UE și Ucraina au decis joi, 20 iunie 2024, să prelungească și să actualizeze actualul acord privind transportul rutier. Acordul urmărește să ajute Ucraina să acceseze piețele mondiale prin facilitarea tranzitului prin țările UE și prin dezvoltarea în continuare a legăturilor sale cu piața UE. Semnat pentru prima dată la 29 iunie 2022 în urma invadării pe scară largă a Ucraineide către Rusia, acordul a sporit substanțial schimburile comerciale rutiere dintre Ucraina și UE, în beneficiul ambelor economii.

„De la acordul inițial, exporturile rutiere ucrainene către UE au crescut semnificativ, adăugând peste 300.000 de tone de mărfuri exportate lunar. În același timp, importurile ucrainene din UE au crescut vertiginos, valoarea importurilor crescând de aproape trei ori în comparație cu valoarea exporturilor, ajungând la o valoare impresionantă de 700 milioane EUR pe lună. Extinderea prezentului acord este o expresie puternică a solidarității europene. Prin consolidarea acordului cu garanții solide și asigurarea fermă a respectării legii, punem bazele unor conexiuni de transport durabile care consolidează reziliența Ucrainei.”, a declarat comisarul pentru transporturi, Adina Vălean.

Prin urmare, acordul este prelungit până la 30 iunie 2025, cu reînnoire tacită pentru o altă perioadă de șase luni, cu excepția cazului în care una dintre părți nu este de acord și are dovezi solide și clare că există o perturbare majoră a pieței sale de transport rutier sau că obiectivele acordului nu mai sunt, în mod evident, îndeplinite. Pentru a îmbunătăți punerea în aplicare, acordul include acum următoarele dispoziții pentru:

  • Să solicite operatorilor de transport să dețină documente care să ateste autorizația de transport internațional și respectarea acordului.
  • Să solicite documente care să ateste că operațiunile fără încărcătură sunt legate direct de o operațiune de tranzit sau bilaterală, în conformitate cu acordul.
  • Consolidarea respectării de către operatorii de transport rutier de mărfuri a obligațiilor prevăzute în acord, în special combaterea fraudei, a falsificării documentelor conducătorului auto și a încălcărilor normelor de siguranță rutieră, care ar putea duce la pierderea drepturilor de a presta servicii de transport specificate în acord.
  • Introducerea unei clauze de salvgardare care să permită suspendarea acordului în anumite zone geografice în cazul în care o piață de transport rutier din această zonă se confruntă cu perturbări majore care pot fi atribuite acordului.

Istoricul dosarului

De la acord, care facilitează temporar transportul rutier de mărfuri între Uniunea Europeană și Ucraina, exporturile rutiere ucrainene către UE au crescut semnificativ. Mai precis, volumul exporturilor a crescut cu aproximativ două treimi, în timp ce valoarea exporturilor a crescut cu o treime. Aceasta înseamnă peste 300,000 de tone suplimentare de mărfuri exportate lunar. În paralel, importurile ucrainene din UE au crescut, de asemenea, volumul importurilor crescând cu aproximativ 300.000 de tone pe lună. Valoarea importurilor a crescut de aproape trei ori mai rapid decât valoarea exporturilor, ajungând la peste 700 milioane EUR pe lună, comparativ cu 250 milioane EUR pe lună.  Acordul, pus în aplicare din cauza pierderii rutelor de transport și a piețelor de export din estul Ucrainei din cauza agresiunii Rusiei, sprijină culoarele de solidaritate UE-Ucraina. Aceasta a facilitat transportul de bunuri vitale, cum ar fi combustibilul și ajutorul umanitar, în Ucraina și a permis exporturilor ucrainene, cum ar fi cerealele, minereurile și oțelul, să ajungă în UE și în afara acesteia.

Data anterioară de încheiere a acordului a fost 30 iunie 2024. Acordul actualizat și extins a fost semnat la Bruxelles de comisarul Adina Vălean și Serhiy Derkach, ministru adjunct al Comunităților, teritoriilor și dezvoltării infrastructurii din Ucraina. 

Un acord similar este în vigoare între UE și Moldova.

Pentru mai multe Informații

Menținerea circulației bunurilor ucrainene – Comisia Europeană (europa.eu).

Mihail Dumitru, directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului, ne-a acordat de curând un interviu. Discuția a fost amplă și cu multe subiecte interesante. În rândurile următoare puteți citi o parte a interviului acordat de domnia sa.

„Interzicerea lucrărilor de dezmiriștire nu ar trebui aplicată peste tot“

Reporter: Agricultura din țara noastră trebuie să se supună unor condiții și limitări impuse de Uniunea Europeană. Este momentul în care fermierii ar fi trebuit să pregătească terenurile pentru culturile viitoare sau au făcut deja acest lucru pentru anumite culturi, dar respectând, așa cum spuneam, niște decizii venite din afara țării.

Mihail Dumitru: Este îngrozitor ca unele norme să fie aplicate în același mod la nivel de țară. Spre exemplu, GAECO, cu interzicerea lucrărilor după recoltatul grâului, orzului, rapiței. Ideea avansată este că terenul trebuie să fie protejat, trebuie să stea acoperit. Nu este greșită ideea, dar nu poate fi aplicat peste tot în țară. Într-o zonă a plouat. Acolo este normal să îl țin acoperit? În altă zonă nu a plouat. Este normal să îl țin acoperit? Nu știu. Trebuie să vedem de la caz la caz. Din punctul meu de vedere, și normele spun că, dacă ai 30% acoperit, este în ordine. Deci putea să accepte dezmiriștitul în urma căruia resturile vegetale se încorporau foarte puțin în sol, iar o parte chiar rămâneau la suprafață. Anul acesta nu prea a plouat, așa că, dacă nu ai pregătit terenul la ultima ploaie, ce faci? Poți în vreme de secetă să lucrezi terenul, astfel încât să fie suficient de mărunțit pentru viitoarele culturi și semințele să răsară? Avem noi posibilitatea să pregătim acum terenul ca să semănăm orzul și grâul?

„Extinderea perioadei în care terenul nu poate fi lucrat este prea mare“

Rep.: Ce este de făcut?

MD: Extinderea aceasta în care nu poți lucra terenul, de la 15 iunie până la 30 septembrie, este extrem de mare. Cel puțin luna septembrie trebuia scoasă complet din discuția aceasta, astfel încât terenul să fie lucrat. Nu avem o uniformitate. Dacă terenul este irigat, pot fi de acord cu restricția respectivă pentru că, dacă am apă, pot realiza și lucrările așa cum trebuie chiar și mai târziu. Dar, dacă eu las mulciul respectiv, toate resturile vegetale la suprafață și nu pot să fac nicio lucrare de încorporare sau semiîncorporare – nimeni nu spune să arăm vara, ci doar să aplicăm o discuire de dezmiriștire despre care Gheorghe Ionescu Șișești spunea că aduce un spor de producție de 20% – atunci nu este bine. Deci, dacă s-a hotărât la nivel european sau național că trebuie să lăsăm terenul cu resturi vegetale pentru că solul are nevoie să fie protejat, putem accepta ideea, dar să nu fie excesivă. Nimeni nu făcea arătură, un disc de semiîncoporare le era util.

Rep.: Este o situație care, coroborată cu seceta de anul acesta, complică și mai mult situația fermierilor.

MD: Trebuie să înțelegem că dirijarea agriculturii precum industria nu este întotdeauna favorabilă. În agricultură dreptul de a alege al fiecărui fermier ar trebui să fie mult mai mare decât este la ora actuală. A-l amenința continuu că îi tai subvenția pentru că nu a aplicat nu știu ce măsură nu este soluția cea mai bună. La americani, spre exemplu, problema se pune altfel. Faci lucrul ăsta, te plătim, și așa fermierul face voluntar. La noi este obligat pentru că altfel pierde banii de subvenție și fără ei se știe clar că fermierii noștri își vor închide porțile. După seceta de anul acest, dar și din cauza unor condiții nepotrivite în relația de agricultori și condiția politică, foarte mulți fermieri vor închide fermele.

Prezența produselor ucrainene în țară a fost o decizie împotriva fermierilor români

Rep.: O altă piatră de moară atârnată de gâtul fermierilor o reprezintă și deciziile cu privire la ajutorul pe care România îl acordă Ucrainei, asta dacă privim din perspectiva problemelor pe care agricultorii locali le au din cauza importurilor de produse ucrainene.

MD: Prezența în țară a produselor ucrainene nu a fost în avantajul poporului român deloc, a fost chiar împotriva fermierilor din România. Să vii cu produse ieftine, fără niciun control al calității lor, fără niciun fel de control al faptului că trebuie să părăsească țara pentru a merge la comerț în altă parte unde a fost solicitat este o mare greșeală. A murit România de foame de a trebuit să luăm atâta grâu de la ucrainieni? Atâta floarea-soarelui sau ulei? Nu muream de foame! Cei din Africa mor de foame, așa că de ce nu au avut grijă să ducă acolo cerealele și au rămas pe teritoriul României ca să scadă prețul atât de mult și să îi facă ineficienți pe fermierii români? Acum 50% din suprafața țării este lucrată de fermierii români, dar avem cumva interesul ca toată suprafața agricolă a României să fie lucrată de fermieri străini? Se plâng fermierii că nu mai au acces la portul Constanța, dar este portul României, iar țara noastră nu este în război cu Rusia. Putem ajuta o altă țară din diferite motive, dar noi nu suntem în război și ar trebui să ne comportăm ca un stat liber care își protejează interesele naționale. Ajuți, că așa este firesc, dar nu îți distrugi economia prin ajutorul acordat. Protecția fermierilor români înseamnă să păstrezi un nivel al prețurilor nu corelat cu cel din Ucraina, ci al prețurilor de producție pe care le practici în țara aceasta. Noi avem niște restricții pe care trebuie să le respectăm și atunci trebuie să existe și o anumită disponibilitate. Ajutorul pe care l-am acordat Ucrainei, din acest domeniu al agriculturii, a fost excesiv, chiar împotriva interesului fermierilor români.

Laura ZMARANDA

VIDEO

Din cauza conflictului dintre Rusia și Ucraina, importurile de cereale din Ucraina în România au crescut semnificativ. Ucraina este un important producător de cereale, fiind cel de-al treilea cel mai mare exportator de cereale din lume, după SUA și UE. Potrivit Institutului Național de Statistică, în 2020 România a importat din Ucraina 2,5 milioane de tone de grâu, 820.000 de tone de porumb și 570.000 de tone de orz.

Protestele fermierilor români împotriva cerealelor din Ucraina

Însă, în ultimul timp, importurile de cereale din Ucraina în România au stârnit controverse. Comisia Europeană a decis să pună capăt regimului de cote de import pentru cerealele ucrainene, ceea ce înseamnă că producătorii ucraineni pot exporta oricât de multe cereale doresc în UE, inclusiv în România. Această decizie a fost criticată de unii producători agricoli din România, care consideră că importurile de cereale din Ucraina pot afecta negativ piața internă.

Fermierii din România au organizat mai multe proteste împotriva deciziei Comisiei Europene. Aceștia susțin că importurile de cereale din Ucraina pot distorsiona piața internă și pot duce la scăderea prețurilor la cerealele românești.

De asemenea, ei consideră că producătorii ucraineni nu respectă aceleași norme de calitate și siguranță alimentară ca producătorii din UE.

„Nu sunt de acord cu decizia Comisiei Europene de a importa în România cereala din Ucraina. Consider că nu este o concurență loială. Costul de producție al grâului este mult mai mic în Ucraina. Nu putem concura cu marfa ucraineană, facem parte din Uniunea Europeană și avem mai multe restricții în ceea ce privește ciclul de producție“, s-a revoltat fermierul Eugen Voicu din județul Ilfov.

Sprijin pentru fermierii de cereale de la Comisia Europeană

Prim-ministrul Nicolae Ciucă a anunțat că Guvernul României va aproba o hotărâre pentru alocarea a 10 milioane de euro de la Comisia Europeană și încă 10 milioane de euro din bugetul Ministerului Agriculturii pentru a compensa fermierii români afectați de importurile de cereale din Ucraina. Fermierii afectați vor putea să își depună documentele la APIA pentru a primi ajutorul financiar, la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial. În același timp, Guvernul caută soluții care să sprijine fermierii români, fără a afecta relațiile cu Ucraina. Această decizie a fost luată ca urmare a protestelor fermierilor.

Importul de cereale în România, stopat temporar

Potrivit declarațiilor ministrului Agriculturii, Petre Daea, agenții economici din România nu au posibilitatea să cumpere cereale din Ucraina până la data de 5 iunie. Ministrul a explicat că importul de cereale din Ucraina s-a oprit temporar, iar agenții economici nu pot achiziționa cereale în mod direct de la graniță, ci numai prin intermediul unui contract comercial înregistrat anterior. Cu toate acestea, tranzitul cerealelor din Ucraina prin România către destinații externe este posibil, cu condiția ca cerealele să fie transportate sub control strict. Ministrul a subliniat că nu există riscul ca cerealele să rămână în România, deoarece toate cantitățile sunt monitorizate și asigurate până la destinația finală. De asemenea, ministrul a recunoscut că o recoltă bogată în România și Ucraina poate duce la o presiune suplimentară asupra capacității de procesare și preluare a cerealelor din regiune.

Potrivit Comisiei Europene, România a realizat în 2021 aproape 10% din producția totală a Uniunii Europene și a reprezentat un sfert din exporturile de grâu - 6,3 milioane de tone, în perioada iulie 2021-iunie 2022, astfel România fiind considerată un importator important pe piața agricolă europeană.

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, producția de grâu în România a fost în jur de 10,5 milioane de tone în 2020 și de aproximativ 11,7 milioane de tone în 2019. În 2018, producția de grâu a fost de aproximativ 9,8 milioane de tone.

Turcia încă speră că acordul internațional privind exportul de cereale din Ucraina - crucial pentru temperarea crizei alimentare din lume – poate fi prelungit cu 120 de zile și lucrează pentru a convinge Moscova și Kievul.

Turcia este parte la acest acord parafat în iulie 2022 de Ucraina și Rusia, cu ajutorul ONU. Prin condițiile inițiale, ministrul turc al Apărării, Hulusi Akar, înțelege o prelungire de 120 de zile, așa cum se prevede în Inițiativa pentru cereale la Marea Neagră.

Textul prevede că acordul la Marea Neagră trebuie „prelungit automat pentru aceeași perioadă (de 120 de zile) dacă una dintre părți nu notifică celeilalte intenția sa de a-l rezilia sau modifica“.

După o întâlnire cu înalți oficiali ONU la Geneva, Moscova a anunțat că nu este împotriva prelungirii acordului, ci nu mai dorește ca perioada să fie mai mare de 60 de zile. Kievul și-a exprimat public nemulțumirea.

În același timp, „eforturile de înlăturare a obstacolelor“ în calea exporturilor rusești de îngrășăminte continuă, subliniind caracterul „vital“ al aplicării „complete“ a celor două acorduri pentru securitatea alimentară mondială. ONU repetă că face totul pentru a salva un mecanism care a contribuit la calmarea creșterii prețurilor de la invazia Ucrainei din data de 24 februarie 2022.

Moscova nu se mulțumește cu un alt acord – bilateral – semnat în iulie anul trecut cu ONU privind exporturile sale de îngrășăminte. Teoretic, aceste produse esențiale pentru agricultura mondială nu intră sub sancțiunile impuse de țările occidentale încă de la începutul războiului, dar sunt blocate de facto.

Rusia prezintă prelungirea cu 60 de zile a inițiativei ca un gest de bunăvoință.

Peste 29,1 milioane de tone de cereale au părăsit porturile ucrainene din iulie 2022. Pe de altă parte, o parte foarte mică din cele 260.000 de tone de îngrășământ rusesc stocate în porturile europene a fost eliberată.

Pe piața europeană, prețurile grâului și porumbului au revenit la nivelurile de dinainte de război, iar semințele oleaginoase (rapiță, floarea-soarelui etc.) sunt mult mai scăzute.

Deocamdată, piața pariază pe faptul că vom avea o prelungire a acordului. Cele 60 de zile propuse de Moscova vor fi folosite pentru a continua negocierile pentru o reînnoire mai lungă.

Propunerea Rusiei ca acordul să mai dureze doar timp de 60 de zile va fi un factor de risc, care va fi luat în considerare de către pieţe. Se știe că, cele 60 de zile „nu sunt suficiente“ pentru a închiria o navă și a asigura încărcătura.

Poziția Rusiei de a prelungi acordul cu doar 60 de zile contrazice așadar documentul semnat de Turcia și ONU, Ucraina așteptând „poziția oficială“ a ONU și a Turciei, întrucât sunt „garanți ai inițiativei.“

La New York, Stéphane Dujarric, purtătorul de cuvânt al secretarului general al ONU Antonio Guterres, a asigurat că „ONU rămâne pe deplin implicată în acest acord și în eforturile sale de a facilita exportul de îngrășăminte și alimente rusești.“ ONU a declarat într-o declarație datată de la Geneva (Elveția) că „ia act“ de propunerea Rusiei și a subliniat că șeful ONU „a confirmat că Națiunile Unite va face tot posibilul pentru a păstra integritatea Inițiativei pentru cereale și a-i asigura continuitatea.“

Anterior, adjunctul ministrului rus de Externe Serghei Verchinin a declarat, în urma discuțiilor de la Geneva, că poziția noastră viitoare va fi determinată de progresul tangibil în normalizarea exporturilor noastre agricole nu în cuvinte, ci în fapte. Acestea includ plăți bancare, logistica de transport, asigurări, „dezghețul“ activităților financiare și furnizarea de amoniac prin conducta „Togliatti-Odessa“.

Ministrul adjunct de externe al Rusiei a subliniat că discuția „francă și aprofundată“ cu înalți oficiali ai ONU „a confirmat încă o dată că, dacă exporturile comerciale de produse ucrainene se desfășoară într-un ritm constant și aduc venituri considerabile Kievului, restricțiile impuse exportatorilor ruși de produse agricole sunt în continuare viabile.

Acest așa-numit acord la Marea Neagră, semnat în iulie 2022 pentru 120 de zile între ONU, Ucraina, Rusia și Turcia, a făcut posibilă limitarea crizei alimentare globale grave cauzate de invadarea Ucrainei de către Rusia. Acest acord a fost reînnoit în noiembrie 2022 pentru încă 120 de zile.

China este primul destinatar al exporturilor realizate în temeiul acordului, Spania al doilea și Turcia al treilea.

Ucraina a cerut săptămâna trecută eforturi internaționale pentru a menține deschise căile maritime din Marea Neagră folosite pentru a-și transporta cerealele, iar secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a cerut Rusiei la G20, la începutul lunii martie, să reînnoiască acordul.

Însă Rusia, la rândul ei, nu este mulțumită de un alt acord bilateral semnat cu ONU privind exporturile rusești de îngrășăminte, semnat tot în iulie 2022, dar care nu se pune în aplicare.

Moscova se plânge că exporturile sale de îngrășăminte, o bază pentru agricultura globală, sunt de facto blocate, deși nu intră sub sancțiunile impuse de țările occidentale de la începutul războiului.

„Exceptările de sancțiuni pentru produsele alimentare și îngrășămintele anunțate de Washington, Bruxelles și Londra sunt în esență inactive“, a spus Verchinin, adjunctul ministrului rus de Externe.

Scăderea bruscă a prețurilor cerealelor care a început acum o lună a încetat. Pe piața europeană, o tonă de grâu comun, care a scăzut la cel mai mic nivel din ultimele

13 luni, se tranzacționa în jurul valorii de 268 de euro/tonă. Prețul porumbului a urmat aceeași tendință, în ușoară creștere în ultimele zile, ajungând la 264 de euro pe tonă pe Euronext.

„Piața este liniștită că coridorul va fi menținut, dar îngrijorarea este legată de durată. Nu știm exact ce vor rușii, de aici și ezitarea prețurilor“ care variază în sus sau în jos de cca 20 de ori pe parcursul zilei.

Cert este că o astfel de perioadă ar fi prea scurtă pentru a permite Ucrainei o valorificare la export a mărfurilor sale, într-un moment în care multe nave sunt blocate la Istanbul din cauza întârzierii inspecțiilor.

Textul inițial prevede reînnoirea tacită de fiecare dată la 120 de zile. Prin reducerea la jumătate a duratei acordului, Moscova crește presiunea pentru a vedea un al doilea acord paralel îmbunătățit pentru a-și facilita propriile exporturi de cereale și îngrășăminte, penalizate indirect de sancțiunile occidentale.

Rusia nu prea are de ales decât să prelungească acordul, dacă nu vrea să-i supere pe aliații săi. În special China, care are un interes în menținerea coridorului, fiind „unul dintre cei mai mari clienți ai Ucrainei în cazul porumbului“.

Incertitudinea legată de durata acordului și, mai ales, scăderea prețurilor i-au determinat pe cumpărători să revină pe piață mai devreme decât se așteptau analiștii. Arabia Saudită, care lansase o licitație pentru 480.000 de tone de grâu, a cumpărat în cele din urmă un milion, mai ales cu origine rusă. Algeria a cumpărat 420.000 de tone de grâu și Tunisia 234.000 de tone din Ucraina și Franța.

La un an de la începutul războiului din Ucraina, nu mai vorbim de cereale la știri.

„Nu mai există subiect pe termen scurt“: după panica primelor luni din cauza penuriei globale și a creșterii fără precedent a prețurilor, coridorul securizat din Marea Neagră permite Ucrainei să exporte, iar Rusiei „să inunde“ piața mondială cu cereale Totodată, prețurile au scăzut la nivelul de la începutul lunii februarie 2022.

Totuși, piețele rămân agitate în privința evoluției conflictului și există multe semne de întrebare, chiar preocupări mai ales din punct de vedere logistic.

La începutul războiului, exporturile ucrainene au fost blocate total. Provocarea era atunci „să lăsăm să iasă din țară 19 Mt de porumb și 5 Mt de grâu, dar și să se păstreze în bune condiții noile recolte.

Pe partea de depozitare, bombardamentele și luptele au făcut ca Ucraina să piardă 14% din infrastructură (și 9,4 Mt cereale), dar ONU și FAO vor contribui la instalarea a 35.000 de saci siloz, adică 7 Mt de depozite suplimentare.

Pe partea de export, se realizează rapid „căile de solidaritate“ cu Uniunea Europeană: exporturi către granițele de vest pe fluviu, rutier, feroviar. Barjele sunt precare, dar funcționează!

Și apoi, la sfârșitul lunii iulie, vine „o ispravă care salvează țara, exporturile și prețurile“: sub egida ONU și Turcia, Moscova și Kievul cad de acord asupra „inițiativei pentru cereale de la Marea Neagră“ care permite Ucrainei să-și exporte produsele agricole din trei porturi din regiunea Odessa, prin acest faimos coridor securizat, timp de trei luni.

Fluxul logistic este operațional și permite Ucrainei să exporte într-un ritm bun. În perioada 24 februarie 2022 – 24 februarie 2023, țara a expediat 9,3 Mt de produse agricole pe calea ferată sau rutieră către granițele sale de vest (Polonia, Ungaria, România), 22 Mt pe coridorul din Marea Neagră și 7,5 Mt prin porturile dunărene.

Ceea ce este, de asemenea, de adăugat în joc este ca la acord să fie menționat și portul Mykolaiv. Acesta are o capacitate mai mare, însă nu are activitate și este foarte riscant din cauza apropierii de conflict. Putin acceptă sau Ucraina insistă!

Cei doi experți subliniază un punct major de atenție: problema siguranței alimentare, care a fost deosebit de semnificativă începând cu 2020. Pandemia de Covid-19 a dus la întreruperi în lanțul de aprovizionare, atât de mult încât importatorii majori au început să constituie stocuri de siguranță. De aici o creștere a cererii, deci o creștere a prețurilor, de aici și restricții la export pentru anumiți exportatori pentru a evita inflația alimentară de pe piețele interne.

Aceste politici de securitate alimentară au fost în atenția statelor în 2021 din cauza pericolelor climatice (cupolă de căldură în Canada, uragan în Golful Mexic), iar războiul din Ucraina a întărit temerile.

Marea Neagră este esențială pentru aprovizionarea globală; dacă „comerțul mondial cu grâu comun s-a dublat în douăzeci de ani, Rusia și Ucraina au realizat 60% din această creștere! Cele două țări au reprezentat 28% din exporturile de grâu, 15% din exporturile de porumb, 75% din exporturile de ulei de floarea-soarelui și făină în 2021/22.

Această origine este deosebit de vitală pentru multe țări, situate în special în Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Africa de Est. Și în săptămânile de după începerea războiului prețurile au crescut și cele mai vulnerabile țări (din punctul de vedere al resurselor financiare și al dependenței de Marea Neagră) s-au confruntat cu dificultăți de aprovizionare, precum Libanul și Tunisia.

Reluarea exporturilor maritime ucrainene a permis ulterior scăderea prețurilor în prezent, acestea întorcându-se la prețurile de dinainte de conflict pentru aproape toate culturile, cu excepția porumbului. Dar rămân foarte ridicate, supuse unei volatilități mari și dependente de capriciile vremii și de tensiunea stocurilor reportate la principalii exportatori.

Pe termen lung, la ce ne putem aștepta în ceea ce privește securitatea alimentară?

Există o singură certitudine: țările cele mai dependente de astăzi vor rămâne la fel: Egiptul, Turcia, Iranul, Tunisia, Libia, eventual țări din Asia nu se vor putea descurca fără Marea Neagră.

În 2022/23, exporturile ucrainene au scăzut pentru aproape toate culturile, într-o proporție variind de la 20 la 40% față de 2021/22 până în prezent, iar exporturile rusești au crescut cu 15 până la 35%.

Agenția de presă Ukrinform pune în prezent ocuparea terenurilor agricole ucrainene de către armata rusă la 22%, mai ales în zonele cultivate cu culturi de toamnă. Dacă se menține coridorul, producția agricolă totală a Ucrainei ar scădea la 64,8 Mt de la 106,4 Mt obținute în 2021/22, iar exporturile ar scădea de la 53,6 Mt la 45,2 Mt.

Astfel:

  • Exporturile rusești de grâu ar fi în creștere în acest an de piață cu 12% față de 2021/22;
  • În această primăvară, fermierii ucraineni vor semăna mai multe semințe oleaginoase.

În rândul țărilor importatoare ar trebui să apară și câțiva poli: cei a căror economie poate suporta prețurile, cei care exportă materii prime și vor putea astfel amortiza creșterile de preț, cei care au resurse puțin exploatate și vor putea agita în sus lăcomia și, cei mai numeroși, cei care au puține resurse și vor face alianțe de necesitate.

Riscul pentru Uniunea Europeană este că ne despărțim de cerealele ruso-ucrainene. UE a devenit cel mai mare cumpărător de porumb din lume înaintea Chinei și a compensat scăderea importurilor sale de porumb ucrainean prin achiziționarea de porumb brazilian.

Europa are nevoie de o strategie care presupune: a continua să producem, să ne servim clienții și să nu fim pe mâna rușilor, a menține piața cât mai fluidă prin lupta împotriva restricțiilor la export și să ajute țările importatoare să-și mărească nevoia de mărfuri de calitate.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

În Ședința de Guvern din data de 20 aprilie 2023, a fost aprobată o hotărâre privind acordarea unei măsuri de sprijin de urgență pentru producătorii agricoli din sectorul cereale. Temeiul legal îl constituie Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/739 al Comisiei din 4 aprilie 2023 de prevedere a unei măsuri de sprijin de urgență pentru sectorul cerealelor și cel al semințelor oleaginoase din Bulgaria, Polonia și România, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 96 din 05.04.2023.

Aceasta măsură de sprijin are ca obiectiv acordarea unui grant producătorilor agricoli afectați de creșterea importurilor de cereale din Ucraina și reprezintă suma care se acordă pentru compensarea cheltuielilor angajate de producătorii agricoli din sectorul cereale pentru depozitarea în spații de depozitare pentru produse agricole proprii sau depozitarea în custodie la terți, a cantităților de grâu obținute din producția proprie a anului 2022 și înregistrate în aceste spații la data de 01.02.2023.

Valoarea schemei de ajutor este de 99.233.700 lei și reprezintă echivalentul sumei de 20.100.000 euro stabilit la rata de schimb de 4,9370 lei pentru 1 euro în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Regulament, care se asigură astfel:

a) 49.616.850 lei, echivalentul sumei de 10.050.000 euro, finanțare externă nerambursabilă FEGA pusă la dispoziția statului român în conformitate cu art.2, alin. (1) Regulament.
b) 49.616.850 lei, echivalentul sumei de 10.050.000 euro, care se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe anul 2023.

Cuantumul unitar al grantului se exprimă în lei/tonă și se calculează de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin raportarea sumelor prevăzute la cantitățile totale depozitate stabilite și comunicate ca fiind eligibile la plată după verificarea solicitărilor.

Suma care se acordă fiecărui producător agricol beneficiar este obținută din înmulțirea grantului unitar cu cantitatea de grâu din recolta proprie a anului 2022, depozitată de către acesta la data de 01.02.2023 și declarată în cererea de solicitare a ajutorului.

Schema se aplică pe întreg teritoriul României pe baza de criterii obiective și nediscriminatorii, iar plățile sumelor reprezentând grantul se efectuează până la data de 30 septembrie 2023.

Beneficiarii schemei pot fi producătorii agricoli care utilizează suprafețe de teren arabil, individual sau în forme de asociere, în scopul obținerii producției de cereale, respectiv:

a) producători agricoli persoane fizice;
b) producători agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale constituite potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale;
c) producători agricoli persoane juridice, indiferent de statutul lor juridic sau de modul lor de organizare

Pentru a accesa forma de sprijin, beneficiarii trebuie să îndeplinească următoarele condiții de eligibilitate:

a) sunt înregistrați în evidențele Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură cu cererea unică de plată 2022;
b) au depozitat producția proprie de grâu a anului 2022 în spații de depozitare pentru produse agricole proprii sau în spații de depozitare ale terților, la data de 01.02.2023.

Ministrul Agriculturii Petre DAEA a avut miercuri, 19 aprilie 2023, o discuție în format online cu omologul ucrainean Mikola Solski, având ca subiect măsurile pe care România le va lua pentru protejarea fermierilor români ca urmare a comerțului cu cereale și semințe oleaginoase din Ucraina. La discuții a participat și președintele ANSVSA, Alexandru Nicolae Bociu.

În cadrul convorbirii, ministrul Petre DAEA i-a transmis omologului său ucrainean că statul român va implementa măsuri de securizare suplimentară (sigilare și monitorizare) pentru mijloacele de transport care tranzitează teritoriul României către state terțe, pentru protejarea fermierilor români care se confruntă cu dificultăți din cauza fluxului de cereale ucrainene. Ministrul DAEA a reiterat că România, ca Stat Membru, susține demersurile Comisiei Europene de sprijinire a Ucrainei în fața agresiunii ruse și va asigura în continuare tranzitul cerealelor din această țară către state terțe și rutele comerciale tradiționale.

Totodată, ministrul Daea a transmis părții ucrainene solicitarea de a identifica rapid soluții pentru restricționarea exporturilor de cereale și semințe oleaginoase (floarea-soarelui, rapiță) către România, având în vedere dificultățile întâmpinate de fermierii români. De asemenea, ministrul ucrainean a fost înștiințat că de astăzi România instituie controale direct în vamă, coordonate de către ANSVSA, pentru toate produsele agroalimentare venite din Ucraina, cu prelevare de probe pentru determinarea calitativă în conformitate cu legislația europeană, si nu la destinație cum se întâmpla până acum. Decizia a fost luată având în vedere că într-o altă țară europeană au fost descoperite niveluri de pesticide peste limita admisă în UE.

Pe parcursul discuțiilor, ministrul Mikola Solski a fost informat cu privire la demersul făcut de miniștrii agriculturii din cele cinci State Membre (RO PL HU BG și SK) către Comisia Europeană pentru modificarea Regulamentului 870/2022, astfel încât să fie asigurat culoarul de tranzit către țări terțe, fără a afecta fermierii din statele de graniță.

De asemenea, partea română a transmis omologului ucrainean că se așteaptă răspuns la scrisoarea adresată instituțiilor europene de către cei 4 prim-miniștri din UE și de către președintele Bulgariei cu privire la soluțiile identificate pentru problemele fermierilor și ale pieței.

Cei doi oficiali au convenit să aibă o întâlnire tete-a-tete, vineri, 21 aprilie 2023, la București, pentru a transpune rapid în practică cele mai bune soluții pentru ambele părți.

Războiul din Ucraina a închis toate porturile mari, o mare parte din exporturile acestei ţări fiind efectuate acum prin România, pe la Vama Siret (auto) şi pe la Vicşani, pe calea ferată. Pentru că războiul nu dă semne că se încheie, fermierii ucraineni vor fi nevoiţi să folosească mai mult timp ţara noastră pentru a exporta produsele. Chiar şi după încheierea conflictului armat, se estimează că traficul spre România va rămâne la nivel ridicat pentru că porturile care făceau exporturile din Ucraina au suferit distrugeri.

Măsurile de exceptare de la plata taxelor vamale a produselor din Ucraina au fost votate de Parlamentul European pe 19 mai. Regulamentul de scutire a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene vineri, pe 3 iunie 2022, şi se aplică din prima zi lucrătoare după publicare, mai exact începând cu 6 iunie 2022, timp de un an. Această liberalizare temporară a comerţului aplicabilă produselor ucrainene are ca scop evitarea unei crize alimentare în Uniune, Ucraina fiind un exportator important de cereale, fructe, legume, precum şi de echipamente şi substanţe folosite în agricultură. Aceste prevederi constituie un sprijin real pentru economia şi populaţia din ţara vecină, greu încercată de război, dar includ şi o clauză de salvgardare pentru ca producătorii europeni să nu fie afectaţi de aceste măsuri: dacă un produs ucrainean riscă să aducă daune celor din UE cu produse similare sau aflate în concurenţă directă, taxele vamale pot fi reintroduse oricând. Cu toate acestea, fermierii suceveni sunt îngrijoraţi de această măsură, mai ales că, în drumul lor de la Vama Siret spre portul Constanţa, sute de camioane ucrainene încărcate cu cereale trec zilnic prin judeţul Suceava.

„Trebuie să fim solidari“...

După discuţiile cu fermierii din judeţul Suceava, în cadrul unei vizite care a avut loc în acest judeţ la mijlocul lunii iunie, fostul ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, a făcut câteva precizări, la Fălticeni, despre importurile din Ucraina şi tranzitul acestora prin ţara noastră.

„Eu cred că este o situaţie în care cu toţii trebuie să fim solidari, să-i putem sprijini pe fermierii români şi pe cei europeni, precum şi pe cei din Ucraina, dar nu s-a pus niciodată problema de o creştere a importurilor. S-a avut în vedere doar să le permitem să aibă acces pe piaţa europeană şi să îşi desfacă produsele agroalimentare, fiind o formă de susţinere a unui popor aflat sub agresiune militară. Este evident faptul că ne preocupă pe toţi, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, identificarea celor mai bune soluţii astfel încât să susţinem Ucraina şi fermierii ucraineni în această perioadă, dar evident nu în dauna fermierilor români sau a fermierilor europeni. Toate aceste decizii care se iau se analizează în contextul global în care ne aflăm. Din punctul meu de vedere, în perioada următoare avem destul de multe măsuri la dispoziţie astfel încât să nu impacteze această decizie fermierii români“, a declarat fostul ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu.

Despre tranzitarea cerealelor către Uniunea Europeană

Fostul ministru Adrian Chesnoiu a specificat că sunt mai multe măsuri în curs de implementare la nivel european pentru a ajuta fermierii din ţara vecină şi a insistat asupra faptului că, în prezent, s-a convenit asupra faptului ca România să sprijine tranzitarea cerealelor către Uniunea Europeană sau spre alte destinaţii, prin portul Constanţa, România nefiind o piaţă de desfacere pentru produsele ucrainene. Demnitarul a precizat că nu se impun alte măsuri pentru tranzitarea produselor agricole din Ucraina pentru că acest proces nu are impact asupra fermierilor români.

„Sunt mai multe seturi de măsuri care se iau fie la nivel naţional, fie la nivel european. Noi sprijinim fermierii ucraineni să poată tranzita teritoriul ţării cu produsele lor, iar pe piaţa europeană s-a oferit această posibilitate ca mărfurile să intre fără taxe. România nu era o piaţă de desfacere pentru produsele ucrainene. În general, ele erau livrate către vestul Europei. Luăm exemplul uleiului de floarea-soarelui care, în general, era livrat către ţările din Vest. Dacă vedem că ar impacta agricultorii noştri, fermierii noştri, producătorii noştri de produse agroalimentare, evident că poţi să ai scenarii şi să intervii, dar în momentul de faţă nu trebuie să intervii dacă nu eşti afectat în niciun fel“, a declarat, la Fălticeni, fostul ministru al Agriculturii, Adrian Chesnoiu.

Stocuri temporare pe teritoriul României

Adrian Chesnoiu a abordat la Fălticeni şi situaţia tensionată cauzată de problemele cu vămile dintre România şi Ucraina şi Portul Constanţa aproape blocat de convoaiele de mărfuri ucrainene, recunoscând faptul că România a fost nepregătită pentru o situaţie de acest gen.

„S-a pus o presiune fantastică față de ceea ce înseamnă transportul cerealelor către port. Presiunea existentă pe portul Constanţa va fi mult mai mare, dar prin tot ceea ce s-a decis la nivel guvernamental şi european putem să disipăm această presiune prin înfiinţarea unor depozite şi stocuri temporare pe teritoriul României, prin investiţii în dezvoltarea infrastructurii portuare sau a infrastructurii de preluare a transportului atât rutier, cât şi căi ferate. Toate lucrurile acestea sunt în implementare şi cu siguranţă îşi vor produce efectele“, a mai declarat ministrul Agriculturii

Creşterea exponenţială a transporturilor

Conform unei situaţii puse la dispoziţie de doctorul Sorin Mihai Voloşeniuc, directorul executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Suceava, doar prin Vama Siret, în intervalul 1-5 iunie, pe partea auto, inspectorii vamali sanitar-veterinari au avut de procesat 130 de camioane cu porumb, grâu şi floarea-soarelui pentru consum uman şi 20 de camioane cu furaje. La acestea se adaugă 75 de camioane cu produse alimentare (carne şi lapte) şi minimum 30 de autotrenuri/zi cu alte produse alimentare (fructe, legume, produse alimentare procesate etc.), care se află în tranzit spre alte ţări şi care au tranzitat vama. Tot în cele cinci zile, pe partea de transport feroviar, au intrat în România, dinspre Ucraina, 160 de vagoane cu furaje şi alte 140 de vagoane cu cereale pentru consum uman.

Silviu Buculei

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) informează despre derogarea temporară pentru introducerea de animale, altele decât animalele de companie, pe teritoriul UE, care nu indeplinesc in totalitate conditiile de introducere in Uniunea Europeană, cu condiția gestionării în mod adecvat a riscurilor privind sănătatea animală și ţinând cont de condiţiile locale.

Potrivit unui comunicat de presă, decizia a fost luată ca urmare a notificării Comisiei Europene prin care s-a solicitat statelor membre flexibilizarea condițiilor de introducere în UE și pentru alte specii de animale (suplimentar față de  animalele de companie).

În vederea soluţionării rapide a unor astfel de situații, ANSVSA a informat  organizațiile implicate în salvarea animalelor ca introducerea acestora în România să se realizeze numai prin posturile de control la frontieră aprobate pentru controlul animalelor vii, respectiv Postul de Control la Frontieră (PCF) Albița și PCF Halmeu.

Animalele vor fi cazate în adăposturi adecvate speciei, vor fi adăpate şi îngrijite, iar în situaţia în care se pune problema transferului acestora, mijloacele de transport utilizate vor fi adecvate transportului de animale.

Condițiile sanitare veterinare minime pentru introducerea cailor de sport:

  • Animalele să fie identificate prin microcipare;
  • Să fie însoțite de pașaport.

Pentru a se asigura condiții de bunăstare acestor animale,  ANSVSA colaborează cu ONG- urile pentru protecția animalelor, cu proprietari de centre de echitație, de ferme, cu hipodromul din Ploiești și, în eventualitatea sosirii unor animale de circ,cu Federația Grădinilor Zoologice și Acvariilor din România.

În acest sens s-au transmis instrucțiuni către PCF de intrare și DSVSA județene pe teritoriul cărora vor fi adăpostite animalele în unități autorizate/înregistrate sanitar veterinar, unde vor fi carantinate și supravegheate sanitar veterinar.

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) informează despre derogarea temporară a respectării unor condiții de intrare a animalelor de companie din Ucraina pe teritoriul României.

Din cauza condițiilor excepționale generate de situația din Ucraina pentru a evita eventualele dificultăți cu refugiații care vin din această țară cu animale de companie, vă informăm că, în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (UE) 576/2013 cu privire la derogarea de la condițiile prevăzute pentru circulația necomercială a animalelor de companie, România autorizează circulația necomercială pe teritoriul lor a animalelor de companie astfel:

  1. Animalelor care îndeplinesc condițiile de introducere în UE (identificat, vaccinat, cu/sau fără titrul de anticorpi) li se va permite intrarea.
  2. Pentru animalele care:
  • Nu sunt identificate în mod corespunzător cu un microcip/tatuaj;
  • Nu sunt vaccinate împotriva rabiei sau vaccinarea nu mai este valabilă, persoana responsabilă va completa Formularul de localizare a animalului de companie, care poate fi descărcat de pe site-ul ANSVSA.

Proprietarul animalului va putea îndeplini toate formalitățile și procedurile după intrarea în România.

Pentru facilitarea accesului refugiaților din Ucraina cu animale de companie, ANSVSA a transmis instrucțiuni în teritoriu și la punctele de trecere a frontierei.

Sursa: ANSVSA

Localitatea Voloca pe Derelui, întâlnită și sub forma Voloca (în ucraineană Волока, transliterat Voloka, și în germană Woloka am Derelui sau Woloka) este un sat reședință de comună în raionul Adâncata (actualmente raionul Hliboca) din regiunea Cernăuți – Ucraina. Satul este situat la o altitudine de 193 metri, în partea de nord a raionului Adâncata, la o distanță de 10 km de orașul Cernăuți. Începând din anul 1991, satul Voloca pe Derelui face parte din raionul Adâncata al regiunii Cernăuți, Ucraina. În prezent, are peste 3.035 de locuitori, preponderent români (97,56%). Locuitorii se ocupă aproape în exclusivitate cu crearea rochiilor de mireasă, o afacere care s-a dovedit foarte profitabilă în ultimul deceniu, satul făcându-și un nume în acest domeniu în toată lumea. Aici am cunoscut-o pe doamna Maria Bojescu, singura cusătoreasă de costume populare românești cu mărgele.

– Doamna Maria, de când ați început această muncă migăloasă?

– Când m-am căsătorit, cumnata mea cosea cu mărgele. Când au ajuns fetele mele mari le trebuiau costume și, din cauza lipsei banilor, m-am apucat să cos singură. Asta acum 20 de ani în urmă. De atunci și până acum am cusut 17 cămăși și 34 de catrințe, trăistuțe, icoane pe care le-am dăruit la biserică. Tradiția la Voloca e foarte veche, e din bătrâni moștenită. Înainte se coseau cămăși mai ușoare, mai simple. Cu trecerea timpului s-a început a coase cămăși mai grele, mai înflorate etc. Și eu am început a coase cămăși, catrințe cu diverse motive florale, dar cu mărgele. Fiecare sat are portul său, iar prin cusături își exprimă frumusețea locului. Eu am început a coase singură, din dragoste. Asta a fost chemarea mea, cum se zice. Prin ceea ce fac acum, și fac cu dragoste, am sufletul împăcat. Mulți ani am lucrat la bibliotecă. Acum, ocupația mea de bază e cusutul și compusul de poezii populare din această zonă. Am început a scrie poezii de prin clasa a VI-a.

– Felicitări, dar costumele pe care le faceți cine le mai cumpără ori le poartă și ce prețuri au?

– Fetele le poartă cel mai mult la nunți. Fetele căsătorite mai tinere, chiar și bătrânele, la diverse ocazii ori sărbători creștnie și populare. Un an și jumătate durează cusutul catrinței, cămașa 6-7 luni și are o greutate de cca 3 kg, iar prețul unui costum întreg e 4.000 de euro. Eu mai și închiriez asemenea costume pentru că nu toți își pot permite să cumpere. Cusutul unei traiste cu mărgele durează între 3-4 luni de zile, iar prețul e la 400 dolari. Fiecare mărgică e cusută în așa fel încât cu timpul să nu rupă ața. Fac și traiste mai simple, între 100 și 400 de dolari. Aici, în Voloca, fiecare fată trebuie să aibă două costume naționale. Unul în care predomină culorile roșu și verde și altul cu mai mult albastru și violet. Și atunci fiecare fată se străduiește să aibă până la nuntă câte două costume, nu neapărat de-ale mele. Dacă nu are așa ceva se pierde mândria de volocean în costumul popular. Am umblat pe la mai multe expoziții cu diverse tematici unde am prezentat portul popular românesc din Voloca atât prin Ucraina, Moldova, dar și în România.

– Cum vă descurcați în viața de zi cu zi?

– Cu o pensie de 70-80 dolari pe lună nu poți trăi și trebuie cumva să câștigi bani. Să faci o asemenea muncă te dor și ochii, dar și spatele. Nu-i ușor…

Dumnezeu ne ajută pe toți!

Text și foto: Clement LUPU

Cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Etnofol­cloric Interregional al Malăncilor „Malanka-fest 2017“ s-a desfăşurat la Cernăuţi, în 15 ianuarie 2017.

Festivalul de etnografie şi folclor de la Cernăuţi este cel mai de masă şi pitoresc festival de Anul Nou pe stil vechi din Estul Europei. Au participat 46 de colective din regiunea Cernăuţi şi din alte regiuni ale Ucrainei (Transcarpatia, Hmelniţki, Ivano-Frankivsk), şi România (Câmpulung Moldovenesc şi satul Mălini, judeţul Suceava), care au fascinat publicul spectator prin varietatea şi bogăţia costumelor populare, măiestria interpretativă, diversitatea repertoriului, prin scenetele hazlii şi spectaculoase.

Românii din ţinut s-au evidențiat la fiecare ediţie a festivalului „Malanca Fest“, ocupând locuri de frunte şi impresionând locuitorii şi oaspeţii oraşului Cernăuţi nu numai prin costumaţie şi motivele „Malăncii“ tradiţionale, ci şi prin mecanisme speciale. „Malanca“ de la Crasna a putut fi încununată cu lauri, adică considerată învingătoare, fiind cea mai pitorească reprezentaţie populară a obiceiurilor tradiţionale româneşti, uimind şi captivând numerosul public prin scenete şi prin diversitatea costumelor: „Regii“, îmbrăcaţi în haine naţionale româneşti, la inimă cu Tricolorul – pe ambele umere străluceau, încrucişate la piept, cele trei culori, roşu, galben şi albastru. „Urşii“, în haine confecţionate din paie de rogoz şi cei cu aripi din paie de 5 metri, „crescute“ în spate, erau ţinuţi în lanţuri de „Ţigani“. Horbovenii, la rândul lor, au impresionat publicul prin mecanisme speciale – „Cucoş uriaş“ – simbolul anului 2017, şi „Calul troian“, înalţi de aproape 5 m, înscenând şi povestea populară românească „Punguţa cu doi bani“. N-au lipsit de la joc şi voie bună nici moşnegi, babe, urşi, capre, domnişoare, militari, căluţi, Moşi Crăciun, necuraţi, monştri, dragoni, văcuţe, eroi din filme artistice şi desene animate, ţigani, vrăjitori, piraţi, regi etc. Ca şi în anii precedenţi, a uimit şi tehnica improvizată de impresionante mărimi.

În acest an, pentru a exclude orice influenţă a membrilor juriului, organizatorii au hotărât că votarea locurilor premiante să fie on-line, pe site-ul „Malanka Fest“ (www.malanka.chv.ua). Astfel, conform acestei votări, premiul I de 50.000 grivne a fost acordat colectivului „Regii Egiptului“ din satul Ceahor, raionul Hliboca. Iar premiile II de 30.000 grivne şi III de 20.000 grivne au fost înmânate grupului „Calul troian“ şi „Malăncii din Horbova“, ambele din satul românesc Horbova, raionul Herţa.

„Malanka-Fest“ a devenit cel mai pitoresc şi extins festival etnografic naţional din Europa de Est. Evenimentul a fost urmărit de zeci de mii de vizitatori, care l-au transformat într-o carte de vizită a Bucovinei de Nord. Menţionez că fiecare colectiv din satele populate de români și ucraineni din regiunea Cernăuți s-a evidenţiat prin costumele tradiționale, iar alte colective au prezentat costume creative, evidențiindu-se chiar și prin spectacole teatralizate.

Malanca este denumirea slavă a cetelor organizate de mascaţi la Anul Nou, denumire întâlnită nu numai în satele ce ţin sărbătorile pe stil vechi, în special în cele huţăneşti sau cu populaţie ucraineană, ci şi în multe sate care au trecut la noul stil. Din păcate, astăzi acest obicei frumos se pierde încetul cu încetul. Pe an ce trece, se organizează tot mai puţine Malănci şi tot mai puţini gospodari le primesc în casele sau cel puţin în ogrăzile lor.

E ceva trist. De fapt, Malanca are aceeaşi soartă ca şi toate cetele de colindători, urători şi semănători. Nu e vina tradiţiilor că noi am devenit mai… fuduli, iar să mergi cu colinda e o ruşine. Dar nu pentru asta am scris tot acest text. Am făcut-o pentru a păstra pentru alţii ceea ce mai este, iar mâine s-ar putea să fie dat uitării. Orașul Cernăuți se aseamănă tot mai mult în luna ianuarie cu un epicentru al carnavalurilor de iarnă.

Malanca Fest este un astfel de festival etno-folcloric, care se desfășoară cu scopul de a păstra și a promova tradițiile și obiceiurile strămoșești din Bucovina de Nord.

GALERIE FOTO


Clement LUPU

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 52-53

Exploatațiile comerciale de creștere a porcilor din Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) urmăresc cu îngrijorare ultimele știri sosite din Republica Moldova, unde au fost confirmate două noi focare de pestă porcină africană (PPA) în ferme ţărănesti amplasate la circa 40 km de granița cu România.

În ultimii ani, focare de pestă porcină africană au apărut în toate ţările situate în Nord- Estul României, ultima fiind Moldova, ceea ce probează migrarea pe căi naturale a virusului, teorie susţinută de specialiștii în situaţii de urgenţă din domeniul sanitar-veterinar. Statisticile realizate pun în evidenţă că principală cauză a răspândirii virusului PPA sunt mistreţii și oamenii cu produsele alimentare din carne de porc, transportate din zone infectate.

Lituania, Letonia, Estonia, Polonia și Ucraina s-au confruntat cu apariția PPA și au aplicat toate procedurile necesare distrugerii efectivelor afectate și protecției împotriva extinderii bolii. Costurile necesare pentru distrugerea efectivelor afectate și împiedicarea migrării virusului se ridică la milioane de euro.

ANSVSA a publicat pe site-ul său documente de informare și avertizare adresate publicului care călătoreşte din aceste ţări spre România. Spre informarea publicului, ataşăm două din materialele informative, dar acest lucru nu este suficient.

Prevenirea evoluției bolii în România presupune o campanie susţinută de informare a populaţiei, a celor circa 1,2 milioane de deţinători de exploatații non profesionale de creștere a porcilor, de mobilizare a autorităţilor centrale și locale în stoparea traficului cu alimente la frontiera de N-E, controlul circulaţiei porcilor și respectarea tuturor reglementărilor sanitare veterinare din sectorul de creştere a porcilor, responsabilizarea vânătorilor în valorificarea corectă a porcilor mistreți împușcați, etc.

Responsabilizare inseamnă și că orice suspiciune de boală a porcului să fie semnalată imediat autoritătilor veterinare.

Populația și autoritătile trebuie să conștientizeze faptul că un focar de PPA va consuma milioane de euro de la buget, va reduce producția natională și va restricţiona grav comerțul cu carne de porc pentru toate categoriile de producători. Va crește, în schimb, importul de carne de porc.

Exploataţiile comerciale profesionale au programe de biosecuritate, au investit în protecția și monitorizarea stării de sănătate a animalelor, iar apariţia unor cazuri de PPA ar duce la înregistrarea unor pierderi imense pentru producători, dar și pentru stat.

Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România solicită autoritătilor statutului să ia măsuri urgente de interzicere a intrărilor de animale, carne și produse alimentare din Moldova și Ucraina și de control eficient în punctele de frontieră sau reducerea numărului acestora, de control a vânătorilor indiferent de forma de funcționare și de pregătire pentru intervenții în caz de urgenţă.

Solicităm să se publice măsurile de prevenţie împotrivă apariției PPA pe teritoriul României și autoritătile responsabile de intervenții în caz de urgentă cu datele de contact, să se folosească mesajele de „Interes Public” ale televiziunii naționale pentru informarea populației și să se restricționeze comerțul cu Moldova și Ucraina. Numai un efort comun va evita apariția PPA și consecințele dezastruoase pentru industria cărnii de porc din România.

Sursa Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR)

De la dangătul clopotelor la cântece patriotice

Kievul merită explorat nu doar pentru lăcaşele de cult care sunt impresionante şi unice prin măreţie şi număr, ci şi din perspectiva evenimentelor din epoca contemporană. Îmi amintesc că ceea ce mi-a atras atenţia încă de la intrarea în oraş a fost o statuie uriaşă reprezentând o femeie cu sabia în mână, despre care aveam să aflu că se numeşte „Patria Mamă“. Povestea ei a început în anul 1977 când preşedintele URSS Leonid Brejnev a dorit construirea unei statui care să întreacă în înălţime cupolele mănăstirii Lavra Pecerska. Este cel mai înalt monument din Ucraina şi este construit în aşa fel încât să reziste oricărui cutremur. După anul 1991 sabia a fost tăiată cu aproximativ 30 m pentru a se restabili ordinea iniţială. Pentru că nu trebuia să fie ceva mai înalt decât cupolele amintitei mânăstiri.

Pe aceeaşi esplanadă se află Muzeul National al Istoriei Marelui Război Patriotic închinat celor care au luptat în Al Doilea Război Mondial. Sunt expuse tancuri, avioane, elicoptere, bombardiere, aruncătoare de rachete, sute de exponate în aer liber. Peste tot erau difuzoare din care răsunau cântece patriotice. Am trăit un sentiment ciudat în clipele petrecute acolo, a fost un fel de întoarcere în timp care însă a dispărut imediat ce am plecat să colindăm oraşul.

Kiev o capitala europeană

De fiecare dată când ajung într-un loc nou îmi place să admir natura, iar din acest punct de vedere Kievul poate fi considerat un oraş „verde“. Are atâtea parcuri şi spaţii verzi încât orice traseu ai alege beneficiezi oricum de umbra copacilor. Cea mai facilă metodă de a circula dintr-o parte în alta a oraşului este metroul, care este, în sine, o atracţie turistică. Metroul din Kiev este primul sistem de tren subteran din Ucraina şi al treilea din fosta URSS. Inedit este faptul că aici se află cea mai adâncă staţie de metrou din lume – Arsenal – 107 m, iar staţia Universitate are una din cele mai lungi scări rulante din lume – 87 m.

Săptămâna petrecută la Kiev mi-a dat prilejul de a trăi stări sufleteşti contradictorii. De la smerenia care te cuprinde intrând în biserici la tensiunea resimţită la trecerea prin Piaţa Independenţei care parcă voia să-mi transmită ceva din atmosfera evenimentelor ce urmau să se întâmple. Apoi bucuria copilărească ce m-a cuprins încercând să aleg bomboane dintr-un magazin unde erau expuse o mulţime de sortimente, aerul boem din cafenele şi de pe bulevarde şi nu în ultimul rând întoarcerea în timp pe esplanada muzeului dedicat războiului. Toate acestea în numai câteva zile care au fost pentru mine de neuitat.

Fără a-i neglija moştenirea culturală şi spirituală care i-a garantat peste timp statutul de centru al ortodoxiei, Kievul trebuie să rămână un oraş accesibil oricui din lumea asta pentru că merită văzut şi cunoscut.

Povestea Kievului se încheie aici, dar călătoria imaginară împreună cu dumneavoastră continuă pentru că nu am epuizat impresiile adunate din alte locuri la fel de inedite.

Teofilia Banu

Vaticanul ortodoxiei este la Kiev

În acest minunat oraş printre cele mai interesante obiective turistice sunt bisericile şi catedralele, unele dintre ele datând încă din secolul al XI-lea.

Creştinarea Rusiei a început la Kiev. Aveam să aflu acest lucru vizitând unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj pentru credincioşii ortodocşi – Pecerska (Mănăsti­rea Peşterilor), aşezământ monahal întemeiat de cuviosul Antonie şi ucenicul său Teodosie în anul 1051, pe malul drept al Niprului.

Istoria acestui loc este una destul de tumultoasă, iar Lavra Pecerska a devenit un centru de rezistenţă ortodoxă chiar de la întemeierea ei. Chiar şi în vremurile noastre, biserica ortodoxă ucraineană se luptă pentru autocefalie şi recunoaştere sobornicească, iar complexul monahal încă este împărţit între bisericile rivale.

Complexul Lavra Pecerska este compus din peste 100 de edificii construite vreme de zece secole. Dintre acestea, 42 de biserici de suprafaţă şi subterane sunt considerate a fi unice în lume ca arhitectură. Apoi, cele două peşteri în care se află moaştele a peste 100 de sfinţi, muzee, chilii pentru călugări, ateliere de pictură şi ateliere pentru confecţionarea de veşminte preoţeşti completează paleta ansamblului de elemente religioase.

Am văzut aici şi Academia de Teologie, precum şi un seminar teologic, toate într-o armonie arhitecturală impresionantă. Cupolele aurite, caracteristice pentru bisericile slave, se înalţă vrând parcă să apropie cerul de pământ. Înălţimea cupolei Catedralei Adormirii Maicii Domnului domină şi este punctul cel mai înalt al Kievului. În acest mare aşezământ se află mormintele mai multor ierarhi de origine română, printre care şi Petru Movilă, fiul domnitorului moldovean Simion Movilă şi Mitropolitul Kievului între 1631-1646.

Am vizitat vreme de câteva ore Muzeul Artelor aplicate al Ucrainei, Muzeul Miniaturilor şi Muzeul Tezaurului Istoric.

Miracolul sfinţilor de la Pecerska

A păşi în peşterile de la Pecerska este tulburător pentru un creştin. Chiliile mici săpate în stâncă, în care au vieţuit primii preacuvioşi călugări de pe aceste meleaguri, adăpostesc acum raclele cu moaştele acestora. Am intrat acolo cu lumânări în mână, pe un coridor destul de îngust, şi ne-am oprit cu smerenie pentru a ne ruga întru sănătatea noastră la moaştele călugărilor deveniţi sfinţi.

Unii dintre călugări au fost zidiţi în pereţii peşterilor, aşa-numiţii zăvorâţi. Pustnicii se retrăgeau de bună voie în grotele scobite în stâncă prevăzute doar cu o ferestruică prin care primeau apă, pâine şi lumânări şi care era singura lor legătură cu lumea exterioară. Dacă timp de trei zile apa şi pâinea rămâneau neatinse, se înţelegea că sufletul zăvorâtului se ridicase la ceruri. După cel puţin trei ani, grota era deschisă şi, dacă se constata că trupul nu s-a descompus, era zidit din nou, iar pe locul unde fusese ferestruica se aşeza o icoană de sfânt. Sacrificiul făcut de aceşti călugări pentru credinţa creştină este demn de toată admiraţia şi recunoştinţa noastră ca simpli muritori.

Tot aici au fost aduse moaştele Sfintei Teodora de la Sihla – Neamţ şi ale Cuviosului Pahomie de la Gledin – Bistriţa-Năsăud.

Sigur cei mai mulţi aţi vrea să mergeţi în pelerinaj în aceste sfinte locuri măcar cu gândul. Pentru a afla mai multe despre aceste locuri fii încă partenerul meu de călătorie pentru că mai am de povestit.

Teofilia Banu

Kiev este capitala şi cel mai mare oraş al Ucrainei situat în partea de nord a ţării, pe râul Nipru, fiind un important centru ştiinţific, educaţional, cultural şi nu în ultimul rând turistic. Oraşul este renumit în întreaga lume pentru reperele istorice şi infrastructura extinsă, completată de un sistem de transport public la fel de dezvoltat. Capitala ucraineană este locul în care civilizaţia slavă s-a născut şi pe care Balzac îl numea oraş etern, Roma Nordului. Legenda spune că oraşul a fost fondat pe la sfârşitul secolului al V-lea, de patru fraţi: Kyiv, Shchek, Khoryv şi sora lor Lybid. A fost denumit după fratele cel mare, Kyiv, iar în secolul al IX-lea devenise deja centrul politic al slavilor de est. În 988, Vladimir I a introdus creştinismul ca religie oficială şi a ajutat la dezvoltarea relaţiilor politice cu Imperiul Bizantin şi Bulgaria. În timpul invaziei mongolilor, în 1240, a suferit distrugeri mari. În 1362 a intrat sub conducerea ducilor lituanieni şi polonezi. Sprijinit de armata rusă a reuşit să iasă de sub jugul lituanian-polonez în secolul al XVII-lea. În 1654 Ucraina s-a unit cu Rusia şi oraşul a fost anexat Moscovei. Din Kiev a început creştinarea Rusiei. După victoria bolşevică din 1921 a fost alăturată Uniunii Sovietice, iar în 1934 a devenit capitala Republicii Ucrainene Socialiste. Independenţa vine în 1991 odată cu destrămarea Uniunii Sovietice. (sursa: http://www.flysky.ro/bilete-de-avion/Kiev)

În toamna lui 2013 am primit propunerea de a participa la un eveniment mondial dedicat apiculturii la Kiev. Am fost încântată să aflu că voi avea ocazia să vizitez cu acel prilej un oraş care se află într-o ţară la est de România, pe care n-o mai văzusem şi despre care aflasem multe lucruri interesante.

Am ajuns la Kiev înaintea unui moment istoric pentru Ucraina, întâlnirea de la Vilnius din noiembrie 2013 când se aştepta decizia prin care această ţară să iasă de sub influenţa Rusiei şi să se îndrepte spre aderarea la Uniunea Europeană.

Câteva întâlniri şi dialoguri scurte au fost suficiente pentru a-mi da seama de starea sufletească a ucraineanului de rând. Majoritatea îşi doreau altceva decât trăiseră până atunci, numai că, după doar câteva luni de la vizita noastră, bătălia geopolitică a trecut de la masa negocierilor la confruntări militare care încă mai continuă şi azi.

Trecând peste toate aceste triste evenimente, încerc să vă introduc în atmosfera unui oraş cu o arhitectură aparte care te uimeşte cu frumuseţea şi măreţia lui. De la lăcaşele de cult, emblema oraşului supranumit „Vaticanul“ ortodoxiei, la Muzeul Războiului am văzut locuri care fac Kievul unul dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii şi în care am avut parte de momente memorabile.

În Piaţa independenţei întotdeauna se întâmpla ceva…

Maidan Nezalejnosti (Piaţa Independenţei) este inima oraşului şi un fel de Piaţa Universităţii de la noi. Aici se întâlnesc locuitorii Kievului. Am admirat acest loc în care până la vizita noastră s-au întâmplat o serie de evenimente care au adus Ucraina mai aproape de atenţia Uniunii Europene şi chiar a întregii lumi prin victoria lui Iuscenko şi Timoşenko, aşa numita „revoluţie portocalie“. Nu mi-am putut imagina atunci criza politică ce a urmat după aceea.

Ucraina se află acum în mijlocul confruntărilor politice şi militare dintre Rusia şi ţările NATO, iar Kievul a fost destul de afectat. Unele fotografii pe care le-am făcut atunci în zona respectivă pot spune că au devenit istorie.

Din Maidan Nezalejnosti începe principala arteră a oraşului, bulevardul Khreshchatyk. Construit în stil neoclasic, acesta reprezintă principala zonă comercială unde artiştii amatori îşi expun operele spre vânzare. Este un bulevard înţesat de magazine, restaurante şi cafenele elegante, dar şi scumpe. Are ceva mai mult de 1 km lungime şi se termină în Piaţa Bessarabska.

Mă gândesc totuşi cu teamă că nu vom avea ocazia prea devreme să revedem aceeaşi curăţenie, fete frumoase şi atmosferă boemă.

Amintirile din călătoria la Kiev mi-au făcut viaţa mai frumoasă, mai bogată spiritual şi îmi doresc să vă trezească interesul de a vizita acele locuri. Dar până atunci încerc să aştern pe hârtie, în câteva episoade, propriile-mi impresii.

Dragă cititorule, fii aşadar partenerul meu de călătorie!

Teofilia Banu

Formată din patru sate din apropierea Cernăuţiului, comuna Mahala se distinge prin hărnicia oamenilor şi prin dorinţa administraţiei locale de a avea localităţi moderne, prospere, în care activităţile culturale să contribuie la educaţia tinerei generaţii şi la păstrarea tradiţiilor populare.

Elena Nandriş, un primar care ar vrea drumurile regiunii pentru a le asfalta

De câteva luni primăriţa Elena Nandriş se luptă să treacă drumurile regionale la comună pentru a le putea asfalta. Ea dezaprobă atitudinea celor care au răscolit poporul ucrainean, ceea ce a dus la scăderea economiei localităţilor.

„Situaţia economică s-a deteriorat continuu şi rezolvăm tot mai greu problemele cu care ne confruntăm. Noi avem venituri suficiente, nu am cerut de la stat fonduri. Dar banii sunt pe hârtie pentru că nu îi putem folosi decât pentru anumite lucrări. Banii colectaţi de primărie îi depunem în bancă pentru că legea nu ne permite să îi ţinem şi ei rămân în bancă. Această situaţie se datorează într-o mică parte conflictului din estul ţării. Am câteva săptămâni de când vreau să trec drumurile care leagă satele de la regiune la comună, pentru a le putea asfalta. Am bani, dar ei nu ne pot da aceste drumuri care sunt în inventarul regiunii. Este o ruşine să ai drumuri cu gropi prin comună, chiar dacă nu sunt în administraţia ta. Pe lângă adrese oficiale, m-am dus la regiune şi le-am spus: «Daţi-mi drumurile la primărie să le pot repara, să nu pomenească lumea care intră într-o groapă tot neamul meu.» Eu nu pot să spun la fiecare că drumurile nu sunt ale mele, nu-i normal să pun afiş că drumul nu-i al meu este al Cernăuţiului, cum nu este normal să mergi pe drum în sat şi drumurile să fie regionale.“

Cum e viaţa românilor din Ucraina?

Din cei aproape 7.000 de locuitori, o parte sunt plecaţi la muncă în străinătate, alţii muncesc în oraşele industriale din Ucraina, iar din cei rămaşi acasă mulţi se ocupă cu agricultura şi cu comerţul sau lucrează la Cernăuţi, oraş situat la câţiva kilometri. Împreună cu Elena Nandriş, o femeie cu un caracter puternic, care a ales să se implice în politică după o matură şi îndelungată chibzuinţă, fără un interes personal, am încercat să clarificăm cum e viaţa românilor din Ucraina.

„Merg, câştigă, vin acasă şi fac gospodării cât mai frumoase. Indiferent unde pleacă, când vin acasă nu uită să grăiască cum grăiesc măhălenii. De sărbători este jale pentru cei care nu pot să vină în sat, ei ne spun «Să nu auzi cum cântă colinda sub geam, voi cei de acasă nu puteţi înţelege». Cum nu pot înţelege nici românii din România cum este a fi român aici. Ca să fii român aici trebuie să vii, să vezi, să trăieşti aici şi atunci înţelegi cum e să fii român în Ucraina. Noi suntem la fel ca şi copiii risipitori. La copiii care stau lângă tine acasă le dai de toate, dar celui care a plecat îi dai din când în când câte o fărmătură. Ne bucură faptul când ne vin copiii acasă şi ne spun că vor să se ducă ei cu coşul la sfinţit la biserică şi preotul să îi stropească cu agheasmă din Mahala. Tradiţiile şi patriotismul ne adună“, a spus Elena Nandriş.

Domnia sa a mărturisit că sprijinul aşteptat de la politicienii români nu a venit deocamdată şi doar Consulatul României de la Cernăuţi se implică şi este alături de românii din nordul Bucovinei la diverse manifestări organizate în Ucraina şi în România, ajutându-i să obţină mai uşor vizele atunci când trebuie să participe la diverse evenimente.

Muzeul satului are obiecte vechi de 200 de ani

În Mahala oamenii ţin mult la tradiţii, le păstrează, dar vor să le arate şi altora, amenajând, în incinta Căminului Cultural, un Muzeu al satului. Sunt expuse obiecte utilizate în gospodărie, unelte şi costume populare, cele mai multe foarte vechi. Pentru muzeu, una dintre bătrâne, Domnica Costan, a dăruit costume populare pentru copii, adulţi şi încălţări din anii 1800, toate păstrate cu grijă de la străbunicii octogenarei.

Elena Nandriş ne-a spus că atunci când a aflat că bătrâna doreşte să dea spre păstrare aceste obiecte vechi i-a propus să le dea la muzeu. „Dacă este vorba de muzeul de la noi din sat ţi le dau. Să le expui numai la muzeul nostru, nu cumva să le vinzi sau să le dai la alt muzeu“, i-a spus Domnica Costan primăriţei din Mahala.

În acest muzeu un spaţiu generos este dedicat nunţii. Sunt prezentate rochii de mireasă realizate cu elementele costumului popular, cununi de mirese, dar şi un zobon pe care îl poartă soacra mare. La Mahala nunii mari şi socrii merg şi astăzi la primărie şi la biserică în costum popular. Mirii se îmbracă cu un costum popular stilizat şi cu bundiţe ornate cu puf de lebădă.

„Am adus şi cuptorul, avem şi pâine, sunt expuse covoare ţesute în culori vii, majoritatea din anii ’50 - ’60, obiecte de mobilier. Cele mai multe exponate sunt costumele populare, dar când muzeul se va muta într-un spaţiu special destinat, totul va fi ca într-o gospodărie ţărănească“, ne-a spus primăriţa Elena Nandriş.

Românii din Ucraina au nevoie de carte românească

La Mahala am găsit o impresionantă bibliotecă şcolară, în mijlocul rafturilor cu cărţi fiind amenajat un spaţiu pentru lectură. Biblioteca are cărţi în limba română şi în limba ucraineană. Peste 3.000 de cărţi în limba română au fost primite cu sprijinul Bibliotecii judeţene Botoşani şi a câtorva oameni cu inimă mare care le-au adus din România.

De la copiii veniţi să împrumute cărţi şi de la coordonatorul activităţilor din bibliotecă am aflat că este nevoie de carte românească nu numai la Mahala, ci în toate bibliotecile satelor româneşti din regiunea Cernăuţi. Românii prezenţi la Adunarea Generală a comunei Mahala, din 10 martie 2013, la care au participat peste 700 de săteni, au scandat: „Suntem români şi româna este limba satelor noastre!“, ceea ce dovedeşte că locuitorii acestui sat vor să înlocuiască cărţile scrise în limba rusă cu cele în limba română şi în limba ucraineană.

De când este primăriţă, Elena Nandriş a reactivat şi animat mişcarea artistică din Mahala. De la spectacole folclorice cu participare internaţională până la piese de teatru jucate de elevii de gimnaziu, toate arată că românii de aici sunt mai aplecaţi spre păstrarea culturii tradiţionale mai mult decât fraţii lor de peste graniţă. Zilnic, după ore, elevii din ciclul primar şi gimnazial vin să înveţe frumoasele dansuri populare, pentru că „nu eşti român dacă nu ştii jocul şi cântul“. De la profesoara de dansuri populare am aflat că implicarea în spectacolele folclorice reprezintă o oportunitate de afirmare pentru aceşti copii şi o garanţie pentru continuarea păstrării identităţii româneşti.

Silviu Buculei

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti