Adama Sultan iulie 2020
update 4 Aug 2020

Crescător de capre Alpine Franceze … din întâmplare!

Gheorghe Gurau, din oraşul Cajvana, judeţul Suceava, este un tată şi bunic care îşi dedică majoritatea timpului unei mici ferme de capre Alpine Franceze, ajutându-și astfel  întreaga familie şi realizând o muncă pe care o face cu drag.

Totul a început cu gândul de a deschide o mică afacere de familie, ne spune crescătorul, mai ales că nu spera că va decurge totul într-un mod atât de firesc. „La început nu ne-am gândit ca totul va evolua aşa bine, ne gândeam doar că această afacere să ne ajute cu un profit acceptabil pentru familie. Totul a evoluat frumos, în timp, şi suntem mulţumiţi de acest lucru. Ne bucurăm că oamenii au încredere în noi şi, mai ales, în produsele noastre. În decursul a patru ani a luat amploare această mică afacere, începând cu un număr de 10 exemplare aduse din Italia. Băiatul meu cel mic lucrează acolo de ceva vreme, unde îngrijeşte astfel de capre. A prins drag de ele şi astfel s-a gândit să achiziţioneze câteva pentru acasă, ca să avem şi noi un mic profit.“

Caracteristicile rasei Alpine Franceze

Alpina Franceză este o rasă europeană formată în Munţii Alpi, prin încrucişarea raselor locale de capre cu rasa Saanen. Aceasta este agilă şi are o bună dezvoltare corporală. De asemenea, este rezistentă şi se adaptează uşor la condiţiile climatice. Urechile au o dezvoltare medie, textură fină şi sunt purtate drept (erect). Femelele au o talie de aproximativ 75 cm la greabăn şi o greutate corporală de 60-70 kg. Talia ţapilor este mai mare, situându-se în intervalul 85-100 cm, iar greutatea este de 75-90 kg. Ambele sexe au în general părul scurt, însă la ţapi părul de pe linia superioară a corpului şi din barbă este ceva mai lung, iar coarnele foarte dezvoltate, ne mai spune acesta.

„Este o rasă excepţional de bună, care dă o cantitate acceptabilă de lapte. Furajele pentru acestea sunt produse de către noi, nimic artificial. Nu folosim niciun tratament, căci ele trebuie crescute natural. Valorificăm telemea, caşcaval şi lapte, totul proaspăt şi de o calitate superioară. Nu distribuim în magazine, cine doreşte vine acasă la noi, pe o perioadă de câteva luni, respectiv din martie până în septembrie, iar fiecare animal dă în jur de 3-5 litri de lapte. Nu am stat să calculez costul pe fiecare animal, căci nu ne-am gândit la aşa ceva la început, dar totuşi este destul de costisitor. Este o fermă care ajută la o investiţie destul de bună şi produsele sunt foarte gustoase“, mai adaugă Gheorghe Gurau.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermă de capre din... întâmplare

Georgiana Costan din comuna Rasova, judeţul Constanţa, a ajuns din întâmplare să crească capre... Dar acest lucru i-a prins chiar bine şi spune că este tot mai ataşată de cele 150 de capre din rasa Carpatină.

Carpatina – o rasă nepretenţioasă

„Împreună cu soțul şi cei doi copii, fetiţa de 9 ani şi băiatul de 6 ani, muncim cu drag la această micuţă fermă de familie, cu toate că ne descurcăm mai greu vara în perioada mulsului, dar nu ne plângem. Întreaga activitate a început în urmă cu nouă ani, când am organizat botezul fetei; atunci tatăl meu ne-a dăruit două capre, și apoi timp de trei ani am cumpărat iezi. În acest moment avem 150 de capete, pe care în fiecare an le întinerim. Legat de furajare le dăm în fiecare zi lucernă 15 baloţi, 1 sac de boabe de porumb şi paie“, ne povesteşte Georgiana Costan.

Rasa de capre este Carpatină, o rasă uşor de crescut şi întreţinut, nepretenţioasă şi rezistentă la orice condiţii climatice, iar pe lângă aceasta familia Costan are şi ţapi metişi din rasa Anglo-nubiană. „Fiind la început de drum, nu am ales neapărat rasa, persoana de la care am cumpărat iezii avea doar capre din această rasă, iar ţapii metişi de Anglo-nubiană i-am achiziţionat pentru că ne plăceau foarte mult urechile lor. Celor care vor să se apuce de o astfel de fermă le recomand răbdare (…), la noi este ataşarea faţă de animale; de exemplu, anul trecut în luna august le-am vândut, am zis gata, dar ce credeţi, după două săptămâni le-am cumpărat înapoi, nu am putut sta fără ele. O astfel de investiţie ne costă pe an cca 8.000 de lei baloţii, boabele ajung la 1.500 de lei, plus tratamentele în jur de 1.000 lei“, a mai adăugat  aceasta.

Există în zonă desfacere a produselor

Agavac şi Evomec sunt cele două tratamente care sunt administrate animalelor, în perioada de primăvara-toamnă. „Agavac-ul îl administrăm pentru a preveni agalaxia la capre; administrăm 1 ml pe cap de animal cu repetare după 15 zile. Evomec este pentru deparazitare internă şi externă, respectiv pentru căpuşe, păduchi, acelaşi dozaj ca la Agavac.“

Georgiana mai adaugă că are carnete şi atestate de producător şi pe baza acestora încheie diverse contracte pentru a-şi vinde produsele. „Valorificăm laptele, brânza şi iezii. Avem carnete şi atestate de producător, iar pe baza acestora am încheiat un contract cu fabrica Olympus din Braşov, dar avem şi un centru de colectare în sat, unde transportăm laptele. Pe an, obţinem undeva la 15.000 de litri pentru 100 de capre mulgătoare. Clienţii i-am atras prin preţul mic pe care l-am cerut pe kilogramul de carcasă, respectiv 16 lei, iar la brânză 15 lei.“


Carpatina este cea mai răspândită rasă de capră din România. Nu este pretenţioasă la climat și nici la condiţiile de furajare. Poate fi crescută atât pe pășune, cât şi pe stabulaţie. Prima fătare este la 2 ani şi prolificitatea este de 1-2 iezi pe fătare. Producţia de lapte este medie (200-250 litri obţinuţi într-o lactaţie de 200-240 zile, cu maxima de 800 litri şi un procent de grăsime situat între 4,5-6,5%, cu maxima de 10%), iar iezii au un spor destul de bun de creştere. Nu sunt sensibile la îmbolnăvire. Prolificitatea rasei este relativ redusă, încadrându-se între limitele 130-140%.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ferma de capre românești şi anglo-nubiene a familiei Negoiţă

Dorul de copilărie şi dragostea pentru animale l-au determinat pe Paul Negoiţă să achiziţioneze capre românești pentru producția de lapte şi anglo-nubiene pentru reproducție în satul Focşănei, la 3 km distanţă de Buzău. Drumul spre o astfel de fermă nu a fost uşor, iar piedicile nu au ezitat să apară chiar din primele luni de activitate, ne spune acesta. Cu toate acestea, pasiunea trebuie dusă până la capăt şi de aceea, în viitorul apropiat, buzoianul se gândeşte şi la un laborator de producție digitalizat, care nu necesită forță de muncă deoarece doreşte să investească în tehnologie.

O lungă perioadă de transhumanţă...

Reporter: Când v-aţi hotărât să puneţi pe picioare o fermă de capre şi ce v-a determinat să investiţi în acest domeniu?

Paul Negoiță: Povestea fermei noastre începe, cumva, din copilărie, atunci când, pe dealurile din Blăjani, judeţul Buzău, păzeam caprele bunicilor, o activitate de vară intensă, la început impusă, apoi din dragoste pentru animăluțe. Acolo, până în 1990, mai toți aveau capre. Vegetația era propice, iar pentru aceste animale nu se dădeau cote la stat. Exista o formă de pășunat cu rândul, pe care ai mei nu o agreau. Multe zile mi-au răpit căprițele. Căram cărți cu mine, dar nu îmi dădeau pace. Caprele sunt din fire neastâmpărate. Așa a început povestea! Nu credeam că va mai continua, până când, în 2017, am reîncercat să învii ceva din trecut. Mi-am propus să-mi cumpăr două-trei capre, pentru familie. Am căutat în satul nostru și mi-am dorit să fie roșii, așa cum erau cele din copilărie. Am găsit un sătean dispus să-mi vândă, dar nu a vrut una sau două ci toate, adică în jur de 30 de capete. M-a citit rapid că nu mai știu bine despre ce este vorba și mi-a strecurat chiar și doi țăpișori drept capre. Era februarie și nu prea puteai ghici, așa că am luat cât m-am priceput. Primul amplasament l-am stabilit în Blăjani.

Am construit un adăpost modest şi am cumpărat furaje. De altfel, am constatat că nu mai e ceea ce era. Posibilitatea de a găsi un îngrijitor care să nu fie bine însiropat cu Roșu de Blăjani, vinul zonei, din viile peste care a trecut și Matei Basarab, era nulă. Deoarece dețineam o suprafață generoasă, de peste 5 hectare, la Banița, Buzău, le-am mutat acolo, doar după două luni. A fost o primăvară superbă. Gândisem să aplic metode moderne de pășunat rotativ și să irig frumoasa pășune situată între grădinile de legume ale satului și liziera de salcâmi care străjuiește râul Buzău. Vara nu a fost ușoară. Din luna iulie iarba s-a uscat. Nu am reușit să construiesc un sistem eficient de irigare. Am pierdut o vară pentru producție. Nici caprele nu erau foarte fericite. Vântul sufla din toate direcțiile și am hotărât că nu este locul potrivit. Așa că am plecat iarăși în transhumanță.

…capre aduse din Cehia, Slovacia și Portugalia, toate cu pedigree

Rep.: Ce a urmat şi care au fost următorii paşi?

P.N.: Ne-am instalat la Focșănei, la 3 km de Buzău, unde dețineam o suprafață generoasă de teren și aveam deja o mică gospodărie, la care am adăugat și grajdurile pentru capre, pe care le-am construit și dotat cu instalații de alimentat cu apă, fose de scurgere, instalații de iluminat, cameră de muls, magazie pentru furaje și moară pentru pregătirea hranei. Pe lângă toate acestea, am avut o vară de studiu. Ne-am documentat sub toate aspectele asupra noii noastre activități. De asemenea, am cumpărat încă 15 capete de capre românești, de foarte bună calitate, comparativ cu ceea ce luasem inițial. Am cumpărat și primele capre din rasa anglo-nubiană și rasa Boer din țară. Am început să port discuții pentru îmbunătățirea calității genetice a turmei și am adus capre din Cehia, Slovacia și Portugalia, toate cu pedigree. Am învățat ce înseamnă calitatea și am construit două direcții de lucru. Am păstrat caprele românești pentru producția de lapte, iar pe cele anglo-nubiene pentru reproducție. Nu a fost ușor să adaptăm caprele din Portugalia, care, de la ramurile de măslin, au ajuns în miez de iarnă la fân uscat. Am avut și mici pierderi și a trebuit să ne folosim de experiența anterioară. Ne-am tratat singuri căprițele care au avut probleme de acomodare la climă. Soția mea este medic stomatolog și, vă garantez, face suturi și intervenții de orice mai bine decât un veterinar, iar de tratamentul medicamentos m-am ocupat eu, testând eficiența medicamentelor umane. Sunt foarte eficiente. În decembrie deja era totul sub control și nu am mai avut niciodată probleme medicale. În afara unor dificultăți la fătare, nimic nu a mai cerut intervenție medicului și farmacistului.

capre

Investiţie de cca. 20.000 euro în sistemul de furajare şi în dotare

Rep.: La un astfel de efectiv, în ce constă sistemul de furajare şi rațiile furnizate acestor animale?

P.N.: Sistemul de furajare este tradițional. Folosim cerealele obținute de pe terenurile pe care le dețineam deja și lucerna de pe terenurile noastre. În toamna lui 2018 am reînsămânțat în jur de 7 ha de teren cu lucernă nedrajată deoarece dorim să intrăm într-un program de monitorizare Bio din acest an. Am construit adăpostul cu alee de furajare. Nu avem încă utilaje, dar avem grijă ca animăluțele să fie bine hrănite. Rezultatele s-au văzut. Animalele sunt foarte sănătoase și mult mai productive.

Rep.: Ce produse valorificaţi și cum are loc distribuția acestora?

P.N.: 2018 a fost un an bun! Am început să fim cunoscuți și foarte căutați. Ne-am dotat cu o mașină-frig și am început să trimitem laptele la domiciliu, pe bază de abonament. Cele mai vândute produse au fost laptele, brânza și, în cantități încă foarte mici, zerul.

Rep.: La cât ajunge o astfel de investiție în timp?

P.N.: Despre investiții îmi este greu să vorbesc. Nu au fost mici! Probabil, undeva la 20.000 de euro. Mă refer la construirea și dotarea adăpostului și la investițiile în partea de genetică. Terenurile și mare parte din materialele de construcții le aveam, precum și toate utilitățile.

Anul acesta se doreşte achiziţionarea unui laborator de producție digitalizat

Rep.: Ce planuri de viitor aveți? Și cum vă vedeți ferma d-voastră în viitorul apropiat?

P.N.: Să ne perfecționăm! Este o activitate complexă, cu multe verigi. Ideal este să poți duce procesul de producție și valorificare până la capăt. Din acest motiv anul acesta ne vom dota cu un laborator de producție digitalizat, care nu necesită forță de muncă. Vom continua să investim în tehnologie. Pentru următorii ani, obiectivul nostru major este să păstrăm calitatea produsului. Oferim consumatorilor un produs natural, sănătos, extrem de valoros nutritiv; nu mai amintesc despre calitățile laptelui de capră obținut în condiții de igienă perfectă, etichetat conform cerințelor legale și oferit la domiciliu. Avem formație medicală și vrem să-i facem pe semenii noștri să înțeleagă că este bine să devină producători, iar dacă nu vor sau nu pot e bine să fie exigenți cu ceea ce mănâncă. Noi ne-am dorit să știm ce mâncăm și oferim celor care cumpără exact ceea ce consumăm noi.

Rep.: Ce recomandați celor care doresc să investească într-o asemenea fermă?

P.N.: Sfaturi? Să aibă curaj! Nu este doar o activitate de producție și corvoadă, este și de agrement. E bine să înceapă cu căprițe românești, care sunt și ieftine, și bune de lapte. Calitatea laptelui este foarte bună! Dacă doresc producție, rasa anglo-nubiană este perfectă, dar și prețul caprelor este pe măsură.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ferma de capre a familiei Kovacs din Uileacu de Munte

Attila Kovacs a abandonat viaţa liniştită de la oraş… A decis că e mai bine să muncească de dimineaţa până seara la ferma de capre pe care a înfiinţa-o într-un mic sat de lângă Oradea alături de soţia sa Katalin. Mai exact în Uileacu de Munte, judeţul Bihor. Attila a început afacerea acum 5 ani, cu 50 de capre cumpărate din Austria. În prezent, face profit de 8.000 de euro în 7 luni, cât e sezonul produselor proaspete.

80 de capre din rasele Alpină Franceză şi Saanen

Vreme de trei ani familia Kovacs s-a zbătut să pună pe picioare o afacere de succes, bazându-se exclusiv pe calitatea unor produse puţin cunoscute şi apreciate pentru calităţile lor nutriţionale, dar mai ales curative. Răsplata a venit în cele din urmă, iar astăzi locuitorii din Oradea şi nu numai se pot bucura de calitatea produselor din lapte de capră livrate chiar la domiciliu de Kata, aşa cum o alintă Attila. „La marginea satului, în buza unui deal, se află ferma noastră de capre, care azi numără peste 80 de capre din rasele Alpină Franceză şi Saanen. Calitatea laptelui şi a produselor din acesta, cât şi lipsa mirosului specific se datorează faptului că păşunea întinsă de care se bucură caprele este brodată cu peste 40 de soiuri de plante medicinale, care la rândul lor dau un plus de calitate laptelui şi produselor din lapte“, spune Attila.

ferma capre 2

Laptele de capră se poate păstra la frigider 2-3 zile fără niciun risc. De asemenea, toate produsele noastre sunt 100% naturale şi livrate la câteva ore de la mulgere şi/sau preparare, adaugă crescătorul. „Produsele noastre sunt telemea, cașcaval, kefir, feta, chiar şi sortimente unice de caşcaval, ce ies zilnic din mica fabrică de brânzeturi. Toate sunt făcute doar din lapte de capră, sare, cheag de orgine animală şi plante aromatice.“

Mulgerea, prelucrarea şi depozitarea laptelui şi a produselor derivate se face în cele mai bune condiţii de igienă, ferma având toate avizele necesare, conform normelor de igienă impuse de lege. Odată cu încălzirea vremii, Attila şi Katalin vor să organizeze la fermă degustări de produse pentru clienţi şi potenţialii clienţi, precum şi mese tradiţionale cu produse din propria gospodărie.

Este important de ştiut că laptele de capră este recomandat de nutriţionişti să fie consumat crud, şi nu fiert pentru a nu-şi pierde din proprietăţi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ferma de capre din Verești, județul Suceava

Radu Adrian Bejenariu este un tânăr de 38 de ani, născut în comuna Verești, județul Suceava. De câțiva ani s-a reîntors în comuna natală din Italia, unde a stat 10 ani și a lucrat într-un caseificio; acolo a învățat să facă specialități italiene precum mozzarella, ricotta, scamorza affumicato și formaggio con arome. Dorul de familie și de acasă l-au determinat pe acesta să investească la Verești într-o fermă de capre. Întreaga afacere l-a costat pe crescător cca12.000 de euro.

Mulți ani a furat meserie, apoi a revenit în locul natal…

Ferma Bejenariu este una de familie, în care cu mic cu mare produc produse bio și de calitate. Radu, stâlpul familiei, a învățat să facă specialități din lapte de capră peste hotare și a zis să aplice în comuna natală toate cele învățate, ne spune acesta. „Lucrând în Italia într-un caseificio, timp de aproximativ 10 ani am învățat să fac specialități, de exemplu mozzarella, ricotta, scamorza affumicato și formaggio con arome. Pasiunea pentru animale, în special capre, m-a determinat să încerc să fac ce am învățat în străinătate și să aplic în țara mea, în comuna mea natală. Într-o astfel de afacere am investit mult, în jur de 10.000-12.000 €, și, cu toate că am început doar cu 80 de capre, în prezent am ajuns la un efectiv de 250 capete“, ne mărturisește crescătorul.

ferma capre 2

Suceveanul spune că a fost nevoie de multă dragoste, grijă și răbdare pentru a ajunge în momentul de față. „În primul rând, caprelor noastre le oferim multă dragoste. Rasa lor este una mixtă amestecată cu Saanen. Acestora le oferim o cantitate de alimente suficiente pentru ca ele să-și mențină greutatea și cantitatea de lapte zi de zi. Caprelor femele în timpul gestației li se oferă o cantitate în plus de grăunțe pentru ca fătul să se dezvolte în condiții de sănătate bune. Acestea sunt mulse începând din luna aprilie-mai până în noiembrie, zilnic dimineața și seara. Producția de lapte este de aproximativ 200 litri/zi“, adaugă crescătorul sucevean.

Produsele fermei Bejenariu sunt apreciate de comunitate, mai ales că mulți sunt cei interesați, cu toate că își vând produsele direct de la fermă. „Noi facem următoarele produse zilnic: caș de capră (cu cheag de ied), urdă cu mărar și ceapă, brânză de capră cu ardei iute, brânză de capră cu măsline, brânză de capră cu nucă, brânză de capră cu nucă și miere, cașcaval simplu și afumat. Cu toate că din această afacere nu ai un câștig de milioane, îți permite să trăiești cât de cât în țara ta și să fii alături de familie“, încheie Radu Adrian Bejenariu, crescător de capre din județul Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

Mica și productiva fermă de capre Saanen de la Amzacea

În acest moment, creșterea caprelor pentru producția de lapte se menține ca o afacere de nișă, iar cheia succesului stă în alegerea atentă a geneticii animalelor, la care se adaugă un plan bun în ceea ce privește comercializarea și procesarea laptelui. Printre cei care au investit în caprele din rasa Saanen și au reușit să construiască de la zero o fermă sunt și soții Dima, care au cumpărat 70 de animale în localitatea Amzacea, județul Constanța.

O familie dedicată

Roxana și Nelu Dima sunt doi orășeni dornici de mâncare sănătoasă, dar și de o afacere de familie. El, de meserie lăcătuș mecanic, și ea casnică s-au decis să investească într-o fermă de capre Saanen. „Prima dată am luat terenul, ne-am apucat de construcție, apoi mașina frigorifică și caprele. Inițial, am achiziționat 20 de capre Saanen, dar în acest moment avem un efectiv de 70 de capre, iubite și îngrijite și de copiii noștri, Bogdan și Diana. Am căutat să luăm un teren cât de cât aproape de oraș și animale productive, ușor de crescut, și să ne apucăm de treabă. Așa am ajuns să colindăm țara după capre bune și de rasă. Am căutat o rasă ce poate fi ținută la stabulație, deoarece aici, forța de muncă este o problemă. Ne dedicăm tot timpul creșterii lor, de aceea nici nu avem nevoie de căprar, iar acestea sunt sub observația noastră tot timpul. Cea mai mică problemă este recepționată imediat, iar mulsul se face mecanic la ora stabilită de noi. Nu avem oameni la muncă, iar acest lucru este o mare problemă pentru noi. Mă bucur totuși că am ales o rasă pe stabulație și astfel nu depind de nimeni“, spune Roxana.

Zile lungi…

În familia Dima zilele sunt lungi și încărcate. Pe lângă micuța fermă au în grijă și întreaga gospodărie. „Ziua de muncă începe la ora 8, când mulgem aproximativ 40 minute. După, strecurăm lăptele și îi dăm cheag sau punem la fiert pentru iaurt, depinde de ce am nevoie în ziua respectivă. Apoi, o oră cât stă laptele la cheag sau la fiert, mergem în curte; acolo ne așteaptă caprele, porcii, rațele și cățeii. Apoi, eu mă retrag în camera de brânză, unde stau aproximativ trei ore, timp în care îmi prepar brânza, iaurtul, cremele, urda sau ce mai am nevoie. În tot acest timp, soțul se ocupă cu munca prin curte. Și, iată, vine iar seara, iar mulgem, dăm cheag, facem brânză și asigurăm animăluțele pentru noapte. În jur de ora 21 încheiem activitatea. În cele din urmă ajungem să livrăm cu mașina frigorifică lapte, caș, telemea, iaurt, urdă, brânză în ulei de măsline cu mix de semințe și brânză frământată“, a menționat antreprenoarea.

Căprițele mănâncă dimineața și seara un amestec de porumb, floarea-soarelui, grâu, orz și mazăre, în proporții diferite, porumbul fiind de bază, ne spune Roxana Dima. „Acestea au parte de trei mese pe zi și de apă proas­pătă la discreție, plus de o porție de plimbare și mișcare doar în curte. Grajdul este făcut în așa fel încât mâncarea să nu se irosească; astfel hrănirea se face pe culoar în compartiment special.“

Pe viitor cei doi vor să mărească efectivul de capre, ne-a spus optimistă Roxana Dima. „Mereu investim câte puțin, de aceea peste 5 ani văd o dublare a efectivului, reușind astfel să bucurăm mai mulți oameni care ne solicită din toată țara. Dar, momentan suntem producători locali și nu putem livra decât local producția.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Caprele dobrogene, „sculptorițe peisajere“ în vegetația lemnoasă din pajiști

Într-una dintre recentele mele deplasări pe teren pentru caracterizarea habitatelor de pajiști permanente din Podișul Nord Dobrogean din cadrul unui proiect POIM – cod SMIS 116964, coordonat de Asociația de Dezvoltare Durabilă DAKIA din București, la vegetația lemnoasă (tufărișuri și puieți de arbori) am remarcat diferite forme de expresie artistică asemănătoare sculpturilor vegetale peisajere din grădinile botanice și parcurile noastre de agrement. Evident că mi-am pus întrebarea cine este autorul sau autorii acestor creații sculpturale de o infinitate de forme, unele mai frumoase decât altele.

În peregrinările mele în Grecia am remarcat astfel de forme sculpturale vegetale pe arbuștii din pajiștile permanente, în special la cei care asigură furaje pentru capre și oi în sezonul de vară foarte secetos, cum este o specie de stejar (Quercus oxycoccus) și alte specii de tufărișuri, unele prevăzute cu spini.

La fel, în „dehesa“ spaniolă și „montado“ portugheză speciile de arbuști invadanți din dumbrăvile de stejar (Quercus suber, Q. faginea, Q. Pyrenaica etc.) sunt combătute „biologic“ cu ajutorul caprelor și oilor care le valorifică ca furaj în perioadele de secetă ale verii, când covorul ierbos este complet uscat.

În Dobrogea noastră speciile de stejari (Quercus pubescens, Q. pendunculiflora, etc.), cărpiniță (Carpinus orientalis), păr pădureț (Pyrus pyraster), majdrean (Fraxinus ornus) și altele în stadiul de puieți sunt consumate de capre și oi în special vara după uscarea ierburilor, realizând totodată diferite forme vegetale de expresie artistică. Dar cele mai spectaculoase „sculpturi“ peisajere vegetale le realizează tufărișurile de păducel (Crataegus monogyna) în formă de conuri și clepsidre cum le-am văzut pe pajiștile permanente ale localităților Camena și Neatârnarea.

Având în vedere fenomenele actuale de încălzire globală a climei, MADR în viitoarele proiecte sectoriale pentru agricultură 2019-2022 a prevăzut studiul și cercetarea mai atentă a vegetației lemnoase din pajiști ca resursă de furaj pentru unele specii de animale în perioadele de secetă prelungită, când covorul ierbos se usucă în totalitate.

Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajiști (ICDP) din Brașov și-a propus o astfel de tematică pe care urmează să o inițieze și să o dezvolte în cadrul mai larg al sistemului agrosilvopastoral, cu mari perspective și pentru condițiile schimbărilor climatice din țara noastră.

În viitorul nu prea îndepărtat, conform previziunilor climatologilor, odată cu încălzirea globală asemenea țărilor mediteraneene, va trebui să ne îndreptăm atenția și asupra altor resurse de furaje pentru animale cum sunt speciile lemnoase, care, printr-o înrădăcinare mai profundă, rezistă mai bine și rămân verzi în perioadele de secetă prelungită din sezonul de pășunat.

Dr. ing. Teodor MARUȘCA
Director tehnic ICD Pajiști - Brașov

  • Publicat în Magazin

Afacere de succes cu lapte de capră, doi tineri vrânceni și-au făcut fermă cu rasa Carpatina

În satul Muncelu, localitatea Străoane, județul Vrancea, doi tineri visători, soț și soție, au visat anul trecut la o fermă de capre, iar anul acesta visul a devenit realitate. Marius și Alexandra Cazacu au în acest moment un efectiv de cca 120 de capre Carpatina, iar în viitorul apropiat, cu mult curaj, vor să depășească un număr de 250 de capre cu lapte, dar și să își deschidă o făbricuță de preparare a brânzeturilor.

Au început cu 80 de animale

Ferma de capre LactoRam are ca principal obiectiv producerea de produse lactate de capră 100% naturale, dar și comercializarea laptelui în starea lui naturală. Mica fermă a prins viață în anul 2018 dintr-o pasiune mai veche față de natură, aer curat, mâncare sănătoasă și animale, în mod special. „Mai exact, în luna ianuarie a anului 2018 ne-am hotărât să pornim pe acest drum, astfel încât într-o săptămână am cumpărat un vechi adăpost de vaci, împreună cu terenul aferent, dar și 80 de capre din rasa Carpatina, în satul Muncelu, la 5 km de orășelul Panciu, din județul Vrancea. Am pornit la drum cu 5.000 de euro, o bună parte din aceștia împrumutați, dar totul a mers ca pe roate și cu ajutorul domnului primar al localității, Vasile Zbarciog“, ne spune tânărul fermier.

Media pe fermă – 1,2 l/z

rasa de capre carpatina muls

Cei doi tineri încrezători au pornit cu dreptul într-o astfel de activitate, Marius, fiind absolvent al Facultății de Zootehnie, iar soția sa absolventă a Facultății de Horticultură, din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași, promoția 2016. „Practic, am ajuns inevitabil la celebra zicală: «Teoria ca teoria, pe noi practica ne omoară», fiind obligați în timpul studiilor să învățăm rapid și din mers lucrurile necesare administrării unei ferme zootehnice. Cu toate acestea, pot spune că ne-am descurcat deoarece în primul an am avut 60 de capre cu lapte, care îmi dădeau o producție medie pe cap de animal de 1.2 l/lapte/zi. Legat de produse, acestea sunt preparate de soția mea, iar anul trecut am ales să comercializăm telemeaua, cașul proaspăt, urda, o brânză frământată din lapte prins și lapte dulce cu diferite condimente, precum și laptele proaspăt crud, urmând ca în acest an să adăugăm și alte produse noi în «meniu». Distribuția produselor o facem pe comandă în orașul Panciu și localitățile limitrofe“, ne spune Marius.

Anul acesta cei doi au un efectiv de 125 de capre, din care 100 sunt pentru lapte, 3 țapi sunt Carpatini cu certificate de origine, iar restul tineret. Sistemul de furajere este unul diversificat și bogat, adaugă Marius Cazacu. „Sistemul de furajare pe timp de stabulație sau pe timp de iarnă se efectuează la iesle cu lucernă, borceag, fân de bună calitate, plus porumb boabe administrat în două tainuri, iar pe timp de vară caprele ies la pășunat pe o suprafață de 13,5 hectare/pășune, concesionată într-o zonă de deal cu o varietate foarte bună de plante, ideal pentru acest tip de animale, plus tainul pe care îl primește fiecare căpriță, în funcție de performanțele proprii, pe standul de muls“, mai adaugă micul fermier.

Următorul pas: o făbricuță de preparare a brânzeturilor

O astfel de afacere poate să difere ca investiție, în funcție de fiecare persoană în parte, precizează fermierul vrâncean. „Noi am ales să investim atât în confortul și în ușurarea muncii noastre, cât și în calitatea produselor, prin intermediul diferitelor utilaje. Pentru cei care doresc pe viitor să investească într-o fermă de capre le pot spune că întotdeauna va fi loc pe piață și pentru produsele din lapte de capră, mai ales că cerințe pentru produse naturale și de bună calitate există… doar trebuie să se înarmeze cu răbdare și să depună suflet în ceea ce fac. Legat de ce vom face noi în continuare, pot spune că avem planuri mari pe viitor deoarece vrem să ajungem la un total de 250 de capre cu lapte și să deschidem o făbricuță de preparare a brânzeturilor.  Suntem conștienți că toate le vom face prin forțe proprii, dar și cu răbdare și putere de muncă dată de la Dumnezeu“, a încheiat Marius Cazacu.

Adio ciobani? Stâna Dintre Vii vrea să iasă la liman prin automatizare

Înainte de ’89, Ionel Constantin a cochetat cu agricultura și horticultura. Ulterior a încercat cu o microfermă de suine, la care a renunțat încă din anii ’90. Următoarea încercare a fost o fermă de vaci de lapte Holstein. Dar prețul mic de vânzare către procesatori și subvențiile destul de mici au făcut activitatea nerentabilă. Nu a stat pe gânduri… a vândut vacile și a înființat o stână de capre metiș… Apoi a luat o pauză de repoziționare și analiză. Problema forței de muncă îl face pe fermier să jongleze pe viitor între oi și capre sau poate să continue în sistem mixt. Și totul se petrece în localitatea natală Cotești din județul Vrancea.

A început aventura cu o fermă de capre

Ionel Constantin este născut în satul Budești, comuna Cotești, județul Vrancea, dar după terminarea școlii a plecat la Focșani. Până în anul 1990 a lucrat pe un post de strungar la ISEH Focșani, până când fabrica a luat foc și a fost disponibilizat. După un timp s-a privatizat, ocupându-se cu o activitate de comerț și având un stand în Hala Centrală a orașului. Între timp, se ocupa de agricultură, pomicultură și viticultură, aceasta fiind doar o ocupație secundară, pe lângă cea de comerț. Ulterior a încercat cu o microfermă de suine, la care a renunțat încă din anii ’90, când consumul intern de carne de porc era în scădere. Următorul pas a fost o fermă de vaci de lapte. Astfel, a început cu 20 de vaci Holstein, iar în doi ani a ajuns la un efectiv de 30 de vaci de lapte din aceeași rasă. Laptele era în mare parte vândut către marii procesatori, dar prețul mic de vânzare către aceștia și subvențiile destul de mici, corelate cu incapacitatea de a crește efectivul de animale, au făcut activitatea nerentabilă.

Pe fondul popularizării consumului de lapte de capră a decis să vândă vacile și să înființeze o stână de capre, mai ales că domnul Constantin a avut și în copilărie astfel de animale, care i-au fost dragi de atunci. „De altfel, el este un autodidact și avea deja un bagaj impresionant de informații despre beneficiile consumului acestui tip de lapte. Începutul a fost cu animale metiș, care au fost cumpărate în lot, ulterior prin selecție, dar și cu ajutorul achiziționării unui țap de rasă pură Saanen. A continuat însă să dețină și capre metiș, acestea având anumite avantaje. Ferma de capre a fost gândită ca un sistem integrat și tradițional de creștere. Astfel, pe timpul iernii ele erau aduse în ferma din sat, în stabulație, unde erau hrănite cu fân, lucernă, coceni de porumb și cereale, iar pe timpul verii erau duse la o stână de vară, pentru un păscut tradițional. Așadar animalele se mută tipic de două ori pe an, în primăvară în zona montană, iar în perioada vară-toamnă către șes pe terenuri private sau concesionate“, ne spune Dan Cozma, consultantul proiectului Stâna Dintre Vii.

Distribuție direct de la ferma din sat

Dan adaugă că nu poate estima un cost concret al investiției deoarece nu a fost începută de la zero. „Partea de furajare era în mare parte făcută din timpul fermei anterioare, iar utilajele pentru îngrijirea părții vegetale erau deja deținute. În plus, terenurile erau în proprietate, la fel și locația de iarnă, iar o parte din terenurile pentru furaje sunt ale rudelor și nu percep arendă“, specifică Dan Cozma.

Distribuția produselor de la Stâna Dintre Vii se făcea în mai multe puncte, în funcție de produs. „Carnea se distribuia în mare parte direct de la ferma din sat, unde se sacrificau animalele. În perioada Paștelui se făcea în spațiul amenajat din cadrul pieței Moldova din Focșani, dar și prin livrări la domiciliu, pe comandă. Produsele lactate erau distribuite inițial și prin livrări la puncte fixe, ulterior, pentru că forța de muncă lipsea, nu se mai reușea respectarea unui program de livrare. În încercarea de a găsi venituri cât mai variante, am avut norocul să identificăm un cumpărător din Germania pentru coarnele de la țapi, pe care le folosea în artizanat. Din păcate pentru piei, în formă brută nu a fost găsit un cumpărător stabil“, mai adaugă acesta.

Ciobanii, pe cale de dispariție

Momentan cei doi sunt într-o perioadă de repoziționare și analiză, după ce în ultimii trei ani au avut o mare problemă cu identificarea forței de muncă. „Concret, nu reușim să mai găsim ciobani și, chiar dacă angajăm persoane fără experiență în oierit, tot avem probleme cu păstrarea lor. Totodată, pe piața produselor de lactate nu există o reglementare și verificare a producătorilor, astfel ne-am regăsit în situația în care concurăm cu intermediarii ce vindeau lactate contrafăcute drept produse 100% naturale de capră. Acest lucru ne forța să vindem sub prețul de producție, pe noi cei care cu adevărat vindeam produse din lapte de capră. Din cauza că forța de muncă lipsește, am redimensionat ferma la un număr de 60 de animale, ce pot fi ținute la stabulație și nu necesită decât o singură persoană pentru a fi îngrijite. În plus, facem trecerea de la capre la oi pentru că mieii au un preț mai bun și ajung să cântărească mai mult în perioada Paștelui Ortodox.

O altă problemă este concesionarea pășunilor de către primării, astfel ajungând să nu avem unde paște animalele deoarece a trebuit să arendăm terenul. Pe viitor încercăm să automatizăm cât mai mult și să fim mai puțin dependenți de forța de muncă umană. Încă jonglăm între oi și capre, dar, cel mai probabil, vom continua în sistem mixt. Acum efectiv am scăzut drastic numărul de animale, am renunțat la tot ce înseamnă promovare și vânzare în piețe și încercăm să reanalizăm piața, costurile și posibilitățiile de dezvoltare. Celor care doresc să se apuce de o astfel de fermă le sugerez să investească într-o automatizare cât mai completă posibil deoarece forța de muncă lipsește și există costuri foarte mari, dar și să încerce să se poziționeze pe o piață de nișă și, totodată, să aibă un contact strâns cu ceilalți producători și asociațiile de profil“, a încheiat Dan Cozma.

Beatrice Alexandra MODIGA

Rasa Saanen, rentabilă și în județul Teleorman

Rasa de capre Saanen a fost cea care l-a convins pe primarul comunei Seaca din județul Teleorman, Lucian Călin, să reinvestească în zootehnie. Acesta a renunțat în 2014 la ferma de vaci pe care o avea de mai multă vreme și a schimbat registrul orientându-se către o altă specie. Astfel, a mers în Franța, a achiziționat 20 de ieduțe din rasă pură și a pornit alături de familie pe un alt drum, unul despre care spune că este mai rentabil.

Capre aduse din Franța

Capre rasa Saanen

Pentru a începe o nouă afacere, Lucian Călin a mers în Franța pentru a achiziționa animale din rasă pură. „Investiția inițială a fost destul de mare. Am plătit 250 euro/iadă, dar pot spune că mi-am recuperat banii pentru că mai apoi am vândut ieduțele, nu am crescut atât de mult efectivul. Vând o ieduță cu 150 euro, pentru că le dau de mici, iar o capră cu 350-400 euro. În acest moment am 60 de capre, majoritatea din rasa Saanen, dar am câteva exemplare din rasa alpină franceză. În acest efectiv am 3 țapi, unul adus chiar din Franța, l-am cumpărat împreună cu cele 20 de ieduțe“, a declarat primarul.

Acesta susține faptul că rasa Saanen este rentabilă, are capre care îi asigură chiar și 7 litri de lapte/zi. I-am vizitat ferma înaintea Paștelui, iar la acel moment 45 de capre deja fătaseră. 7 dintre ele câte 3 iezi, 35 de câte 2 și doar 2 capre au fătat un singur ied. În total 52 de țapi și 38 de ieduțe. „Țapii fătați de capre mai bune îi opresc și îi vând pentru reproducție, restul îi vând pentru sacrificat, iar ieduțele le vând. În perioada Paștelui obțin 20-23 lei/kg, este un preț mulțumitor pentru mine pentru că nu investesc foarte mult în furajare, nu le dau concentrate, doar lucernă și porumb“, a mai adăugat Lucian Călin.

Furajare din sursă proprie și muls mecanic

Capre Saanen

În ceea ce privește furajarea, acesta a specificat faptul că le administrează hrană de 5 ori pe zi – dimineața grăunțe, după ce au fost mulse primesc prima masă de fân, la prânz iar fân, după-amiază a treia tranșă de fân, iar seara, atunci când sunt duse la muls, primesc iar boabe. „Eu cultiv 10 ha cu lucernă, deci le asigur furajarea din sursă proprie. Creșterea acestor capre nu diferă de creșterea caprelor din altă rasă, nu necesită îngrijire specială. Le îngrijesc, țin cont de vaccinurile recomandate și nu pot spune că sunt pretențioase. Le țin într-un spațiu deschis, dar în curte, nu pe câmp pentru că au ugerul destul de mare și trebuie să aibă un spațiu curat, amenajat pentru ele, astfel încât nu să se zgârie sau înțepe în mărăcini pe cine știe unde. Mulsul este mecanic, am un aparat cu două bidoane de inox și astfel pot mulge 4 capre în același timp. Am și sală de muls, dar încă nu am pus-o în funcțiune“, a punctat Lucian Călin. 

Întrebat de ce a renunțat la ferma de vaci în favoarea caprelor, primarul a precizat faptul că a ținut cont de cerința din piață pentru că atât prețul laptelui, cât și cel al brânzei de capră sunt mai mari decât cele obținute pentru laptele ori brânza de vacă. În acest moment vinde brânza de acasă, are clienți fideli, inclusiv din București, dar mai ales din comună, care știu că beneficiază de un produs de calitate.

iezi capre Saanen

Originară din Elveția, Saanen este una dintre cele mai apreciate rase de capre. Producția și calitatea laptelui sunt motivele pentru care mai este cunoscută și ca Holsteinul caprelor. Media de lapte/zi este în jur de 5 litri, iar pe durata lactației de 9 luni producția variază între 600 și 1.000 de litri, la nivel european înregistrându-se chiar și recorduri de peste 1.200 de litri. Față de alte capre, cele din rasa Saanen au capul mai mic, urechile îndreptate înainte, gâtul lung, ugerul mare sub formă de pară, bine dezvoltat. Capacitatea acestora de a se înmulți este destul de bună, la un efectiv de 100 de capre putându-se obține anual între 180-250 iezi.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

În scopul ajutorării persoanelor cu dizabilități, asociația Betania a preluat ferma de capre de la Găgești

Asociația Betania își duce mai departe proiectele și continuă să se extindă. Astfel, de ceva vreme, Betania a preluat ferma de capre Bettine, care este un proiect social ce oferă diverse activități pentru persoanele cu dizabilități care, în acest fel, au primit o șansă la o viață normală. „Brânza cu suflet“ de la Găgești, din județul Vaslui, are o istorie de peste 10 ani, povestea începând în anul 2007, când fundația româno-olandeză „Noi și Voi“, cu sediul în Bârlad, a cumpărat grajdurile fostului CAP din această localitate, cu intenția de a construi o fermă de capre. Modelul de organizare a fermei, precum şi cel de preparare a brânzei este olandez, mai exact al fermei Bettine din Olanda.

Ferma Bettine – o rază de speranță

De activitățile de zi cu zi de la ferma Bettine, care se află la 150 km de Bacău, se ocupă o mână de oameni care, doar datorită pasiunii lor pentru acest domeniu, reușesc să facă față cu brio provocărilor. Emil Petcu este pedagog de recuperare, el fiind cel care realizează calendarul de activități pentru beneficiarii fermei și le oferă suport psihologic necesar; totodată, el se ocupă și de bunăstarea efectivului de capre. Sandu Coman este „omul bun la toate“, iar pentru tot ce ține de reparațiile electrice, precum și de dezvoltarea și renovarea spațiului locativ pentru efectivul de capre și soluțiile tehnice la diverse probleme care apar el este omul potrivit. În schimb, de prepararea „brânzei cu suflet“ se ocupă Ionica Pavel.

Teodora Damoc este responsabila fermei și cea care, zi de zi, se află aici cu cei care au fost mai puțin norocoși în viață, ducând mai departe acest proiect. „Istoria Asociației Betania implică aproape 25 de ani de proiecte în domeniul social, al educației și al economiei sociale, iar ferma de la Găgești pur și simplu s-a pliat pe ceea ce facem și, prin urmare, a devenit o parte a ceea ce înseamnă Betania. Pe viitor, ne gândim să folosim experiența obținută și să replicăm acest proiect și în județul Bacău, mai exact în comuna Sărata“, a precizat Teodora Damoc.

Ferma a fost creată ca un spațiu dedicat persoanelor cu dizabilități. Astfel, interacționarea cu animalele, implicarea în activitățile de zi cu zi sunt metode terapeutice; practic, este vorba atât de terapie asistată de animale, cât și de terapie ocupațională, ne specifică Teodora. „Această misiune este păstrată și acum, prin colaborarea cu rezidenții Locuinței Protejate din Găgești, unitate a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului (DGASPC) Vaslui. De asemenea, dorim să arătăm comunităţii că tinerii cu dizabilităţi pot să facă parte dintr-un proiect mai amplu şi pot contribui la crearea unui produs de calitate, aşa cum este brânza de capră, produsă la ferma Bettine. Aceşti tineri trebuie să fie recuperaţi şi integraţi în comunitate, iar prin proiectul nostru asta încercăm să facem. În acest moment sunt 11 tineri cu diferite dizabilități care beneficiază de activitățile de la fermă. Au astfel posibilitatea de a socializa, de a interacționa cu animalele și de a primi produse pentru activitățile la care iau parte, respectiv curățenie, hrănirea animalelor, plus multe altele“, mai adaugă aceasta. La fermă se găsesc aproximativ 48 de capre, rasa Saanen. Aceste animale sunt considerate drept cele mai productive pentru că dau cea mai mare cantitate de lapte, ne specifică responsabilul fermei. „La acestea se adaugă și cei trei țapi, toți cu certificat de origine, și noua generație, care sunt un efectiv de aproximativ 35 de ieduțe. Când am preluat ferma, adică acum câteva luni, efectivul de animale era de 50 capre“, mai spune Teodora.

Linie de muls, moară, atelier de prelucrare

Totul se întâmplă cu veniturile proprii ale fermei, precum și cu implicarea financiară a Asociației Betania, plus fonduri provenite din alte activități, respectiv donații și sponsorizări. Mai ales că absolut toate utilajele din cadrul fermei sunt moderne, iar întreaga linie de mulgere este automatizată și spațiul este mai mult decât suficient pentru efectivul de animale actual. În același timp, moara permite reducerea costurilor prin producerea de mixture furajere în regie proprie, ceea ce contribuie în mod clar la echilibrarea cheltuielilor. Practic, aici mintea și sufletul sunt un tot, iar rezultatele se văd în ochii clientului mulțumit.

„La ferma noastră se produce «brânză cu suflet», după cum recomandă produsul clienții noștri, care cunosc misiunea proiectului nostru. Gama noastră de produse conține brânză proaspătă și maturată, precum și o serie de delicatese precum brânză cu nucă, brânză în parafină, brânză condimentată cu usturoi sau cu mărar“, mai adaugă cea care zilnic se preocupă de mersul bun al activităților.

Biotehnici de reproducție

La Găgești se dorește o creștere treptată și, în același timp naturală, a numărului de animale și, implicit, o creștere a producției de lactate. „Este posibil ca pe viitor să diversificăm și produsele, dar încă nu putem preciza cu exactitate care vor fi noile oferte ale Fermei Bettine. Un alt obiectiv este acela de a reuşi să intrăm cu produsele noastre şi în băcăniile din această regiune a ţării, unde se comercializează produse artizanale şi naturale. În ceea ce privește efectivul de capre, ne-am propus să le înregistrăm ca fiind de rasă și să ne înscriem în Asociația Națională a Crescătorilor de Caprine din România – CAPRIROM. Acest fapt va duce în timp la diversificarea surselor de finanțare fiindcă vom putea vinde țapi cu certificate de rasă, care sunt căutați de către crescătorii de capre. Totodată, vom putea beneficia de serviciile oferite de această asociație în ceea ce privește măsurile tehnice privind ameliorarea genetică, folosind biotehnici de reproducţie, în mod deosebit inseminarea artificială. De asemenea, ne dorim foarte mult să creştem calitatea serviciilor oferite către cei 11 beneficiari, prin angajarea a încă unui psihopedagog care să vină în întâmpinarea nevoilor lor.“

Un brand local la Găgești

Teodora Damoc și o mână de oameni care se ocupă de acest proiect au descoperit că în această zonă sunt fermieri care au reuşit să dezvolte produse lactate de o calitate net superioară. În acest sens, aceștia s-au gândit că pot accesa fonduri prin care să poată construi un brand local pentru produsele din comuna Găgeşti şi să se asocieze într-o cooperativă agricolă. Totodată, se dorește consolidarea relaţiei pe care aceștia o au cu Liceul Tehnologic „Ghenuţa Coman“ din Murgeni, județul Vaslui. „În momentul de faţă avem elevi care îşi fac stagiul de practică la ferma noastră şi care în vară vor lua parte la o vizită de studiu în Olanda, la ferma Bettine. Ne propunem ca pe viitor specialiştii de la această fermă să organizeze workshopuri pentru elevii liceului tehnologic, prin care aceştia să afle metodele practicate în zootehnie de către fermierii olandezi.“

Per ansamblu, ferma Bettine este un proiect complex care atinge mai multe laturi ale societăţii și care, cu siguranță, este o rază de speranță a acestor oameni. „Pe de o parte, avem latura socială prin care ne dorim ca beneficiarii noştri să fie integraţi în comunitate şi să spargem aceste bariere pe care societatea le-a ridicat în ceea ce îi priveşte şi, pe de altă parte, avem partea economică prin care trebuie să dezvoltăm un produs calitativ, care să respecte standardele de igienă şi calitate impuse de autorităţi şi, nu în ultimul rând, de cerinţele clientului nostru. Proiectul reprezintă o reală provocare pentru asociația noastră, dar rezultatele înregistrate deja ne dau curaj și speranță că, în viitor, vom reuși să atingem obiectivele propuse“, a încheiat Teodora Damoc, responsabila fermei.

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

  • Publicat în Social

Scrapia și alte forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) la micile rumegătoare

CE ESTE ESTE SCRAPIA?

Scrapia este o boală degenerativă și fatală, care afectează sistemul nervos central al oilor și caprelor. Boala este asociată cu prezența unor proteine anormale, denumite prioni și face parte dintr-un grup de afecțiuni neurologice cunoscute sub denumirea de encefalopatii spongiforme transmisibile.

SURSE DE INFECȚIE:

Boala este produsă de un agent infecțios care pare că se transmite de la oaie la miel și de la capră la ied, precum și la alte oi sau capre. Modul în care se transmite de la o oaie sau capră la o alta oaie sau capră nu este cunoscut pe deplin, dar lichidele fetale, placenta sau alte țesuturi probabil că răspândesc agentul pe pășuni sau în exploatație în timpul fătării. Dupa fătare, mâncarea placentei de către oaie sau capră nu trebuie permisă.

Boala poate să apară și în urma consumului accidental de făinuri proteice de origine animală de către ovine și caprine – suplimentele furajere contaminate, mineralele proteice de origine animală, făină de carne, oase, sânge, organe rezultate în urma prelucrării cadavrelor, produselor și subproduselor de bovine, ovine, caprine infectate.

CUM SE SUSPECTEAZĂ?

Poate fi suspectat cu EST/scarpie orice animal viu sau sacrificat sau mort care prezintă sau a prezentat tulburări nervoase sau de comportament sau o deteriorare progresivă a stării generale asociată cu o degradare a sistemului nervos central și pentru care informațiile adunate pe baza examinării clinice, a răspunsului la tratament, a examinării post-mortem sau a analizelor de laborator ante-mortem sau post-mortem nu permit stabilirea unui diagnostic alternativ.

Există adeseori o schimbare a temperamentului sau comportamentului animalului cu câteva săptămâni înaintea apariției semnelor clinice specifice. În majoritatea cazurilor, animalele vor prezenta o combinație de semne, dar nici un semn nu poate fi privit ca o indicație sigură a prezenței scrapiei. Scrapia poate fi suspectată la orice oaie sau capră care prezintă semne nervoase și modificări în comportament.

Daca nu cunoasteți cauza modificării stării de sănătate a animalului și aveți indoieli, trebuie anunțat imediat medicul veterinar de liberă practică imputernicit, care își desfășoară activitatea în raza dumneavostră pentru continuarea investigațiilor.

Pntru mai multe detalii accesați link-ul de mai jos:

GHID PRACTIC pentru: fermieri si detinatori de animale din speciile ovine si caprine, precum si pentru medici veterinari de libera practica imputerniciti si tehnicieni (pdf)

Sursa: ansvsa.ro

APIA demarează plata în avans pentru fermierii care au solicitat sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine și caprine

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând de joi, 1 noiembrie 2018, demarează plata în avans pentru fermierii care au solicitat sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine și caprine, în Campania 2018.

În conformitate cu prevederile art. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 783/2018 privind stabilirea pentru anul 2018 a cuantumului per hectar al plății unice pe suprafață, al plății redistributive și a intervalelor de suprafață pentru care se acordă aceasta, al plății pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, al plății pentru tinerii fermieri și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine, plafonul aferent schemei de sprijin cuplat în sectorul zootehnic pentru speciile ovine/caprine este de 56.100 mii euro.

Cuantumul pentru plata avansului este de 11.1815 euro/cap la cursul de schimb valutar de 4,6638 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană la data de 28 septembrie 2018.

Sursa: apia.org.ro

VEȘTI BUNE PENTRU FERMIERI! A fost aprobat cuantumul plăților pe suprafață și a plafonului pentru sprijinul cuplat la ovine/caprine

În ședința de Guvern din 4 octombrie 2018 a fost aprobată hotărârea privind stabilirea pentru anul 2018 a cuantumului per hectar al plăţii unice pe suprafaţă, al plăţii redistributive şi a intervalelor de suprafaţă pentru care se acordă aceasta, al plăţii pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, al plăţii pentru tinerii fermieri și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine.

Prin adoptarea prezentei HG, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) va putea acorda începând cu 16 octombrie 2018 plăţi în avans în cadrul schemelor de plăţi directe din sectorul vegetal și zootehnic într-un procent conform reglementărilor comunitare în vigoare la data efectuării plăţilor în avans.  

Precizăm că plățile prevăzute în actul normativ se acordă potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru anii 2018 şi 2019.

Prin acest act normativ au fost aprobate cuantumurile pentru plățile directe în sectorul vegetal, respectiv schema de plată unică pe suprafaţă (102,5 euro/ha), plata redistributivă pentru intervalele între 1 ha și 5 ha, inclusiv (5 euro/ha) și peste 5 ha şi până la 30 ha, inclusiv (50,3 euro/ha), plata pentru înverzire (58,2 euro/ha) și plata pentru tinerii fermieri (25,8 euro/ha). Aceste cuantumuri se pot majora sau diminua pentru încadrarea în plafonul financiar alocat, pe baza suprafețelor determinate.

Pentru speciile ovine/caprine, plățile directe pentru schema de sprijin cuplat au un plafon alocat de 56.100.000 euro.

Cuantumurile pentru plățile directe se calculează de către APIA prin raportarea plafoanelor la suprafețele determinate și la efectivul de animale eligibile.

Începând cu data de 1 decembrie 2018, APIA va efectua plățile corespunzătoare diferenței între plafonul financiar al fiecărei scheme prevăzute în prezentul act normativ și cuantumul calculat și acordat în avans în condițiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate.

Plățile se fac în lei, utilizând cel mai recent curs de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană anterior datei de 1 octombrie 2018 și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C (4,6638 lei).

Aplicarea prevederilor prezentului act normativ va permite beneficiarilor plăților să-și elaboreze propriul plan de afaceri și programul de dezvoltare pe termen scurt, în condițiile cunoașterii nivelului sumelor pe care urmează să le primească.

Acordarea de plăţi în avans începând cu data de 16 octombrie 2018 va asigura fermierilor capitalul financiar necesar pentru derularea la timp și în cele mai bune condiții a activităţilor specifice agriculturii.

Măsuri de prevenire a apariției pestei micilor rumegătoare

Primul focar de Pestă a Micilor Rumegatoare din Uniunea Europeană a fost confirmat în Bulgaria în data de 23 iunie a acestui an, urmat de confirmarea altor noi focare în 28 iunie și 9 iulie. Din data de 9 iulie și până la data prezentei nu a mai fost confirmat un alt focar de boală în Bulgaria.

Pesta micilor rumegătoare este o boală virală gravă, care nu afectează omul, dar afectează rumegătoarele mici, respectiv ovinele și caprinele. Boala se transmite în principal prin contact direct. Mortalitatea în cazul animalelelor infectate poate ajunge la 70%. În România nu evoluează această boală, având statut de țară liberă de pesta micilor rumegătoare.

Pentru a păstra acest statut, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ANSVSA a întreprins acțiuni de prevenire a introducerii virusului acesti boli în România:

A transmis în teritoriu note de serviciu, care s-au concretizat prin organizarea de întâlniri cu părțile implicate și interesate, întâlniri care au vizat:

-  informarea medicilor veterinari cu atribuții specifice, a operatorilor economici și a tuturor persoanelor implicate în activitatea de comerț cu rumegătoare din Bulgaria sau cu rumegătoare care tranzitează Bulgaria;

 - intensificarea acţiunilor de supraveghere pasivă, în special în judeţele din sudul ţării;

 - instruirea medicilor veterinari cu privire la recunoașterea semnelor clinice de boală în conformitate cu specificațiile Organizației Mondiale de Sănătate Animală (OIE);

 - întărirea controalelor în punctele de trecere la frontieră în ceea ce privește transporturile  de rumegătoare din Bulgaria și Turcia, având în vedere că  ultimele animalele la care s-a confirmat boala nu prezentau semne clinice, confirmarea făcându-se în baza investigațiilor de laborator.

De asemenea, specialiștii din cadrul Autorității de la nivel central s-au întâlnit cu cei din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală pentru a analiza situația epidemiologică din Bulgaria și pentru a stabili măsurile adecvate pentru  supravegherea și diagnosticarea acestei boli.

În data de 21 august este convocată o instruire prin videoconferință cu reprezentanții tuturor DSVSA județene pe acest subiect, urmând ca, în scurt timp să fie organizat un excercițiu de simulare pentru pesta micilor rumegătoare.

Comisia Europeană a adoptat în 04.07.2018, Decizia (EU) 2018/954 de stabilire a anumitor măsuri de protecție pentru prevenirea răspândirii pestei micilor rumegătoare în Bulgaria.

ESTE INTERZISĂ EXPEDIEREA/ACHIZIȚIONAREA din BULGARIA din comunele enumerate mai jos, de rumegătoare mici și material seminal, ovule și embrioni de la rumegătoare mici și introducerea acestora pe teritoriul României:

  • Comunele Bolyarovo și Elhovo din regiunea YAMBOL.
  • Comunele Sredets, Sozopol, Primorsko, Malko Tarnovo și Tsarevo din regiunea BURGAS.

ANSVSA precizează că ambele regiuni se află în apropierea graniței Bulgariei cu Turcia.

Pe această cale, ANSVSA solicită operatorilor economici din România implicați în activitatea de comerț cu rumegătoare să acorde maximă atenție instrucțiunilor transmise de ANSVSA prin intermediul DSVSA județene, pentru a își proteja efectivele  de rumegătoare mici de această boală.

Orice suspiciune de boală trebuie notificată în cel mai scurt timp DSVSA județene.

*Detalii privind pesta micilor rumegătoare se pot regăsi accesând link:

http://www.ansvsa.ro/sanatate-bunastare-si-nutritie-animala/sanatatea-animalelor/boli-ovine/

Despre proiectele IBNA: Proiectul „CAPRIPLUS“

„Realizarea de lapte materie primă și produse lactate de capră îmbogățite în acizi grași polinesaturați, folosind ingrediente locale“ (2016-2018)

Acest proiect este de tip PTE (transfer la agentul economic); conform condițiilor de finanțare, aceste proiecte sunt derulate de către un operator economic (care coordonează proiectul) împreună cu un institut de cercetare, care valorifică (prin transferul de soluții tehnice către mediul economic) rezultate ale unor cercetări anterioare. În cazul proiectului CAPRIPLUS, finanțat de către UEFISCDI, prin contractul 26PTE/2016, consorțiul este format din SC Conțești – Agricultură – Industrie – Comerț SRL din Conțești, județul Dâmbovița (http://agrivalahia.ro), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești (www.ibna.ro) și USAMV București, Facultatea de Zootehnie (http://www.zootehnie.ro/).

Înscris pe coordonatele politicii IBNA Balotești de a veni permanent în sprijinul fermierilor cu soluții la noile tendințe și provocări ale sectorului creșterii animalelor, proiectul CAPRIPLUS a fost generat de cercetări anterioare ale institutului, realizate prin proiecte naționale și internaționale (PUFA-RUM, FP7 SOLID, PN-II COFSOLID), pe care institutul le-a inițiat ca răspuns la solicitările de soluții tehnice îndreptate spre îmbunătățirea calității produselor animale, în acest caz – laptele de capră.

În multe părți ale lumii, inclusiv în România, unde sectorul creșterii caprinelor a fost relansat, laptele de capră și subprodusele derivate din acesta joacă un rol important pe plan economic și social. Proiectul CAPRIPLUS are ca punct de plecare conceptul potrivit căruia calitatea grăsimii din lapte, respectiv conținutul în acizi grași polinesaturați, în special CLA și raportul omega 6: omega 3, poate fi influențată prin furajare. În acest sens, proiectul vizează obținerea de lapte materie primă și produse lactate din lapte de capră cu valoare adăugată, respectiv realizarea de produse lactate premium, ce se încadrează într-un segment de piață care este încă în creștere. Etichetarea „îmbogățit natural în acizi grași polinesaturați“/„în CLA“ sau „în omega 3“ aduce evidente avantaje comerciale pe o piață a produselor lactate din ce în ce mai saturată.

Pe lângă identificarea și testarea unei soluții tehnice (strategie de furajare) fezabile, problemele pe care proiectul își propune să le rezolve sunt multiple: costul de producție al produselor premium este mai ridicat (trebuind să fie identificat pragul de rentabilitate – inputuri versus rezultate); strategiile de furajare trebuie să fie aplicabile pe termen lung; produsele premium trebuie furnizate în ritm constant (pentru a putea dezvolta o strategie de produs); o proporție mai ridicată de grăsimi nesaturate poate induce scăderea timpului de raft (oxidare mai rapidă, ce trebuie contracarată); este obligatoriu ca furajarea specială să nu antreneze modificări organoleptice nefavorabile sau să afecteze caracteristici tehnice relevante pentru procesarea laptelui (randament etc.).

Pe lângă adaptarea rasei Murciano-Granadina din Spania la condițiile din țara noastră, acțiune inițiată acum 3 ani, beneficiarul proiectului, Contești Agricultura Industrie Comerț (AGRIVALAHIA), vizează și lansarea de noi produse lactate, precum și consolidarea capacității de inovare în domeniul său de activitate (agricultură/zootehnie). Obiectivele derulării proiectului sunt atât diversificarea producției, obținerea de valoare adăugată, cât și creșterea eficienței economice prin inovare etc.

În ceea ce privește obiectivele IBNA, tehnologiile de manipulare a profilului de acizi grași din lapte și implicit din produsele lactate, vor fi validate nu doar la nivel de laborator (etapă realizată deja de către IBNA Balotești), ci și în mediul industrial, mai precis în ferma zootehnică a firmei Contești Agricultura Industrie Comerț, în condiții de practică zootehnică.

Pentru informații tehnico-științifice puteți contacta pe dr. Cătălin Dragomir (IBNA, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.); pentru informații asupra proiectului puteți contacta pe ing. Constantina Cozmaciuc (CAIC, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.). De asemenea, puteți vizita pagina web a proiectului: http://agrivalahia.ro/?page_id=95

Mihaela Hăbeanu, Cătălin Dragomir, Smaranda Toma

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA)

Stână de capre cu un efectiv de 300 capete, după 5 ani de trudă

Petrilă Dorel are 46 ani și este din satul Toporăști, comuna Pungești, județul Vaslui. De profesie este tehnician veterinar și inginer agronom, iar în prezent predă la un liceu tehnologic din localitate. Acesta, prin asociere cu mai mulți fermieri (în urmă cu 5 ani au început cu 1-2 capre de fiecare asociat în parte), a ajuns în acest moment la un efectiv de 300 de capre metiș. La ora actuală, acesta face ameliorare cu țapi din rasa Sannen, o rasă mixtă cu infuzie de sânge nobil.

Din necesitate pentru… caprine

– Cum v-a venit ideea să vă faceți o stână de capre?

– Din necesitate la acea vreme, am cumpărat două capre să am lapte pentru copii. Am început să le îndrăgesc și eu, veterinar fiind; pe lângă faptul că sunt și inginer agronom, am știut beneficiile aduse de capre și am început să mă dezvolt în acest domeniu, atât de solicitant și frumos în același timp.

– De unde pasiunea aceasta pentru zootehnie, de ați mers atât de departe?

– Copil de țăran, născut și crescut la țară, cu animale-n curte și mai apoi studiind pentru a deveni veterinar, am început inevitabil să-mi placă acest domeniu, respectiv acest stil de viață... știu că tata a reușit să ne țină la școală, pe mine și pe frații mei, cu ajutorul animalelor. Am bine întipărite în minte, cum ne povestea tata, tot felul de întâmplări de când era el copil și mergea bunicul lui la „jidan“ să împrumute bani, iar prima întrebare a jidanului era: „ Ai bălegar în curte?“. Dacă zicea „da“, primea bani împrumut, dacă răspunsul era „nu“, nu dădea jidanul bani, că zicea că „n-ai să-i dai înapoi“. Deci, animalele au fost dintotdeauna o garanție, o bază materială. De altfel, erai om gospodar dacă aveai animale. Vorba străbunilor – „cu animale scoți sărăcia din ogradă“ este valabilă și-n ziua de azi.

„Propriul meu stăpân“

ferma de capre 2

– Care este povestea dvs.? Cât de greu v-a fost să evoluați?

– Nu pot spune că mi-a fost greu, deoarece am făcut ceea ce mi-a plăcut. Am ales să fac ceva în țară decât să aleg „calea pribegiei“, adică să merg în străinătate să muncesc pentru alții. Mi-am zis că mai bine muncesc pentru mine, fiindu-mi „propriul meu stăpân“. Totodată, am ales să dorm liniștit în patul meu, lângă nevastă și copii.

– Ce efective de capre și ce planuri de viitor aveți?

– Superstiție ca-n orice domeniu, numărul niciodată nu se spune, dar vă zic că sunt în jur de 300 de capre. Anul acesta am de gând să mă extind deoarece nu m-am gândit să mă plafonez la un număr anume, mai ales că am luat o anumită porțiune de teren în arendă. Anul trecut am înființat 12 ha cu lucernă, iar anul acesta doresc să însămânțez 15 ha cu ovăz pentru cosit și balotat. Totodată, mai însămânțez și 7-8 ha cu porumb. În ultima perioadă am achiziționat o moară, iar pe viitor doresc să achiziționez un tanc de răcire a laptelui de 1.000 l și 4 aparate de muls, pentru a-mi ușura munca.

– Procesare faceți? În ce constă modul de pre­gătire a laptelui de capră în ferma dvs.?

– Nu fac procesare… deocamdată! Dacă o să găsesc înțelegere și la ceilalți fermieri o să ne gândim pentru viitor să deschidem o linie de procesare tot cu fonduri europene, să vedem cum o să facem să închidem „cercul“ de producție, procesare și desfacere.

– Dar modul de distribuire a acestuia?

– Am avut contract cu un procesator care venea la două zile și prelua laptele, care era ținut într-un tanc de răcire închiriat, dar „a căzut business-ul“. Anul acesta o să fac eforturi să-mi achiziționez un tanc propriu.

– Cu câte persoane v-ați asociat și cum vă descurcați în acest moment?

– Suntem 4 persoane în sat care am pus laptele în comun și am livrat la același procesator. De asemenea, încurajăm cât putem mai mulți fermieri pentru a ne asocia, fiind conștienți de faptul că avem numai de câștigat.

Gestația și fătarea caprelor – priorități

– În sezonul rece au loc gestația și fătarea caprelor. Cum vă ocupați de acestea?

– Fiind o afacere de familie, atât eu, copiii, cât și nevasta am ajuns să fim toți specializați. Astfel, suntem mereu între ele, aproape că le știm pe fiecare-n parte.

– Ce alimentație folosiți în această perioadă rece?

– Am avut în jur de 5.000 de baloți lucernă, 10 tone porumb boabe, 1.000 baloți fân de coastă de bună calitate. Celor care fată le separ și le dau și câte 1 kg de boabe porumb/zi, 30 baloți de lucernă a câte 30 kg balotul și 10 baloți de fân.

– Cum vedeți problemele care există privind modul de procesare și de valorificare a laptelui de capră?

– Problema este că există procesatori puțini pe piața din zona Moldovei, dar și prețuri mici pe litru de lapte, respectiv de 1,65 lei. Consider că și noi, fermierii, suntem vinovați că nu ne asociem deoarece altfel am negocia prețul pe o cantitate mare de lapte. De altfel, munca cea mai grea este cea cu omul deoarece este greu în a-l convinge că împreună, uniți, vom fi mult mai productivi și eficienți.

– Ce soluții sugerați?

– Interesantă întrebare, cui să-i sugerez soluții? Intervine cineva să influențeze prețul? Nimeni… Eu vând cu 1,65 lei/litru, ca să se înțeleagă…, iar în supermarket este 7 lei/litrul, trageți dvs. concluziile! Cum spuneam, asocierea și investirea în procesare sunt soluții eficiente!

Beatrice Alexandra Modiga

Evaluarea noninvazivă a calității carcaselor la ovine și caprine prin metoda ecografică

Carnea de ovine și de caprine este cu precădere consumată de țările asiatice și câteva țări europene cu tradiție în creșterea acestora ca Spania, Franța, Anglia, Cehia, Grecia, Italia, dar și România. În țara noastră, de exemplu, capra este popular cunoscută ca vaca săracului, fiind ușor de întreținut în sistem tradițional de micii fermieri datorită puterii mari de adaptabilitate în condiții rustice, pe pășunile și izlazurile marginale, cu o bună rezistență la îmbolnăviri în clima secetoasă. Ovinele sunt crescute de două milenii pe aceste meleaguri, iar transhumanța încă se mai practică în zona Sibiului, Branului, Brașovului.

evaluare evaziva animale

Evaluarea calității cărnii la ovine și caprine în vederea atingerii atributelor genetice importante pentru selecție și reproducție se poate efectua prin utilizarea unei tehnologii noi, moderne, noninvazive, metoda cu ultrasunete sau ecografică. Această metodă este eficientă, rapidă și în conformitate cu noile reglementări europene care încurajează reducerea numărului de animale sacrificate în scop experimental, constituind o alternativă pentru clasificarea și aprecierea calității carcaselor la caprine și ovine. Metoda ecografia a fost utilizată pentru prima oară în România la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești, unde s-a efectuat un studiu comparativ între metoda clasică prin sacrificare și cea ecografică, măsurătorile fiind efectuate cu un ecograf Echo Blaster 64 echipat cu sonda LV 7.5 65/64, TELEMED ultrasound medical systems. În urma studiului s-au obținut corelații mari între măsurătorile pe carcasă și cele ecografice: cantitatea de carne din jigou a fost foarte strâns corelată cu suprafața ochiului de mușchi Longissimus Dorsi (0.90), cu profunzimea mușchiului LD (0.76) și perimetrul mușchiului LD (0.85). Imaginile au fost înregistrate și analizate cu un software Echo Wave II 1.32. Animalele pot fi analizate in vivo, fără a fi necesară sacrificarea lor în vederea obținerii de informații referitoare la cantitatea și calitatea producției de carne. Indivizii analizați sunt contenționați în poziție corectă, astfel încât coloana vertebrală să fie dreaptă. Măsurătoarea se efectuează în zona lombară, la nivelul mușchiului Longissimus Dorsi (LD), între a 3-a și a 4-a vertebră lombară și în dreptul celei de a 12-a coaste, situate perpendicular pe coloana vertebrală la 5 cm distanță de aceasta. Între cele două puncte de măsurare se află o pondere importantă a mușchiului LD, care ne oferă informații prețioase și exacte cu privire la cantitatea și calitatea cărnii în carcasă. Parametrii ecografici vizați sunt grosimea stratului de grăsime subcutanată, profunzimea mușchiului LD, suprafața ochiului de mușchi LD și perimetrul mușchiului LD. Aceste măsurători sunt înregistrate în timp real prin imaginea ecografică și de aceea putem spune că este o metodă rapidă și eficace de obținere a parametrilor ecografici. Se pot efectua de timpuriu în viața animalului, începând de la o vârstă fragedă după înțărcare. Astfel, putem lua rapid decizia de a selecționa sau nu indivizii analizați fără a mai aștepta o perioadă mai lungă de testare, care este costisitoare și presupune și sacrificarea animalelor. Metoda ecografică ne permite astfel selecția indivizilor valoroși, utilizarea lor la reproducție, transmițând calitățile superioare la descendenți.

Cristina LAZAR

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 36

Saanen sau „Holsteinul caprelor“, rasa care poate asigura profit fermei

Creșterea caprelor pentru lapte poate reprezenta una dintre cele mai profitabile investiții în zootehnie, mai ales dacă ne gândim la faptul că cerințele pentru produsele lactate sunt destul de mari, iar prețurile pe măsură. Însă, pentru ca investiția să renteze, atenția principală trebuie acordată alegerii rasei. În ultimii ani, mai mulți fermieri din țară s-au orientat către rase care le-au asigurat profituri considerabile colegilor europeni. O astfel de rasă este Saanen, iar unul dintre fermierii care a mizat pe productivitatea ei este Vasile Lungu din județul Iași.

Caracteristicile rasei

Originară din Elveția, Saanen este una dintre cele mai apreciate rase, producția și calitatea laptelui fiind motivele pentru care mai este cunoscută și ca Holsteinul caprelor. Media de lapte/zi este în jur de 5 litri, iar pe durata lactației de 9 luni producția variază între 600 și 1.000 de litri, la nivel european înregistrându-se chiar și recorduri de peste 1.200 de litri.

Dacă atunci când este vorba despre producțiile de lapte caprele Saanen se diferențiază clar față de alte rase, atunci când vine vorba despre caracteristicile fizice diferențele nu sunt atât de evidente. Au părul scurt și mătăsos, în nuanțe de crem sau alb, capul este adesea fără coarne, gâtul lung și corpul alungit. Ugerul, cu mameloanele bine dezvoltate, este sub formă de pară și direcționat un pic înainte. Greutatea unei femele este cuprinsă între 50-65 kg, în timp ce masculul poate cântări chiar și 80 kg. De ase­menea, caprele Saanen rentează și din punctul de vedere al fertilității deoarece au capacitatea de înmulțire ridicată, de la 100 de capre putând rezulta anual între 180-250 de iezi.

Rasă de bază la Astra Trifești

Activitatea vastă din domeniul agricol a domnului Vasile Lungu a făcut ca în sectorul zootehnic să crească mai multe specii de animale. Dacă la bovine, porcine sau ovine a mizat pe încrucișări pentru obținerea metișilor de carne, la capre a mizat întocmai pe rasa Saanen. În prezent deține aproximativ 450 de capre, dintre care 350 adulte și 100 tineret. Pentru că fermierul lucrează și o importantă suprafaţă de teren agricol, furajarea o poate asigura fără costuri prea mari. În ceea ce privește îngrijirea caprelor, acesta ne-a declarat că nu necesită atenție specială, de aceea a decis să și mărească treptat efectivul. Inițial caprele erau mulse manual, însă pentru că producția de lapte a crescut, domnul Lungu a achiziționat o stație de muls mecanică specială pentru capre. Adesea, producțiile/lună depășesc 10.000 de litri, laptele fiind pregătit în mod tradițional, cu cheag natural, urdă și caș. La fel ca și celelalte produse animaliere rezultate din propria fermă, și acestea ajung la cantina unde le este servită masa angajaților grupului de firme Domeniile Lungu.

Exact cum ne-a obișnuit, domnul Lungu nu se oprește cu investițiile, și pentru că rasa Saanen i-a confirmat așteptările, următorul pas este acela de a amenaja un atelier de prelucrare a laptelui pentru ca tot mai mulți ieșeni să poată consuma preparate din cel mai apreciat lapte de capră.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2016 – pag. 34

Furajarea inteligentă a caprelor a dublat producția de lapte

Ferma de capre din Nucet, județul Dâmbovița, aparține Simonei Prodan și a fost construită plecând de la un hobby, dar s-a dovedit o afacere de succes, mai ales după ce au implementat un sistem nou de nutriție, încă în dezvoltare, Nutricap (realizat de dr. ing. Ilie Voicu și dr. ing. Ioan Surdu), care a dublat producția de lapte obținută în fermă.

Creșterea caprelor – un business pentru cei care iubesc caprele

Ferma e relativ nouă, fiind înființată în luna martie 2014 din fonduri proprii. Soțul fermierei este director în domeniul energiei. Mai precis, CEO la Vienna Energy, firmă care a cumpărat peste 30 de microhidrocentrale construite pe râurile României. Au adus atunci 40 capre Saanen, rasa cea mai produc­tivă când vine vorba de producția de lapte. Dar, din păcate, la început producția lor era destul de mo­destă. Rar depășea 2 l/zi de cap de capră. Din vorbă în vorbă au aflat că nutriția e principala carență în producția limitată. Dacă la început a fost un hobby pentru familia Prodan rezultatele, chiar și în primul an când producția nu a fost ok, i-au îndemnat să privească altfel spre viitor. Au investit și într-o mică lăptărie. Îl au alături de ei pe Iustin Ivlev, un specialist în marketing și mana­gementul proceselor, și își propun să dezvolte firesc acest hobby spre a deveni un sector important al activității lor. Au deja clienții lor fideli, iar Ivlev a devenit fan lapte de capră. Conform spuselor acestuia, familia Prodan a investit peste 200.000 euro în fermă până acum. O parte din bani, aproape de jumătate, au venit din producția comercializată.

Imediat după furajare, adăpostul este una dintre cheile succesului

„Nu le punem muzică de Bach, dar le asigurăm o anume senzație de libertate“, spune Iustiv Ivlev. Caprele au acces continuu la un padoc curat și larg. Furajarea este asigurată prin rații special alese în funcție de perioada în care se află femelele. Prefătare, repaus mamar, pregătire pentru montă etc. Prin furajarea specială s-a reușit monta la întreg efectivul în numai 3 săptămâni. Deși reproducția caprelor în orice sezon este succesul exploatațiilor intensive, biotehnologiile de reproducție aplicate la caprine fac posibile multe alte scheme în fermele comerciale. Am aflat despre fotoperiodicitate, despre efectul mascul, dar și despre evitarea folosirii hormonilor și bureții intravaginali care pot induce călduri și în extrasezon. Dar familia Prodan își dorește să păstreze ferma în sistem cât mai aproape de bio. Toate tere­nurile pe care cultivă furajele pentru fermă sunt certificate eco. Ei sunt primii clienți ai fermei. Asta înseamnă să ai încredere în ceea ce produci și pui pe piață. De fapt, vorba lui Iustin Ivlev, specialistul în marketing care mi-a vorbit despre fermă, „clientul cumpără satisfacție și încredere, niciodată doar satisfacție.“ Dotarea tehnică nu presupune investiții prea mari. Exceptând lăptăria și instalația de muls, celelalte utilaje (tractor, presă de balotat, cositoare etc.) au fost luate la second-hand. În schimb, nutriția este foarte importantă. Mai ales rețetele de furajare.

Programul de nutriție dezvoltat de cercetătorii Ilie Voicu (director de proiect, coordonator – INCDBNA Balotești) și Ioan Surdu (responsabil proiect partener 1 – SIAT SA București) a reușit să schimbe în foarte bine producția de lapte atât cantitativ cât și calitativ. Sporul de producție a fost mai mult decât dublu în circa 2 luni de implementare a noii scheme de furajare, „ceea ce este extraordinar“…, susține Iustin Ivlev.

Cine dorește să încerce acest program de nutriție se poate adresa INCDBNA Balotești.

Doar caprele se înmulțesc continuu în sectorul zootehnic

Poate unde capra este „un model de eficiență“, producând lapte cu un consum de hrană relativ redus, datele oficiale stabilind că o capră poate produce lapte de până la 20 de ori greutatea sa fizică. Iar „vaca săracului“, cum mai este alintată capra, se poate exploata eficient atât în sistem intensiv cât și extensiv. Un alt aspect al creșterii acestui sector zootehnic este și dezvoltarea de la an la an a consumului de lapte de capră. Însă mai este mult până când românii își vor schimba obiceiurile alimentare. Din punct de vedere morfologic laptele de capră este cel mai apropiat laptelui de mamă, având însușiri bionutritive net superioare celorlaltor categorii de lapte de consum. Chiar „este considerat un medicament preventiv, curativ și ieftin“, conform Buletinului Caprin cu numărul 18 editat de Caprirom.

Numărul caprinelor a fost singura cifră din zootehnie care nu a cunoscut decât palierul pozitiv după Revoluție. Dacă în 2.000 erau declarate 538.000 de capete, iată că în 2013 s-au numărat peste 1,4 mil. capete. Tendința este însă în continuare crescătoare, subliniază președintele Caprirom, „între 2013 și 2014 numărul femelelor reproducătoare crescând cu 200.000 de capete (de la 1,2 mil. la 1,4 mil.). Trendul s-a păstrat în continuare, deși în noile reglementări din PNDR capra nici măcar nu mai apare denumită distinct, iar pentru construirea proiectelor este nevoie să se facă echivalentul cu oaia noastră cea de toate zilele. Acum trebuie să amintim că și oaia se simte un pic mai bine, dar asta e deja altă vorbă.

Creșterea caprelor în libertate era frecventă acum 25 de ani. Dar creșterea intensivă e ceva destul de nou. Din cele auzite se pare că este o activitate care se impune mai lesne pentru ferma mică și medie. Adică pentru ferma de familie. Laptele se caută, iar brânzeturile merg foarte bine le export. Dar, în lipsa asocierii, va fi greu să se pătrundă pe această piață. Urez succes celor care vor să încerce.

Tudor CALOTESCU

Abonează-te la acest feed RSS