În curând, carnea de vacă din Argentina ar putea fi concurată de cea din Carpaţi sau cel puţin aşa visează doi investitori elveţieni care deţin la Marpod şi Nocrich, judeţul Sibiu, 2.100 de vaci Angus. În cinci ani vor să ajungă la 10.000 capete, inclusiv prin intermediul unor parteneriate cu fermierii locali, România având astfel şansa să devină un jucător important pe piaţa europeană.

Doi investitori elveţieni – Samuel Widmer (stânga foto), specialist în prelucrarea cărnii, şi Sefan Jung (dreapta foto), specialist în creşterea bovinelor din rasa Angus, au pus bazele unei afaceri de succes în sectorul zootehnic în România, prin înfiinţarea fermelor Karpaten Meat. În doar cinci ani, cei doi au ajuns la un efectiv de 2.100 de vaci de carne la fermele din Marpod şi Nocrich (judeţul Sibiu) şi au trezit tot mai mult interesul fermierilor români pentru această rasă la noi. Dovadă a acestui fapt este şi înfiinţarea Asociaţiei Aberdeen Angus Romania, al cărei act constitutiv a fost semnat recent în cadrul evenimentului desfăşurat la Marpod sub deviza „Karpaten Meat – from grass to beef – Angus breeding system for Romania.“ La manifestare au fost prezenţi circa 200 de fermieri interesaţi să devină parteneri Karpaten Meat şi să dezvolte o afacere de creştere a bovinelor Angus.

Povestea Karpaten Meat în România

Cei doi administratori ai companiei Karpaten Meat (firmă care face parte din grupul Agroinvest Plus, care are în România circa 7.700 ha de teren agricol) au o experienţă vastă în domeniul agriculturii, în special în producţia şi comercializarea cărnii de vită. Au venit în România pentru că au intuit potenţialul de creştere de la noi – avem circa 5 milioane de hectare de păşuni – şi au decis să investească aici. În 2008 au cumpărat cu circa 100.000 de euro activele unui fost IAS şi s-au pus pe treabă. Au început cu 120 de bovine Angus aduse din Germania, iar în timp au ajuns la un stoc total de 2.100 de animale. Pe lângă fermele proprii, elveţienii au cumpărat şi circa 2.500 ha de teren agricol, Karpaten Meat dezvoltând şi programe parteneriat. Este vorba de Programul Angus – Creştere în rasă pură, dar şi de Programul de încrucişări Angus X Bălţată Românească.

„Dacă până acum cunoscătorii în materie de carne de vită premium vorbeau doar despre bovinele de carne argentiniene crescute în regiunea Pampas, scopul companiei Karpaten Meat este acela de a face cunoscută zona Carpaţilor ca fiind producătoare de carne de vită de calitate. În acest sens, compania îşi propune ca, până în anul 2018, să producă cel puţin 10.000 carcase de vită de calitate superioară“, spune Samuel Widmer.

Sistemul extensiv pe păşune, o noutate pentru ţara noastră

Samuel Widmer susţine că în România implementarea sistemelor de creştere a raselor de carne este posibilă în toate zonele ţării, inclusiv cele montane. În momentul de faţă, rasa de carne nu este foarte răspândită la noi, efectivul de animale fiind de circa 29.000 exemplare, adică nu mai mult de 2,3% din numărul total de exemplare. Creşterea bovinelor de carne în sistem mamă vacă alăptantă, sistem extensiv pe păşune, este un domeniu nou pentru România, dar şi o afacere la îndemâna fermierilor locali.

„Potenţialul există, totul este să se mobilizeze fermierii în această direcţie şi, cu un pic de susţinere atât din partea statului român, cât şi din partea fermierilor cu experienţă în domeniu, în câţiva ani putem popula păşunile din România cu bovine de carne. Ne-am îndreptat către rasa Angus şi recomandăm această rasă de carne în primul rând pentru costurile scăzute de creştere şi producţie, dar şi datorită faptului că este o rasă prolifică care produce un viţel pe an, având prima fătare la vârsta de doi ani, spre deosebire de alte rase de carne, care încep să producă viţei doar de la trei ani. Astfel se obţine un număr mai mare de viţei într-un timp mai scurt, crescând veniturile substanţial“, afirmă Widmer.

El vorbeşte chiar de posibilitatea obţinerii unui profit de 12.000 de euro în cinci ani. Calculul este simplu: dacă se porneşte de la 8 vaci din rasa Angus, în cinci ani rezultă 66 de viţei – primul viţel la 2 ani, în timp ce la alte rase este la trei ani –, spre deosebire de 36 viţei la alte rase. Iar dacă se vând 50% din viţei, profitul este de circa 12.000 de euro. Şi aceasta în condiţiile în care vaca este crescută afară pe păşune, iar viţelul este alăptat până la 7-8 luni, după care este înţărcat şi vândut. În ceea ce priveşte faza de îngrăşare finală, aceasta trebuie să fie de scurtă durată (fără soia şi premixuri), până ajung vacile la 350-400 kg (carcasă), cu grăsime ¾, susţine Widmer.

Programul de încrucişări Angus X Bălţată Românească

Anul trecut, Karpaten Meat a demarat un nou program de parteneriat ce se referă la conversia fermelor de Bălţată Românească în ferme de creştere de viţei încrucişaţi prin montă cu taur de reproducţie Angus sau prin însămânţarea efectivului de Bălţată Românească cu material seminal Angus. Programul reprezintă o opţiune bună pentru fermele care vor să renunţe la producţia de lapte sau vor să folosească vacile reformă pentru producţia de carne.

Karpaten Meat oferă informaţii despre înfiinţarea fermelor de creştere Angus, dar şi tauri de reproducţie din rasa Angus spre vânzare sau material seminal provenit de la tauri cu genetică de top. Prin contract, firma răscumpără viţeii rezultaţi din reproducţie în momentul înţărcării acestora, cu o vârstă de minimum 6 luni şi cu un minimum de 200 kg. Programul se încadrează într-un nou model de business, şi anume creşterea în sistem de vaci alăptante, o tehnologie simplă şi cu costuri mult mai scăzute decât în cazul creşterii vacilor de lapte, bovinele rămânând pe păşune pe tot timpul anului, furajându-se doar cu lapte şi cu iarba de pe păşune. Această formă de parteneriat presu­pune şi asigurarea unei pieţe de desfacere constante şi profitabile şi se înscrie împreună cu programele de parteneriat la dezvoltarea producţiei de carne de vită premium în România, după cum susţine Samuel Widmer. Producţia de carne va avea ca destinaţie în principal piaţa europeană, unde de altfel este livrată aproape în totalitate şi în prezent, urmând să fie acoperită însă şi piaţa internă, în funcţie de solicitări.

Cerere mare de carne

Deficitul de carne de vită în Europa în ultimii ani a fost de 200.000 de tone pe an. Germania este al doilea producător de produse din carne în Europa, dar sectorul bovin a trecut printr-o scădere masivă în perioada 1997-2008, ajungând de la aproximativ 3,54 milioane de bovine la un efectiv de circa 1,3 milioane capete. Aceste efective de bovine sunt grupate în 180.000 de ferme, din care mai mult de 60% au mai mult de 100 de capete. Conform statisticilor, în România densitatea bovinelor este de 15 capete pe 100 ha, în timp ce în Irlanda, de exemplu, sunt 137 de capete pe 100 ha.

Avantaje rasa Angus

- Robustă şi adaptabilă la temperaturi între -40°C şi +40°C.

- Precoce: vârsta la prima montă 14-15 luni (min. 350kg).

- Vârsta la prima fătare: 24-27 luni.

- Fătări uşoare.

- Prolifică: 1 viţel/an, o durată a gestaţiei de 9 luni.

- Înţărcarea viţeilor după vârsta de 8-10 luni.

- Spor mediu zilnic ridicat de 1.000-1.300 g prin îngrăşare extensivă.

- Greutate: tauri: 800-1.000 kg, vaci: 550-700 kg.

- Randament ridicat la sacrificare.

- Longevive şi uşor de îngrijit.

- Culoarea părului: roşu sau negru.

- Ecornare.

Ioana GUŢE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2013

Probabilitatea de a obţine câte un viţel pe an de la fiecare vacă depinde în cea mai mare măsură de eficienţa însămânţărilor efectuate în primele 80 de zile după fătare, care, la rândul lor, sunt influenţate de modul cum a decurs fătarea şi de viteza de recuperare a animalului în vederea unei noi gestaţii. De aceea, în ultimele trei luni de gestaţie este necesară adoptarea unui regim de furajare diferenţiat, din care să se elimine borhoturile, şi realizarea unei hrăniri stimulative bazate pe substanţe proteice, săruri minerale şi vitamine liposolubile. Este necesară, de asemenea, o evidenţă corectă a vacilor aflate în luna a 8-a de gestaţie pentru acordarea unui repaus mamar (perioadă de înţărcare) de cel puţin 45-60 de zile.

După fătare, în organismul matern se produc însemnate modificări generale şi locale în ceea ce priveşte uterul, care involuează sub aspect macroscopic şi regenerează sub aspect microscopic. În mod normal, la vacă uterul îşi reduce volumul la jumătate după 4 zile de la fătare, cu 2/3 la 8 zile şi revine la dimensiunile normale pentru starea de negestaţie la două săptămâni. Regenerarea histomorfologică completă a glandelor uterine are loc la vacă numai la o lună şi jumătate de la fătare, mai precis la 42-50 de zile.

În mod normal, vacile nu-şi redobândesc capacitatea maximă de concepţie decât după aproximativ 7 săptămâni de la fătare, cu condiţia ca fătarea şi involuţia puerperală să se fi desfăşurat normal. De aceea, rezultate satisfăcătoare de fecunditate nu pot fi obţinute decât după acest interval de timp. Deşi majoritatea vacilor intră în călduri la 30-35 de zile după fătare, prima însămânţare nu trebuie făcută sub limita de 6 săptămâni. De aceea trebuie combătute concepţia şi practica conform cărora darea la montă a vacilor la primul ciclu de călduri apărut după fătare scurtează durata intervalului dintre fătări cu un ciclu sexual. Acest lucru este neştiinţific şi se soldează, aproape întotdeauna, cu repetarea căldurilor ca urmare a mortalităţii embrionare, întrucât glandele uterine nu sunt apte pentru a secreta embriotrof, pe seama căruia se realizează creşterea şi dezvoltarea embrionului la începutul gestaţiei. Desigur că nu se exclude posibilitatea obţinerii unei gestaţii sporadice şi în cazul însămânţării la 20-30 de zile după fătare, dar trebuie ştiut că, la acest interval, şansele de a obţine fecunditatea sunt cele mai scăzute.

Embriotroful se prezintă ca o emulsie de culoare alb-roşiatică formată din leucocite, eritrocite, celule epiteliale întregi sau pe cale de degenerare grăsoasă, nuclei celulari, o mare masă de substanţă albuminoidă şi picături de grăsime. El conţine 10,5% substanţe de natură albuminoidă, 1,25% grăsimi, săruri minerale şi apă. Embriotroful are o compoziţie calitativă asemănătoare cu colostrul şi de aceea i s-a dat numele de lapte uterin. Embriotroful asigură aproape în exclusivitate nutriţia oului după nidare (implantarea în uter) şi a embrionului în perioada dezvoltării embrionare, rămânând un factor nutritiv mai mult sau mai puţin important după stabilirea placentei. Însămânţarea femelei la primul ciclu de călduri după fătare, când uterul este incomplet refăcut din punct de vedere histologic şi se manifestă scăderea metabolismului local prin modificarea cantitativă şi calitativă a embriotrofului, este una dintre cauzele mortalităţii embrionare legate de uter.

Mortalitatea embrionară este una dintre cauzele repetării căldurilor, de obicei la intervale mai lungi decât cele fiziologice, fiind în majoritatea cazurilor semnul unic al avortului timpuriu. Prevenirea mortalităţii embrionare se poate face prin însămânţarea artificială sau monta naturală, după 60 de zile de la fătare pentru vacile cu producţie moderată de lapte, şi se poate amâna până la 90 de zile la cele cu producţii mari. O atenţie deosebită se va acorda tratării endometritelor (inflamaţie a mucoasei uterine) pentru a se ajunge la vindecarea lor completă, altfel se înregistrează multe cazuri de avort ovular, dar mai des embrionar.

În sezonul de stabulaţie, pe lângă tratamentul antiinfecţios, trebuie să se ţină seama de îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, furajare, microclimat corespunzător, condiţii de zooigienă din cele mai bune, dar şi de plimbări zilnice ale animalelor.

Ing. Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

După vârsta de 6 luni, creşterea tineretului taurin de reproducţie se diferenţiază în funcţie de sex, întrucât scopul urmărit şi particularităţile acestui proces diferă la viţele faţă de tăuraşi. De aceea, odată cu înţărcarea viţeilor se face şi separarea pe sexe. Tehnologia de creştere se referă la adăpostire, hrană şi îngrijire.

Adăpostul

Pentru tineretul femel se recomandă ca vara să fie întreţinut în tabere pe păşune, cu administrarea unui supliment de 1-1,5 kg concentrate, în funcţie de calitatea păşunii. În timpul iernii viţelele pot fi ţinute în sistem nelegat, în adăposturi cu stabulaţie liberă, precum şi în sistem legat în adăposturi închise. De remarcat că sistemul de creştere în stabulaţie liberă este foarte economicos şi permite dezvoltarea armonioasă a tineretului femel care se hrăneşte la discreţie, însă cu raţii controlate din punctul de vedere al conţinutului în principii nutritive.

Tăuraşii de reproducţie sunt crescuţi în adăposturi speciale, în boxe individuale spaţioase în care pot efectua o mişcare activă. Suprafaţa boxei este de 5 mp la vârsta de 6-12 luni şi de 6,5-7 mp după vârsta de un an.

Furajarea viţelelor

După vârsta de 6 luni, hrănirii tineretului femel destinat pentru prăsilă trebuie să i se acorde o atenţie deosebită. În timpul iernii hrana de bază o constituie fânul de bună calitate, de preferinţă cele de leguminoase, suculentele şi cantităţi mici de concentrate pentru completarea raţiei. În perioada după înţărcare şi până la vârsta de un an se urmăreşte dezvoltarea maximă a tubului digestiv, care nu este posibilă fără consumul unor cantităţi mari de fibroase şi suculente. În această perioadă viţelele pot consuma 3-4 kg de fân, 1,5-1,6 kg concentrate şi 50-60 g amestec mineral alcătuit în proporţii egale din cretă furajeră, făină de oase şi sare de bucătărie. Administrarea furajului murat începe cu 5-7 kg/cap pe zi şi se măreşte treptat, cu vârsta, până la 16-17 kg/cap şi zi, pentru o dezvoltare corespunzătoare a tubului digestiv şi pregătirea viţelelor să consume cantităţi mari de furaje în scopul exprimării ca adult al potenţialului biologic productiv.

Având în vedere că până la înţăr­care viţelele au fost crescute corespunzător, acestea trebuie să înregistreze sporuri de creştere astfel încât la vârsta de un an să aibă circa 50% din greutatea de adult. Redăm în tabelul de mai jos greutatea la care trebuie să ajungă viţelele la vârsta de un an şi sporul mediu ce poate fi înregistrat în perioada de la 6 la 12 luni.

Furajele concentrate trebuie să fie formate dintr-un amestec de uruieli de orz, mazăre, porumb, tărâţe, şroturi, asigurând 1,5-2 kg/cap şi zi, în care se adaugă 30-50 g de săruri minerale, amestec preparat aşa cum s-a arătat. Raţia zilnică se administrează în 3 tainuri, dimineaţa, la prânz şi seara. O atenţie permanentă se va acorda pentru asigurarea la discreţie a apei pentru adăpost prin mutarea în boxe a adăposturilor automate. Neasigurarea cantităţilor suficiente de apă are ca efect micşorarea sporului de creştere în greutate şi apariţia unor afecţiuni digestive.

În perioada de stabulaţie, în zilele fără ploi, ninsori sau viscol, viţelele vor fi scoase în padoc pentru a face mişcare şi a se obişnui cu temperaturile scăzute în scopul creşterii rezistenţei organismului la diferite boli şi intemperii.

Furajarea tăuraşilor

La tăuraşii în vârstă de peste 6 luni se urmăreşte realizarea unei intensităţi mari de creştere, fără a favoriza îngrăşarea, a unui schelet puternic, o conformaţie corporală armonioasă şi un comportament blând. Nivelul de hrănire este cu 20-25% mai ridicat decât al viţelelor, accelerând astfel procesul de creştere. Volumul raţiei trebuie să fie redus, dar cu valoare nutritivă ridicată, pentru a nu favoriza dezvoltarea abdomenului.

Baza raţiei o constituie concentratele, de preferinţă nutreţurile combinate, fiind recomandabil ca din acestea 30-35% să reprezinte obligatoriu suplimentul concentrat PVM (proteino-vitamino-mineral), care asigură necesarul de microelemente minerale şi proteină de calitate uşor asimilabilă. Raţia cuprinde 2-3 kg de fân, 4-5 kg semi-fân şi 3,5-5 kg nutreţ combinat. Încă de la vârsta de 6 luni, tăuraşii trebuie să se obişnuiască cu prezenţa omului, reducându-se astfel accidentele la vârsta adultă. Igiena corporală se realizează prin ţesălare şi periere şi îngrijirea ongloanelor care vor fi curăţate şi scurtate periodic.

Ing. Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

În România sunt circa 800.000 de fermieri mici, cu 2-3 vaci, care ar putea dispărea de pe harta producătorilor de lapte, din 2015, dacă ar fi eliminate cotele de lapte, a declarat secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Achim Irimescu, într-un interviu acordat AGERPRES.

Pentru România este important sectorul zootehnic, cel al ovinelor şi bovinelor, spune Achim Irimescu, pentru că în actualul pachet financiar nu a fost prins în subvenţiile europene şi România risca să nu primească bani decât pe suprafaţă, nu şi pe animale. 

'De exemplu, dacă un fermier are o mie de vaci şi 50 de hectare de teren primea bani europeni doar pentru cele 50 de hectare. Ca să primească şi pentru animale erau două soluţii, una să facem conversia animalelor în dreptul de plata pe suprafaţă, dar ar fi crescut foarte mult suprafaţa echivalentă. Acum avem recunoscută de Comisia Europeană o suprafaţă de bază de 9,7 milioane hectare, faţă de 7 milioane hectare iniţial', spune Irimescu. 

Dacă cota de lapte dispare, din 2015 vine laptele din alte state membre şi pe fermierii cu 2-3 vaci îi omoară. Nu o să meargă Danone să alerge cu camionul să ia câte 10 litri de la unul şi de la altul, ci vine camionul la procesator cu lapte conform, adaugă secretarul de stat.

Vom avea şi în viitorul PNDR o măsură ca să încurajăm sectorul laptelui, spune Achim Irimescu. Acum avem în zonele defavorizate subvenţii speciale, care pot ajunge şi la 300 de euro pe cap de animal, dar ei au luat doar subvenţia, au zis mersi şi nu au făcut nimic. Sunt vreo 800.000 de beneficiari în situaţia asta, cu 2-3 vaci, adică 90% dintre ferme. Aceştia au cele mai mari şanse să dispară. Nu vor face concurenţă celor din afară, care vor veni cu lapte ieftin. Germanii au 10 tone pe cap de vacă, iar aceşti români produc cel mult 3 tone, în cel mai fericit caz. De exemplu, eu am luat din Germania lapte proaspăt, integral, netratat, la 58 de cenţi ambalat în cutie Tetra Pack, iar în România nu o să găsim niciodată sub un euro.

În fine, pe cota de zahăr, noi am cerut prelungirea până în 2019-2020, dar s-a acceptat până în 2017, spune Irimescu. Asta înseamnă că România are o cotă actuală de 104.000 tone de zahăr din sfeclă până în 2015. Prelungirea acestui sistem până în 2017 îmi oferă garanţia că nu omor cultivatorii de sfeclă de zahăr. Privind dintr-un anumit punct de vedere mă felicit că nu mai am cotă, după 2017, şi pot să produc cât vreau eu pentru consumul naţional de jumătate de milion de tone, dar restul este din procesarea zahărului brut importat sau zahăr rafinat.

Sursa: AGERPRES

 

După un travaliu de mai bine de un an, în care s-a încercat punerea la unison a intereselor tuturor organizaţiilor importante din ţară, crescătorii de bovine au reuşit stabilirea unui acord, poate cel mai important de până acum, care ar putea deschide larg uşile unificării acestei bresle. În felul acesta, la portavocea cow-boy-lor de România se va auzi un singur glas care va susţine politica agricolă a fermierilor în dialogurile cu autorităţile statului.

Interesele au învins orgoliile

Federaţia Naţională a Crescătorilor de Bovine din România (FNCBR) a organizat în data de 7 februarie Adunarea Generală a asociaţilor, la care au fost invitaţi şi liderii celorlalte organizaţii importante din ţară: Asociaţia Generală a Crescătorilor de Taurine din România (AGCTR), Asociaţia Holstein.ro, Asociaţia Crescătorilor de vaci „Bălţata Românească“ tip Simmental – Braşov, Asociaţia Crescătorilor de Bovine de Carne – Suceava. În cadrul întâlnirii fermierii au stabilit că niciun reprezentant al lor nu va mai dialoga cu autorităţile statului dacă nu va avea acordul celorlalte asociaţii ori dacă nu s-a stabilit în prealabil un punct de vedere comun pentru problematica în discuţie la un moment dat. În privinţa acestui aspect, toţi cei prezenţi au fost de acord în unanimitate că această decizie „este un pas extraordinar“, după cum a afirmat Claudiu Frânc, preşedintele FNCBR. Dumnealui a specificat că, „cel puţin în relaţia cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, vom vorbi cu toţii aceeaşi limbă şi vom reprezenta un unic interes, cel al crescătorilor de bovine, indiferent din ce organizaţie ar fi acesta“.

Unificarea asociaţiilor va da forţă sectorului

În plus faţă de acest acord, reprezentanţii asociaţiilor crescătorilor de bovine au stabilit un protocol pentru înfiinţarea confederaţiei. Această dorinţă a existat dintotdeauna în rândul fermierilor, însă probabil orgoliile şi disensiunile între asociaţii au făcut ca acest demers să nu fie finalizat. Încă din luna septembrie 2012, liderii celor mai mari organizaţii au început dis­cuţiile în vederea unificării, dar se pare că doar acum, după ce fiecare crescător s-a confruntat cu problema preţului mare la furaje, fără ajutor de la stat, lucrurile intră pe un făgaş normal. Ceea ce ne face să credem că problemele întâmpinate de fermieri au învins orgoliile şi i-au determinat să-şi unească forţele. „Fiecare asociaţie va funcţiona în continuare ca entitate proprie, dar la discuţiile cu Ministerul Agriculturii vom merge sub aceeaşi cupolă, cu o poziţie comună, pentru că altfel nu se mai poate, riscăm să dispară acest sector din România“, susţine Claudiu Frânc. Speranţa fermierilor este ca până în vară, cel mai probabil până în luna iunie, să fie înfiinţată această organizaţie. Totul depinde de aprobarea statutului confederaţiei în cadrul adunărilor generale ce vor fi organizate de fiecare dintre cele patru asociaţii. Cât despre conducerea acestei confederaţii, Claudiu Frânc spune că va fi vorba de o conducere comună, care să asigure reprezentativitate la nivel naţional.

Subvenţiile, întotdeauna o necunoscută pentru fermieri

Faptul că întregul sector al creşterii de bovine a fost ani de zile fragmentat în organizaţii, asociaţii şi federaţii fără o coerenţă în tratarea intereselor comune cu autorităţile a dus la dispariţia a peste 6 milioane de bovine. La aceasta se adaugă şi „lipsa surselor de finanţare, dar şi scumpirea furajelor începând cu a doua parte a anului trecut, care au diminuat efectivul de bovine cu circa 300.000-400.000 de capete. În prezent, România dispune de mai puţin de un milion de vite, comparativ cu 7 milioane în 1990, potrivit datelor furnizate de FNCBR.

Indignaţi de ceea ce se întâmplă în acest sector, liderii crescătorilor de bovine susţin că se gândesc să boicoteze subvenţia de la APIA – plăţile naţionale directe complementare – pentru că s-au săturat să semneze cererea în alb, adică fără să treacă suma. „Tot timpul ne promit o sumă şi apoi primim alta. Trebuie să găsim o soluţie, altfel riscăm să dispărem cu toţii. Oricum banii pentru 2012 nu i-am primit nici acum, probabil vor intra în câteva luni, în condiţiile în care sunt alocaţi din bugetul de stat pentru 2013“, a declarat Frânc.

Ioana GUŢE
Patricia Alexandra POP
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

Râia sau scabia este o boală parazitară a pielii care apare mai ales în anotimpurile reci şi umede, în condiţii de igienă şi alimentaţie necorespunzătoare. Agenţii etiologici ai bolii sunt mai multe specii de paraziţi din familia Sarcoptidae, care se localizează în diferite regiuni ale corpului, producând leziuni specifice. Boala produce pierderi economice însemnate, constând în scăderea producţiilor de lapte, carne şi lână. La ovine şi caprine se întâlnesc următoarele tipuri de râie: sarcoptică, psoroptică, corioptică, uneori asociate între ele.

Râia sarcoptică sau râia capului se caracterizează prin apariţia unor cruste foarte groase, de culoare alb-cenuşie, cu aspect văros, în regiunea capului, în jurul buzelor şi ochilor. Această formă de râie este rară la oaie, în schimb la capră este mai des întâlnită, fiind generalizată la cap, torace, abdomen, mamele şi membre.

Râia psoroptică sau râia corpului este cea mai frecventă şi severă scabie întâlnită la oaie, deoarece apare pe regiunea superioară a spetei, pe regiunea dorsală, gât, părţile laterale ale toracelui, generalizându-se cu repeziciune pe întreg corpul. Boala apare mai ales în anotimpurile reci şi umede, în condiţiile unei igiene necorespunzătoare, fiind influenţată de o alimentaţie carenţată sau de prezenţa altor boli.

Contaminarea se face fie prin contactul direct al animalelor sănătoase cu cele bolnave, fie indirect cu diferite obiecte parazitate (ustensile din grajd, aşternut etc.).

Din punct de vedere clinic, această râie provoacă prurit (mâncărimi), căderea lânii în smocuri mai întâi pe anumite zone ale corpului, apoi se întinde pe toată suprafaţa lui. Pe piele se observă mici noduli, vezicule şi cruste, iar în râia generalizată animalele pot prezenta şi unele complicaţii (pulmonare, carenţiale etc.).

La capre, râia psoroptică se localizează la ureche, determinând cruste abundente, de culoare brună, urât mirositoare, prurit, otite etc.

Râia corioptică sau râia picioarelor are o frecvenţă mai redusă şi se localizează mai mult pe părţile inferioare ale membrelor posterioare, sub forma unor papule (mici noduli) pruriginoase.

La bovine evoluează aceleaşi tipuri de râie ca şi la ovine şi caprine, râia corioptică fiind însă forma cea mai gravă. Paraziţii se localizează la baza cozii, în fosa anală, pe crupă, pe întreg trenul posterior. Aceasta se caracterizează prin prurit intens, depilaţii şi cruste groase. Pielea animalului se îngroaşă şi formează falduri, pe care apar crăpături sângerânde, care se pot infecta.

Diagnosticul prezumptiv al acestor parazitoze se pune pe baza semnelor clinice şi este confirmat prin examene de laborator.

Profilaxie şi tratament

Pe lângă măsurile de igienă privind adăpostirea corespunzătoare a animalelor şi o alimentaţie echilibrată, se instituie un tratament al întregului efectiv de animale cu ROMIVERMECTIN 1% şi ROMAVERMECTIN B1 1% PLUS şi soluţii de uz extern ca ROMPARASECT 5%. Pentru întărirea rezistenţei organismului este foarte importantă vitaminoterapia cu MULTIVITAROM, VITAMINA AD3E, VITAMINA B1-B6, COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, precum și administrarea blocurilor pentru lins.

Pentru a feri animalele de noi recontaminări, concomitent cu deparazitarea animalelor, este obligatoriu să se facă igienizarea adăposturilor şi a ustensilelor din fermă, prin dezinfecţia cu DECONTAMINOL sau DEZINFECTANT CATIONIC, precum şi prin deparazitarea acestora cu ROMPARASECT 5%.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

În septembrie 2012, liderii celor mai mari organizaţii ale crescătorilor de bovine din România au pornit discuţiile în vederea unificării asociaţiilor de profil. Unii i-au spus confederaţie. Alţii refuză această denumire, considerând mai nimerită formula de federaţie sau asociaţie cu caracter naţional. Indiferent cum s-ar chema, ideea este că astăzi lucrurile sunt ca la început, adică în faza de intenţie. De fapt, veţi vedea, toate părţile sunt de acord că o unică reprezentare în relaţiile cu autorităţile statului ar fi mult mai eficientă, îşi exprimă dorinţa şi speranţa că acest lucru se va întâmpla, însă, când e vorba de fapte, se împiedică în amănunte.

Un concept omorât de orgolii şi interese

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

Mircea Ciurea, fostul preşedinte al Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România (FCBR), a înfiinţat de curând o nouă organizaţie a crescătorilor de vaci - Asociaţia Crescătorilor de Bălţată Românească de tip Fleckvieh. Scopul acesteia vizează, în primul rând, îmbunătăţirea calităţii performanţelor la animale în urma colaborării cu germanii de la BVN.

Colaborare cu nemţii

Membrii fondatori sunt Asociaţia Crescătorilor de Bălţată Românească din judeţul Alba, Cooperativa Agricolă Someş-Arieş (al cărei proprietar e Ciurea), alături de câţiva fermieri din Satu Mare şi Mureş. „Mai sunt şi alţi fermieri din Bihor care vor să vină“, spune Ciurea. În total, membrii asociaţiei dispun de circa 7.000 de animale.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ioana GUŢE
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012

„Creşterea şi sănătatea vacilor de lapte“ a fost tema Consfătuirii naţionale desfășurate timp de două zile la Brașov. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari (AGMV) în colaborare cu Colegiul Medicilor Veterinari (CMV), facultățile de medicină veterinară, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), dar şi cu asociații și organizații profesionale din domeniul creşterii vacilor pentru lapte. Împreună, au încercat să găsească soluții de eficientizare a creșterii acestei specii.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Traian Dobre
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012

Văcuţa încununată cu titlu de "Miss" la ediţia din acest an a târgului Indagra este din rasa Holstein, are o performanţă productivă care poate atinge 14.000 de litri de lapte şi valorează peste 20.000 de euro.

"Anul acesta au participat la Concursul Naţional de Animale, organizat la Indagra, peste 80 de vaci din nouă rase care cresc în România, titlul de "Miss Văcuţa" revenindu-i unei vaci din rasa Holstein, care din punctul meu de vedere este inestimabilă. Deşi nu se vinde un astfel de exemplar, văcuţa valorează peste 20.000 de euro. Este un animal care poate obţine oricând titlul de "Miss" al Europei, nu doar al României", a declarat, duminică, pentru AGERPRES, Gheorghe Neaţă, directorul general al Asociaţiei Crescătorilor de Vaci Holstein România, fostul şef al Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (ANARZ).

"Miss Văcuţa 2012" provine de la ferma Matca din Galaţi şi are o performanţă productivă care poate atinge şi 14.000 de litri de lapte în a treia lactaţie.
"Concursul din acest an a adus un plus de valoare faţă de ediţiile precedente prin calitatea materialului genetic şi prin înscrierea în cărţile de rasă", a spus Neaţă.
Acesta consideră că România ar trebui să organizeze o bursă a animalelor întrucât în momentul de faţă se practică doar genul clasic de vânzare-cumpărare.

"La licitaţii nu se vinde o vacă cum este campioana din 2012, acestea se fac doar cu viţele foarte bune la preţuri situate între 3.000 şi 5.000 de euro. Din păcate, licitaţiile nu sunt suficient de mediatizate în România pentru că aici se practică genul clasic de vânzare-cumpărare, iar preţurile sunt între 1.700 şi 2.000 de euro. Aş vedea o bursă a animalelor în România, care s-ar putea organiza aici la Romexpo, ceea ce ar aduce şi o creştere a valorii genetice", a adăugat şeful Asociaţiei Holstein România.

În Concursul Naţional de Animale organizat anual la Indagra au intrat, pe secţiuni, alături de bovine şi ovinele, unde au concurat circa 250 de varietăţi din mai multe rase româneşti.

Sursa AGERPRES

Zona de sud a ţării ar putea deveni un important furnizor de lapte pentru procesatorii prezenţi pe piaţa locală, cu condiţia ca acesta să fie şi conform, mai ales că de la 1 ianuarie 2014 normele devin tot mai stricte. Un prim pas a fost făcut, chiar dacă este vorba de un program social: 50 de văcuţe din rasa Holstein-Friza au ajuns deja la localnicii din Zimnicea, iar numărul lor se va dubla într-un an-doi.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

LUMEA SATULUI NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2012

Prin dispariţia a 6 milioane de capete de bovine, zootehnia este sectorul cel mai grav afectat după 1989, iar dacă nu se va stabili o strategie naţională de dezvoltare a acestui sector, în câţiva ani numărul bovinelor va scădea sub un milion, a avertizat ing. Mircea Ciurea, administratorul Cooperativei clujene Someş – Arieş, citat de Agerpres.

„Pe lângă ceea ce facem noi, producătorii, şi guvernanţii trebuie să vină cu măsuri pentru sprijinirea acestui sector. În primul rând, la nivel naţional nu avem o strategie de dezvoltare a sectorului şi fără aceasta normal că nu se poate face nimic, lucrăm după ureche, pompieristic şi nu este benefic pentru activitatea de creştere a vacilor cu lapte.“

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

REVISTA LUMEA SATULUI NR. 20, 16-31 OCTOMBRIE 2012

Producţia de lapte de vacă obţinută, în primele opt luni ale anului, a crescut cu 1,9% faţă de aceeaşi perioadă din 2011, dar s-a diminuat cu 10% în august, comparativ cu luna similară din anul anterior, se arată în datele Institutului Naţional de Statistică /INS/, publicate luni.

Potrivit sursei citate, în perioada 1-31 august 2012, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 11.607 tone (+1,9%), faţă de acelaşi interval din anul precedent.

Totodată, în aceeaşi perioadă, producţia a crescut la brânzeturi, inclusiv cantitatea de brânză obţinută exclusiv din lapte de vacă (88,7% din producţia totală de brânzeturi) - cu 3.405 tone (+8%), lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut şi altele) - cu 2.313 tone (+2,3%) şi unt cu 50 tone (+0,8%).

Pe de altă parte, scăderi ale producţiei, în primele opt luni ale anului, comparativ cu intervalul similar din 2011, s-au consemnat la producţia de: lapte de consum, cu 7.450 tone (-5,2%) şi smântână de consum, cu 538 tone (-1,8%).

Datele INS relevă faptul că, în luna august a.c., comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte colectată de unităţile procesatoare a scăzut cu 7.177 tone (-8,7%). Dintre principalele produse lactate, cea mai mare scădere a producţiei s-a înregistrat la lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi altele), cu 332 tone (-2,5%), urmat de brânzeturi, inclusiv brânza obţinută exclusiv din lapte de vacă (85,9% din producţia totală de brânzeturi) cu 41 tone (-0,7%).

Creşterea semnificativă a producţiei, în luna august 2012, comparativ cu luna precedentă, poate fi menţionată la unt, cu 81 tone (+12,8%), smântâna de consum, cu 350 tone (+9,8%) şi lapte de consum, cu 1.160 tone (+9,1%).

De asemenea, faţă de luna corespunzătoare din anul precedent, în luna august, cantitatea colectată de lapte de vacă la unităţile procesatoare a scăzut cu 8.362 tone (-10%), în timp ce producţia de lapte de consum s-a diminuat cu 1.977 tone (-12,4%).

În plus, cantitatea de unt realizată în luna august a.c., a fost aproximativ egală cu cea obţinută în luna august 2011, iar creşteri ale producţiei au avut loc la: lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi altele) - cu 1.289 tone (+10,8%), brânzeturi, inclusiv brânza obţinută exclusiv din lapte de vacă, - cu 440 tone (+8%) şi smântâna de consum - cu 17 tone (+0,4%).

Sursa INS datelor o constituie Cercetarea statistică lunară privind producţia de lapte şi produse lactate (IND L), în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 96/16/CE referitoare la producţia de lapte şi produse lactate.

Cercetarea statistică se adresează tuturor întreprinderilor care au activitate principală sau secundară 'Fabricarea produselor lactate şi a brânzeturilor', iar datele se au fost colectate de la circa 400 operatori economici.AGERPRES

Pagina 7 din 7
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti