Adama Sultan iulie 2020
update 3 Aug 2020

Tehnologia de cultură a lucernei pentru furaj

Lucerna (Medicago sativa L.) este principala plantă furajeră din România.

Conform informaţiilor din Anuarul statistic din 2019, suprafaţa cultivată cu plante furajere în teren arabil a fost de 854.800 ha, din care leguminoasele şi gramineele perene, 673.000 ha, lucerna cultivându-se pe 386.800 ha, ceea ce a reprezentat 45,3% din suprafaţa cu plante furajere sau 57,5% din leguminoasele şi gramineele perene. Tendinţa este de creştere a suprafeţelor cu lucernă ca urmare a măsurilor luate de MADR, de stimulare a fermierilor (subvenţia cuplată atât la suprafeţele destinate producerii de furaj, cât şi de sămânţă, măsuri de agromediu etc.)

Avantajele culturii lucernei sunt numeroase, şi anume: este leguminoasă perenă, se exploatează 3-5 ani, realizează producţii mari de furaj (50-100 t masă verde/ha sau 14-20 t substanţă uscată la hectar, are un conţinut ridicat în proteină brută, 19-20% P.B. din S.U.); în plus, joacă un rol foarte important în asolament ca solă amelioratoare, lăsând în sol cantităţi importante de azot fixat pe cale simbiotică.

Plante premergătoare

  • Foarte bune: plantele anuale furajere recoltate până la mijlocul verii, cerealele de toamnă.
  • Bune: cerealele de primăvară, cartofii timpurii, floarea-soarelui, plantele anuale furajere recoltate până la mijlocul toamnei.
  • Medii: hibrizii semitimpurii de porumb, sfecla furajeră şi sfecla de zahăr, recoltate până la mijlocul toamnei.
  • Lucerna poate reveni pe acelaşi teren după 5-6 ani, în tehnologia tradiţională şi după 3-4 ani în tehnologia intensivă (semănat toamna ȋn condiţii de irigat).

Lucrările solului

  • Pentru lucerna semănată primăvara se recomandă a se efectua arătură la adâncimea de 20-22 cm, iar pentru lucerna semănată la începutul toamnei terenul se poate pregăti numai prin lucrarea cu un agregat complex.
  • Primăvara, pregătirea patului germinativ se execută cu combinatorul, la adâncimea de semănat, realizată în preajma semănatului.

Stabilirea densității plantelor

  • Numărul de seminţe germinabile la metrul pătrat (s.g./m2): 1.000-1.200 (20-23 kg/ha) ȋn cultură pură; când lucerna se seamănă în amestec cu graminee perene raportul optim de semănat este alcătuit din 700 s.g./m2 de lucernă (16-18 kg/ha) şi 600 s.g./m2 graminee (6-7 kg/ha), la care se adaugă 3 kg/ha raigras aristat sau hibrid.

Semănatul

  • Alegerea soiului: Ȋn Catalogul Oficial al Soiurilor sunt ȋnregistrate 11 soiuri de lucernă create la INCDA Fundulea, singurul centru de ameliorare din România, soiuri care se caracterizează prin producţie ridicată de furaj şi de bună calitate, au o bună rezistenţă la boli şi la condiţii nefavorabile de mediu, o bună perenitate şi cu un grad ridicat de competitivitate în amestecurile cu graminee perene. Aceste soiuri sunt: DANIELA (2000), MĂDĂLINA (2002), SANDRA (2003), CATINCA (2006), ROXANA şi MIHAELA (2009), TEODORA şi CEZARA (2013), LILIANA şi POMPILIA (2016) şi ILEANA (2017). Sunt soiuri cu o foarte bună adaptabilitate ȋn diverse condiţii de mediu, astfel că soiul Mădălina este ȋnregistrat şi ȋn Rusia, Ucraina şi Belarus, Cezara ȋn Republica Moldova, Daniela şi Sandra ȋn Turcia. Cel mai recent soi ȋnregistrat, Ileana, este rezultatul selecţiei pentru capacitate mare de valorificare a apei din sol. S-a remarcat în condiţii de irigare, unde a produs, în medie pe 3 ani, 93,7 t masă verde/ha, (18,8 t substanţă uscată/ha), producţia maximă fiind înregistrată în anul trei de vegetaţie, 119,0 t masă verde/ha, (25,4 t sub-stanţă uscată/ha), și un spor 12,6-22,6% faţă de martor. Soiul Ileana are un conţinut în proteină brută de 20,42% din substanţă uscată la îmbobocit, ceea ce permite obţinerea a circa 3.000 kg proteină brută/ha, în condiţii de neirigare, sau 3.700-3.800 kg proteină brută/ha în irigat, cu posibilităţi mari de creştere a acesteia în anii cu producţii de furaj de 90-100 t masă verde/hectar.
  • Epoca de semănat:

La desprimăvărare:

  • în zonele de câmpie: 1-25 martie;
  • în zonele colinare: 10-31 martie.
    • La începutul toamnei:
  • în zonele de câmpie: 25 august-10 septembrie;
  • în zonele colinare: 15-28 august.
  • Adâncimea de semănat: 1,5-3,0 cm.
  • Distanţa între rânduri: 12,5 cm.

Întreținerea culturii

  • Asigurarea necesarului de elemente nutritive:

– când în cadrul asolamentului s-a fertilizat cu gunoi de grajd nu se folosesc îngrăşăminte azotate şi potasice şi se reduce cu 40-50% doza de fosfor. Gunoiul bine fermentat se poate administra și pe cuvertură, doza anuală optimă fiind de 20-25 t/ha.

  • Combaterea buruienilor se face prin lupta integrată şi prin folosirea acolo unde este cazul, în anul I de vegetaţie, a erbicidelor: Pulsar (1,0-1,2 l/ha) sau Corum 1,25 l/ha pentru lucernă în cultură pură, sau Basagran (2,5 l/ha) pentru amestecuri cu graminee. Tratamentul se face când buruienile dicotiledonate se află la începutul fazei de rozetă. Buruienile monocotiledonate din lucerna în cultură pură se combat cu unul dintre erbicidele Fusilade forte, (1-1,5 l/ha), Agil (1 l/ha), Stratos Ultra (3,0-4,0 l/ha), Elegant (0,75-1,0 l/ha) aplicate în faze timpurii de dezvoltare a buruienilor. Cuscuta se combate eficient prin aplicarea după prima coasă, la 1-3 zile a erbicidului Round-up, ȋn doza de 0,75 l/ha.
  • Combaterea dăunătorilor se face prin respectarea integrală a tehnologiei şi prin tratarea seminţei, când semănatul se face la desprimăvărare.

Dăunătorii se combat cu insecticidele Karate Zeon (0,15 l/ha) sau Fastac 10 EC (0,15 l/ha).

  • Asigurarea necesarului de apă dacă sunt posibilităţi de irigare:

- pentru răsărire: 25-30 mm (o udare) – ȋn mod special când semănatul se face la începutul toamnei, dar pot fi situaţii când este necesară irigarea şi primăvara;

- în perioada de vegetaţie: în intervalele secetoase, pentru fiecare coasă se aplică 1-2 udări de 40-50 mm.

Recoltarea

  • În anul I de vegetaţie toate coasele se recoltează în intervalul cuprins între începutul şi mijlocul fazei de înflorire.
  • În anii următori de vegetaţie coasa I se recoltează la sfârşitul îmbobocirii, iar coasele următoare la intervale de 32-35 de zile.
  • Ultima coasă, în toţi anii de vegetaţie, se recoltează în prima jumătate a lunii octombrie.

Maria SCHITEA, CSI, INCDA FUNDULEA,

MEMBRU TITULAR ASAS

Poate deveni făina fân de lucernă (Medicago sativa) o practică în hrana porcilor în creştere-îngrăşare?

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

Lucerna (Medicago sativa) este o plantă furajeră din familia leguminoaselor. În România, această plantă se cultivă pe o suprafață mai mare de 442.000 ha, ceea ce reprezintă peste 30% din structura bazei furajere a țării noastre (Schitea, 2010). Acest aspect situează România în clasamentul ţărilor mari cultivatoare de lucernă, după SUA, Argentina, Italia. Este important de subliniat faptul că extinderea lucernei în cultură s-a datorat însușirilor sale valoroase precum: producții mari, durată în cultură de peste 3 ani, capacitate mare de a se reface după cosit, puțin pretențioasă față de condițiile de creștere (rezistă la secetă, frig etc.), precum și folosinței multiple (nutreț verde, fân, făină de fân, siloz, semisiloz etc.). La acestea se adaugă însușiri agrotehnice deosebite, respectiv refacerea fertilității solului prin cantitățile mari de azot și resturi organice care rămân în sol la finalul perioadei de vegetație (Ignat, 2000).

Lucerna a fost recunoscută din cele mai vechi timpuri ca fiind pretabilă pentru hrana rumegătoarelor. De remarcat este faptul că nivelul ridicat în proteine (în special lizină), celuloză brută, minerale (magneziu, potasiu, cupru, fier etc.), dar şi în vitamine (A, D, E, K, etc.) situează această plantă imediat după porumb, șrot de soia şi grâu sub aspectul valorii nutritive pentru porci (Seerley, 1991; Thacker, 1990; Thacker și Haq 2008). În plus, potrivit National Research Council, biodispo­nibilitatea fosforului din lucernă se consideră a fi de 100%, ceea ce aduce un plus de valoare acestei plante. Totuși, adaosul de lucernă în hrana porcilor moderni, care provin din animale riguros selecţionate în direcţia obţinerii unor mari performanţe productive şi mai puţin privind capacitatea de folosire a nutreţurilor „neconvenţionale“, nu este o practică obișnuită în România. Hrana porcilor crescuți la noi în țară este constituită în principal din porumb, şrot de soia şi floarea-soarelui deoarece aceste ingrediente furajere au o disponibilitate ridicată pe plan local, o digestie ridicată a substanțelor nutritive și o compoziție nutritivă complementară.

Potrivit rezultatelor obținute în urma analizelor chimice, lucerna uscată, măcinată și ulterior peletizată are un conținut în proteină brută de 16,72%, cu o digestibilitate de peste 60%, un conținut de 32,09% celuloză brută și 7,65 minerale. Astfel, inclusă în rețetele de nutreț combinat sub formă peletizată poate reprezenta o potențială sursă proteică locală pentru porcii destinați producției de carne.

Având în vedere cele prezentate anterior, în cadrul Biobazei INCDBNA – Baloteşti a fost realizat un experiment pe porci, hibridul Topigs cu o greutate medie inițială de 30,28 kg, pe o perioadă de 25 de zile, ce a avut ca obiectiv evidențierea efectului productiv al surselor proteice locale. Porcii au fost repartizați în două loturi și furajați diferențiat: martor (M) cu nutreț combinat clasic (pe bază de porumb-șrot de soia-șrot de floarea soarelui) și experimental (L) cu un adaos de făină fân de lucernă 5%, ce a substituit o parte din șrotul de floarea-soarelui. Hrana a fost administrată sub formă peletizată o dată pe zi, cu înregistrarea zilnică a consumului. Pentru o evidență precisă a consumului de furaje și a efectului productiv al făinii fân de lucernă, porcii au fost întreținuți pe perioada de derulare a experimentului în cuști de digestibilitate. Factorii de microclimat au fost asigurați conform cerințelor fiziologice ale speciei și categoriei de animale.

Prin folosirea unui adaos de 5% făină fân de lucernă măcinată/peletizată în rețetele porcilor în faza de creștere-îngrășare, obținem performanțe productive comparabile cu administrarea surselor clasice. În plus, făina fân de lucernă inclusă în structura rețetei de nutreț combinat în procente de 5% asigură obținerea a peste 32,48 kg de carne cu un consum mediu zilnic de 2,33 kg de nutreț combinat/kg spor. Având în vedere calitatea proteinei, precum și influența pozitivă asupra indicilor productivi, dar și în scopul diversificării gamei de materii prime vegetale disponibile local, recomandăm făina fân de lucernă peletizată la un nivel de 5% pentru hrana purceilor destinați producției de carne. 

Rezultatele prezentate au fost realizate în cadrul Programului Nucleu, proiect 18.20.01.03 și prin Programul 1. Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2. Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI, Contract nr. 17 PFE/17.10.2018, finanțate de Ministerul Cercetării și Inovării.

Lavinia Idriceanu, Nicoleta Lefter, Mihaela Hăbeanu, Anca Gheorghe

Leguminoase perene pentru pajiști

Trifoi alb (Trifolium repens)

Exceptând zonele uscate, trifoiul alb este leguminoasa de pajiște cu cea mai mare răspândire; crește și dă rezultate într-un areal care începe din câmpie și până la etajul pădurilor de molid. Planta se menține mai mulți ani chiar și acolo unde există exces temporar de umiditate, având în același timp rezistență mare la ger. Se poate cultiva pe toate solurile, dar le preferă pe cele bogate în fosfor și potasiu, având capacitatea să fixeze în substrat cantități mari de azot cu ajutorul bacteriilor din nodozitățile rădăcinii. În România se întâlnesc trei tipuri de trifoi alb: silvestris (talie și pețiol scurt, foliole mici); hollandicum (talie intermediară, cel mai răspândit în cultură); giganteum (talie înaltă, cu foliolele mari și pețiol lung). Cercetătorii români au omologat soiurile Dacia, Carmen, Măgurele, Miorița, Carpatin și Danitim. Planta prezintă rădăcină pivotantă, pe care se inserează altele adventive, tulpină târâtoare, cu putere de înrădăcinare, pețiol erect, de până la 30 cm, peduncul al inflorescenței de 20-40 cm, pe care se dezvoltă capitolul globulos, cu flori albe sau roz-gălbuie, brun-deschis, după înflorire.

Trifoiul roșu (Trifolium pratense)

leguminoase perene trifoi rosu

Ca și lucerna, este o plantă alogamă entomofilă, principalii agenți polenizatori fiind bondarii. Trifoiul roșu are rădăcini pivotante, ramificate, lăstari subțiri, simpli sau ramificați. Frunzele de la baza plantei au pețiolul mai lung, formând rozete; foliolele – ovate sau eliptice – sunt păroase pe margini și pe partea inferioară, prezentând la mijloc o maculă (pată de culoare deschisă), de formă și mărime diferită, în funcție de soi. Florile sunt grupate în capitule terminale, de formă globuloasă sau ovală, cu petale purpurii deschis sau roșu-roz. Trifoiul roșu corespunde ca arie de cultură cu etajul foioaselor. Dă rezultate bune în climat răcoros și umed, cu temperaturi moderate în perioada de vegetație și cu precipitații de peste 600 mm anual. Crește pe soluri argilo-lutoase, ușor acide-neutre. Pe soluri acide, fertilizarea cu îngrășăminte organice este mai mult decât indicată, iar pe cele cu pH sub 5,5, amendarea este o condiție obligatorie. Specia este una dintre cele mai valoroase plante de nutreț din zona colinară.

Ghizdei alb (Lotus corniculatus)

leguminoase perene ghizdei alb

Este o leguminoasă perenă, alogamă, entomofilă, cu rezistență mare la secetă și ger, dar cu sensibilitate la excesul de umiditate. Crește și se poate cultiva pe aproape toate tipurile de sol, de la cele ușoare până la cele grele, de la reacție alcalină la puternic acidă, motiv pentru care are cea mai largă arie de cultură. În România au fost produse soiurile Livada, Alina, Nico, Oltim, Falnic, Super, Doru. Ghizdeiul prezintă lăstari semierecți sau culcați, lungi de pe până la 45-60 cm. Frunzele au pețiolul scurt, fiind compuse din 3-7 foliole oval-lanceolate. Inflorescențele dezvoltă 5 până la 9 flori de culoare galbenă, care pot prezenta uneori striații roșii.

Lucerna albastră (Medicago sativa)

leguminoase perene lucerna albastra

Lucerna este o plantă cu rădăcină pivotantă, care pătrunde în sol până la 1 m adâncime chiar după primul an de vegetație, dar marea masă a sistemului radicular se dezvoltă în stratul de până la 50 cm.

Tulpinile sunt erecte sau ascendente, înalte de 40-90 cm, cu frunze trifoliate dispuse altern și flori albastru-violet, grupate în racem. Înflorește începând cu luna mai, până în luna octombrie. Durata sa de viață poate ajunge la 8-10 ani, însă în producția agricolă dă rezultate excelente 4-6 ani. Cele mai cunoscute soiuri sunt Fundulea, Luxin, Triumf, Gloria, Teodora, Cezara, Magnat și Primola. Planta are mare rezistență la secetă, dar realizează producții mari numai în condiții de precipitații de 500-600 mm anual sau în regim irigat (700-800 mm). Are cerințe mari față de căldură în timpul perioadei de vegetație și rezistă foarte bine iarna, la temperaturi scăzute de până la -25 grade Celsius. Preferă soluri profunde, bine aerate, bogate în humus și calciu, cu reacție neutră sau alcalină. Nu dă rezultate satisfăcătoare pe soluri acide, grele, cu exces de umiditate. Condițiile bune de cultură sunt întrunite în sud-vestul și centrul Moldovei, în Câmpia Dunării și în Dobrogea, în Câmpia Transilvaniei și în centrul Câmpiei Banatului, în Câmpia de Vest, nord-estul Câmpiei Bărăganului și luncile râurilor.

Sparceta (Onobrychis viciifolia)

leguminoase perene sparceta

Sparceta este o plantă furajeră valoroasă, folosită în hrana animalelor atât sub formă de masă verde, cât și ca fân sau în pășune. Ocupă terenurile mai sărace, uscate, calcaroase, versanții supuși eroziunii. Planta rezistă foarte bine la iernare și la secetă. Pentru o bună instalare, are nevoie de multă apă la însămânțare și în prima perioadă de vegetație. Planta are o rădăcină pivotantă și tulpini erecte sau ușor arcuite, înalte de 40-80 cm. Frunzele sunt compuse din 15-25 foliole opuse în perechi, cu o foliolă în vârful axului. Florile sunt grupate în inflorescențe de tipul recemului spiciform, cu un peduncul lung, având petale cu culoare purpurie sau roz deschis, cu striațiuni de culoare mai închisă.

Maria Bogdan

Abonează-te la acest feed RSS