- Zootehnie
- August 01 2016
PARAFILARIOZA
(dermatoragia parazitară, dermatoragia parazitară sau filarioza parazitară a cailor și bovinelor)
Boală parazitară transmisă prin înţepătura de muşte
Parafilarioza sau dermatita nodulară helmintică a cabalinelor și bovinelor are evoluție sezonieră estivală și este produsă de specii ale genului Parafilaria din familia Filariidae.
Etiologie
Parafilaria multipapillosa (hemoragica) este un filariid ce prezintă un corp filiform, egal calibrat, de culoare albicioasă. Helminții parazitează în țesutul conjunctiv subcutanat din regiunile toracelui, spetei și greabănului la cal, măgar și catâr.
Parafilaria bovicola parazitează în țesutul conjunctiv subcutanat și intermuscular la bovine.
Contaminarea animalelor se face în special la păşune, când animalele sunt înţepate de insecte hematofage care vor inocula larve (microfilarii) în pielea animalului. Aceste larve evoluează până la stadiul de adult. Paraziţii adulţi se dezvoltă în ţesutul conjunctiv subcutanat (sub piele).
Boala evoluează în regiunile calde și temperate, incidența formelor clinice fiind în vară și toamnă, iar în sezonul rece cazurile remit. De regulă, boala nu apare la cabalinele din regiuni de mare altitudine (peste 1.300 m).
Semnele clinice
Apar în timpul verii. În cele mai multe cazuri apare o dermatită nodulară, caracterizată prin noduli de mărimea bobului de mazăre, nedureroși, localizaţi pe laturile gâtului, regiunea grebănului și torace. Aceşti noduli sunt duri şi se deschid rapid, lăsând să se scurgă o cantitate de sânge care se coagulează repede. Părul din regiunile afectate se aglutinează şi cu timpul se produc depilaţii.
Aceste dermatoragii sunt mai intense în zilele însorite şi mai reduse seara şi în timpul nopţii. Pe piele, din cauza hemoragiei şi coagulării sângelui apar iritaţii, urmate de zone lipsite de păr și prurit.
Diagnosticul
Se pune pe semnele clinice corelate cu existenţa insectelor şi cu sezonul cald şi se confirmă în laborator prin punerea în evidenţă a microfilariilor, uneori a ouălor de paraziţi din picăturile de sânge de la nivelul nodulilor.
Tratamentul
Se face oral cu ECVIROM sau ECVIROM I, ROMFENBENDAZOL 10% sau cu soluţii injectabile ROMIVERMECTIN sau ROMAVERMECTIN B 1 PLUS.
Profilaxia are la bază măsuri de dezinsecție a adăposturilor cu ROMPARASECT, iar în perioadele de atac al muștelor (orele 12-16) animalele se retrag în adăposturi sau în locuri umbrite.
Dr. Gabriela BĂNCILĂ, ROMVAC COMPANY SA
Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 26
Bronhopneumonia verminoasă – numită și dictiocauloză – este o afecțiune cauzată de viermi paraziți care se localizează în aparatul respirator al rumegătoarelor și cabalinelor.
Boala evoluează cronic, rareori acut și afectează mai grav tineretul acestor specii.
Ciclul biologic al paraziților implică o fază care se dezvoltă în organismul animalelor și o fază care se dezvoltă pe sol (geohelminţi). Astfel, viermii adulţi se localizează în bronhii şi trahee, unde se hrănesc cu mucus, iar la maturitate elimină ouă din care ies larve. Acestea sunt deglutite de animal, odată cu mucusul din aparatul respirator, și apoi sunt eliminate în mediul exterior prin fecale, unde vor evolua în anumite condiții favorabile de umiditate, temperatură și oxigen.
De aceea, dictiocauloza are caracter sezonier, fiind foarte răspândită vara, în anii ploioşi.
Infestarea animalelor se face cu larve, în special la păşune, iar cele mai grave și mai multe cazuri de îmbolnăviri apar la oi şi capre. Animalele tinere întreţinute necorespunzător sunt cele mai afectate. La animalele adulte, boala apare în lunile septembrie-octombrie, ca urmare a infestațiilor cu elemente parazitare din timpul verii. Poluarea păşunilor cu larve în ţara noastră începe primăvara, când animalele sunt scoase la păşune.
Astfel, există un cerc vicios: păşunea este o sursă de infestare pentru animale, iar animalele o sursă de infestare pentru aceasta. Boala este menținută de la an la an, în anumite zone, atât de animalele bolnave, cât și de cele clinic sănătoase, dar purtătoare de paraziți.
Infestarea animalelor se face şi în timpul adăpatului din bălţi sau din diferite acumulări de apă de pe păşuni. Larvele parazitului ajung odată cu iarba sau apa în intestin, de unde migrează în ganglioni și cord şi ajung în aparatul respirator. Pe tot parcursul migrării prin organism, paraziții produc leziuni mai mult sau mai puțin grave, la nivelul organelor pe care le traversează.
Simptome
Dictiocauloza se manifestă clinic atunci când viermii au ajuns în stadiul de adult în aparatul respirator. Tineretul speciilor amintite este cel mai afectat şi prezintă jetaj abundent (le curge nasul), tuse, respiraţie accelerată, mai ales dimineaţa, la schimbări bruşte de temperatură sau în urma eforturilor. Animalele afectate nu au poftă de mâncare și slăbesc foarte mult, iar la viţei pot apărea asfixii şi chiar moartea în timpul accesului de tuse. Uneori, la 2-3 zile de la infestarea cu paraziți, apare şi o fază clinică digestivă, manifestată prin diaree urât mirositoare și sete accentuată.
Diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor clinice, coroborate cu aspectele epizootologice: izbucnirea îmbolnăvirilor cu caracter enzootic, în sezoanele de vară, în anii ploioşi cu manifestări grave mai ales la tineret, întreținut pe păşuni umede sau în adăposturi neigienice, cu umezeală. Diagnosticul diferenţial trebuie să se facă faţă de alte afecţiuni pulmonare sau digestive, având alte cauze. Diagnosticul de certitudine se confirmă numai prin examene de laborator.
Prognosticul bolii este favorabil sau rezervat în funcţie de vârstă, intensitatea parazitării şi de starea de întreținere ale animalului. Astfel, prognosticul este rezervat la animalele tinere cu întreținere proastă. La animalele adulte, prognosticul economic este grav deoarece randamentul producțiilor scade, iar oile gestante nasc miei nedezvoltați, cu diferite afecțiuni.
Profilaxie și tratament
Atât în prevenție, cât și în tratament se folosesc de 4 ori pe an produse antiparazitare sub formă de suspensii buvabile sau soluții injectabile. Astfel, pentru cabaline se recomandă ECVIROM și ECVIROM I, suspensii orale.
Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) există suspensii orale de FASCIOCID, ROMBENDAZOL 2,5% şi 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS sau soluții injectabile de ROMAVERMECTIN, ROMIVERMECTIN și ROMAVERMECTIN PLUS.
Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA
Revista Lumea Satului nr. 14,16-31 iulie 2016 – pag. 26
- Zootehnie
- Iulie 04 2016
Afecțiuni digestive la iepuri
Cele mai frecvente boli ale iepurilor sunt afecțiunile digestive, manifestate clinic prin diaree la toate rasele de iepuri, din toate categoriile de vârstă. Cauzele acestor afecțiuni țin și de o caracteristică a aparatului digestiv al iepurelui, cu o masticație redusă, un stomac voluminos, un intestin lung și un cecum bine reprezentat.
Această particularitate a tubului digestiv implică o trecere lentă a alimentelor prin intestin, precum și prezența unei flore microbiene abundente la acest nivel. Din acest motiv, iepurele de crescătorie este predispus la balonări, staze alimentare care duc la autointoxicații și diaree.
În plus, la apariția acestora intervin numeroși factori favorizanți de natură bacteriană, virală, parazitară, alimentară etc., care duc la dezechilibrul florei bacteriene din intestin.
Semnele clinice sunt manifestate prin apariția fecalelor moi sau lichide, iar diareea este frecvent însoțită de balonări, deshidratări, lipsa poftei de mâncare, care duc la moartea animalului. De aceea diareea este o boală gravă a iepurilor, fiind mult mai ușor de prevenit decât de tratat.
Măsurile profilactice țin de alimentație, care trebuie să fie echilibrată din punct de vedere calitativ și cantitativ, de igiena apei, de igiena adăpostului și de necesitatea administrării unor vitamine, medicamente sau vaccinuri specifice.
Astfel, apa de băut administrată iepurilor trebuie dezinfectată, de două ori pe lună, cu ALBASTRU DE METILEN.
Pentru prevenirea avitaminozelor și întărirea sistemului imunitar se vor administra vitamine o dată pe lună, timp de 7 zile: VITAMINA AD3E, MULTIVITAROM, VITA B COMPLEX și VITAROM.
Administrarea unui supliment nutritiv bioactive, ANIMAL PROBIOTIC, crește rezistența organismului la acțiunea unor factori perturbatori fizico-chimici sau biologici, reduce cazurile de diaree la tineret, constipațiile și crește imunitatea generală. În caz de îmbolnăvire, produsul determină reducerea cantității de antibiotice.
Pentru prevenirea unor boli bacteriene se vor administra în apa de băut PRODIGEST (acidifiant digestiv) și ENROFLOXAROM.
Deparazitarea internă a iepurilor este necesară pentru prevenirea și combaterea coccidiozei care apare mai ales la tineret și se manifestă în formă acută, prin diaree, paralizia trenului posterior și moarte, iar în formă cronică prin diaree, slăbire progresivă și încetinirea ritmului de creștere. Pentru prevenția și tratamentul acestei parazitoze se folosește SULFACOCCIROM și VITAMINA K3. Deparazitarea pentru alți paraziți interni se face, în funcție de parazit, cu ROMBENDAZOL F, ROMBENDAZOL SUPER sau ROMIVERMECTIN.
Igiena din adăposturi este prioritară, de aceea se recomandă dezinfecția adăpostului sau cuștilor cu DECONTAMINOL și PURSEPT, iar deparazitarea acestora cu ROMPARASECT.
De asemenea, este foarte importantă vaccinarea iepurilor contra mixomatozei și a bolii hemoragice – două boli virale foarte contagioase și grave care duc la moartea iepurilor. Aceste boli nu se pot trata, singura modalitate fiind prevenirea lor prin vaccinare cu MIXOHEMOVIROVAC, un vaccin asociat contra mixomatozei și a bolii hemoragice care se face după prima lună de viață a iepurelui. Imunitatea postvaccinală durează 6 luni, iar pentru întreținerea acesteia se recomandă revaccinarea din 6 în 6 luni, pe toată durata vieții economice a iepurelui.
În ceea ce privește tratamentul afecțiunilor digestive, acesta se face în funcție de agentul etiologic implicat. Astfel, acesta se realizează fie cu medicamente antiparazitare ca SULFACOCCIROM (pentru coccidioză), fie cu medicamente antiinfecțioase ca ENTEROGUARD, OXITETRACICLINĂ 50%, ENTEROTRAT (produs naturist din extracte din plante), în cazul diareei de natură infecțioasă.
Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale Romvac Company SA
Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 26
- Zootehnie
- Iunie 17 2016
Difterovariola aviară, o boală de natură virală
Difterovariola este o boală de natură virală și se manifestă prin apariția de noduli (erupții variolice) pe piele și mucoase. Boala este întâlnită în special la tineretul galinaceelor (găini, curci, bibilici, porumbei). Palmipedele (rațele și gâștele) sunt refractare la boală, dar pot fi vectori (transportă virusul).
Virusurile variolelor sunt diferite antigenic fiind, în condiții naturale, specifice pentru o anumită specie de pasăre (găină, curcă, bibilică etc.). De exemplu, virusul variolic columbar este patogen, în condiții normale, doar pentru porumbel. Aceste virusuri sunt foarte rezistente, astfel că, într-o gospodărie în care a evoluat variola, fără măsuri de dezinfecții riguroase, boala poate apărea ani în șir.
Principala sursă de infecție a bolii o reprezintă păsările bolnave din gospodărie sau sălbatice (ciori, vrăbii, porumbei sălbatici etc.) care răspândesc în jur virusul prin diferite secreții și excreții. În sezonul cald și țânțarii pot transmite virusul. Păsările hrănite necorespunzător, ținute în condiții neigienice, sunt cele mai afectate de boală.
Semne clinice
Virusul pătrunde în organismul păsării pe la nivelul pielii sau al mucoaselor iritate sau lezionate, iar după o perioadă de incubație de 3-10 zile apar semnele clinice ale bolii. Boala poate avea o formă acută, manifestată prin lipsa poftei de mâncare, pierdere în greutate, imobilitate, respirație greoaie și diaree, care duc la moarte.
Boala este, în general, cronică, având trei forme de manifestare:
În forma cutanată apar noduli pe cap (creastă, bărbițe, pleoape) și gât, uneori generalizându-se pe tot corpul. Sunt cazuri în care acești noduli confluează, iar prin desprinderea lor lasă o zonă sângerândă.
Forma difteroidă se manifestată prin apariția nodulilor la nivelul mucoaselor bucală, nazală, sinusală, faringiană, trahee, esofag, ocular. Acești noduli se pot infecta cu o floră bacteriană bogată, ducând la apariția unor membrane de tip difteroid de culoare galbenă, bine fixate pe țesuturi. Boala debutează printr-o rino-conjuctivită. Foarte periculoase sunt localizările laringiene, faringiene și esofagiene care duc la sufocări și dificultăți în hrănire.
Forma mixtă cu localizări pe mucoase și piele este cea mai des întâlnită.
Diagnosticul se pune ușor, pe baza semnelor clinice, lezionale în cazul formelor cu localizare cutanată. Boala este mai greu de diagnosticat în cazul formelor difteroide, confundându-se cu alte boli care au manifestări asemănătoare: avitaminoza A, laringo-traheită infecțioasă, micoplasmoză etc. În aceste cazuri este necesar un diagnostic de certitudine pus în laborator.
Profilaxia bolii este foarte importantă și constă într-o alimentație echilibrată a păsărilor; igiena adăposturilor prin dezinfecții periodice (pentru combaterea microbilor) cu DECONTAMINOL și prin dezinsecții (pentru combaterea insectelor și paraziților) cu ROMPARASECT.
Foarte importantă este și deparazitarea păsărilor, pentru cea internă recomandându-se produsul ROMBEBDAZOL F, iar pentru cea externă, produsul ROMPARATOX.
Profilaxia specifică constă în vaccinarea păsărilor cu vaccinuri speciale: ROMPORPOX – contra variolei la porumbei și AVIPOXCOL și AVIPOX-GAL – contra variolelor la găini, curci și fazani. Vaccinarea se face numai la păsările sănătoase, necarențate și deparazitate.
Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale Romvac Company SA
Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 30
Odată cu sosirea zilelor călduroase și a apariției colțului ierbii își fac simțită prezența și căpușele, paraziți foarte periculoși pentru sănătatea animalelor și a omului. Acestea sunt hematofage (se hrănesc cu sânge) şi au o activitate biologică maximă în acest sezon, atacând atât animalele cât şi omul. Acestea, hrănindu-se cu sânge, au în primul rând efect spoliator, sărăcind organismul în sânge, vitamine şi minerale. Saliva căpușelor care conţine diferite substanţe toxice, anticoagulante sau hemolizante poate determina fenomene de anemie, toxicoză sau reacții alergice de diferite grade.
Căpușele sunt cei mai întâlniți vectori pentru transmiterea bolilor atât la animale, cât și la oameni. Astfel, ele transmit prin secrețiile lor, odată cu înţepătura, numeroşi agenţi patogeni: virusuri, bacterii, rickettsii, paraziţi miceţi, producând astfel diferite boli cum sunt: paralizia de căpuşe, encefalite, borelioza, babesioza, ehrichioza, febra Q etc.
Căpuşele parazitează temporar pe animal sau om, timp în care se hrănesc cu sânge, iar în stare liberă trăiesc în natură (sol, iarbă, tufişuri), fără să se hrănească ani de zile. Există două familii de căpușe care pot transmite boli: Ixodidae (căpușe cu carapacea tare) și Argasidae (căpușe moi). Există căpuşe din familia Ixodidae care parazitează la mamifere şi care uneori atacă şi păsările, dar există şi căpuşe din familiile Argasidae şi Gamassidae, specifice păsărilor.
Mamiferele pot fi parazitate de mai multe specii de căpuşe răspândite pe teritoriul ţării noastre, indiferent de relief. Căpuşele au următoarele stadii de evoluţie: ou, larvă, nimfă şi adult, care se desfăşoară fie pe o singură gazdă (animal), fie pe mai multe; din acest punct de vedere există trei tipuri de căpuşe, şi anume: căpuşe cu o singură gazdă; căpuşe cu două gazde – adică larvele şi nimfele acestora, după ce se hrănesc pe un animal cad pe sol, se transformă în adulți şi apoi atacă alt animal; și căpuşe cu trei gazde, fiind cele care îşi desfăşoară fiecare stadiu de evoluţie pe animale diferite.
Căpuşele cu două sau trei gazde intermediare folosesc pentru a se hrăni mamifere sălbatice mici (rozătoare, insectivore), păsări sălbatice şi în special mamifere de talie mare, domestice şi sălbatice. În felul acesta se creează un lanţ parazitar în care sunt cuprinse mai multe specii de animale.
Animalele şi omul se infestează cu căpuşe pe care le iau din iarbă sau de pe tufişuri. Pentru animalele de companie (câine, pisică) care trăiesc în casă vectorii pentru aceste insecte sunt chiar stăpânii lor care le aduc în locuinţă pe haine sau încălţăminte.
Căpuşele păsărilor trăiesc pe pasăre în stadiile de larvă şi nimfă, iar ca adult în diferite materiale lemnoase, cuibare, coaja copacilor, tufişurile de lângă coteţe, unde se retrag ziua, atacând doar noaptea.
Prevenirea şi combaterea infestării animalelor cu căpuşe se fac atât prin deparazitarea lor, cât şi a adăposturilor. Deparazitarea rumegătoarelor se face cu ROMIVERMECTIN și ROMAVERMECTIN PLUS, iar la ovine se fac şi îmbăieri antiscabioase. Caii se deparazitează cu ECVIROM sau ECVIROM I, iar câinii şi pisicile cu PARAKILL. Păsările se deparazitează cu ROMPARATOX.
Pentru deparazitarea adăposturilor se folosesc soluţii insecticide ca ROMPARASECT.
Combaterea căpuşelor în mediu este mai greu de realizat și are în vedere defrişarea terenurilor prin distrugerea şi arderea arbuştilor, buruienilor, precum şi prin aplicarea unor metode zootehnice care se bazează pe rotaţia păşunilor și interzicerea animalelor infestate pe păşunile asanate.
Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale, Romvac Company SA
Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, pagina 26
- Articole revista
- Mai 17 2016
BRONHOPNEUMONIA VIERMINOASĂ – o boală parazitară a rumegătoarelor și cabalinelor, favorizată de timpul ploios
Bronhopneumonia vierminoasă, numită şi dictiocauloză, este o parazitoză a aparatului respirator care afectează în special rumegătoarele, dar şi cabalinele.
Boala evoluează cronic, rareori acut şi afectează mai grav tineretul acestor specii.
Ciclul biologic al paraziţilor implică o fază care se dezvoltă în organismul animalelor şi o fază care se dezvoltă pe sol (geohelminţi). Astfel, viermii adulţi se localizează în bronhii şi trahee, unde se hrănesc cu mucus, iar la maturitate elimină ouă din care ies larve care, fiind înghițite de către animal, odată cu mucusul din aparatul respirator, sunt eliminate în mediul exterior, prin fecale. Dezvoltarea acestor larve se face numai dacă există condiţii favorabile de umiditate, temperatură şi oxigen.
De aceea dictiocauloza are caracter sezonier, fiind foarte răspândită vara, în anii ploioşi.
Infestarea animalelor se face cu larve, în special la păşune, iar cele mai grave şi mai multe cazuri de îmbolnăviri apar la oi şi capre. Animalele tinere întreţinute necorespunzător sunt cele mai afectate. Incidența cea mai mare a bolii apare în lunile septembrie-octombrie, la animalele adulte, iar la miel aceasta poate să apară chiar din luna iunie, în urma infestărilor cu paraziți din lunile aprilie-mai. Poluarea păşunilor cu larve în ţara noastră începe primăvara, când animalele sunt scoase la păşune. Astfel, există un cerc vicios, păşunea este o sursă de infestare pentru animale, iar animalele, o sursă de infestare pentru aceasta. Boala este menţinută de la an la an, în anumite zone, atât de animalele bolnave, cât şi de cele clinic sănătoase, purtătoare de paraziţi. Infestaţia animalelor se face şi în timpul adăpatului din bălţi sau a diferitelor acumulări de apă de pe păşuni. Larvele parazitului ajung odată cu iarba sau apa în intestin, de unde migrează în ganglioni, cord şi ajung în aparatul respirator. Pe tot parcursul migrării, paraziţii produc leziuni mai mult sau mai puţin grave.
Simptome
Dictiocauloza se manifestă clinic atunci când viermii au ajuns în stadiul de adult în aparatul respirator. Tineretul speciilor amintite este cel mai afectat şi prezintă jetaj abundent (le curge nasul), tuse, respiraţie accelerată, mai ales dimineaţa, la schimbări bruşte de temperatură sau în urma eforturilor. Animalele afectate nu au poftă de mâncare, slăbesc foarte mult, iar la viţei pot să apară asfixii şi chiar moartea în timpul accesului de tuse. Uneori, la 2-3 zile de la infestare, apare şi o fază clinică, digestivă, manifestată prin diaree urât mirositoare şi sete accentuată.
Diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor clinice, coroborate cu aspectele epizootologice ca: izbucnirea îmbolnăvirilor cu caracter enzootic, în sezoanele de vară, în anii ploioşi cu manifestări grave mai ales la tineret, întreţinut pe păşuni umede sau în adăposturi neigienice, cu umezeală. Diagnosticul diferenţial trebuie să se facă faţă de alte afecţiuni pulmonare sau digestive cu alte cauze. Diagnosticul de certitudine se confirmă numai prin examen larvoscopic făcut în laborator.
Prognosticul bolii este favorabil sau rezervat în funcţie de vârstă, intensitatea parazitării şi de starea de întreţinere a animalului. Astfel, prognosticul este rezervat la animalele tinere cu întreţinere proastă. La animalele adulte prognosticul economic este grav deoarece randamentul producţiilor scade, iar oile gestante nasc miei mici cu diferite afecţiuni.
Profilaxie și tratament
Se folosesc următoarele medicamente antiparazitare pentru cabaline: ECVIROM şi ECVIROM I, suspensie orală.
Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) se recomandă ROMBENDAZOL 2,5% şi 10%, ROMFENBENDAZOL, ROMBENDAZOL PLUS – suspensii orale sau ROMAVERMECTIN, ROMIVERMECTIN şi ROMAVERMECTIN PLUS – soluţii injectabile.
Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA
- Articole revista
- Mai 06 2016
Mixomatoza iepurilor
Boala este cauzată de Myxoma (genul Leporipoxvirus), un virus care aparține aceleiași familii ca și cel care produce variola. Acesta este originar din America de Sud, unde a produs o pierdere majoră printre iepurii sălbatici. Dintr-un accident, virusul a fost adus și în Europa și numărul iepurilor existenți a scăzut drastic.
Se răspândește atât la iepurii de casă, cât și la cei sălbatici, atât prin contact direct (mucoasă, piele, cale digestivă), cât și indirect, prin înțepăturile insectelor hematofage: țânțar, purici ş.a.
Simpomele mixomatozei
Primele simptome își fac apariția după 3-10 zile de la contactarea virusului.
Boala poate avea forma acută, în care semnele sunt severe, iar moartea poate interveni în 48 de ore: febră, letargie, rinită (secreții ale nasului), conjunctivită (ochii roșii), umflături (mixoame) la nivelul capului și organelor genitale. Mixoamele își măresc rapid volumul apoi se rup, suprafața sângerândă rămasă în urma lor provocându-le mari suferințe iepurilor. Iepurii slăbesc brusc, deși apetitul le rămâne neschimbat până în ultimele zile de viață. Din cercetări s-a constatat că abia în ultimele 2 săptămâni de viață iepurele își pierde pofta de mâncare.
În forma cronică, după 14 zile de la debutul bolii, pot apărea tumorile localizate mai ales la nivelul urechilor, nasului și labelor. Uneori acestea se resorb. Iepurii slăbesc brusc, deși nu-și pierd pofta de mâncare. Complicațiile pulmonare apar aproape de fiecare dată și șansele de supraviețuire sunt aproape inexistente.
Deși este extrem de rar și greu, uneori iepurii pot supraviețui acestui episod de boală, mai ales dacă se intervine rapid, sunt bine îngrijiți și sistemul lor imunitar este puternic. Mortalitatea în forma cronică a mixomatozei este de 95-100%, iar media de viață din momentul infectării cu virusul este de 7-14 de zile. Spre sfârșitul epizootiei, animalele dobândesc un oarecare grad de rezistență dar, indiferent de sex, devin sterile.
Tratamentul mixomatozei
Nu există un tratament specific pentru această boală. Virusul, odată contactat, nu mai poate fi distrus. Singurul tratament instituit este cel de susținere a organismului prin administrarea perfuziilor cu vitamine, săruri de hidratare și antibiotice.
Prevenirea mixomatozei
Singura metodă de prevenire a mixomatozei este vaccinarea periodică a iepurilor, după ce în prealabil au fost deparazitați.
Vaccinarea împotriva mixomatozei se face de două ori pe an: primăvara, înainte de apariția muștelor și a țânțarilor, și toamna. Puii se pot vaccina de la vârsta de 6 săptămâni.
În cazul în care au existat cazuri de mixomatoză este obligatoriu ca toate obiectele cu care au intrat în contact să fie riguros spălate și dezinfectate.
Profilaxia bolii constă în aplicarea măsurilor de biosecuritate: dezinfecţii cu DECONTAMINOL, CATIOROM, dezinsecţii cu ROMPARASECT 5% și deratizări cu RATITOX F şi BRODITOP.
Vaccinarea iepurilor se face cu MIXOHEMOVIROVAC, vaccin asociat contra mixomatozei şi bolii hemoragice a iepurelui care se administrează atât la tineret (după prima lună de viaţă), cât şi la iepurii adulţi nevaccinaţi. Rapelul se face la 21-45 de zile de la prima vaccinare, apoi din 6 în 6 luni pe toată viaţa economică a iepurelui.
Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA
Colibaciloza este o boală infecţioasă, de natură bacteriană, care se întâlneşte la toate speciile de păsări. La păsări se întâlnesc două forme ale colibacilozei primare: Colisepticemia și Coligranulomatoza. Foarte receptiv la îmbolnăvire este tineretul păsărilor (puii de găină, bobocii de raţă şi gâscă) şi poate să apară chiar în primele zile după ecloziune.
Boala se întâlneşte şi la păsările adulte şi se caracterizează prin congestii şi modificări inflamatorii pe diferite seroase, mucoasa intestinală, dar şi la nivelul altor organe.
Agentul etiologic al bolii este reprezentat de diferite specii bacteriene, condiţionat patogene, din genul Escherichia (Escherichia coli), dar care pot deveni patogene în anumite condiţii favorizante. Un organism slăbit de carențe mineralo-vitaminice, de un microclimat necorespunzător (frig, umezeală), de existența unor paraziţi interni sau externi sau de furaje mucegăite permite bacteriei să treacă bariera intestinală și să producă îmbolnăviri.
Simptomele bolii nu sunt caracteristice în afara stării febrile; acestea se manifestă prin: lipsa poftei de mâncare, abatere, sete, respiraţie deficitară, diaree. Ca urmare, păsările slăbesc progresiv, apoi mor după 1-20 de zile în funcţie de evoluţia acută sau cronică a bolii. Mortalitatea este însemnată în special la puii mici crescuţi în condiţii necorespunzătoare.
În urma infectării sacilor aerieni cu Escherichia coli apar anumite modificări la nivelul organelor interne, în funcție de forma de evoluție a bolii. În forma acută de boală, la pui şi tineret se constată congestii şi hemoragii pe seroasele toracice şi abdominale, în ficat, splină, rinichi. În forma cronică a bolii sunt prezente leziuni inflamatorii la nivelul pericardului, peritoneului, în ficat, oviduct şi mucoasa intestinală.
Cum se infectează puii cu aceste bacterii?
Bacteriile de E. coli sunt prezente în mod normal în conţinutul intestinal al păsărilor sănătoase. În condiţii anormale de întreţinere a păsărilor, acestea trec bariera intestinală, se răspândesc în organism, mărindu-şi virulenţa şi astfel provoacă îmbolnăviri.
Într-o crescătorie de păsări unde nu se respectă cerințele igienice, colibacilii sunt răspândiți peste tot, iar păsările se pot infecta atât pe cale aerogenă, cât și pe cale orală odată cu furajele și apa infectate. Puii şi bobocii eclozionaţi se mai pot infecta chiar din ouăle provenite de la păsările reproducătoare bolnave.
Aceste bacterii pot interveni și ca germeni de infecție secundară în alte boli ale păsărilor ca micoplasmoza, diferite viroze, respiratorii etc.
Diagnosticul de certitudine se confirmă prin examen de laborator.
Profilaxie şi combatere
Profilaxia cuprinde o serie de măsuri aplicate în vederea prevenirii contaminării mediului cu bacterii. Astfel, trebuie făcute dezinfecţii ale adăposturilor pentru distrugerea microbilor cu DECONTAMINOL, CATIOROM; dezinsecția lor, în vederea combaterii diferitelor forme parazitare sau a insectelor, cu ROMPARASECT 5%, ROMPARASECT FORTE; deparazitarea păsărilor, intern cu ROMBENDAZOL F și extern cu ROMPARATOX. De asemenea, trebuie asigurate condiţii corespunzătoare de adăpostire şi o alimentaţie echilibrată folosind premixuri ca: ROMSTARTER 9+1 A, ROMZEOFORT, VITA PREMIX BIOMOS şi vitamine precum: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, VITAMINA AD3E, VITA B COMPLEX, VITAMINA E şi BIOVIT PLUS.
Combaterea bolii se face după izolarea păsărilor bolnave şi instituirea ulterioară a unui tratament antiinfecţios, dacă este posibil, pe baza unei antibiograme. În acest sens se recomandă următoarele produse: ROMIGAL, medicament care se adresează puilor chiar din prima zi de viaţă, ENROCOL, COLISTIROM, AVIAN PROTECT TEN și GALIPROTECT C. Pe toată perioada tratamentului, păsările trebuie să beneficieze de o vitamino-terapie susţinută cu produsele amintite mai sus.
Dr. Viorica CHIURCIU,
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA
Pentru a avea animale sănătoase, primăvara de timpuriu, chiar înaintea ieșirii la pășunat, în gospodăriile populației trebuie făcute unele acțiuni sanitar-veterinare cu rol în prevenirea apariției unor boli.
În primul rând, recomand deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor. Aceasta este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile și adăposturile. Ouăle vor fi ingerate de alte animale şi, accidental, de către oameni. Un animal parazitat nu numai că are un răspuns imun necorespunzător în urma vaccinărilor, dar existența bolilor parazitare afectează negativ producţiile.
Produsele pentru deparazitare pe specii
Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie, în acelaşi timp, de cel puţin 4 ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat. Astfel, pentru cabaline sunt recomandate suspensiile orale de Ecvirom şi Ecvirom I, iar la rumegătoare (bovine, ovine, caprine), suspensiile orale Fasciocid, Rombendazol 2,5%, Rombendazol 10%, Romfenbendazol, Rombendazol Plus sau soluţiile injectabile Romavermectin Plus şi Romivermectin.
Pentru porcine sunt indicate produsele Romoxibendazol comprimate şi pulvis şi Romivermectin, soluţie injectabilă, în timp ce pentru păsări există produsul Rombendazol F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor, produsul Romparatox.
La porumbei se va folosi Endectocid, antiparazitar intern și extern.
Câini şi pisicile se deparazitează intern cu Paracan, Total şi Rombendazol Super, sub formă de comprimate, iar extern, cu Parakill.
Igiena adăposturilor şi sănătatea animalelor
În afară de acestea, este neapărat nevoie să se aplice măsuri de profilaxie generală care țin de igiena adăposturilor. Astfel, trebuie aplicate acţiuni de dezinfecţie cu Decontaminol şi Catiorom, de dezinsecţie cu Romparasect 5% şi de deratizare, acestea având drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci), ai vectorilor acestora (insecte şi rozătoare), precum și a elementelor parazitare (ouă de paraziți).
Trebuie, de asemenea, să nu neglijăm dezinfecția surselor de apă cu Pursept și Albastru de Metilen.
Pentru sănătatea mieilor
Deoarece în perioada de primăvară poate apărea miodistrofia mieilor, o boală de nutriţie, cauzată de hiposelenoză şi hipovitaminoza E, care de fapt este o continuare a carenţelor de la oaia gestantă, recomandăm Romselevit injectabil la miei.
Acţiuni sanitar-veterinare din Programul strategic
În afară de aceste acţiuni pe care pot să le facă gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în Programul Strategic şi de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari, dar şi acţiuni pe care le efectuează medicul veterinar, la solicitare crescătorului de animale.
Gospodarii trebuie să cunoască faptul că, primăvara, vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară şi antrax.
În cazul pseudopestei aviare vaccinarea se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei). Vaccinarea se poate realiza cu produse româneşti foarte eficiente, precum Avipestisota, Avipestiol Forte sau Pestiholvac.
Vaccinarea împotriva antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră) se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline, cu vaccinul Carboromvac.
Acţiuni la solicitarea crescătorului de animale
Dintre acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale menţionăm vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu Agalaxin sau cu Agalaxin Forte, care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru), dar şi vaccinarea contra rujetului la porcine, cu Eryromvac.
Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA
- Articole revista
- Martie 16 2016
Teniile rumegătoarelor
Teniile (cestodele) sunt viermi laţi şi lungi (1-5 m) în formă de panglică, cu corpul segmentat, care parazitează, în stadiul adult, în intestinul subţire al rumegătoarelor mici și mari (ovine, caprine, bovine). Acești paraziți produc boli numite generic cestodoze (moniesioză, avitelinoză etc.), având un caracter sezonier, de păşune, exprimate clinic prin tulburări digestive, uneori nervoase și metabolice.
Animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, ouă (oncosfere) sau segmente de tenie care conţin ouă.
Contaminarea animalelor
Acestea se răspândesc pe păşune, de unde vor fi consumate de către acarieni de păşune – insecte de mici dimensiuni (1,5 mm), care trăiesc pe păşuni umede și care sunt foarte rezistente la temperaturi ridicate şi îngheţ. Aceste insecte, fiind coprofage, se hrănesc cu materii fecale. În organismul acestora ouăle parazitului vor evolua în larve infestante.
Contaminarea animalelor are loc la păşune, începând cu luna martie până toamna, prin ingerarea odată cu iarba a acarienilor contaminaţi cu forme larvare ale parazitului. De asemenea, contaminarea poate avea loc şi la grajd, când se administrează fân proaspăt cosit de pe terenuri umede. În intestinul rumegătoarelor, prin digerarea acestor acarieni, se eliberează larve care devin în scurt timp tenii adulte de mari dimensiuni.
Efectele contaminării asupra animalelor
În corpul unui singur animal pot fi întâlnite mai multe tenii, care formează adevărate ghemuri ce pot obstrua intestinul. Aceşti viermi pot provoca, de asemenea, iritaţii ale mucoasei intestinale și au acţiune toxică asupra organismului deoarece eliberează o cantitate mare de toxine în organism, care acţionează asupra sistemului nervos al animalului.
De asemenea, paraziţii produc dereglări ale metabolismului deoarece cantităţi mari de substanţe nutritive şi vitamine sunt consumate de aceştia.
Cea mai importantă cestodoză se întâlneşte la oi, iar boala se mai numeşte „panglica mieilor“ sau moniezioza, fiind produsă, în general, de parazitul Moniezia expansa. Frecvenţa cea mai mare se întâlneşte la miei şi iezi cu vârste de până la 1 an şi uneori 2 ani.
Simptome
La miei moniezioza apare clinic, în cazul parazitării intense, şi se exprimă prin: diaree cu fecale negricioase, alternând cu constipaţie, abdomen balonat, colici, mers nesigur; mieii slăbesc, sunt anemici, le cade lâna, fiind denumiţi de ciobani „toboşarii turmei“. Boala are o evoluţie lungă, producând pagube economice, uneori sfârşitul fiind letal, după 4-6 zile de infestaţii puternice.
Oile adulte nu manifestă semne clinice, chiar dacă sunt parazitate. Diagnosticul se pune pe semnele clinice de slăbire avansată, balonarea abdomenului, pe prezenţa fragmentelor de tenie în fecale şi se confirmă prin metode de laborator.
Profilaxia şi tratamentul se bazează pe dehelminentizarea ovinelor, caprinelor şi tineretului taurin de 2-3 ori pe an, primăvara, cu două săptămâni înainte de ieşirea la păşunat, şi toamna, după 2-3 săptămâni de la intrarea în stabulaţie, dar şi în timpul verilor ploioase. Animalele adulte (oile, caprele), deşi nu prezintă semne clinice, trebuie tratate deoarece reprezintă un rezervor pentru aceşti paraziţi. Tratamentul curativ se va face întregii turme de animale.
În acest scop, se recomandă următoarele produse antiparazitare cu spectru larg care acţionează atât asupra viermilor laţi, dar şi asupra altor tipuri de viermi: ROMBENDAZOL suspensie 2,5%, ROMBENDAZOL suspensie 10%, ROMBENDAZOL PLUS și ROMFENBENDAZOL.
De asemenea, se recomandă tratament adjuvant cu produse ca: MULTIVITAROM, COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, VITA B COMPLEX, VITAMINA AD3E, VITAMINA B1 + B6 şi VITAMINA C.
Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA
- Articole revista
- Martie 01 2016
Vine primăvara. Medicul veterinar vă recomandă!
Pentru a avea animale sănătoase, primăvara de timpuriu, chiar înaintea ieșirii animalelor la pășunat, în gospodăriile populației trebuie făcute unele acțiuni sanitar-veterinare cu rol în prevenirea apariției unor boli.
În primul rând, se recomandă deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor. Aceasta este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile și adăposturile. Ouăle vor fi ingerate de alte animale şi, accidental, de către oameni. Un animal parazitat nu numai că are un răspuns imun necorespunzător în urma vaccinărilor, dar existența bolilor parazitare afectează negativ producţiile.
Produse antiparazitare în funcție de specie
Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie, în acelaşi timp, de cel puţin patru ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat, cu suspensii orale de Ecvirom și Ecvirom I la cabaline, iar la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) cu suspensiile orale Fasciocid, Rombendazol 2,5%, Rombendazol 10%, Romfenbendazol, Rombendazol Plus sau soluţiile injectabile Romavermectin Plus și Romivermectin.
La porcine se recomandă Romoxibendazol comprimate şi pulbere și Romivermectin, soluţie injectabilă.
La păsări se va administra Rombendazol F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor, produsul Romparatox. Pentru porumbei se folosește antiparazitarul intern și extern, Endectocid.
În cazul câinilor şi pisicilor, deparazitarea internă se face cu Paracan, Total și Rombendazol Super, sub formă de comprimate, iar deparazitarea externă, cu Parakill.
Igiena adăposturilor
În afară de acestea, este imperioasă aplicarea măsurilor de profilaxie generală, care țin de igiena adăposturilor. Astfel, trebuie aplicate acţiuni de dezinfecţie cu Decontaminol sau Catiorom, de dezinsecţie cu Romparasect 5% şi deratizare care au drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci), ai vectorilor acestora (insecte şi rozătoare), precum și a elementelor parazitare (ouă de paraziți).
Trebuie, de asemenea, să nu neglijăm dezinfecția surselor de apă cu Pursept și Albastru de Metilen.
Acțiuni recomandate și obligatorii pentru crescători
Pentru că în perioada de primăvară poate apărea miodistrofia mieilor, o boală de nutriție cauzată de hiposelenoză şi hipovitaminoza E, care de fapt este o continuare a carenţelor de la oaia gestantă, se recomandă Romselevit injectabil la miei.
În afară de aceste acţiuni pe care pot să le facă gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în Programul Strategic de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari şi acțiuni pe care le efectuează medicul veterinar la solicitarea crescătorului de animale.
Gospodarii trebuie să știe că primăvara vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară și antrax.
Vaccinarea împotriva pseudopestei aviare se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei) cu produse româneşti foarte eficiente precum: Avipestisota, Avipestiol Forte sau Pestiholvac.
Vaccinarea împotriva antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră) se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline cu vaccinul Carboromvac.
Din acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale se menţionează vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu Agalaxin sau cu Agalaxin Forte care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru) și vaccinarea contra rujetului la porcine, cu Eryromvac.
Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA
- Articole revista
- Februarie 01 2016
IMUNITATEA PASIVĂ - un mod de apărare în sezonul rece
Sistemul imunologic al unui organism reprezintă un „perete invizibil” care ne apără de la cele mai banale răceli, până la infecții grave. În condiții normale, fiecare organism posedă mecanisme imune specializate prin care se realizează un răspuns imun, manifestat prin producere de anticorpi contra unor agenți patogeni. Aceasta este o imunitate activă naturală, înnăscută. Există situații când organismul trebuie stimulat prin vaccinare, pentru a produce anumiți anticorpi specifici contra unor bacterii sau virusuri. Această metodă se numește imunizare activă artificială. În ambele situații, organismul este capabil să-ți producă singur anticorpii. Anticorpii, numiți și imunoglobuline, sunt substanțe proteice specifice, cu o anumită structură, care au capacitatea de a se uni cu antigenul (bacterie sau virus) care a servit la imunizarea organismului, în scopul de a-l neutraliza și elimina din organism.
Există situații care țin de alterarea sau scăderea imunității înnăscute, când organismul nu mai este capabil să producă anticorpi pentru a se apăra contra unor infecții (bolnavi cronici, bătrâni, organisme slăbite, copii, boli autoimune). În aceste situații, cercetările medicale încearcă să suplinească această slăbire a organismului prin introducerea imunizării pasive care constă în administrarea de anticorpi „gata făcuți“ de către alt organism. Acest lucru se realizează prin administrarea de anticorpi moderni (imunoglobuline Y – IgY), „fabricați de găină“, extrași din ou.
Produsele care conțin aceste imunoglobuline Y sunt suplimente alimentare și se găsesc sub formă de ou integral – Oul Hiperimun; sub formă de lichid – Imunoinstant Multiplu; granulă – Imunoinstant G și sub formă de gel și spray. Aceste produse sunt naturale și au proprietăți preventive și terapeutice în diferite afecțiuni ale organismului.
Acestea reprezintă o resursă valoroasă de imunoglobulină Y (anticorpi), cu multiple avantaje de tipul rapidității acțiunii lor, având rol important în susținerea organismului în fața diverselor agresiuni, contribuind la întărirea imunității sale. Aceste imunoglobuline Y sunt extrase din gălbenușul ouălor obținute de la găini (Gallus domesticus) imunizate activ (vaccinate) cu diferite antigene.
Produsele conțin imunoglobuline Y (anticorpi produși de găină) contra unor agenți patogeni care ne pot afecta sănătatea, ca: Escherichia coli, Streptococcus pneumoniae, Acinetobacter baumannii, Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enteritidis, Salmonella typhimurium, Pseudomonas aeruginosa, Clostridium difficile – spori, Clostridium difficile – corpi bacterieni, Clostridium difficile – anatoxina, Candida albicans, Helicobacter pylori și Streptococcus mutans. Produsele pe bază de IgY se folosesc în mod special pentru distrugerea unor tulpini bacteriene rezistente la antibiotice.
Acestea se administrează fie oral (pe gură), fie sub formă de picături în nas sau la nivelul pielii, în funcție de caz și, de asemenea, singure sau în asociere cu medicamentele prescrise de medicul curant, fără a afecta acțiunea lor. Mai mult, se pot folosi în sarcină și alăptare, neavând reacții adverse. Produsele trebuie administrate cu prudență doar la persoanele alergice la ou, la modul general.
Suplimentele alimentare din gama Imunoinstant se pot folosi de către persoanele de toate vârstele (copii și adulți), în general cu un sistem imun slăbit (diabet, boli cronice etc.), mai ales în cazul expunerii la o situație provocatoare, de infecții, cu unul dintre agenții patogeni față de care, în oul hiperimun, există imunoglobuline Y specifice.
Produsul se adresează și persoanelor cu vârste de peste 65 de ani care se confruntă cu fenomenul de imunosenescență (slăbirea sistemului imun).
În concluzie, Ouăle hiperimune și produsele din Gama Imunoinstant reprezintă un sprijin imunitar natural care asigură imunitatea pasivă a organismului, ajutându-l să depășească situații dificile.
Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA
- Articole revista
- Ianuarie 05 2016
Oul Hiperimun PC2 și gama Imunoinstant, soluții pentru învingerea rezistenței la antibiotice a unor bacterii
Rezistența bacteriilor la antibiotice, o realitate dură
Astăzi ne aflăm într-un impas în ceea ce privește lupta împotriva diferitelor infecții deoarece rezistența la antibiotice este din ce în ce mai mare, iar numărul de antibiotice care mai sunt încă eficiente este din ce în ce mai mic. Rezistența la antibiotice (antibiorezistența) este fenomenul prin care bacteriile se modifică pentru a se apăra împotriva antibioticului.
La ora actuală, medicina clasică și industria farmaceutică nu reușesc întotdeauna să remedieze aceste situații ci dimpotrivă, prin folosirea antibioticelor sau a altor medicamente de sinteză pot să crească riscul apariției multor boli. Organizația Mondială a Sănătății, precum și alte organizații medicale prestigioase și reviste științifice de specialitate, raportează tot mai multe cazuri de infecții netratabile. Acestea arată că utilizarea prelungită a antibioticelor, precum și întrebuințarea lor greșită au dus la instalarea fenomenului de antibiorezistență, devenind ineficiente. În consecință, apar infecții, inclusiv infecții intraspitalicești cu diferiți germeni patogeni, rebele la tratamentul clasic (infecții urinare cu Escherichia coli, infecții cu Klebsiella pneumoniae, Staphilococcus aureus etc.).
Soluția vine de la Romvac
De aceea oamenii de știință din întreaga lume încearcă să rezolve aceste probleme folosind terapii alternative. Echipa de cercetare din ROMVAC s-a alăturat gândirii oamenilor de știință din întreaga lume, aducând un aport, prin produsele create, în dezvoltarea științifică medicală modernă.
Astfel, pentru prima oară în România s-au produs OUL HIPERIMUN PC2 și GAMA IMUNOINSTANT pe bază de anticorpi (imunoglobuline Y) produși de găină. Aceste produse au rezultat în urma imunizării controlate a găinilor cu diferiți antigeni purificați, reprezentați de bacterii rezistente la antibiotice. Ele sunt fabricate conform standardelor europene, fiind testate atât în laborator, cât și pe pacienți din spitale din România și Germania.
Există tot mai des situații în care imunitatea unui organism este foarte scăzută. În acest caz, organismul încetează sau răspunde foarte slab agenților patogeni, fără să mai producă anticorpi meniți să distrugă bacteriile, virusurile, ciupercile etc. În acest caz trebuie să ajutăm organismul prin introducerea de anticorpi produși de alt organism.
Astfel, OUL HIPERIMUN PC2 și GAMA IMUNOINSTANT sunt surse de anticorpi produși de găină, extrași din gălbenușul de ou. Aceste produse sunt suplimente alimentare, dar în același timp au efect profilactic și terapeutic în multe infecții de la nivelul cavității bucale, căilor respiratorii, infecții gastrointestinale, cutanate etc.
Produsele sunt create în mod țintit pentru o anumită infecție sau mai multe
Produsele se adresează persoanelor de toate vârstele (copii, adulți, bătrâni), în general, cu sistem imun slăbit, inclusiv persoanelor de peste 65 de ani, al căror sistem imun nu mai răspunde eficient la diferiți agenți patogeni.
În concluzie, ouăle au fost și sunt o componentă importantă în alimentația omului. Acum, prin Oul Hiperimun PC2 și al Gamei Imunoinstant (sub formă de granulă de ou integral, lichid buvabil, picături pentru nas, ungvent etc.), pe lângă componentele normale (vitamine, microelemente etc.), sunt puse la dispoziția organismului și resurse generoase de imunoglobuline Y (anticorpi) care participă efectiv la tratarea cauzei unor infecții și susținerea sistemului imun al organismului.
Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale, Romvac Company SA
- Articole revista
- Decembrie 17 2015
Recuperarea metabolică a păsărilor (porumbei, găini, curci)
Factorii de stres pentru păsări și urmările
Păsările – și în special porumbeii – sunt supuse unui număr extrem de mare de factori stresanți care pot conduce la clacarea organismului:
- oboseala după efort intens (zboruri);
- excesul de antibiotice (multe cu efect hepatotoxic și nefrotoxic dovedit);
- hrana în exces (cu multe leguminoase; bogată în glucide);
- micotoxinele (care contaminează hrana);
- temperatura ridicată;
- niveluri ridicate de estrogen (la femele);
- stresul de orice fel afectează funcționarea optimă a ficatului, principalul organ implicat în detoxifierea organismului.
În plus, în contrast cu mamiferele, unde lipogeneza (sinteza acizilor grași) are loc cu precădere în țesuturile adipoase, la păsări are loc în ficat.
La femele, la maturitatea sexuală și în timpul ouatului, lipogeneza „crește“ dramatic cu nivele înalte ale lipidelor plasmatice în sânge, necesare pentru sinteza ovocitelor. Rezervele hepatice de lipide (grăsimi, în special trigliceride) cresc enorm în acest interval.
Ficatul crește în volum (hepatomegalie), devine galben la culoare și foarte friabil, putându-se rupe foarte ușor, apărând hemoragie intensă, urmată de moarte (sindromul ficatului gras – hemoragic).
La masculi, care prezintă aceleași caracteristici hepatice (hepatomegalie, „ficat decolorat“, ruptură hepatică), acestea sunt induse de micotoxine (inclusiv la femele pot apărea aceleași simptome).
În România micotoxicozele ocupă un rol important în patologia aviară, implicit columbofilă.
Intoxicațiile fungice, în special aflatoxicoze, apar în urma consumului de boabe de cereale contaminate, inclusiv arahide.
În timp apar letargia, scăderea apetitului și a performanțelor sportive, sterilitatea și moartea după ciroză sau cancer hepatic, în special.
Recuperarea greoaie, uneori nereușită, a porumbeilor după eforturi intense (zboruri) sau la găini după ouat poate fi consecința acestor intoxicații.
Preventiv, dar și curativ se pot administra diverse hepatoprotectoare / recuperatoare / antitoxice:
– FITO-LIV – soluție formulată din ierburi, cu acțiune dovedită științific a avea acțiuni hepatostimulatoare. Combinația acestor extracte din plante inspirate din medicina tradițională indiană ayurvedică are efect sinergic în protecția și regenerarea ficatului.
– HEPATOPROTECT, pulbere hidrosolubilă cu metionină, vitamina B1, vitamina C și glucoză, este de asemenea un antitoxic eficient.
Se administrează hepatoprotectoare/antitoxice obligatoriu în special după zboruri, în ziua sosirii din cursă, după administrarea de medicamente, în intoxicații, în convalescență, timp de 3-6 zile. Au și efect diuretic, contribuind la eliminarea mai rapidă spre exemplu a acidului lactic care apare în febra musculară.
Practic, la întoarcerea din concursuri se administrează un recuperator/antitoxic (ex.: FITO-LIV), asociat cu electroliți (pentru refacerea echilibrului electrolitic al organismului, ex.: COLUMBOCLIN etc.) și glucide (pentru refacerea glicemiei; dextroză, fructoză, sorbitol ex.: GLUCOVIT etc.), timp de 1-2 zile.
Fiind un produs natural, FITO-LIV poate fi utilizat la câini, pisici, porci și oi în steatoza hepatică („ficat gras“), hiperlipemie, hipercolesterolemie, ciroze, hepatite cronice (virale, medicamentoase sau etilice), în scăderea activității serice a transaminazelor (ASAT-GOT; ALAT-GPT, GGT), în colestază și hipokinezia biliară (diskinezie).
Nu se utilizează în cazul cancerului hepatic și biliar sau a prezenței calculilor biliari sau/și renali.
Doza este de 4 ml/zi, timp de 5-10 zile/lună, în decursul a 3 luni.
Dr. Cătălin TUDORAN, Romvac Company SA
- Articole revista
- Decembrie 02 2015
Salmonelozele animalelor, o problemă de sănătate publică
Salmonelozele sunt boli infecțioase cauzate de bacterii din familia Enterobacteriacee, întâlnite la diferite specii de mamifere și păsări. Există o multitudine de serovariante de salmonele, cu tablou clinic variat, preponderent la nivelul aparatului digestiv animal și uman.
Sub denumirea de salmoneloze, se descriu infecțiile salmonelice primare care determină boala la animale (mamifere și păsări). Aceste infecții cauzează pagube extrem de ridicate prin mortalitate, avorturi, confiscări de carcase, dar constituie și o problemă de sănătate publică. Există însă și infecții salmonelice secundare care pot să complice alte infecții virale, bacteriene sau parazitare.
Salmonelozele sunt foarte răspândite în natură, iar sursele de infecție sunt numeroase deoarece salmonelele se găsesc ca epifite în organismul a numeroase specii de animale, în special în tubul digestiv, de unde sunt eliminate prin fecale care pot contamina apa, furajele și alimentele. Salmonelele se pot găsi atât la animalele bolnave, dar și la cele sănătoase, dar purtătoare. Un rol important în răspândirea germenilor îl au rozătoarele (șoareci și șobolani), purtători frecvenți de Salmonella typhymurium sau S. enteritidis implicate des în toxiinfecțiile alimentare la om.
Salmonelele își datorează patogenitatea fie unor factori de virulență, fie unor factori de toxicitate, iar de multe ori aceștia acționează simultan.
Produsele alimentare de origine animală necontrolate pot constitui importante surse de infecție pentru om. Ca alimente incriminate, se consideră pe prim-plan consumul de carne de la animale tăiate de necesitate sau clandestin, preparate din carne, ouă, lapte, creme sau alte preparate alimentare necontrolate sanitar-veterinar. Trebuie să se știe că salmonelozele (paratifozele) palmipedelor (rațe, gâște) pot cauza, prin consumul ouălor și al cărnii, toxiinfecții alimentare grave la om. De asemenea, mâncarea infectată cu salmonele are proprietăți organoleptice normale, de obicei aceasta arătând și mirosind normal.
Ca sursă de infecție importantă sunt considerate și apele reziduale în care salmonelele eliminate de animale prin fecale se conservă și chiar se multiplică. Salmonella poate fi de asemenea găsită în fecalele animalelor de companie, în special a celor care prezintă diaree. Reptilele sunt în mod particular purtătoare de Salmonella. De aceea se recomandă întotdeauna spălarea pe mâini după contactul cu animalele.
Calea principală de infecție este cea digestivă, salmonelele pătrunzând în organism odată cu alimentele sau apa infectată.
Pentru prevenirea îmbolnăvirii animalelor trebuie păstrată igiena animalelor, trebuie făcută deparazitarea acestora, iar în adăposturi trebuie luate măsuri de dezinfecție cu DECONTAMINOL sau CATIOROM, dezinsecție și deratizare cu RATITOX și BRODITOP. De asemenea, este foarte important să sprijiniți personalul veterinar la efectuarea acțiunilor obligatorii de prevenire și combatere a bolilor transmisibile atât la animale, cât și la om (recoltări de sânge, vaccinări etc.).
Pentru evitarea toxiinfecțiilor alimentare la om este necesar să achiziționăm alimente, în special carne și lapte, numai din unități înregistrate sanitar-veterinar, evitând comerțul stradal.
De asemenea, trebuie evitat consumul de lapte crud, ouă crude sau insuficient pregătite; să se păstreze igiena în bucătărie, având în vedere că alimentele se pot contamina și în timpul procesului de pregătire. De aceea, igiena mâinilor și a ustensilelor folosite este foarte importantă.
Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA
Agalaxia contagioasă și Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor sau Răsfugul alb și Răsfugul negru sunt două boli prezente pe tot globul, inclusiv în țara noastră. Aceste boli provoacă pagube economice însemnate la oi și capre, atât prin mortalitate, cât și prin afectarea producției de lapte.
Agalaxia contagioasă a oilor și caprelor, numită popular „răsfugul alb“, este o boală infectocontagioasă la care sunt sensibile, de obicei, femelele în lactație, dar se pot îmbolnăvi și femelele sterpe, masculii, precum și tineretul. Agentul etiologic al bolii este Mycoplasma agalactiae, cu rezistență redusă în mediul exterior, dar care poate să rămână în stare latentă în glanda mamară un timp îndelungat.
Sursele principale de infecție sunt reprezentate de animalele bolnave și animalele purtătoare care elimină bacterii prin urină, fecale, secreții genitale și lapte. Boala se transmite rapid și prin intermediul mâinilor mulgătorilor.
Clinic, boala evoluează cu mai multe localizări: mamară, articulară, oculară. Localizarea mamară apare la animalele în lactație și se caracterizează prin modificări calitative și cantitative ale laptelui. Acesta devine verzui sau gălbui, se separă în două straturi și coagulează la fierbere. Secreția lactată scade brusc sau încetează. Boala poate evolua ca o mamită benignă sau gravă (ireversibilă), glanda mamară fiind congestionată, mărită în volum, caldă și dureroasă, se poate atrofia, prezentând focare indurate sau abcese. Celelalte localizări se întâlnesc mai ales la miei, tineret berbeci și oi sterpe. În localizarea articulară apar artrite manifestate prin șchiopături, paraplegii care duc la slăbire și moarte. În localizarea oculară pot să apară forme benigne, reversibile (epiforă, fotofobie, conjunctivite), dar și forme ireversibile, soldate cu pierderea globului ocular.
Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor, numită și „răsfugul negru“, este o boală infectocontagioasă gravă, întâlnită la oile și caprele în lactație. Aceasta apare sporadic sau enzootic, fiind influențată de anumiți factori favorizanți: plăgi accidentale ale tegumentului mamar, mulsul traumatizant, condiții de igienă necorespunzătoare.
Agentul etiologic al bolii Staphylococcos aureus este epifit pe tegumentul mamar al animalelor sănătoase. Sursa principală de infecție o reprezintă oile bolnave care elimină bacterii prin secrețiile mamare, contaminând obiectele din jur, devenind surse secundare de infecție. Boala se transmite de la un animal la altul prin mâinile mulgătorilor sau prin mieii care sug și provoacă răniri mameloanelor.
Clinic, mamita gangrenoasă debutează brusc, cu febră, abatere, lipsa poftei de mâncare, a rumegării, accelerarea pulsului și respirației, animalul deplasându-se cu greutate. Mamela devine caldă, tumefiată și dureroasă. De obicei, este afectată numai jumătate din glanda mamară, care devine insensibilă, de culoare violacee, iar secreția lactată dispare, fiind înlocuită cu o secreție roșiatică cu grunji. În mod obișnuit, după o evoluție de 3-5 zile, boala se termină prin moartea animalului. La animalele care supraviețuiesc, mamela este compromisă, prin eliminarea jumătății gangrenate.
Diagnosticul în ambele tipuri de boli se pune pe semnele clinice și prin anchetă epidemiologică.
Confirmarea diagnosticului se pune numai în laborator.
Prevenirea celor două boli se realizează prin măsuri generale și specifice.
Profilaxia specifică se bazează prin folosirea vaccinurilor inactivate contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor AGALAXIN și AGALAXIN FORTE (conține germeni de Mycoplasma agalactiae și Staphylococcus aureus inactivați).
În profilaxia curentă vaccinurile se administrează la oi și capre în a doua parte a gestației, iar la celelalte categorii de ovine și caprine se administrează primăvara, în luna mai.
Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA
- Articole revista
- Octombrie 19 2015
Vaccinarea, cea mai economică și eficientă metodă de prevenție în unele boli infecțioase
La animale există boli infecțioase foarte grave, unele cu mare difuzibilitate atât în focar, cât și în afara lui, cuprinzând efective mari de animale, cu morbiditate și mortalități crescute. Unele dintre aceste boli sunt zoonozele, adică boli care se transmit la om, așa cum sunt antraxul și rabia. Profilaxia în asemenea boli nu se poate obține decât prin coordonarea măsurilor generale nespecifice (respectarea tehnologiilor de creștere și a condițiilor de microclimat, o alimentație corespunzătoare, dezinfecții, dezinsecții și deratizări periodice etc.) cu cele de imunoprofilaxie specifice, respectiv prin vaccinarea animalelor.
Vaccinarea reprezintă un mijloc economic și eficient în multe boli infecțioase. Aceasta constă în inocularea, într-un organism, a unei cantități mici de virusuri sau bacterii atenuate sau inactivate. În urma acestor inoculări, organismul respectiv răspunde prin producere de anticorpi care îl vor apăra în cazul expunerii la agentul patogen față de care s-a făcut vaccinarea.
Astfel, prin vaccinare, în efectivele de animale expuse infecției este prevenită îmbolnăvirea clinică sau se imprimă bolii o evoluție benignă, fără perturbarea activității de producție. Trebuie să se știe că vaccinarea eficientă este condiționată de o stare perfectă de sănătate a animalului. Orice boală sistemică, deficiența de nutriție sau prezența paraziților interni sau externi pot afecta răspunsul imunitar în urma administrării vaccinului. De aceea, înainte de vaccinare trebuie să deparazităm animalele. Deparazitările tuturor animalelor din gospodărie se fac și toamna înainte de intrarea animalelor în stabulație.
Vaccinările obligatorii
Vaccinările obligatorii, cuprinse în Programul strategic, care se fac toamna sunt vaccinul contra pseudopestei aviare la galinacee și vaccinul contra rabiei la câini și pisici. Primăvara se face vaccinarea contra antraxului (cărbune) cu vaccinul CARBOROMVAC la bovine, ovine caprine și cabaline.
Pseudopesta aviară (boala de Newcastle) este o boală infecțioasă și contagioasă a galinaceelor, fiind deosebit de păgubitoare din punct de vedere economic, prin morbiditatea accentuată și mortalitatea ridicată, afectând producția de carne și ouă. De asemenea, fiind o boală declarabilă și carantinabilă, antrenează mari cheltuieli prin restricțiile impuse de această situație. Pseudopesta aviară este considerată o zoonoză deoarece omul este receptiv la infecția cu virusul pseudopestei, reacționând fie prin conjunctivite, fie prin sindrom gripal însoțit uneori de afecțiuni pulmonare. La copii apar uneori tulburări nervoase (sindromul Newcastle).
Rabia (turbarea) este o boală infecțioasă întâlnită la toate speciile de animale homeoterme, caracterizată prin tulburări nervoase, exprimate prin hiperexcitabilitate și agresivitate, urmate de paralizie și moarte. Rabia se transmite la om prin mușcătura sau zgârietura unui animal infectat, în general câine, fiind o zoonoză gravă.
În afara acestor vaccinări obligatorii, în funcție de situația epizootologică din zonă, se mai pot face și alte vaccinări la cererea crescătorului de animale. Astfel la găini, în perioada de toamnă, se face vaccinul contra holerei aviare, PESTIHOLVAC FORTE (vaccin mixt contra pseudopestei și holerei aviare), iar la palmipede (gâște, rațe), HOLEPAL. La porcine se recomandă vaccinarea contra rujetului cu ERYROMVAC. La ovine și caprine se face vaccinarea contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor și contra mamitei gangrenoase, cu AGALAXIN FORTE. La iepuri vaccinarea contra mixomatozei și a bolii hemoragice a iepurelui se realizează cu vaccinul MIXOHEMOVIROVAC. La câine, în afara vaccinării antirabice, se mai face vaccinarea contra parvovirozei canine cu CANIPARVOVAC, iar contra bolii Carré, hepatitei, parvovirozei și leptospirozei canine, cu vaccinul TETRAVALENT LCHP.
Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA
- Articole revista
- Septembrie 18 2015
Micoplasmozele aviare
Impactul economic al micoplasmozelor asupra creșterii puilor de carne, găinilor ouătoare sau de reproducție și a curcilor include reducerea gravă a ritmului de creștere și a eficienței asimilării furajelor, precum și creșterea morbidității și a mortalității, diminuare viabilității și a producției de ouă.
Micoplasmozele aviare cele mai importante sunt produse de Mycoplasma gallisepticum și Mycoplasma synoviae.
M. gallisepticum tipic produce boala respiratorie cronică (BRC) la puii de găină și conjunctivite și sinuzite la curci și fazani. Gâștele, rațele și porumbeii pot fi afectați de alte specii de micoplasme. BRC se traduce prin simptome respiratorii cronice, lăcrimare, afecțiuni traheale („horcăit“), reducerea semnificativă a ritmului de creștere și o sensibilitate sporită față de bolile respiratorii oportuniste (bronșită infecțioasă aviară, laringotraheită infecțioasă aviară și, în special, suprainfecția cu Escherichia coli care conduce la BRC-complicată). În cazurile cronice, păsările sunt slăbite și prezintă mucozități nazale puternice.
La curci infecția cu M. gallisepticum se traduce prin sindromul de sinuzită. Inițial, apare conjunctivita și rinita seroasă, apoi apare sinuzita uni- sau bilaterală, caracterizată prin tumefierea sinusurilor infraorbitale și/sau îngroșarea sacilor aerieni, toracici și abdominali. Capul curcii devine diform, se acumulează secreții mucosae și ulterioare, cazeoase („brânzoase“) în sinusuri. Curcile își scutură în permanență capul, sunt neliniștite, nu se pot odihni și hrăni corespunzător. Pot apărea și complicații: raluri, dispnee. Producția de ouă scade cu 10-30%.
În cazul infecțiilor cu M.synoviae apar inflamații ale articulațiilor picioarelor (artrita genunchilor).
Micoplasmozele se pot transmite vertical, prin ouăle de incubat, de la părinții infectați la descendenți. Transmiterea laterală se produce prin contactul direct dintre purtătorii afectați clinic sau vindecați aparent și efectivele receptive. Infecția indirectă apare prin contact cu hrana, utilajele și/sau personalul contaminat cu micoplasme. Vrăbiile, șoarecii și șobolanii pot transmite boala.
Diagnosticul de laborator se realizează prin examene serologice (RSAR, RSAL și, în special, ELISA).
Tratament
Se administrează antibiotice cu activitate micoplasmocidă, atât masal (în apa de băut sau în furaje), cât și parenteral (în cazul efectivelor valoroase sau reduse ca număr, prin injecții subcutanate, intramusculare și/sau intrasinusale):
- ENROFLOXAROM (enrofloxacină 10% – buvabil sau 5% – injectabil)
- ERITROMICINĂ 5% injectabil sau ERITROM – în apă
- DOXICICLINA 10% – în apa de băut
- OXITETRACICLINĂ – injectabil sau în apa de băut
- FOSFOTILROM (fosfomicină + tylosină) – în apa de băut
- TYLAVET (tylosina 20% injectabil la găinile adulte).
În cazul sinuzitei infecțioase a curcilor, se face puncția sinusurilor, se extrage conținutul mucos și se administrează intrasinusal antibiotice care se pretează acestui mod de administrare. Oculonazal, se poate administra și produsul OCULOFORTE, câte 1 picătură în fiecare ochi și nară, ca tratament de întreținere. Simultan, se administrează un sirop expectorant pe baza de plante: TUSIFUG (3ml/L apă/zi), care „curăţă“ de mucus căile respiratorii.
În infecțiile cu M. synoviae (artrite seroase sau purulente) se administrează antibiotice capabile să penetreze capsula articulară (produsul FOSFOTILROM) și antiinflamatoare (ACESAL – acid acetilsalicilic).
Prevenție
Este esențială achiziționarea de ouă de incubat din efective indemne la micoplasmoze.
Puii de curcă vor fi crescuți izolați de puii de găină sau de alte specii de păsări.
Toți puii, indiferent de specie, vor fi tratați cu antibiotice active asupra micoplasmelor (ENROFLOXAROM, DOXICICLINA) în primele 4-5 zile după ecloziune. Simultan, se vor administra polivitamine (COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, NUTRIVITAMINOMIN, BIOVIT PLUS).
Înainte de populare, adăposturile vor fi supuse acțiunilor de dezinfecție (cu CATIOROM/ DECONTAMINOL/PURSEPT), dezinsecție (cu GÂNDACID/ ROMPARASECT/TETRACIP) și deratizare (cu PARAKILL, RATITOX, BRODITOP).
Dr. Cătălin TUDORAN, medic veterinar
- Articole revista
- Septembrie 01 2015
Trichineloza - o zoonoză gravă!
Trichineloza este o helmintozoonoză gravă la om, produsă de un viermişor invizibil cu ochiul liber (Trichinella spiralis), care îşi desfăşoară ciclul de viaţă într-un singur organism animal sau uman, adică se localizează ca adult în intestin şi ca larvă, în musculatura striată a aceluiași individ.
Trichinella spiralis infestează omul, diferite animale domestice (porcul, câinele pisica, calul, nutria) sau sălbatice (mistreţul, ursul, lupul, vulpea, jderul, dihorul) şi, mai ales, şobolanii şi şoarecii care întreţin parazitoza în condiţii naturale. În România au fost identificate până în prezent 19 specii de mamifere cu trichineloză şi o pasăre – cioara de semănătură.
Epidemiologie
Trichineloza este o zoonoză (adică se transmite de la animal la om) răspândită pe toate continentele datorită atât receptivităţii animalelor la diferitele specii de Trichinella, dar şi marii puteri de adaptabilitate a parazitului.
Contaminarea pentru toate speciile de animale se face prin consumul cărnii infestate cu larve de Trichinella spiralis. Parazitul difuzează de la o specie la alta, ca urmare a relaţiilor trofice dintre acestea, rezultând un lanţ al infestaţiilor fără sfârşit.
Pentru om, în ţara noastră sursa de contaminare cea mai frecventă este carnea de porc, precum şi cea de vânat (mistreţ, urs) infestată.
Porcul se poate infesta, în principal, prin consumul şobolanilor şi şoarecilor vii sau morţi, dar şi prin consumul accidental al cadavrelor unor animale din gospodării (câini, pisici) sau sălbatice, precum şi al resturilor de carne crudă, infestată. Unele lucrări de parazitologie semnalează faptul că infestarea se poate face şi prin consumul unor gândaci sau insecte necrofage care pot conţine larve de Trichinella.
Şobolanii trăind în colonii se infestează mâncându-se unul pe altul sau prin consumul de alte cadavre şi astfel boala se difuzează în scurt timp, trecând la porc, om, câine, pisică și şoarece.
Câinii şi pisicile se pot infesta cu resturile de carne de la porcii infestaţi din gospodării, cu resturi de cadavre din gunoaie sau vânând şobolani şi şoareci infestaţi.
Evoluţia trichinelelor la porc se aseamănă – cu mici diferenţe – cu aceea de la om. Astfel, în urma ingerării de carne infestată, sub acţiunea sucului gastric, aceasta este digerată şi se elibereză larvele care trec în intestine, unde în două zile devin adulţi – masculi şi femele – care se împerechează. Femelele depun apoi circa 10.000 de larve fiecare, care după circa 7 zile migrează din intestin, prin intermediul circulaţiei, în diferite organe: ficat, pulmon, cord, splină, creier, afectând grav integritatea lor. În final, acestea se localizează în musculatura striată, unde se spiralează după 21 de zile de la infestare şi astfel carnea devine infestantă pentru alte animale. După 3-4 săptămâni, larva spiralată se încapsulează şi formează chistul trichinelic care, după 5-6 luni, începe să se calcifice, larva rămânând viabilă.
Aspectele clinice
La porc aspectele clinice lipsesc, astfel că nu se poate deosebi un porc infestat de unul sănătos decât prin control trichineloscopic.
La om aspectele clinice şi modificările patologice sunt cu atât mai grave cu cât bolnavul a ingerat un număr mai mare de larve odată cu carnea sau preparatele de carne. Primele semne pot să apară din prima săptămână de la ingerarea cărnii infestate şi constau în febră (40-41°C), diaree apoasă, uneori cu sânge, greţuri, vărsături și dureri abdominale. Mai târziu apar edeme ale capului (boala capetelor mari) și membrelor, erupţii cutanate, dureri musculare și tulburări cardiace şi respiratorii. În cazuri grave, bolnavul sfârşeşte prin moarte.
Diagnosticul la animale se face numai prin control trichineloscopic, prezentând medicului veterinar probe de carne din pilierii diafragmatici, diafragmă, mușchii intercostali etc.
Prevenirea trichinelozei
Aceasta constă în prevenirea infestării animalelor din gospodărie prin deratizări permanente cu RATIKILL D, RATITOX F, RODEXIT B sau BRODITOP, urmate de strângerea şi incinerarea cadavrelor de şobolani. De asemenea, se fac dezinsecţii cu ROMPARASECT 5% și deparazitarea tuturor animalelor din gospodărie, acţiune prin care se reduc sursele de infestare ale omului nu numai cu trichinela, dar şi cu alţi paraziţi. Deparazitarea internă se poate realiza la porci cu ROMOXIBENDAZOL și ROMIVERMECTIN, iar la câine și pisică cu TOTAL, PARACAN sau ROMBENDAZOL SUPER.
Prevenirea infestării omului care se face prin controlul sanitar-veterinar al cărnii (control trichineloscopic). Trebuie menţionat că, prin acest control, se pot descoperi şi alți paraziţi cu implicaţii în sănătatea omului.
Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA
- Articole revista
- August 19 2015
Parazitozele câinelui, un potențial pericol pentru sănătatea omului (2)
Câinele nedeparazitat este un rezervor de paraziţi pe care poate să-i transmită atât animalelor din curtea omului, cât și omului. Paraziţii sunt diverși: protozoare, nematode, cestode etc.
PROTOZOARELE sunt paraziți unicelulari, cu o multitudine de specii care produc boli parazitare (protozooze), frecvent întâlnite la animale, dar și la om.
Din această clasă face parte Giardioza, parazitoză cauzată de mai multe specii de Giardia, care afectează tineretul unor animale: căței, pisoi, viței, păsări de colivie etc. În organismul animal și uman Giardia se găsește sub formă vegetativă, iar în mediul exterior, sub formă de chiști eliminați prin fecale. Infestarea animalelor și a omului se face prin ingerarea acestor forme chistice care sunt foarte rezistente în mediul exterior.
Semnele clinice la animale sunt tulburările digestive, iar la copii boala se manifestă prin greață, vomă, dureri de cap, balonament abdominal și diaree.
CESTODELE sunt viermi al căror corp este plat și segmentat, în formă de panglică cu dimensiuni variabile de la câțiva milimetri până la câțiva metri. Acești viermi au două forme de evoluție - adult și larvă - care trăiesc în gazde diferite. Viermele adult trăiește în intestinul subțire al câinelui (gazda definitivă), iar larva sa în musculatură sau organele interne ale unor animale domestice sau sălbatice, inclusiv în diferite insecte, purici, râme (gazde intermediare) etc. Elementul de bază, în acest sens este legătura între gazda definitivă și intermediară. Din clasa cestode fac parte dipilidioza și hidatidoza.
Dipilidioza este produsă de o tenie care trăiește ca adult (cu o lungime de 20-80 cm) în intestinul câinelui și al pisicii, iar ca larvă, în puricele și păduchele câinelui. Câinele și omul se infestează cu tenie ingerând, odată cu hrana, purici sau păduchi de câine care conțin în corpul lor larve de tenie.
Semnele clinice la animalele tinere se manifestă prin prurit anal, animalul târându-se cu fundul pe pământ. De asemenea, animalele sunt slabe şi prezintă tulburări digestive și nervoase. Segmentele de tenie sunt eliminate prin fecale și sunt asemănătoare cu boabele de orez.
Hidatidoza este o boală parazitară produsă de o tenie foarte mică (Echinococcus granulosus), de circa 6 mm, care trăiește în intestinul subțire al câinelui și pisicii, dar și la animale sălbatice (vulpe și lup), aceste specii fiind gazde definitive pentru parazit. Larvele parazitului sunt formate din mai multe vezicule învecinate, prinse una de alta, putând ajunge la mărimi exagerate - cât o portocală sau cât un cap de copil - și se localizează în diferite organe interne (ficat, pulmon, rinichi, creier, oase etc.), atât la om cât și la animale (gazde intermediare). Animalele de interes economic (rumegătoarele) și omul se infestează cu parazitul, ingerând ouăle acestuia răspândite prin fecalele câinelui, pe pășune, apă și zarzavaturi.
Infestarea carnasierelor (câine, pisică, vulpe) are loc prin consumul organelor de la rumegătoare cu chiști și astfel ciclul biologic al parazitului se închide. De aceea este interzis să se dea în hrana câinilor carne și organe crude infestate.
Profilaxie și tratament
Pentru a întrerupe lanţul epidemiologic al parazitului trebuie să luăm măsuri de apărare pentru om, dar și pentru câine.
Astfel, este necesar să se aplice măsuri igienice de deparazitare a adăposturilor cu soluţii de ROMPARASECT; deratizări pentru distrugerea rozătoarelor cu momeli rodenticide ca RATITOX și BRODITOP.
Deparazitarea internă a tuturor câinilor și, mai ales, a căţelelor în a doua parte a gestaţiei se realizează cu TOTAL, ROMBENDAZOL SUPER sau PARACAN. Deparazitarea externă se va face cu PARAKILL.
Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA