Cu unii dintre cei mai mândri berbeci și cele mai productive mioare, Dan Răzvan Petrea din comuna Râșca, județul Cluj, duce mai departe tradiția Țurcanei bucălaie. Creșterea oilor este, pentru tânăr, o pasiune, zootehnia fiind o activitatea în care clujeanul se regăsește.

Cele mai frumoase exemplare de Țurcană

Dan Răzvan Petrea, din comuna clujană Râșca, are ferma situată la poalele Munților Apuseni.

„Am început acest business în zootehnie în urmă cu aproximativ 10 ani, cu un efectiv de două oi și doi miei, din pură pasiune și dragoste față de animalele acestea mirifice. În prezent, ferma numără un efectiv de cca 50 de exemplare, doar selecție proprie și de înaltă calitate.“

Ferma de la Râșca nu este o fermă de mare anvergură, mai mult o pasiune și o alinare sufletească pentru crescător.

Țin minte că, atunci când eram mic, mă lua tata cu el pe unde mergea, dar mie doar oile îmi trebuia să le văd. Nu este o fermă mare, ci mai mult este o pasiune și o alinare sufletească pentru mine; când le văd, mă eliberez de toate! Rasa pe care o dețin este Țurcana bucălaie, o oaie rezistentă pentru zona noastră de munte, o oaie aranjată, o splendoare de animal și o bună mamă pentru mieluți. Acesta mi-a fost cel mai drag animal, oaia Țurcană, de care nu mă despart niciodată“, specifică crescătorul.

Investiție este una sufletească, apoi materială, mai spune Dan Răzvan Petrea.

„În ceea ce privește laptele, este o rasă foarte productivă. Furajarea se face numai și numai manual. Pe timpul iernii nu țin cont de rații, furajarea având loc la discreție, cu lucernă și porumb. Sincer să fiu, investiția se ridică la câteva mii de euro, nu pot să zic exact, dar acolo bate. Lâna este o problemă pentru toți oierii, nu doar pentru mine, cu toate că este un produs foarte bun și de folos la multe izolații, doar că încă suntem la nivelul zero cu lâna, o depozităm și sperăm că va fi bine.“

În acest moment tânărul crescător clujean este în plin sezon de fătări.

„Avem rezultate uimitoare și produși după așteptări. Prețul mieilor oscilează în funcție de samsarii care îi vor cumpăra, dar voi mai vedea, mai este timp de târguit. Sper ca, pe la sfârșitul lui martie, să termin fătările și să vină primăvara cu pajiști verzi și dulci, cum le place lor. Cu animalele este greu, zi și noapte. Pe viitor intenționez să rămân la numărul stabilit pe care îl am și să le țin tot așa bine, dacă Dumnezeu mă ține sănătos“, încheie tânărul crescător de oi Dan Răzvan Petrea.

Beatrice Alexandra MODIGA

Într-o perioadă în care traiul de zi cu zi parcă ne face de multe ori să alergăm pentru a avea mai mult și mai multe, meșteșugurile și obiectele manufacturate par demult uitate ori subapreciate. Însă Ionel Șchiopu, un sculptor de mobilier bisericesc din comuna suceveană Râșca, a pus bazele unui brand local, Fabricat în Râșca, ce are în prim-plan platourile de lemn.

Mai mult decât o pasiune

Totul a pornit din copilărie, atunci când Ionel își confecționa singur jucării din lemn, iar treptat pasiunea pentru sculptura în lemn a devenit meseria de bază. „Pasiunea pentru lucrul cu lemnul a început în copilărie, atunci când îmi confecționam singur tractorașe, mașinuțe, căsuțe din scândurele și dranițe. Este o moștenire din partea mamei, a bunicul și a unchilor mei, unii fiind dogari și constructori de biserici. Tatăl meu era lăcătuș mecanic, astfel că mi-a folosit atelierul lui de acasă, unde am început să fac utilajele: abric, circular, strung, slaif. În clasa a XI-a aveam mici comenzi“, a declarat Ionel Șchiopu.

Chiar dacă era pasionat de acest meșteșug – realiza tot felul de obiecte, chiar și rame pentru oglinzi ori panoplii pentru coarne – acesta nu a lăsat deoparte cartea, ba chiar a studiat Istorie – Geografie. Însă, chiar și în studenție mergea, într-un atelier improvizat într-o biserică în construcție din Suceava. Acolo, în perioada 2002-2004, a realizat catapetesme, iar în 2005 și-a deschis propria societate comercială. Între timp s-a perfecționat și a avut numeroase comenzi de la biserici din toată țara, iar în curând consideră că va ajunge la 100 de catapetesme sculptate. Este mândru de acest lucru, chiar dacă nu se exprimă prea des, pentru că știe că lucrările sale vor dăinui în timp în cadrul sfintelor lăcașe.

Așa cum se întâmplă în cazul multor persoane, Ionel a fost tentat de drumul Occidentului, iar în 2007 a ales să plece în Spania. Chiar și acolo, în timpul liber lucra la o catapeteasmă. Nu a rezistat mult, un pic peste 5 luni, și, considerând că nu câștigă suficient cât să justifice depărtarea de familie, s-a întors acasă să facă ceea ce știe mai bine și, mai ales, ceea ce-i place cel mai mult, adică să dea o altă viață lemnului.

De la catapetesme la platouri

Afacerea lui a luat o altă amploare atunci când a decis să facă și platouri. Un fel de tocătoare sau funduri pentru mămăligă, după cum se spune în zonă, dar care pot lua locul cu succes chiar și celor mai scumpe platouri de cristal ori porțelan.

„Realizăm acum platouri de diverse mărimi și forme din lemn uscat de frasin, stejar, nuc, cireș, ulm, măr, păr, paltin, tei. Lemnul îl procurăm din zonă, pentru că ne aflăm într-o zonă forestieră. Unele platouri îmbină diferite tipuri de lemn, de aceea le lucrăm cu atenție și folosim un aracet special de exterior. În general, facem produse pe comandă, serii mai mici, dar avem și comenzi pentru diferite restaurante și pensiuni. Realizăm multe platouri sub formă de măr, pentru că suntem în apropierea zonei Fălticeni, o renumită zonă pomicolă“, a mai punctat sculptorul.

Pentru atelier, aparatură și tot ceea ce ține de buna desfășurare a afacerii a folosit doar fonduri proprii. Are parte de susținerea soției care, în acest moment, este la fel de dedicată afacerii de familie. Soțul desenează modelele pentru sculpturi, iar ea le transpune pe bucățile de lemn cu ajutorul indigoului. Tot ea este cea care personalizează platourile pentru că scrie mai frumos, pe care mai apoi le lucrează Ionel cu freza. Se completează reciproc și acest lucru se vede în dezvoltarea afacerii.

Locuri de muncă pentru femei

Chiar dacă pare că platourile se realizează mult mai ușor față de mobilierul bisericesc, nu tot timpul a avut muncitori în atelier alături de care să lucreze. Însă, de ceva vreme a ales să lucreze alături de femei pentru că în zonă sunt puține locuri de muncă și puține femei au unde să lucreze. Are răbdare cu ele și le împărtășește din propria experiență, iar în acest moment se poate baza pe ele și poate lua mai multe comenzi.

„Locuim într-o comună cu peste 5.000 locuitori, unde femeile nu prea au locuri de muncă, de aceea îmi doresc să pot pune la dispoziție cât mai multe posturi. Pentru a putea dezvolta și crea locuri de muncă pentru femei în acest domeniu, nu tocmai obișnuit pentru ele, am început un proiect de zonă, se numește Fabricat în Râșca. Sunt mândru de acest nume și vreau să devină cât mai cunoscut. Avem acum angajate care fac toate fazele de lucru la platouri, mai puțin modelele. Totuși, există lipsă de meseriași, nu doar la noi, ci peste tot, mai ales în partea de sculptură. De-a lungul timpului am fost nevoiți să mai și refuzăm comenzi din acest motiv. Mi-aș dori să dezvolt tot mai mult afacerea cu platouri, nu doar sculptura, și poate chiar să fac din nou mobilier pentru că, la un moment dat, ne-am ocupat și cu acest lucru“, a mai punctat Ionel Șchiopu.

În funcție de comenzi, lunar realizează cca 200-300 de platouri, pe lângă comenzile de mobilier bisericesc. Platourile se lucrează pe comandă și pot avea forma dorită de client și chiar un text pe care acesta îl alege. Prețurile variază: cel mai ieftin este 50 lei, iar cel mai scump poate ajunge la 300 lei. Totuși, media este de 100-150 lei/bucată. Până în prezent, cea mai mare comandă livrată a fost pentru un restaurant din Fălticeni, care a solicitat 140 de platouri, astfel că 5 modele diferite ajung acum zi de zi pe masa clienților.

„În acest moment încercăm să ne dezvoltăm pe partea de vânzări, facem marketing pentru a atrage cât mai multe restaurante pentru care să facem platouri. Ne dorim să facem cât mai cunoscut acest timp de platou și să putem concura mai bine cu produsele din China. Încercăm să ne dezvoltăm pe partea de online, facem reclamă pe Facebook și Instagram. Sigla Platouri Moldovenești-Fabricat în Râșca este prezentă pe toate platourile prin ștanțare termică. Nu lucrăm doar pentru bani pe lumea asta, iar cele mai frumoase momente sunt acelea când văd cum se bucură oamenii de platourile noastre și ne trimit poze cu ele pline de bunătăți. Pot spune că ei ne fac reclamă bună, dar se creează prietenii, ne facem cunoștințe și împreună avem o energie bună. Nu avem susținători financiari, facem totul în regie proprie, ne dezvoltam treptat, nu sărim pași. Aș fi interesat de un proiect de finanțare nerambursabilă pentru a utila atelierul cu mașinării de tâmplărie noi. Pe viitor, îmi doresc ca platourile fabricate în Râșca să ajungă la clienți din toate județele țării, dar și peste hotare, în cât mai multe țări din Europa“, a mai adăugat sculptorul râșcan.

Dincolo de comenzile care vin din mediul online, platourile moldovenești sunt prezente și în 8 băcănii, dar și într-un market. Mai mult, atunci când timpul le permite, participă și la târguri. Planurile de viitor pe care le are familia Șchiopu nu sunt puține și nici nesemnificative. Vor să lucreze în continuare mobilier bisericesc, de aceea pregătesc ucenici, dar și platouri diverse. Pe viitor intenționează să facă și alte obiecte de lemn, cum ar fi suporturi pentru sticle de vin și cutii de suc, blidare, dar și rafturi pentru bucătării sau crame.

În prezent, situația meșterilor și artizanilor nu este cea mai fericită. Nu toată lumea apreciază obiectele realizate manual și poate unii le consideră prea scumpe. De aceea, Ionel Șchiopu crede că în acest segment este nevoie și de susținere din partea administrației zonale atât prin încurajare, promovare, organizarea de târguri, cât și prin stimulare și oferire de fonduri.

De susținerea noastră are parte, așa cum încercăm mereu să încurajăm meșterii și producătorii care au ales să mai păstreze specificul zonei și al satului din care provin. Iar pe voi, dragi cititori, vă îndemnăm să alegeți să le cumpărați produsele deoarece unele dintre ele, cum ar fi aceste platouri, știți sigur că vă vor bucura chiar și peste 50 de ani. În plus, le puteți lăsa moștenire.

Larissa DINU

GALERIE FOTO

Un exemplu de fermă familială de ovine care funcționează la nivel de subzistență este cea a clujeanului Dan Răzvan Petrea, din comuna Râşca. Cu toate că în ziua de astăzi puţini tineri aleg acest sector, majoritatea renunţă în timp şi se reorientează spre altceva. Viaţa la stână este grea, doar cei care au drag de animale, de ciobănit rezistă, ne spune tânărul pe care vi-l prezentăm în continuare.

O dragoste moștenită

Dan Răzvan Petrea a împlinit frumoasa vârstă de 24 ani și a crescut într-o familie de țărani în care dragostea pentru oi a devenit o îndeletnicire moștenită din tată în fiu, ne spune tânărul crescător. „Cei din familia mea s-au ocupat o bună perioadă cu creșterea oilor, astfel că și eu am moștenit dragostea față de aceste animale, care prezintă o blândețe de nedescris. Oile mi-au fost întotdeauna foarte dragi. Probabil pentru că am crescut alături de ele. Iată că și până în prezent această dragoste nemărginită mi-a rămas întipărită în suflet și cred că, atât cât mă vor ține puterile, nu voi abandona această pasiune a mea – oieritul. Aceasta nu este o fermă, este o pasiune din copilărie. Din anul 2012 mă ocup cu creșterea oilor singur. Părinții mei au avut și ei oi, dar le-au vândut în urmă cu 10 ani, iar atunci parcă m-a mișcat ceva și am tras concluzia că trebuie să duc mai departe pasiunea familiei. Practic, am pornit de jos, de la doar patru oi, iar acum dețin un număr nesemnificativ pentru alții, dar pentru mine satisfăcător, de 50 de capete, din rasa Țurcană, varietatea bucălaie de Luncani, oaie de munte rezistentă“, mai spune clujeanul.

Tânărul clujean ne spune că face tot ce e nevoie şi chiar se descurcă: duce oile la pășunat, le mulge și prepară diverse produse din lapte. „Țurcana este cea mai populară rasă de oi din România, preferată de majoritatea crescătorilor pentru rezistența, dar și pentru producția de lapte, carne și lână. Țurcana se evidențiază ca rasă prin rusticitatea şi rezistență organică deosebită. Dacă sunt bine îngrijite, oile Țurcane pot da o producție satisfăcătoare de lapte, de aceea folosesc toate categoriile de furaje predominant celulozice: fânuri, vreji, paie, coceni de porumb, 100% bio“, adaugă crescătorul.

Atât timp cât ai pasiune, nu mai ții cont de bani, drept dovadă și investiția a fost cu fonduri proprii, specifică tânărul. „În ceea ce privește distribuția produselor livrăm de acasă, dar nu prea valorificăm, păstrăm pentru uz casnic mai mult. Ca sfat pentru cei începători, pot spune doar atât: dacă au drag de animale să înceapă, dacă nu să stea liniștiți... cu animalele nu este ușor deloc. Cât am putere, nu mă las de ele, doar să ne ajute Dumnezeu să fie bine“, încheie Dan Răzvan Petrea.

Beatrice Alexandra MODIGA

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti