identificăm un cumpărător din Germania pentru coarnele de la țapi, pe care le folosea în artizanat. Din păcate pentru piei, în formă brută nu a fost găsit un cumpărător stabil“, mai adaugă acesta.

Ciobanii, pe cale de dispariție

Momentan cei doi sunt într-o perioadă de repoziționare și analiză, după ce în ultimii trei ani au avut o mare problemă cu identificarea forței de muncă. „Concret, nu reușim să mai găsim ciobani și, chiar dacă angajăm persoane fără experiență în oierit, tot avem probleme cu păstrarea lor. Totodată, pe piața produselor de lactate nu există o reglementare și verificare a producătorilor, astfel ne-am regăsit în situația în care concurăm cu intermediarii ce vindeau lactate contrafăcute drept produse 100% naturale de capră. Acest lucru ne forța să vindem sub prețul de producție, pe noi cei care cu adevărat vindeam produse din lapte de capră. Din cauza că forța de muncă lipsește, am redimensionat ferma la un număr de 60 de animale, ce pot fi ținute la stabulație și nu necesită decât o singură persoană pentru a fi îngrijite. În plus, facem trecerea de la capre la oi pentru că mieii au un preț mai bun și ajung să cântărească mai mult în perioada Paștelui Ortodox.

O altă problemă este concesionarea pășunilor de către primării, astfel ajungând să nu avem unde paște animalele deoarece a trebuit să arendăm terenul. Pe viitor încercăm să automatizăm cât mai mult și să fim mai puțin dependenți de forța de muncă umană. Încă jonglăm între oi și capre, dar, cel mai probabil, vom continua în sistem mixt. Acum efectiv am scăzut drastic numărul de animale, am renunțat la tot ce înseamnă promovare și vânzare în piețe și încercăm să reanalizăm piața, costurile și posibilitățiile de dezvoltare. Celor care doresc să se apuce de o astfel de fermă le sugerez să investească într-o automatizare cât mai completă posibil deoarece forța de muncă lipsește și există costuri foarte mari, dar și să încerce să se poziționeze pe o piață de nișă și, totodată, să aibă un contact strâns cu ceilalți producători și asociațiile de profil“, a încheiat Dan Cozma.

Beatrice Alexandra MODIGA

Rasa de capre Saanen a fost cea care l-a convins pe primarul comunei Seaca din județul Teleorman, Lucian Călin, să reinvestească în zootehnie. Acesta a renunțat în 2014 la ferma de vaci pe care o avea de mai multă vreme și a schimbat registrul orientându-se către o altă specie. Astfel, a mers în Franța, a achiziționat 20 de ieduțe din rasă pură și a pornit alături de familie pe un alt drum, unul despre care spune că este mai rentabil.

Capre aduse din Franța

Pentru a începe o nouă afacere, Lucian Călin a mers în Franța pentru a achiziționa animale din rasă pură. „Investiția inițială a fost destul de mare. Am plătit 250 euro/iadă, dar pot spune că mi-am recuperat banii pentru că mai apoi am vândut ieduțele, nu am crescut atât de mult efectivul. Vând o ieduță cu 150 euro, pentru că le dau de mici, iar o capră cu 350-400 euro. În acest moment am 60 de capre, majoritatea din rasa Saanen, dar am câteva exemplare din rasa alpină franceză. În acest efectiv am 3 țapi, unul adus chiar din Franța, l-am cumpărat împreună cu cele 20 de ieduțe“, a declarat primarul.

Acesta susține faptul că rasa Saanen este rentabilă, are capre care îi asigură chiar și 7 litri de lapte/zi. I-am vizitat ferma înaintea Paștelui, iar la acel moment 45 de capre deja fătaseră. 7 dintre ele câte 3 iezi, 35 de câte 2 și doar 2 capre au fătat un singur ied. În total 52 de țapi și 38 de ieduțe. „Țapii fătați de capre mai bune îi opresc și îi vând pentru reproducție, restul îi vând pentru sacrificat, iar ieduțele le vând. În perioada Paștelui obțin 20-23 lei/kg, este un preț mulțumitor pentru mine pentru că nu investesc foarte mult în furajare, nu le dau concentrate, doar lucernă și porumb“, a mai adăugat Lucian Călin.

Furajare din sursă proprie și muls mecanic

În ceea ce privește furajarea, acesta a specificat faptul că le administrează hrană de 5 ori pe zi – dimineața grăunțe, după ce au fost mulse primesc prima masă de fân, la prânz iar fân, după-amiază a treia tranșă de fân, iar seara, atunci când sunt duse la muls, primesc iar boabe. „Eu cultiv 10 ha cu lucernă, deci le asigur furajarea din sursă proprie. Creșterea acestor capre nu diferă de creșterea caprelor din altă rasă, nu necesită îngrijire specială. Le îngrijesc, țin cont de vaccinurile recomandate și nu pot spune că sunt pretențioase. Le țin într-un spațiu deschis, dar în curte, nu pe câmp pentru că au ugerul destul de mare și trebuie să aibă un spațiu curat, amenajat pentru ele, astfel încât nu să se zgârie sau înțepe în mărăcini pe cine știe unde. Mulsul este mecanic, am un aparat cu două bidoane de inox și astfel pot mulge 4 capre în același timp. Am și sală de muls, dar încă nu am pus-o în funcțiune“, a punctat Lucian Călin. 

Întrebat de ce a renunțat la ferma de vaci în favoarea caprelor, primarul a precizat faptul că a ținut cont de cerința din piață pentru că atât prețul laptelui, cât și cel al brânzei de capră sunt mai mari decât cele obținute pentru laptele ori brânza de vacă. În acest moment vinde brânza de acasă, are clienți fideli, inclusiv din București, dar mai ales din comună, care știu că beneficiază de un produs de calitate.

Originară din Elveția, Saanen este una dintre cele mai apreciate rase de capre. Producția și calitatea laptelui sunt motivele pentru care mai este cunoscută și ca Holsteinul caprelor. Media de lapte/zi este în jur de 5 litri, iar pe durata lactației de 9 luni producția variază între 600 și 1.000 de litri, la nivel european înregistrându-se chiar și recorduri de peste 1.200 de litri. Față de alte capre, cele din rasa Saanen au capul mai mic, urechile îndreptate înainte, gâtul lung, ugerul mare sub formă de pară, bine dezvoltat. Capacitatea acestora de a se înmulți este destul de bună, la un efectiv de 100 de capre putându-se obține anual între 180-250 iezi.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO