Dacă în 1938, anul de vârf al economiei interbelice, România avea 4.049 tractoare de diferite tipuri, în posesia marilor moșieri, provenite din import, din 1947 au început să se fabrice la Brașov tractoare românești. De fapt, primul tractor a apărut pe 16 decembrie 1946, tractorul IAR 22 de 38 CP (cai putere). Marii politicieni ai vremii, considerând că românii nu vor fi în stare să fabrice tractoare, afirmau că sunt gata să se arunce în fața primului tractor românesc. Bine că nu s-au ținut de cuvânt deoarece primele tractoare aveau roți de metal prevăzute cu pinteni.

Din 1950 au început să se fabrice tractoarele pe șenile KD-35 și KDP. Au urmat primele tractoare pe roți de cauciuc UTOS-22, 26 ș.a. În 1963 au apărut tractoarele de bază ale agriculturii românești: U-650, S-650, S-1300, iar din 1968 grupa tractoarelor 400 specializate pe diferite domenii: universale, legumicole, pomicole, viticole și pentru terenurile în pantă.

În 1970, agricultura românească dispunea de peste 100 mii tractoare, iar în 1985 avea 178 mii tractoare. În anul 1974 se construiseră la Brașov 400 mii tractoare.

Calitatea tractoarelor românești a fost evidențiată la diferitele confruntări internaționale, și anume:

– în 1965, tractorul U-650 la târgul internațional de la Leipzig a luat medalia de aur;

– în 1974, la același târg, a primit medalia de aur tractorul U-550;

– în 1976, la târgul internațional de la Brno și Zagreb, tractorul TIH-445 a primit medalia de aur;

– în 1982, la târgul internațional de la Leipzig a primit medalia de aur tractorul pe șenile pentru vie SV-445.

Ca urmare a acestor aprecieri, peste 80% din numărul de tractoare fabricate în România mergeau la export în peste 100 țări de pe toate continentele. Se ajunsese la fabricarea a 24 tipuri de tractoare în 100 variante. Majoritatea tractoarelor se fabricau la Brașov, dar se fabricau și la Craiova (A-1800 A și TIH-445), la Miercurea Ciuc tractoarele pe șenile, la Codlea tractorul HC-445 și la Timișoara tractoarele mici de 30 CP. Aprecierea tractoarelor românești se datora construcției lor simple dar robuste, ușor de exploatat și întreținut și aveau prețuri accesibile tuturor agricultorilor.

În prezent, se găsesc încă multe tractoare românești în bună stare de funcționare la agricultorii mici și mijlocii. Aceste tractoare trebuiau doar modernizate și puteau fi competitive pe piața internațională. Au fost mai multe încercări de preluare în fabricație a tractorului U 650, dar nereușite. Îmbucurător este faptul că a început fabricarea tractoarelor agricole românești la IRUM (Întreprinderea de Reparații Utilaje și Mecanisme) din Reghin, județul Mureș.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Ministrul Agriculturii Petre DAEA a avut miercuri, 19 aprilie 2023, o discuție în format online cu omologul ucrainean Mikola Solski, având ca subiect măsurile pe care România le va lua pentru protejarea fermierilor români ca urmare a comerțului cu cereale și semințe oleaginoase din Ucraina. La discuții a participat și președintele ANSVSA, Alexandru Nicolae Bociu.

În cadrul convorbirii, ministrul Petre DAEA i-a transmis omologului său ucrainean că statul român va implementa măsuri de securizare suplimentară (sigilare și monitorizare) pentru mijloacele de transport care tranzitează teritoriul României către state terțe, pentru protejarea fermierilor români care se confruntă cu dificultăți din cauza fluxului de cereale ucrainene. Ministrul DAEA a reiterat că România, ca Stat Membru, susține demersurile Comisiei Europene de sprijinire a Ucrainei în fața agresiunii ruse și va asigura în continuare tranzitul cerealelor din această țară către state terțe și rutele comerciale tradiționale.

Totodată, ministrul Daea a transmis părții ucrainene solicitarea de a identifica rapid soluții pentru restricționarea exporturilor de cereale și semințe oleaginoase (floarea-soarelui, rapiță) către România, având în vedere dificultățile întâmpinate de fermierii români. De asemenea, ministrul ucrainean a fost înștiințat că de astăzi România instituie controale direct în vamă, coordonate de către ANSVSA, pentru toate produsele agroalimentare venite din Ucraina, cu prelevare de probe pentru determinarea calitativă în conformitate cu legislația europeană, si nu la destinație cum se întâmpla până acum. Decizia a fost luată având în vedere că într-o altă țară europeană au fost descoperite niveluri de pesticide peste limita admisă în UE.

Pe parcursul discuțiilor, ministrul Mikola Solski a fost informat cu privire la demersul făcut de miniștrii agriculturii din cele cinci State Membre (RO PL HU BG și SK) către Comisia Europeană pentru modificarea Regulamentului 870/2022, astfel încât să fie asigurat culoarul de tranzit către țări terțe, fără a afecta fermierii din statele de graniță.

De asemenea, partea română a transmis omologului ucrainean că se așteaptă răspuns la scrisoarea adresată instituțiilor europene de către cei 4 prim-miniștri din UE și de către președintele Bulgariei cu privire la soluțiile identificate pentru problemele fermierilor și ale pieței.

Cei doi oficiali au convenit să aibă o întâlnire tete-a-tete, vineri, 21 aprilie 2023, la București, pentru a transpune rapid în practică cele mai bune soluții pentru ambele părți.

La sfârșitul lunii martie 2023, Fundația Culturală „Doina și Ion Aldea Teodorovici“ a invitat publicul, oameni de artă, politicieni, reprezentanți ai guvernului, jurnaliști la Casa Academiei Române din Calea Rahovei nr. 147, vizavis de Palatul Bragadiru, pentru participarea la un program cultural-artistic prilejuit de aniversarea a 105 ani de la Unirea Basarabiei cu România (27 martie 2018).

În deschidere a vorbit dr. Florin Șandru, istoric, prim-vicepreședintele Fundației ,,Doina și Ion Aldea Teodorovici“. Această fundație a dedicat evenimentul României, Basarabiei și personalităților importante de peste Prut. Între acestea, au fost evocate personalitățile Grigore Vieru și Pantelimon Halipa. Au fost invitați să ia cuvântul și să evoce evenimentul Unirii din urmă cu 105 ani sau să vorbească despre iubirea de neam și idealul Unirii Călin Vieru din Chișinău, fiul poetului Grigore Vieru, prof. Marius Cârjan, dr. în istorie, Ambasador Iulia Gorea Costin, Președintele de Onoare al Asociației de Dezvoltare pentru România, prof. dr. Elise Stan, etnomuzicolog, dr. Doina Ișfănoni, cercetător etnolog, istoric și teoretician de artă, George Rotaru, director Rotarexim S.A. Râmnicu Vâlcea, și Doina Ghițescu, actriță.

A urmat lansarea cărții de poezii Creanga de măr, publicată de Grigore Vieru la Editura Junimea, Iași, în anul centenar 2018. În prezența unor fotostampe cu portretul poetului și al soților Doina și Ion Aldea Teodorovici, publicul a admirat expoziția Identitate națională, simbolistică și cartografie istorică, hărți ale diferitelor perioade din istoria modernă a României prezentată de Rotarexim S.A., editura Bibliostar, Asociația de Vexilologie „Tricolorul“ – Râmnicu Vâlcea și, de asemenea, expusă pe mai multe laturi ale sălilor, expoziția etnografică de costume și obiecte din gospodăria tradițională, reprezentând o parte din Colecția Gabriel Gorjanu Gîlea, inginer doctor zootehnist, profesor de muzică la Colegiul „Dimitrie Bolintineanu“ din București și biolog.

Partea a doua a întâlnirii culturale a adus în fața publicului, precum și în atenția spectatorilor care au vizionat în direct transmisiunea evenimentului la postul Nașu TV, generos partener media, Spectacolul aniversar BASARABIE ROMÂNĂ, subintitulat „Polina Manoilă și invitații săi“. Îndrăgita solistă, reprezentantă a muzicii tradiționale gorjenești, a dat tonul cald, înalt calitativ, prin vechile cântece și doine din repertoriul ei. În continuare, cu aceeași pasiune și clasă interpretativă au cântat Angela Săftoiu, cu repertoriu mehedințean, Polina Gheorghe, repertoriu argeșean, prof. Loredana Streche, originară din Corabia, Romanați, sibianul Sebastian Stan, Maria Fórica și taraful din Izvorul Mureșului, județul Harghita, precum și Mariana Stănescu Verman, cu superbe cântece născute din tradiția Țării Crișurilor. Un recital de muzică folk a susținut cu emoție și cald patriotism Viorel Burlacu din Chișinău, acompaniindu-se la chitară cu aripi de înger, alegând în program valoroase cântece de neam, printre care „Rugă pentru Basarabia“, pe versurile scrise de Ion Buzdugan, (1887, județul Bălți – 1967, București – folclorist, poet, publicist și traducător român din Basarabia, membru și secretar al Sfatului Țării în 1918): „Dar Doamne, trista mea poveste,/Făr de cuvinte mi-o-nțelege/Căci pentru toți Tu ai o lege,/Și legea Ta Iubire este!... Basarabia, Basarabia...“.

Împreună cu acest cântec, alte cântece, de factură populară patriotică, intonate de Polina Gheorghe și respectiv Mariana Stănescu Verman, soliste de muzică populară și realizatoare de emisiuni la Radio România Antena Satelor, au înălțat cu recunoștință gândurile celor prezenți spre personalitățile istoriei naționale a românilor din toate provinciile care, începând cu Moldova dintre Nistru și Prut, au întregit statul unitar român la 1918. În partea a treia a evenimentului, ca adevărate zâne și fii de prinți, au împodobit scena tineri laureați ai emisiunii Televiziunii Române „O vedetă populară“. Ei sunt: Mihaela Pițigoi din Moșoaia, Argeș, Elena Ioniță din Piatra Neamț, Alexandru Lilea din Craiova, județul Dolj, Gabriel Gorjanu, Gorj, Iulia Vătafu din Ciorăști-Vrancea, Claudia Colniceru din Buzău, Paula Florescu, solistă a Ansamblului folcloric „Busuiocul“ din Bacău, și Simona Alexandru, din județul Teleorman, deținătoarea Trofeului „O vedetă populară“ TVR, sezonul IV. Moderatorii spectacolului au fost Gabriela Cosmina Calițescu, realizator Nașu TV, și dr. Florin Șandru, istoric, cercetător la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, care a ridicat pe cheltuială proprie, la Pitești, câteva monumente, printre care cel dedicat Doinei și lui Ion Aldea Teodorovici, bustul lui Alexandru Ioan Cuza și cel al poetului Grigore Vieru.

Printre partenerii colaboratori ai evenimentului de la Casa Academiei Române din București se numără și Asociația Obștească Centrul Cultural Științific Grigore Vieru, Chișinău, Basarabia, Liga Culturală Pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni – București, Inteligense Studies Center, Centrul de Studii Hyperion din Universitatea Hyperion, Florăria Olga. Tuturor artiștilor și personalităților culturale, dr. Florin Șandru a înmânat din partea Fundației Culturale „Doina și Ion Aldea Teodorovici“ o diplomă Grigore Vieru și un medalion Mihai Eminescu. La sfârșitul evenimentului desfășurat sub auspiciile conducerii Academiei Române, din rândul invitațiilor de marcă, o distinsă doamnă ne-a împărtășit opinia personală referitoare la organizatori și artiștii din spectacol: „Faceți un lucru bun, de admirat“, și cred că se referea la publicul larg, la tânăra generație care a preluat idealurile de frumusețe, ospitalitate și demnitate, îmbrățișându-și cu dragoste părinții, bunicii, profesorii și colegii care i-au însoțit spre a-i aplauda la Casa Academiei Române din București!

Aurelian POPA STAVRI

Efectivele de bovine ale României sunt în scădere constantă din 2017, iar crescătorii se plâng de faptul că autoritățile nu au un răspuns imediat pentru problemele pe care ei le avansează. Prețul laptelui la poarta fermei îi nemulțumește și, spun aceștia, importurile de lapte ale României creează un context și mai nefavorabil pentru desfășurarea activității lor. În ceea ce privește producția internă de lapte, potrivit datelor statistice prezentate de Institutul Național de Statistică la jumătatea lunii februarie anul acesta, în 2022 a existat o ușoară creștere față de 2021.

În luna decembrie 2022, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploatațiile agricole și centrele de colectare de către unitățile procesatoare a crescut cu 0,7% față de luna noiembrie 2022 și cu 12,8% față de luna decembrie 2021. Cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploatațiile agricole și centrele de colectare de către unitățile procesatoare a crescut în perioada 1.I–31.XII.2022 față de perioada 1.I–31.XII.2021 cu 0,7%.

Cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare și produsele lactate obținute

Date provizorii;

r) Date revizuite față de cele publicate anterior

*) Include iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare.

**) Datele aferente perioadelor cumulate pot diferi de cele rezultate din însumarea lunilor din cauza revizuirii datelor lunare și a rotunjirilor.

Decembrie 2022 comparativ cu noiembrie 2022

În luna decembrie 2022 comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare a crescut cu 608 tone (+0,7%).

Producția a crescut la unt cu 232 tone (+25,7%), smântână de consum cu 761 tone (+14,2%) și lapte de consum cu 1.327 tone (+4,4%).

Producția a scăzut la următoarele produse lactate: lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 1.165 tone (-7,2%) și brânzeturi cu 581 tone (-7,2%).

Cantitatea de lapte brut importată de către unitățile procesatoare a crescut în luna decembrie 2022 față de luna precedentă cu 543 tone (+4,8%).

Decembrie 2022 comparativ cu decembrie 2021

Față de luna corespunzătoare din anul precedent, în luna decembrie 2022 cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare a crescut cu 10.507 tone (+12,8%).

Producția a crescut la unt cu 62 tone (+5,8%) și brânzeturi cu 283 tone (+3,9%) și a scăzut la următoarele produse lactate: lapte de consum cu 5.970 tone (-16,0%), lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 1.693 tone (-10,2%) și smântână de consum cu 58 tone (-0,9%).

Cantitatea de lapte brut importată de către unitățile procesatoare a scăzut în luna decembrie 2022 cu 4.635 tone (-28,1%) față de luna corespunzătoare din anul precedent.

Perioada 1.I – 31.XII.2022 comparativ cu perioada 1.I – 31.XII.2021

În perioada 1.I – 31.XII.2022 comparativ cu perioada 1.I – 31.XII.2021, cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare a crescut cu 8.138 tone (+0,7%).

Producția de brânzeturi a crescut cu 3.458 tone (+3,5%).

Scăderi ale producției au fost înregistrate la următoarele produse lactate: unt cu 715 tone (-6,4%), lapte de consum cu 17.088 tone (-4,4%), smântână de consum cu 2.773 tone (-4,1%) și lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 7.801 tone (-3,5%).

Cantitatea de lapte brut importată de către unitățile procesatoare a crescut cu 1.329 tone (+0,9%) în perioada 1.I – 31.XII.2022 față de perioada 1.I – 31.XII.2021.

Evoluția cantității de lapte de vacă colectate de unitățile procesatoare

A consemnat Laura ZMARANDA

Sol și Suflet este un Proiect de inovare în agricultura regenerativă dezvoltat de Institutul de Cercetare în Permacultură din România. Agricultura Regenerativă are ca scop protejarea și regenerarea sistemelor naturale (sol, apă, biodiversitate), care ne ajută să ne producem hrana. Ea pune un accent deosebit pe îmbunătățirea stării solului și regenerarea solului degradat prin practici și tehnici active.

Prin proiectul Sol și Suflet se pun bazele unor rețele de ferme regenerative care au în comun un sistem etic de producere și desfacere a hranei cu un impact vizibil pozitiv asupra mediului și economiei, care determină o cultură vibrantă și o societate responsabilă. Astfel s-a construit și prima fermă regenerativă din România, unde se cercetează și se dezvoltă sub modelul de producție regenerativ prin care se instruiesc tineri fermieri la început de drum în cadrul programelor de Internship.

Ferma regenerativă

Ferma aduce într-o formă integrată și adaptată la sectorul agricol din România soluții inovative practicate de pionierii agriculturii regenerative și permaculturii la nivel internațional. Ferma este localizată la 20 km vest de Ploiești, în localitatea Vlădeni, județul Dâmbovița. Aceasta are peste 6 hectare și cuprinde 10.000 mp de legume cultivate în câmp în sistem biointensiv, 10.000 mp de cultură mare,  5.000 mp pășune în sistem holistic managemene, 2.500 mp spațiu protejat (solarii și tunele Caterpillar, 300 mp seră pentru producție de răsaduri ecologice, 7.000 mp de livadă mixtă intercalată între solele de legume cu rol de producție, perdea forestieră și creare de habitat pentru creșterea biodiversității, 4.000 mp perdea forestieră de protecție pe conturul proprietății, 350 mp de hală agricolă multifuncțională, sistem de colectare și tratare a apelor gri, 1.000 mp de iaz destinat colectării apei pentru irigații, crearea de microclimat și habitat, creșterea biodiversității și asigurarea pe termen lung a rezervei de apă din fermă în caz de secetă. 200 mp de iaz pentru captarea, filtrarea și tratarea biologică a apelor pluviale de pe acoperișurile structurilor, precum și a apelor gri provenite din spațiul de locuit și cel de condiționare și spălare a legumelor.

Intership la fermă

Scopul Centrului și al Programului este dezvoltarea continuă și promovarea unui model de producție regenerativ, în paralel cu formarea continuă a unei echipe de manageri care să dobândească treptat independența și capacitatea să administreze și să dezvolte o fermă regenerativă, parte dintr-o rețea națională. După finalizarea Programului de Internship există posibilitatea să rămâi angajat la fermă ori să continuăm colaborarea prin mentorat și consultanță în cazul în care te simți capabil(ă) și pregătit(ă) să administrezi un business agricol regenerativ. Unul dintre intership-uri a fost programul de Legumicultură în Sistem Regenerativ Organic. Experiența acumulată în timpul programului contribuie la clarificarea viziunii participanților asupra aspectelor de producție, managementului de fermă, stilului de viață de fermier și viitorului agriculturii regenerative înainte ca aceștia să facă o investiție de timp și resurse în implementarea propriei lor afaceri. Un intership poate dura 2 luni, 40 de ore pe săptămână.

Beneficii

Intership-ul oferă o experiență de învățare accelerată într-un context real de business și un domeniu inovator, precum și un context de transformare individuală și acces la o cultură bazată pe etici, comunicare, solidaritate, responsabilitate; claritate privind alegerea traseului și domeniului profesional și personal; lucrul cu pământul într-un spațiu natural, împrejmuit de pădure și râuri; certificat de Internship; cazare la fermă sau în sat într-o cameră proprie; indemnizația de 800 RON net / 1.400 RON brut, care se poate dubla în cadrul programului de burse finanțate de comunitate prin crowdfunding, fundraising și sponsorizări; creșterea angajabilității pe piața muncii și scurtarea traseului profesional; aptitudini de antreprenoriat, comerț și investiții etice; informații despre aspectele legale și juridice ale unei ferme. Pe întreaga durată a programului, fiecare intern este responsabil pentru cel puțin unul dintre domeniile principale de activitate din fermă. Pentru a-și îmbogăți cunoştințele este implicat, prin rotație cu ceilalți angajați și interni, cu un grad mereu crescând de responsabilitate, în toate aspectele și activitățile fermei (producție de răsaduri, manager recoltare, irigații, condiționare legume, semănare, managementul dăunătorilor, managementul buruienilor, magazioner, comenzi & distribuție etc.). Pe lângă aceste roluri, fiecare dintre rezidenții la fermă este responsabil, prin rotație, de pregătirea meselor de prânz și de păstrarea și asigurarea curățeniei în zonele comune.

,Anul trecut am avut aproximativ 30 de voluntari, iar anul acesta 9. Avem mereu 3-4 persoane interesate de proiect, însă singura limită este capacitatea noastră de a asigura cazare. Un obiectiv pentru 2023 pe care îl avem este să dezvoltăm capacitatea de cazare a centrului rezidențial educațional pentru a putea caza la fermă mai multe persoane în calitate de voluntari, interni, vizitatori sau angajați. Voluntarii stau în medie o lună în fermă și au un program de 5 h pe zi 5 zile pe săptămână. În rest se ocupă de propriile proiecte, se relaxează și învață cum e să trăiești într-o fermă. În proporție de 95% din voluntari sunt străini interesați de agricultura regenerativă, ecologie, viața mai aproape de natură sau turiști care își doresc să experimenteze meseria asta. În 2023 ne-am propus dezvoltarea infrastructurii fermei, automatizări pe climă în solarii, dezvoltarea spațiului rezidențial, dezvoltarea continuă a modelului de producție în paralel cu creșterea producției și a vânzărilor. Produsele din fermă sunt vândute și promovate online, dar și în supermarketurile mari. Clienții își pot face un abonament prin care își pot alege un coș cu diverse produse de la fermă pe care îl primesc bilunar sau lunar acasă“, Alex Tudose, membru proiect.

Liliana POSTICA

A fost o ediție diferită de tot ce am avut până acum. Dar să pornim cu începutul. De câțiva ani încoace, în Brașov organizez ateliere de brățări tricolore pentru cei mici și nu numai. Port tricolor, iubesc culorile țării și îmi doresc cât mai multă lume să poarte cu mândrie aceste trei culori.

Cei mici învață foarte repede, este mereu o bucurie să îi văd cum singuri, cu multă răbdare, își împletesc brățările și, mai mult, le și poartă. Îmi sunt dragi cei mici pentru pasiunea și dorința lor de cunoaștere.

De câțiva ani, sărbătorim Ziua României prin acest concurs de brățări tricolore. Concurs pe care pandemia din 2020 ne-a forțat cumva să îl mutăm în online.

Și nu putea să treacă un decembrie fără acest concurs devenit tradiție. Este un concurs online, în care oricine se poate înscrie foarte ușor, respectând regulamentul pe care îl anunț din timp pe pagina de Facebook. Cu ajutorul partenerilor media acest concurs este anunțat în diverse medii online: ziare, radio și TV. Le mulțumesc tuturor. Posturi de radio din Brașov au preluat știrea, ajungând astfel la doritori. Tânăra care a câștigat locul I în acest an la categoria până în 16 ani a auzit știrea la radio și astfel s-a înscris.

Totul pregătit: regulament, sponsori, adresă de mail

Ca de fiecare dată, emoțiile au fost uriașe. Așteptam să sosească fotografii cu brățări tricolore. În primele zile, nimic. Primul meu gând a fost că poate lumea s-a plictisit de acest concurs. Au mai trecut câteva zile și au început să sosească fotografiile. Câte două, câte trei, cam pe toate mediile de comunicare.

O frumusețe de creații, idei noi, idei vechi. Elevi care s-au înscris în grup, sub îndrumarea profesorilor. Au venit spre acest concurs și doamne deosebite din Brăila, din Academia Bunicilor, care s-au organizat exemplar.

Colegele de la Șezătoarea din Șcheii Brașovului s-au înscris și ele. Au participat ca de fiecare dată și minunatele doamne de la Galați, Echipa Fashion Crochet.

Piticii Veseli, o echipă de copii minunați sub îndrumarea Luizei. Îi felicit pe cei din Melinești Dolj. Minunații copii de la Șezătoarea de croșetat de joi de la Magnolia. Copii cu vârste de la 6 ani până la studenți.

Participanți mai noi alături de cei cu vechime. Au sosit fotografii până în ultima zi. În total, un număr record de 235 de creații încrise în concurs. Dacă la ediția din 2020 aveam un număr puțin peste 70, cea din 2021 a adunat 144 creații minunate, însă cea din 2022 a depășit orice așteptare.

Competiția a fost foarte strânsă, ca de fiecare dată. Toate creațiile au fost minunate. Ca organizator nu îmi permit luxul de a avea creații preferate. Pentru mine mereu toate creațiile sunt extraordinare. Simplul fapt că acei oameni au ales să aloce din timpul lor pentru a crea o brățară, pentru a se înscrie în concurs, este neprețuit.

Câștigătorii acestei ediții au fost:

Pentru categoria până în 16 ani

Premiul 1 Adelina Bianca Ionică – din Brașov

Premiul 2 Denis Berbece – din Melinești

Premiul 3 Alexia Curiman – din Brașov

Mențiune Amînă Dragomir – din Melinești

Pentru categoria peste 16 ani

Premiul 1 Alina Maria Bârjac Durbacă – din Codlea

Premiul 2 Alisa Harcan – din Focșani

Premiul 3 Florina Țibă – din Brașov

Mențiune Maria Szabo – din Brașov

În acest an, destul de dificil din multe puncte de vedere, economic, social, m-a impresionat unitatea. Au participat foarte multe echipe. Bine organizate și foarte unite. Dar cel mai mult m-a impresionat unitatea familiei.

A fost anul în care mulți au ales să participe ca familie: surori, mamă cu fiice, mamă cu fiică, mama, tata și copilul. Cred că multe din greutățile anilor ce au trecut au condus la o consolidare a familiilor, la unitate și la apartenență. Pentru mine ca organizator acest lucru m-a bucurat enorm. Este cel mai mare câștig pe care îl poți avea într-o competiție, fie că ești concurent, fie că ești organizator.

Vă mulțumesc tuturor pentru participare și să ne vedem cu bine la ediția din 2023!

Cu drag, un artizan brașovean

Cu o istorie atât de lungă, dar cu un prezent atât de controversat, ajungem să ne întrebăm dacă mai merită efortul de a continua ceea ce strămoșii ne-au lăsat.

Foarte mulți, din păcate, spun că nu, dar în acelasi timp sunt și câțiva răzleți, mai tineri de regulă, care chiar și în al doisprezecelea ceas mai văd o speranță, o șansă, acea vestită luminiță de la capătul tunelului.

Poate, cu implicarea tuturor, acei oameni ar putea schimba cursul lucrurilor, întorcându-le la 180 de grade și putând astfel face să se ivească binele și frumosul în tot ceea ce ne înconjoară.

Trebuie să înțelegem, chiar și cu amar în suflet, că ceea ce noi avem, alții nu au, ce simțim noi, alții nu simt, iar ce gândim noi, alții nici nu visează. Clădiri așa frumoase, grandioase ca cele din Oradea, Brașov sau București, Craiova, Cluj ori Iași nu se mai găsesc nicăieri în lume, iar veșmintele și tradițiile dăinuiesc de mii de ani.

Cei care și-au adus cu adevărat contribuția, determinând aceste dezvoltări au fost țăranii, reprezentați de păstori, fermieri, dascăli... Deși au pus bazele dezvoltării noastre ca nații, astăzi îi denigrăm, uitând că fără ei noi nici nu am fi existat.

În prezent, specialiștii spun că cele mai mari bogății ale noastre sunt resursele naturale și bogata literatură, care ne ajută mult la redescoperirea adevăratei identități.

Subjugată și pusă mai mereu la masa negocierilor, istoria țării noastre a fost preschimbată după cum au vrut alții, având multe perspective de interpretare. Astfel că planul dușmanului pe care mulți îl confirmă a avut și are ca scop ruperea de vechile obiceiuri și limbaje pentru a fi ușor de manipulat, iar dintr-o putere balcanică vom ajunge la mâna unor popoare debusolate sau fără perspective. O țară de izbeliște, cum auzim adesea spunându-se.

Ne întrebăm de multe ori de unde se trage ura aceasta pe care mai toate popoarele europene și nu numai o au față de noi. Ei bine, deși pacifiști și puțini naivi în perioade de răscruce, am descoperit că „Ei“ nu pe noi ne vor, ci pământul pe care stăm. Bogat în toate cele, dorința grandomană a multora de a-și umple buzunarele cât cuprinde duce la dezechilibre politice și economice în societatea cu pricina.

Mulți sociologi spun că acum, cât mai suntem mulți în țară, să mai stopăm din ororile parcă nevăzute, făcute la adresa ROMÂNIEI. Atât de simplu le e unora să plece cu lemn sau cisterne de perol din acest „paradis al resurselor“ încât nici nu trebuie cucerit fizic de o anumita entitate, politică ori economică.

În final, ajungând la tema propusă de titlu „România, o țară de izbeliște?“ pot spune că nu deoarece, cât există potențial și resursă umană, se pot face lucruri minunate care să scoată la suprafață adevărata valoare.

Pentru a mai putea face ceva trebuie să ne dăm seama că noțiunea timpului există și trebuie folosită cu mult tact, iar fiecare dintre noi este important pentru ca inima acestei țări să înceapă a bate din nou neîncetat și armonios.

Alex OPREA-BANU (15 ani)

Tindem adesea să fim mândri de țara în care ne-am născut și de oamenii care au făcut ceva bun pentru România și pentru omenire. Ne aducem aminte de lucrurile mărețe mai ales de 1 Decembrie, atunci când readucem în discuție evenimente și oameni importanți care au marcat istoria țării.

De exemplu, știați că…

• 1 Decembrie a devenit Ziua Națională a României în anul 1990?
• România a fost prima țară din lume cu producție de petrol înregistrată statistic, în anul 1857?
• Bucureștiul a fost primul oraș din lume iluminat cu petrol lampant?
• Timișoara a fost primul oraș din Europa iluminat public stradal electric din Europa?
• Mănăstirea Săpânța Peri este cea mai înaltă biserică din lemn din lume?
• Stiloul a fost inventat de românul Petrache Poenaru?
• Traian Vuia a fost primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul și este considerat inventatorul primului avion?
• Inventatorul primului avion cu reacție din lume a fost Henri Coandă?
• Nicolae Paulescu, profesor de psihologie al Universității de Medicină și Farmacie din București, este cel care a descoperit pentru prima oară insulina?
• Fondatorul biospeologiei a fost Emil Racoviță?
• Ion Cantacuzino a pus la punct „Metoda Cantacuzino“ sau metoda de vaccinare antiholerică?
• Se presupune că prima femeie neurochirurg din lume a fost românca Sofia Ionescu-Ogrezeanu?
• Prima femeie inginer silvic din lume a fost românca Aurora Gruescu?
• Prima medalie olimpică de aur a fost obținută de Iosif Sîrbu la pistol viteză la Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952?
• Vioara electromagnetică a fost inventată în anul 1929 de românul Gabriel Dimitriu?

Larissa DINU

În medicina veterinară se utilizează numai preparate medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope autorizate prin procedură naţională de către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar, precum şi prin procedura centralizată de către Comisia Europeană.

Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar întocmeşte lista preparatelor medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope autorizate pentru comercializare pe teritoriul României şi o publică pe site-ul propriu, informează ANSVSA într-un comunicat.

Preparatele medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope se comercializează numai prin depozite farmaceutice veterinare autorizate de către direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, conform prevederilor legale în vigoare. Preparatele medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope se distribuie numai către unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare, cu sau fără personalitate juridică, al Colegiului Medicilor Veterinari, precum şi către cele din cadrul facultăţilor de medicină veterinară. Eliberarea preparatelor medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope din depozitul farmaceutic veterinar se face în baza unei note de comandă, înseriată în sistem unic şi semnată de către medicul veterinar titular sau şeful clinicii universitare, după caz.

Medicii veterinari de liberă practică pot utiliza şi preparate stupefiante şi psihotrope de uz uman, conform prevederilor art. 112 şi art. 113 din Regulamentul (UE) 2019/6. Preparatele stupefiante şi psihotrope de uz uman se achiziţionează numai din farmaciile comunitare în baza prescripţiei medical-veterinare, emisă de către medicul veterinar de liberă practică. Lista substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope de uz uman care pot fi utilizate în unităţile de asistenţă medical-veterinară este prevăzută în anexa nr. 7 a Ordinului nr.1.328/56/2022.

Medicii veterinari de liberă practică pot utiliza şi administra preparatele stupefiante şi psihotrope atât în incinta unităţilor de asistenţă medical-veterinară, cât şi în condiţii de teren. Unităţile de asistenţă medical-veterinară au obligaţia de a deţine un registru special pentru evidenţa preparatelor stupefiante și psihotrope. Preparatele stupefiante şi psihotrope utilizate în medicina veterinară, identificate ca fiind necorespunzătoare conform legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare, se distrug de către unităţi specializate, în baza autorizaţiei pentru distrugere emisă de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi în prezenţa unei comisii constituite conform prevederilor legale

Valabilitatea prescripţiilor medicale veterinare cu regim special necesare pentru eliberarea din farmacia comunitară a preparatelor stupefiante utilizate în medicina veterinară este de 10 zile calendaristice de la data emiterii și de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, pentru preparatele psihotrope.

(I.B.)

Conform celui mai recent studiu realizat de Clubul Fermierilor Români în parteneriat cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara și Academia de Științe Economice din București, producția de biomasă în România reprezintă o direcție de dezvoltare a unui sector din agricultură cu potențial profitabil mare, cu beneficii economice și de mediu semnificative. Studiul relevă că biomasa este singura resursă regenerabilă de energie care poate să înlocuiască resursele neregenerabile utilizate la ora actuală în România pentru a produce energie electrică, fiind o alternativă pentru asigurarea stabilității sistemului energetic național, și este totodată o șansă de redresare economică pentru dezvoltarea rurală, prin crearea de mii de locuri de muncă.

“Unul dintre obiectivele asumate prin mandatul meu în cadrul mecanismului de Președinție rotativă al Clubului Fermierilor Români este promovarea proiectelor sustenabile de dezvoltare a agriculturii românești, care să contribuie la transformarea acesteia într-un model de referință pentru agricultura europeană. Odată cu lansarea acestui studiu, dorim să aducem în discuție oportunitatea lansării unui Program Național de Eficiență energetică prin extinderea suprafețelor cultivate cu biomasă care să beneficieze de finanțare europeană în cadrul Planului Național Strategic 2023-2027 sau de alte linii de finanțare din domeniul agricol”, a declarat Laszlo Becsek, Președinte al Clubului Fermierilor Români.

În prezent, biomasa contribuie cu aproximativ 14% la consumul mondial de energie primară, motiv pentru care în Strategia Energetică a României pentru perioada 2016 – 2030 a fost luată în calcul promovarea surselor regenerabile de energie, inclusiv utilizarea biomasei pentru producerea energiei electrice.

“Clubul Fermierilor Români susține, încurajează și promovează fermierii care sunt interesați să investească în dezvoltarea culturilor energetice de tip biomasă. Opțiunea unui fermier sau a unui investitor rural de a produce biomasă poate face ca exploatația agricolă sau industria locală să fie mai competitivă, crescând profitabilitatea acesteia. Producția de biomasă aduce beneficii pentru fermierii români și are un impact pozitiv în afacerile din agricultură.”, a declarat Florian Ciolacu, Director Executiv al Clubului Fermierilor Români.

“În această perioadă, accesibilitatea prețului este considerată una dintre principalele provocări ale sistemului energetic. Producția de biomasă este o alternativă viabilă pentru resursele neregenerabile de energie și, după estimările specialiștilor, cererea pentru biomasă va crește în anii următori. În Europa există deja țări în care biomasa este folosită ca sursă de energie la scară largă, iar România trebuie să se grăbească să valorifice această oportunitate.”, a declarat Alexander DEGIANSKI, inginer agronom și consilier în domeniul agriculturii, deținător al unei culturi energetice de tip biomasă în județul Timiș.

Producția de biomasă în România în contextul strategiei de diversificare a mixului energetic

În anul 2021, structura surselor primare de energie utilizate în țara noastră pentru a produce energie electrică a fost constituită din surse convenționale (54,72%) și din surse regenerabile (45,28%).

Prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România dorește elaborarea unor măsuri de diversificare a mixului energetic, diversificare realizată prin creșterea ponderii la producția energetică a surselor regenerabile de energie (eoliană, solară, hidroelectrică, geotermală, energia oceanelor, biomasa și biocombustibilii).

În funcție de sursa de producere a materiei organice, dar și de scopul pentru care este folosită, biomasa poate fi obținută din reziduuri primare de la culturile agricole sau din produse forestiere, din reziduuri secundare care devin disponibile după ce a fost folosit un produs din biomasă sau din deșeurile forestiere care nu mai pot fi folosite în procesul industrial sau în scop comercial.

Totodată, biomasa poate fi obținută din culturi utilizate special pentru acest scop și catalogate în prezent drept culturi energetice (culturi de specii ierboase sau forestiere). Astfel de culturi energetice vizează specii forestiere cu o viteză mare de creștere (ex. plop, salcie, eucalipt), specii care produc multă biomasă agricolă (ex. trestia de zahăr, rapița, sfecla de zahăr, soia, etc.), dar și culturi perene.

Din punct de vedere al resursei naturale edafice, România are la dispoziție suprafețe importante de terenuri cu potențial pentru culturile energetice. Cu o suprafață subvenționată necultivată declarată (inclusiv spații protejate) de 38.688,26 hectare la nivelul anului 2021, conform APIA, România ar putea crește gradul securității energetice prin dedicarea acestor suprafețe pentru culturile specifice biomasei.

Conform studiului, în contextul în care aceste suprafețe s-ar cultiva cu plopi, doar în primul an de recoltă, aceste activități ar angrena mai mult de 1.500 de oameni din mediul rural în vederea realizării unei producții estimate de 483.603 tone.

Județele cele mai bogate ca potențial de resurse forestiere pentru a produce biomasă sunt Suceava, Harghita, Neamț și Bacău.

Despre studiul ”Rolul biomasei în conservarea mediului, dezvoltare rurală și reziliența fermelor”

Studiul a fost elaborat de o echipă de specialiști din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara și din cadrul Academiei de Științe Economice din București, în cadrul unui proiect al Clubului Fermierilor Români derulat în perioada 16 august – 13 decembrie 2021.

Obiectivul acestui studiu a fost să ofere autorităților din România responsabile pentru sectoarele de agricultură și mediu un material documentat din punct de vedere tehnic și economic, realizat de către profesori universitari și experți în domeniu, care să poată reprezenta un argument important privind identificarea unor linii de finanțare pentru următoarea perioadă a acestui produs agricol, având în vedere volatilitatea prețurilor actuale în domeniul gazelor naturale și energiei electrice.

Clubul Fermierilor Români a pus la dispoziția autorităților studiul integral și materialele de prezentare a proiectului.

• Perioada de vârf a pandemiei (aprilie-august 2020) a fost una de creștere accelerată pentru aceste entități: venituri mai mari cu 150%.
• După patru ani de program, food hub-urile existente în țara noastră livrează azi 4.000 de produse, de la 342 de fermieri locali.

O creștere a cifrei de afaceri de până la 650.000 de dolari, o triplare a numărului de clienți persoane fizice (de la 5.992 în 2018, după primul an de program, la 17.720, în 2020), precum și o lărgire progresivă a unui grup de producători care nu se concurează reciproc, respectiv o creștere de 60% în doar trei ani, de la 213 producători în 2018 la 342 în iulie 2021. Cea mai prosperă perioadă a food hub-urilor până în prezent au fost lunile de vârf ale pandemiei (aprilie-august 2020), când a existat o creștere de 150% a veniturilor înregistrate. După patru ani de program, cele patru food hub-uri existente astăzi în România livrează astăzi 4.000 de produse diferite.

Acestea sunt principalele rezultate cumulate ale food hub-urilor din România, organizații inspirate de un model american (și înregistrate în țara noastră ca societăți cu răspundere limitată), care gestionează în mod activ agregarea, distribuția și comercializarea produselor alimentare de la producătorii locali și regionali și le oferă în plus o întreagă gamă de servicii cu scopul îmbunătățirii eficienței, rentabilității și sustenabilității acestora.

Din 2017, anul de lansare a programului, food hub-urile din România s-au dezvoltat treptat și au crescut încontinuu, înregistrând rezultate remarcabile: venituri în creștere, un număr tot mai mare de producători cu care colaborează (și implicit de cumpărători), atât prin intermediul magazinelor online, cât și a celor fizice, precum și lărgirea gamei de produse comercializate. De asemenea, membrii acestor organizații au închiriat spații de depozitare mai mari, și-au extins activitatea și și-au diversificat strategiile de promovare și vânzare, cu focus pe mediul online.

Informațiile despre evoluția food hub-urilor în perioada 2017-2020 au fost agregate și prezentate de către Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) în cadrul dezbaterii „Food Hub-ul: model alternativ pentru dezvoltarea fermelor mici și mijlocii în România”, sub forma unui raport dedicat.

Programul pilot din România

În 2017, Romanian-American Foundation (RAF) a demarat programul Food Hub cu scopul de a stimula și sprijini competitivitatea și perspectivele de dezvoltare ale fermierilor mici și mijlocii printr-o abordare complementară asocierii prin cooperative agricole. Programul a cuprins două runde de finanțare (2017-2019 și 2020-2022), care au însumat până în acest moment peste 1,6 milioane de dolari și patru fundații care au fost susținute pentru a constitui și opera cinci food hub-uri în cinci zone ale țării:

• Nod Verde – sprijinit de Fundația Civitas, la Cluj-Napoca;
• Cumsecade/Helyénvaló – sprijinit de Fundația Civitas, la Odorheiu Secuiesc;
• Nord Natural – sprijinit de Fundația Open Fields, la Câmpulung Moldovenesc;
• Roade și Merinde – sprijinit de Centrul de Mediere și Securitate Comunitară din Iași;
• Merindar – sprijinit de World Vision România la Criț (proiect care avea mierea ca unic produs promovat și comercializat și care a fost parte din program până în 2020).

Food hub-urile din România vând atât produse proaspete, cât și procesate: fructe și legume, lactate, miere, carne și mezeluri, panificație, plante aromatice, uleiuri, vin. Toate cele 4 entități rămase în program operează un centru logistic și un magazin fizic și/sau online (food hub-urile din Odorheiu Secuiesc și din Iași au atât magazin fizic, cât și online), prin intermediul căruia comercializează și promovează produsele furnizorilor locali.

„Evoluția food hub-urilor din cadrul acestui proiect-pilot arată că avem de-a face cu un model viabil de agregare și desfacere a producției locale, cuplat cu servicii de consiliere pentru fermieri, cu perspective de creștere și scalare la nivel național în următorii ani, în contextul unui sprijin corespunzător. Este un model esențial pentru viitorul fermelor de familie și al fermelor mici și mijlocii din România, completând formele asociative deja existente precum cooperativele agricole. Food hub-urile sunt scalabile deoarece le oferă un preț corect producătorilor pentru că sunt afaceri sociale al căror scop principal este sprijinirea fermierului mic și mijlociu și pentru că educă atât fermierii, pentru a îndeplini cerințele consumatorului modern și ale unei piețe într-o continuă sofisticare, dar și consumatorul cu privire la importanța unui consum local, etic”, arată Marton Balogh, administrator Fundația Civitas.

PNS trebuie să susțină înființarea și dezvoltarea a cel puțin 15 food hub-uri

În varianta pilotată de RAF, arată raportul CRPE, food hub-urile nu reprezintă simple agregatoare de produse agroalimentare locale, nici simple depozite logistice, ci contribuie cu o serie de servicii vitale pentru fermierii mici și mijlocii. Acestea educă fermierii, creează punți cu consumatorii și vizează, într-o etapă viitoare, dezvoltarea socio-economică sustenabilă a comunităților rurale în care activează. Ele au un rol important și în educarea consumatorului și reprezintă un mod echitabil, fiscalizat și sigur (din punctul de vedere al siguranței alimentare și trasabilității producției) prin care consumatorii au acces la produse realizate de fermierii din România.

„Dat fiind că marjele de profit ale food hub-urilor sunt mici deoarece îi oferă fermierului un preț echitabil și în plus îi furnizează o întreagă paletă de servicii pro bono, acestea trebuie susținute prin politici publice. Viitorul Plan Național Strategic (PNS) post-2021, în sinergie cu Programele Operaționale finanțate din fonduri structurale, ar trebui să sprijine înființarea de food hub-uri pe modelul descris în raport. Recomandăm includerea în viitorul PNS a unui set de intervenții care să susțină înființarea și dezvoltarea în primii trei ani a minimum 15 centre de agregare de tip food hub”, explică Alexandra Popa, director executiv CRPE.

Printre cheltuielile eligibile ar trebui să se regăsească formarea managerilor de food hub; investiții în construcția de depozite și/sau susținerea cheltuielilor cu închirierea de spații; dezvoltarea și mentenanța unor platforme online de vânzare; susținerea salariilor personalului de bază al food hub-urilor (manager, expert logistic etc.), precum și susținerea cheltuielilor de transport și logistică.

(I.B.)

Porumbeii se numără printre speciile agreate de către oameni datorită numeroaselor varietăţi, culori, forme şi, mai ales, performanţelor în întrecerile specifice acestora. Mulţi trăiesc în sălbăticie sau semisălbăticie, putând fi admiraţi în mai toate zonele populate, dar mai cu seamă în cele urbane. Potrivit specialiștilor, porumbeii trăiesc 10 - 15 ani și pot ușor să se adapteze mediilor noi de viață, ceea ce a făcut tot mai facilă creşterea şi ,,dresarea“ lor de către crescători.

Specii de porumbei

Porumbeii domestici sunt cei mai cunoscuți, existând aproximativ 300 de specii, printre care: jacobei, toboșar englez, lahore, cumulet și altele. Mihai Preda, unul dintre crescătorii de rasă voltă indian și voltă cu coadă albă, spunea cu un anumit prilej: „Porumbeii se împart în mai multe rase. Sunt diverși când vorbim de porumbeii de ornament, utilitate și hibridare între utilitate și ornament. De aceea, și crescătorii sunt diverși în dependență de rasa pe care o crește. Porumbeii provin din diferite țări și locuri, diferite rase împerecheate, așa s-au perpetuat în timp. Pentru noi, crescătorii, este mai mult un hobby, adică plăcerea crescătorului de a oferi celorlalţi, dar mai cu seamă  vizitatorilor, şansa de a admira cele mai frumoase şi performante exemplare.“ 

Valorificarea porumbeilor

Existând mai multe rase, având culori, forme, dimensiuni diferite, şi preţurile sunt cel puţin la fel de diferite. Mihai Preda a explicat: „Sunt porumbei mai ieftini sau mai scumpi, în funcție de raritate și rasa acestora. În acest domeniu vorbim mai întâi de o pasiune și apoi despre rentabilitate/venit. Porumbeii pot fi valorificaţi şi pentru consum – propriu sau prin diverse reţele comerciale, inclusiv restaurante – dar şi prin piețe, târguri etc. Cei de ornament sunt prezentaţi prin expoziții unde pot exista şi aici oportunităţi de valorificare.“

Îngrijirea porumbeilor

Pentru a începe o afacere cu porumbei, potrivit specialiștilor, crescătorii trebuie să țină cont de mai mulţi factori. De pildă, o pereche de reproducători necesită un spațiu de un metru cub din volumul adăpostului, iar cușca trebuie să aibă o temperatură şi umiditate între anumiţi parametri. De asemenea, pentru o creştere armonioasă, o fertilitate sporită și producție mare de ouă, aceştia necesită o hrană echilibrată, cu adausuri de vitamine şi microelemente specifice vârstei şi direcţiei/ scopului urmărit. Doar astfel creşterea porumbeilor poate fi profitabilă.

Liliana Postica

Mulți dintre noi colindăm țara în lung și-n lat. Ne bucurăm de priveliști, odihnă, oameni, distracție, cazare, plimbări, obiective turistice, dar uneori scăpăm din vedere detalii despre istoria locului. Aceasta este și esența articolului de față, referitor la rezerve de sare și salinele din România, să ne amintim de lucruri așa cum au apărut ori au trecut ele prin timp. Dintre cele șapte saline active ale SALROM, șase au și valențe turistice. Despre patru dintre acestea am scris în două materiale publicate de revista noastră: Cacica (Suceava), Slănic (Prahova), Râmnicu Vâlcea (Ocnele Mari) și Târgu Ocna (Bacău). Astăzi, vom adăuga exploatările de la Praid (Harghita), Ocna Dejului (Cluj) și Ocna Mureș (Alba), dar ne vom referi și la câteva dintre salinele închise, transformate în baze turistice: Turda, Figa, Cojocna, Ocna Sibiului etc.

Salina Praid (Harghita)

Considerat unul dintre cele mai mari de sare gemă din Europa, zăcământul de la Praid a fost exploatat de romani, avari și bulgari. Atestarea mineritului datează însă din anul 1291, printr-o scrisoare a regelui maghiar Andras al III-lea cu privire la drepturile regale asupra salinelor. Mai târziu, în 1405, regele Sigismund de Luxemburg a interzis marilor proprietari de pământ să deschidă ocne de sare pe pământurile lor. În 1787, sarea din Praid devine proprietatea trezoreriei din Viena. În anul 1762 s-a deschis mina Iosiv (Jozsef), cu două camere laterale ulterioare, Karoly și Ferdinand, în 1864, mina Paralela (Parhuzamos), urmată de mina de cercetare Elisabeta (1898), Gheorghe Doja (1947), iar din 1991 se extrage sare din sectorul Telegdy. Comuna Praid a căpătat interes turistic grație sării. Sălile din subteran dispun de locuri de joacă pentru copii, restaurant, bufet, mese de biliard, terenuri de sport, capelă ecumeinică, expoziții de artă, muzeu cu cristale de sare, obiecte de artă populară etc., la care se adaugă galeria vinurilor. Lângă salină a fost redeschis, în 2014, după extindere, ștrandul cu trei bazine cu apă sărată, alte atracții fiind canionul de sare, centrul de ceramică din Corund, dar și Sovata, stațiune balneo-climaterică din Mureș, situată la 9 km de Praid.

Salina Ocna Dejului (Ocna Dej, Cluj)

Există dovezi potrivit cărora Castrul roman de la Gherla ar fi avut, printre altele, rolul de a apăra minele de sare de la Ocna Dej, Sic, Cojocna și Pata. Cu alte cuvinte, sarea gemă de la Ocna Dej se exploatează din epoca romană; în fine, de atunci se păstrează vestigii. Un mileniu mai târziu, în anul 1245, regele Bela al IV-lea donează minele de sare unui oarecare Laszlo, iar acesta, în 1248, dăruiește episcopiei din Agria o ocnă. În 1478, Ocna Dej este declarat oraș liber de toate taxele și obligațiile militare, chestiune care aduce o mare prosperitate localității. În 1836 s-a deschis mina Ferdinand, în 1882 se dă în folosință calea ferată Cluj-Apahida-Dej-Ocna Dej, în 1910 exploatarea a fost electrificată, iar în 1962 s-a închis. Între anii 1962 și 1979 funcționează mina 1 Mai, iar în 1976 se deschide mina Transilvania, activă și astăzi. Din punct de vedere turistic, zona nu a înflorit. Se vizitează, într-adevăr, mina, unde a fost sfințită, în anul 2000, o biserică ortodoxă, la 80 m sub pământ; catapeteasma este sculptată în lemn de tei, iar în pereți au fost dăltuite brâul și coloana infinitului. Zona de agrement se compune dintr-un teren de fotbal, de tenis de masă și loc de joacă pentru copii.

Ocna Mureș (Alba)

Exploatarea a început sub formă de puțuri încă din perioada neolitică, sub ocupația romană s-a trecut la galerii, camere sau cariere de mici dimensiuni, iar în Evul Mediu sarea s-a exploatat în camere mari, trapezoidale. Din perioada de acum aproape 2000 de ani a rămas mărturie lacul Minelor Romane. Primele documente scrise corespund anului 1791, când începe mineritul sistematic, cu transportul sării pe plute, pe Mureș. Începând din 1791 exploatarea s-a realizat în cinci zone: Mina Iosif Francisc, închisă în anul 1934, pe locul ei apărând lacul cu același nume; mina Ferdinand, închisă tot 1934 din cauza prăbușirii, cu lacul ulterior Ferdinand; mina Ștefania, din perioada 1870-1947, cu lacul Ștefania; mina 6 Martie (1918-1954), cu actualul lac 6 Martie; mina 1 Mai (1930-1978). Salinele din Ocna Mureș au fost marcate de mai multe catastrofe miniere: 1912 – când apele Mureșului au inundat minele; 1954 – când lacul Iosif s-a scurs în mina 6 Martie; 1978 – prin cedarea peretelui despărțitor dintre mina 1 Mai și lacul Iosif (minerii s-au putut salva); 2010 – neetanșeitatea coloanei prin care se introduce în subteran apă dulce sub presiune a condus la distrugerea a trei clădiri și inundarea mai multor străzi.

Mine închise, transformate în obiective turistice

• Salina Turda (Cluj)

Este probabil cea mai faimoasă mină de sare închisă din România, aceasta crescând celebritatea vechiului oraș Potaissa, Tudra de azi. Documentele scrise despre ocne apar în 1075. Activitatea minieră a fost închisă în 1932, iar minele intră în uitare până la al Doilea Război Mondial, când galeriile servesc drept adăpost antiaerian. Începând cu anul 1950, mina a devenit depozit de brânzeturi, iar după 1992 a fost redeschisă pentru public. În anul 2008 a intrat într-un amplu proces de modernizare, iar din 2010 a fost redată circuitului turistic internațional. Despre povestea creată în adâncurile din Turda nu scriem astăzi, vă lăsăm să descoperiți singuri magia.

• Băile Cojocna (Cluj)

Sunt situate la est de comuna cu același nume, pe versantul stâng al pârâului Valea Sărată, la o altitudine de 340 m. Zona are statut de stațiune balneoclimaterică și a beneficiat, în 2008, de modernizare prin fonduri europene. Lacul Toroc și Lacul Mare, formate pe locurile unor vechi mine, au fost transformate în băi de tratament.

• Ocna Sibiului (Sibiu)

Este o stațiune turistică la 15 km nord de Sibiu, declarată astfel din 1845, atrâgându-și renumele grație lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate. Lacul Avram Iancu (fosta mină Ocna Mare), ce are o adâncime de 132,5 m, este considerat cel mai adânc de tip antropogen din țară. Cu totul, aici sunt zece lacuri cu apă sărată (în ochiuri de mine surpate) și două cu apă dulce.

• Figa (Beclean, Bistrița-Năsăud)

Stațiunea este de dată recentă (2010), creată printr-un proiect european de preaderare, prin care s-au fructificat cumva resursele de sare. Este situată la 3 km de Beclean și se întinde pe 15 ha. Se spune că proprietățile apei sărate și ale nămolului sunt asemănătoare cu cele de la Techirghiol.

• Ocna Șugatag (Maramureș)

Existența satului, în trecut oraș, este legată de sare, însă statutul de stațiune a fost dezvoltat în ultimii 30 de ani, mai ales prin implicarea activă a mediului privat. În localitate sunt mai multe puncte de atracție: tăurile de la Hoteni, izvoarele minerale clorosodice, rezervațiile naturale „Lacul Morărenilor“ (20 ha) și Pădurea „Crăiasa“ (44 ha).

Maria Bogdan

Pe 28 iulie 2021, Geoglam (cropmonitor.org) a emis un raport privind culturile la nivel global. Geoglam este un organism care generează prognoze de recoltă printr-un sistem de sateliți la nivel planetar.

Pe harta desfășurată a Pământului, România este singura țară care are integral un rating de recoltă la nivel Excepțional (toate culturile de pe tot teritoriul României au primit acest rating).

”Putem considera că acesta este un moment de referință pentru România, care nu se întâmplă de două ori în timpurile noastre. Rating-ul de recoltă de nivel ”Excepțional” readuce în atenția lumii potențialul agriculturii din țara noastră. Totodată, reprezintă un bun prilej de conștientizare și recunoaștere a rolului și contribuției fermierilor în asigurarea siguranței alimentare. Această evaluare demonstrează rezultatele care pot fi obținute de fermieri prin aplicarea unei tehnologii performante asigurată de companiile de agribusiness, în condiții climatice favorabile, rezultate care ar putea fi amplificate de crearea unor condiții de lucru optime pentru fermieri”, consideră Cezar Gheorghe, analist consultant Clubul Fermierilor Români pentru comerțul cu cereale.

„Irigațiile reprezintă factorul esențial pentru ca România să-și atingă potențialul în agricultură. Doar cu o gestiune integrată a apei se va asigura utilizarea resursei pentru agricultură și protejarea mediului. Este necesară o planificare multianuală pentru asigurarea irigațiilor (sistem național și proiecte locale) și desecării, în baza strategiei integrate a apei. În 2020, Guvernul României a alocat din bugetul național despăgubiri în valoare de 850 milioane de lei. Irigațiile elimină riscul pierderii recoltelor din cauza secetei și a plății prin despăgubiri. România este țara cu cea mai spectaculoasă creștere de producție și randament în agricultură din Uniunea Europeană, în ultimii 10 ani. Avem nevoie de politici și programe care să susțină creșterea profitabilității și performanței în agricultura românească”, declară Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Clubul Fermierilor Români a lansat propunerea de elaborare a unei Strategii naționale de gestiune integrată a apei și solului pentru agricultură, care va asigura cadrul pentru un program multianual de investiții publice în vederea modernizării sistemului național de irigații și susținerea programului care vizează proiectele locale de irigații. Prima reuniune a grupului de lucru a avut loc pe 16 iulie la Timișoara, cu participarea conducerii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a Consiliului Județean Timiș, a USAMVB din Timișoara și a fermierilor din regiune.

***

Despre Clubul Fermierilor Români

Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă este o asociație non-profit și neguvernamentală a fermierilor din România. Membrii asociației sunt fermieri performanți care au modele de afaceri bazate pe inovație, tehnologie și bunele practici în agricultură, pentru creșterea competitivității și a valorii adăugate create în acest domeniu.

Obiectivul principal al Clubului Fermierilor Români este să asigure implicarea activă a membrilor săi în procesul de consultare și elaborare a reglementărilor europene și naționale în domeniul agricol, cu scopul de a crește performanța fermierilor din România.

Activitatea asociației este organizată pe proiecte, bazate pe nevoile fermierilor, aprobate de Consiliul Director și puse în practică de unitatea executivă a Clubului. Proiectele vizează domeniile legislativ, fiscal, tehnologie și resurse umane și își propun să identifice soluții care să răspundă în mod real, concret, problemelor cu care se confruntă fermierii.

Clubul Fermerilor Români lansează și derulează programe și proiecte concrete pe patru direcții strategice de acțiune: reprezentare, consiliere și consultanță, formare și leadership, informare și comunicare.

www.cfro.ro

În lucrarea Sarea în preistoria României, semnată de dr. Dan Monah, una dintre personalitățile marcante ale arheologiei preistorice, se afirmă că geologii români au inventariat în țară peste 300 de mari depozite de sare, ce acoperă o suprafață de circa 30.000 kmp. Acestea sunt grupate în două mari zone salifere: prima, în exteriorul arcului carpatic, se întinde din nordul țării (Suceava) și până prin Valea Jiului, trecând prin Carpații de Curbură, pe o bandă care ar însuma 1.500 km și o lățime de câțiva kilometri; a doua, în Transilvania, care ar ocupa în jur de 16.200 kmp. În afara acestora mai sunt câteva zăcăminte importante în Maramureș și în Moldova, în afara Carpaților, la Ibănești – Dorohoi și la Hârlău.

Sarea se pare că ar fi exploatată pe teritoriul României de azi de prin anii 6000 î.Hr. Două situri de valoare excepțională din județul Neamț stau mărturie: Lunca (Vânători) și Țolici (Petricani); pentru primul, așezat pe linia zăcământului de la Oglinzi, cercetătorii de la Muzeal Județean Neamț și Universitatea din Regensburg (Germania) au stabilit vechimea prin anii 6050 î.Hr., iar pentru al doilea datarea este localizată în perioada 6.000-3.500 î. Hr. De asemenea, cercetările de la Băile Figa (Bistrița-Năsăud) au scos la lumină, conservate ideal, instalații de lemn de acum 3.000 de ani, jgheaburi mari, troace, lopeți, baroase decupate din trunchiuri de copac, vase de lemn și ciocane masive de minerit realizate din piatră, toate utilizate la exploatarea sării. Evident că dacii exploatau sarea înainte de cucerirea romană. Dar aceștia au venit cu un plus de tehnologie, atât cât putea fi, în acele vremuri, iar urme ale salinelor romane s-au găsit la Ocna Sibiu, Ocna Mureș, Cojocna, Sic, Ocna Dej, Domnești, Mărtiniș, Ocnele Mari, Mănastur, Bata, Reteag, Ciceu, Cristur, Arpas, Beclean etc.

Sarea, azi

Venind în zilele noastre, Societatea Națională a Sării-Salrom are în exploatare 7 saline, corespunzătoare sucursalelor din subordine: Slănic (Prahova), Râmnicu Vâlcea (Vâlcea),Târgu Ocna (Bacău), Praid (Harghita), Cacica (Suceava), Ocna Dej (Cluj) și Ocna Mureș (Alba). Alte saline și-au pierdut interesul pentru exploatare (închise), dar nu și din punct de vedere turistic: Turda (Cluj), Coștiui (Maramureș), Ocna Șugatag (Maramureș), Rona de Sus (Maramureș), Ocna Sibiului (Sibiu), Cojocna (Cluj), Sic (Cluj), Doftana (Telega, Prahova). Dincolo de importanța economică a exploatărilor de sare, că mai sunt sau nu active, acestea au avut două efecte majore de-a lungul timpului: pe lângă saline s-au consolidat și dezvoltat localități urbane importante; proprietățile curative inclusiv ale apelor sărate au transformat aceste așezări într-o reală industrie turistică. În cele ce urmează vom scrie, pe scurt, despre exploatările active.

Slănic Prahova

Zăcământul, cu vârsta fixată prin Tortonian Superior, se întinde pe o suprafață de 10 kmp. Începuturile istoriei salinei datează din jurul anului 1685, când spătarul Mihail Cantacuzino, realizând potențialul zonei, a cumpărat moșia Slănic, deschizând mina Valea Verde (1688), apoi Baia Baciului (1689-1691). Ulterior, aproape până în zilele noastre, s-a exploatat sare din minele Mihai, Carol, Unirea și Victoria. Minea Unirea (208 m adâncime) a devenit, după ce s-a închis, cel mai important obiectiv de vizitat din stațiune, având în adâncuri camere amenajate, busturi în sare ale lui Burebista, Traian și Decebal, Mihai Viteazul și Mihai Eminescu, terenuri de sport, locuri de joacă pentru copii, carting, jocuri mecanice, spațiu delimitat pentru tratament. Dar la fel de căutate sunt, în ordine, Baia Baciului și Baia Roșie, ambele concesionate, Baia Verde (domeniul public) și Muntele Verde, precum și baza de tratament.

Râmnicu Vâlcea (Ocnele Mari)

Conform descoperirilor arheologice, pe aceste locuri s-a aflat vestitul centru tribal „Buridava“, despre care a scris istoricul grec Ptolemeu. Exploatarea de la Ocnele Mari este cumva localizată în timpul domniei lui Constantin Brincoveanu. Primele „găuri“ sunt săpate la Cărpiniș, dar acestea se surpă, lăsând loc lacului „Din Brazi“. Mai târziu se efectuează altele, din care se exploateză 15 ani, dar și acestea se prăbușesc, formând „Balta Roșie“. Apar, cu timpul, minele Sf. Ioan Vechi, Sf. Ioan cel Nou, Pavel (1 Mai). Din 1993 au început lucrările la mina nouă din punctul Cocenești. Salina Ocnele Mari oferă condiții de relaxare, agrement și tratament (sport, spații de joacă, restaurant și cramă, un magazin de souveniruri și de băuturi răcoritoare, fast-food, tratament), dar foarte vizitată este biserica cu hramul Sf. Varvara și Sf. Gheorghe. În afară se găsesc, foarte cătate și acestea, ștrandurile Ocnele Mari și Ocnița.

Târgu Ocna, Bacău

Cea mai veche mărturie scrisă despre zăcământul de sare de la Tg. Ocna datează din anul 1380. Este, de fapt, un hrisov domnesc din care rezultă plata unei catități de 2.000 ocale de sare pentru construcția unui pod de piatră. Dezvoltarea exploatarii este pusă apoi pe seama domnitorului Ștefan cel Mare, acesta întărind privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Târgu Ocna. Prin secolul al XVIII-lea, ocnașii condamnați la muncă pentru grave delicate stăteau în adâncul minei zile în șir; Grigore Ghica a fost atât de impresionat de soarta acestora încât a luat primele măsuri de cazare a lor în afara ocnei. Exploatarea s-a realizat în minele Moldova Veche (mina Carol I), Moldova Nouă (mina Carol II), Pilot (aici a funcționat, în perioada 1974-2005, un sanatoriu), Trotuș și Unirea. Din punct de vedere turistic, este exploatat orizontul IX al minei Trotuș, amplasat la 240 m adâncime și desfășurat pe 13.000 mp. În adâncuri se găsește o biserică ortodoxă, spații pentru activități sportive și de joacă, jocuri mecanice, punct de prim ajutor, lac cu apă sărată și cascadă, iar în afară, baza de tratament a fost completată cu ștrand, un muzeu al sării etc. (Va urma)

Primele atestări documentare

În analiza „Exploatarea zacămintelor de sare din România”, prof. univ. dr. ing. Dumitru Fodor, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, scrie că primele documente care semnalează existența unor ocne de sare s-ar referi la Turda (1075), Rona și Ocna Șugatag (1191), Ocna Dej (1236), Cojocna (1291) și Ocna Sibiului (1326) – în Transilvania și Maramureș și Tg. Ocna (1380), Trotuș (1.570), Ghitioara (1557), Ocnele Mari (1408), Ocnele Mici (1517), Telega (1563) – în Moldova și Țara Românească. Mai târziu apar exploatări la Praid, Vișeu, Câmpulung pe Tisa, Teișani, Sărari, Grozesti, Ibănești etc. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Transilvania se produceau anual 100.000 tone de sare, în Țara Românească – 8.000 tone, iar în Moldova, în jur de 13.000 tone. În anul 1938, producția României Mari se ridica la 350 000 de tone sare, iar prin anii 1990-2000 cantitatea de sare solidă era de 2 milioane tone/an, iar cea de sare în soluție depășea 3 milioane tone/an.

Maria BOGDAN

Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 – B147/2021 a fost vehement criticată de mai multe organizații, printre care și Societatea Ornitologică Română (SOR) care acuză că se amenință existența a zeci de specii de păsări din România. Mugurel Drăgănescu, președintele executiv al „Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România“ (AGVPS), ne-a dat un interviu tocmai despre acest subiect.

Rep.: Domnule președinte, potrivit proiectului, un vânător va putea împușca în fiecare zi din sezonul de vânătoare 25 de exemplare din specii de păsări precum ciocârlia de câmp, cocoșarul, turturica sau prepelița. Legea stabilește cote zilnice și pentru alte specii de păsări. Ce înseamnă aceasta?

Mugurel Drăgănescu: Pot să vă spun că România este singura țară civilizată din UE în care vânătoarea speciilor migratoare este oprită. Nu am înțeles hotărârea Curții de Apel Brașov care a suspendat vânarea celor 36 de specii migratoare, făcând referire la faptul că nu avem studii naționale și o metodologie clară de calculare a cotelor de recoltă. Precizez că nicio țară europeană nu are o astfel de metodologie. Pornind de la acestea, reprezentanți ai poporului nostru din Parlamentul României au inițiat o modificare a Legii nr. 407 pentru a fi în acord cu alte state europene. Federația Asociațiilor Cinegetice din UE a făcut o documentare și împreună cu domniile lor am arătat că aceasta este procedura practicată și în celelalte țări: așa se vânează speciile migratoare – o cotă pe zi de vânător. În unele țări europene aceasta este mai mare, în altele este mai mică. Să vă mai spun că în Germania și Austria este fără limită?! Într-adevăr, a ieșit un scandal monstru, din câte am înțeles. SOR a prezentat un calcul pur matematic. Înmulțim numărul de vânători cu numărul de zile în care se vânează cu numărul maxim de exemplare care se poate vâna și ne dă o cifră imensă. Vă spun că un vânător nu poate să meargă și nu va merge zilnic la vânătoare, nu este un trăgător așa de bun încât să împuște zece rațe pe zi, cu siguranță nu îl ajută nici condițiile meteorologice să vâneze atâtea etc. Vânătoarea și managementul speciilor sălbatice nu se fac din spatele calculatorului. Probabil că este greu să explic comunității non-vânătoare că acel calcul este ireal. Vor fi și alte discuții în cadrul cărora sperăm să fim și noi prezenți și să ne spunem punctul de vedere.

Rep.: În calitate de vânător, aveți un număr de cartușe pe care le utilizați per an?

M.D.: Legea spune că „la un moment dat“ pot să dețin maximum 500 de cartușe. Deci, dacă eu azi trag 500 de cartușe, merg și mai cumpăr mâine 500, trag 300, mă duc să achiziționez maximum 200 – atât am voie. Dar, pentru a împușca o specie de păsări, în funcție de dexteritate, un vânător poate trage de la minimum un cartuș la 10-15 cartușe ca să nimerească. Nu înseamnă că dacă am cumpărat 10 cartușe am împușcat 10 păsări. Poate că cei care se ocupă de păsările migratoare nu au auzit că există poligoane de tir, iar acolo majoritatea care trag sunt vânători sau „și“ cei care vor deveni vânători. În concluzie, consider că se vrea să fim batjocoriți.

Rep.: Are România cea mai mare biodiversitate de vânat din Europa?

M.D.: Fără discuție, da!

Rep.: Și cum o protejați?

M.D.: Dacă suntem lăsați și suntem crezuți că ceea ce facem este bine, vă demonstrăm că biodiversitatea va exista în continuare. Dincolo de aceste opoziții ale „verzilor“, biodiversitate a existat. Și asta datorită vânătorilor, care gestionează fauna sălbatică de zeci și sute de ani. Pentru că noi suntem principala clasă socială implicată practic în gestionarea faunei, începând de la pază, hrană, investiții financiare până la o extracție care înseamnă o mică cotă din efectivul consistent pe care Ministerul Mediului ne-o acordă anual.

Rep.: De fapt, controlați fondul cinegetic care este al tuturor...

M.D.: Tot teritoriul României este acoperit de 2.153 de fonduri cinegetice, exceptând Parcurile Naționale și Delta Dunării, unde nu sunt constituite fonduri cinegetice. Dar, dacă facem comparație între un fond cinegetic mediu, nu de top, și un Parc Național, eu vă spun că avem o biodiversitate mai mare în fondul cinegetic.

Rep.: Cum s-a ajuns la acest rezultat?

M.D.: Simplu. Pentru că noi suntem interesați să avem și să exploatăm sustenabil această resursă regenerabilă vie, cum denumesc eu fauna sălbatică. Nimeni nu duce cu noi saci de porumb prin nămeții până la brâu ori sare pentru caprele negre și nu numai. Iar dacă noi nu asigurăm paza, cu siguranță există braconieri care așteaptă să își facă de cap.

Din punctul meu de vedere, urșii care intră în localități nu mai sunt animale care se pot întoarce în mediul sălbatic. Pentru că oriunde îi reloci, ei se vor apropia de prima localitate și vor produce de la spaimă la pagube. Și vă dau un exemplu cu o populație de leoparzi dintr-o țară africană. S-a interzis vânătoarea lor, iar comunitatea, exasperată că leoparzii le omorau vitele, a început să-i otrăvească. Populația de leoparzi a suferit o scădere drastică. Au revenit la managementul cinegetic și acum toată lumea e fericită: fermieri, vânători și, glumind, chiar și leoparzii.

Oamenii se întreabă de ce la alții se poate și la noi nu. Anul trecut, mulți vânători din sudul țării au putut merge la vânătoare de gâște în Bulgaria. Oare România este așa de bogată ca să își permită asta? Bulgarii încasau bani pe cazare, pe cartușe, probabil pe închiriere arme, pe mâncare etc.

Iar statul român nu „încasa“ decât pierderi economice.

„Există posibilitatea ca populația locală, exasperată de atacul ursului, să își facă singură dreptate.“

Anca Lăpușneanu

Factorii cheie ai acestui succes au fost lansarea de produse inovative- genetică de top pentru semințe și soluții avansate de protecția plantelor.

“Compania internațională de cercetare și dezvoltare agricolă Corteva Agriscience a demonstrat o creștere rapidă a afacerii sale în România și Moldova în primul trimestru al anului 2021, cu 19% mai mult față de aceeași perioadă a anului trecut”, a subliniat Jean Ionescu, Country Leader Corteva Agriscience în România și Moldova, cu ocazia evenimentului  Media Club organizat pe 4 iunie 2021.

„Afacerea cu semințe din România a demonstrat o creștere de 17% susținută de vânzarea hibrizilor cu genetică de înaltă calitate. Hibrizii de porumb din gama Optimum® AQUAmax® au adus extraperformanțe de producție pentru fermierii români.” a declarat Jean Ionescu.

„Ca și noutăți, vom adăuga în portofoliu 5 hibrizi în fiecare an, iar în 2021 Corteva a lansat în România Sclerotinia Protector, o tehnologie unică aplicată culturii de rapiță. După mai bine de 10 ani, cercetătorii Corteva aduc pe câmp o combinație de hibrizi cu potențial înalt de producție plus toleranță la Sclerotinia, în același produs, în același sac de semințe. Obiectivul Corteva este să ajute fermierii români să obțină producții mai mari și mai stabile, pe fiecare hectar de teren cultivat.” a adăugat directorul Corteva.

Vânzările de produse de protecție a plantelor au crescut în România cu 27% în primul trimestru, mult mai rapid decât creșterea medie a segmentului de produse de protecție a culturilor din Europa Centrală (11%). Creșterea semnificativă s-a datorat portofoliului mixt de erbicide pentru cereale păioase: Bizon™, Floramix™, Pallas™, Pixxaro™ Super, portofoliului puternic de erbicide pentru cultura de rapiță: Gallera™ Super și Korvetto™ care are în compoziție molecula Arylex™ active. De asemenea, o contribuție majoră a rezultatelor s-a datorat produselor pentru tratamentul semințelor derivate din surse naturale, utilizate de fermierii români începând cu 2019 pe mai mult de 1,5 milioane de hectare. Molecule inovatoare precum Spinetoram, Isoclast™ active și Zorvec^® active și-au adus contribuția pentru această creștere importantă în segmentul de produse de protecția plantelor.

În Moldova, segmentul de produse de protecție a culturilor a demonstrat o creștere cu 19%, iar segmentul de Semințe a crescut cu 1%.

„Corteva ca continua să ofere fermierilor românii și celor din Rep. Moldova genetică de ultimă generație, soluții inovatoare de protecție a culturilor, agricultură digitală, astfel încât să obținem rezultate excepționale și să ne atingem întregul potențial”, a comentat Jean Ionescu.

„Corteva a avut un start foarte puternic în 2021, bazându-ne pe impulsul substanțial pe care l-am adus odată cu închiderea anului 2020. Europa Centrală a depășit creșterea medie a EMEA. Afacerea noastră a crescut cu + 10% organic în comparație cu primul trimestru din 2020 ”, a comentat Jean Philippe Riffat, Commercial Unit Leader Europa Centrală.

„In ceea ce privește lunile următoare, se întrevede o prognoză pozitivă. Industria agricolă globală se recuperează cu stocuri finale mai mici, o îmbunătățire a comerțului global determinat de cererea din China care va duce la creșterea suprafețelor cultivate. În cele din urmă, prețurile record ale produselor agricole ar trebui să ne ajute să susținem veniturile fermierilor și ne așteptăm să valorificăm fundamentele pozitive ale pieței și punctele forte concurențiale”, a adăugat Jean Philippe Riffat.

După anunțarea rezultatelor financiare, în cadrul evenimentul Media Club a fost anunțată relansarea programului TalentA_2021, program pe care Corteva Agriscience îl organizează pentru doamnele fermier al doilea an consecutiv, ca parte a Obiectivelor sale de durabilitate.

Implementat cu succes anul trecut, în 2021 Corteva Agriscience a decis să crească valoarea premiilor la 15.000 USD, pentru a facilita implementarea celor mai bune planuri de afaceri.

„Prima ediție a programului TalentA a demonstrat dorința femeilor din mediul rural de a inova și implementa programe pentru dezvoltarea comunităților lor. Având în vedere rezultatele și răspunsul pozitiv al primilor absolvenți, Corteva Agriscience a decis să crească valoarea premiilor în 2021. Continuăm să ne adresăm doamnelor  din mediul rural pentru că dorim să sprijinim îmbunătățirea calității vieții în aceste zone. Cu acest program, Corteva le oferă acces la informații și finanțare, dar și sprijin pentru dezvoltarea și modernizarea afacerii lor, pentru a o face competitivă, productivă și creativă”, a declarat Maria Cîrjă - Marketing Manager  Corteva Agriscience România și Moldova

Luni, 29 martie 2021, România, împreună cu Republica Moldova, au depus dosarul multinațional „Arta cămășii cu altiță - element de identitate culturală în România și Republica Moldova” pentru înscrierea elementului în Lista reprezentativă a elementelor de patrimoniu cultural imaterial a umanității UNESCO.

Dosarul a fost realizat cu participarea grupurilor naționale de experți din România și Republica Moldova, elaborarea sa fiind coordonată de către Ministerul Culturii din România. Din grupul de lucru al Ministerului Culturii din România au făcut parte experți, profesori ai Facultății de Litere a Universității București, cercetători ai Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” , al Academiei Române, dar și cercetători și muzeografi ai Muzeului Național al Țăranului Român, Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeului Olteniei, Complexul Național Muzeal ASTRA - Sibiu și Muzeul de Etnografie Brașov.

În perioada 2020-2021, experții din cele două țări au desfășurat o activitate susținută de documentare, cercetare, filmare și repertoriere a purtătoarelor de competențe din mai multe zone. Au fost astfel urmărite evoluția și viabilitatea tehnicilor de realizare a cămășii cu altiță în actualele comunități rurale și urbane din România și Republica Moldova.

Elementul „Cămașa cu altiță” figurează în Repertoriul Patrimoniului Cultural Imaterial din România, vol. 1, 2009, ediție tipărită și online. În luna ianuarie 2021, s-a elaborat documentul de înscriere a elementului de patrimoniu cultural „Arta cămășii cu altiță - element de identitate culturală în România” în Inventarul național al elementelor vii de patrimoniu. Acesta a fost realizat de experți din cadrul Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a Ministerului Culturii, în colaborare cu specialiști cercetători științifici, etnologi și teoreticieni de artă.

Fișa de Inventar a Artei cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România a fost inclusă în Inventarul Național al elementelor Patrimoniului Cultural Imaterial Pentru România, organismul științific de specialitate din cadrul Institutului Național al Patrimoniului, din subordinea Ministerului Culturii. 

Documentele reunite în dosarul de candidatură UNESCO ilustrează complexitatea problematicii acestui element reunind următoarele aspecte: denumirile locale/regionale ale elementului și arealul de manifestare, punctându-se croiul și tipologia cămășii cu altiță, răspândirea elementului pe teritoriul României în secolele al XIX-lea și al XX-lea, cu transpunerea cartografică, în conformitate cu Atlasul Etnografic al României, vol. IV, Portul.

De asemenea, dosarul cuprinde viabilitatea elementului în prezent și prezintă răspândirea, pe teritoriul României, a practicilor și tehnicilor legate de coaserea și purtarea cămășilor cu altiță. Reperele istoriografice și etnografice completează imaginea elementului din perspectivă temporală, demonstrând importanța sa atât în viața comunităților rurale, cât și a elitelor.

Sunt prezentate etimologia cuvântului altiță, diversitatea regională a elementului, cu menționarea materiilor prime, a instrumentarului de lucru, a croiului, a modalităților de structurare a decorului, a motivelor decorative, a tratării lor plastice și a cromaticii.

Un loc aparte a fost alocat prezentării elementelor socio-culturale asociate cămășii cu altiță, funcției sale comunicaționale, stării actuale a elementului, precum și cadrului general de protejare, conservare și salvgardare a acestuia, cu măsurile generale și punctuale.

Studiul comparativ privind materiile prime, tipurile de croi, structura, decorul, ornamentele și cromatica s-a făcut spațial și temporal. Cercetările zonelor etnografice de manifestare a cămășii cu altiță au atestat răspândirea acesteia, în prezent, în Moldova, Bucovina, Oltenia, Muntenia și sudul Transilvaniei și au oferit detalii semnificative cu privire la existența vie a elementului. Documentul semnalează continuitatea artei cămășii cu altiță pe teritoriul României și în Moldova de peste Prut, semnificativă pentru definirea sa ca marcă identitară menită să asigure coeziune și apartenență. Totodată, în dosar sunt menționate măsuri și strategii de conservare, protejare și salvgardare a elementului, precum și riscuri în legătură cu elementul și practicanții.

Dosarul de nominalizare va fi evaluat în cadrul celei de-a 17-a sesiuni a Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din noiembrie/decembrie 2022.

Mai multe informații despre Arta cămășii cu altiță - element de identitate culturală în România: https://patrimoniu.ro/images/imaterial/camasa-altita/camasa-altita.pdf 

Sursa: cultura.ro

Malagrow lansează concursul Made in Romania pentru producători

Concursul inițiat de Malagrow, organizat în premieră în acest an, dorește să identifice și să premieze cele mai bune soluții aplicate de horticultorii români. La concursul Made in Romania așteptăm participarea tuturor cultivatorilor care utilizează soluții neobișnuite, inovative în munca lor. Câștigătorii vor primi premii substanțiale oferite de Malagrow.

Horticultura din România trece printr-o perioadă de dezvoltare spectaculoasă, de aceea Malagrow a decis să aleagă prin concurs producătorii cu cele mai bune idei – s-a spus în cadrul conferinței de presă online organizate miercuri de Malagrow, firmă care activează în domeniul suplimentelor speciale de substanțe nutritive. „Made in Romania este un concurs la care se pot înscrie producători agricoli din România care utilizează mijloace și metode profesionale și alte practici inovatoare în cultivarea legumelor, fructelor și a plantelor ornamentale și reușesc să distribuie produsele lor consumatorilor sau clienților finali. Obiectivul principal al inițiativei este premierea producătorilor care cultivă eficient produse horticole românești” – ne-a spus Csaba Éber, aflat la eveniment. Directorul general adjunct al Malagrow a adăugat: concursul Made in Romania este organizat de Malagrow în premieră în 2021 cu scopul declarat de a identifica cele mai bune practici, cele mai inovative idei și cele mai creative soluții avansate de horticultura română din prezent și de a le prezenta publicului larg. Cultivatorii de legume, fructe și plante ornamentale sunt așteptați pe platforma noastră, unde – parcurgând câțiva pași simpli – se vor putea înscrie la concurs începând din luna martie. Perioada de depunere a proiectele se încheie în octombrie. Proiectele vor fi evaluate de un juriu format din profesioniști din domeniu. Proiectele câștigătoare vor fi premiate, iar Malagrow va acorda premii în diferite categorii precum și premiul cel mare Made in Romania.

Producătorii își pot depune candidatura la mai multe categorii, de exemplu categoria micilor producători de legume, fructe, o categorie separată pentru cultivatorii bio sau pentru producătorii de plante ornamentate. Un producător poate depune mai multe proiecte la mai multe categorii, de exemplu poate depune două proiecte distincte, unul pentru soluțiile pe care la are în legumicultură, iar dacă se ocupă și de plante ornamentale și are idei viabile, poate depune un proiect și în această categorie.

„Cel mai bun proiect, care depășește cu mult nivelul mediu al practicilor de cultivare din România, va primi premiul cel mare „Made in Romania”. Premiul este prestigios în sine, de vreme ce arată că deținătorul premiului se află în topul domeniului său. În plus, reușita va fi recompensată și cu produse Malagrow pentru a susține în continuare efortul depus pentru excelență” – a precizat Csaba Éber.

În curând veți putea afla mai multe despre concurs accesând pagina de Facebook a Malagrow sau citind alte anunțuri pe această temă. Dosarele se pot depune din momentul anunțării concursului până la toamnă, ele vor fi evaluate de un juriu format din profesioniști, iar după stabilirea câștigătorilor, în luna noiembrie va avea loc și gala de premiere, unde cei mai buni vor păși în lumina reflectoarelor pentru a fi cunoscuți de colegii de breaslă și de publicul larg.

Fermierii se pot înscrie pe site-ul https://malagrow.ro/made-in-romania/.