Începând cu anul 2017, Ferma Țuțu îmbină sectorul vegetal cu cel zootehnic și de procesare. Totul a început din dorința de a începe un nou business în familie, unul care să producă hrana proaspătă pentru consumatori. Tânărul crescător, Ionuț-Lucian Iorga din Luncavița, o comună din județul Tulcea, crede în ideea de fermă familială. Ca urmare, a înființat în urmă cu 5 ani o microfermă de vaci. Rasa pe care o crește este Fleckvieh și toate animalele sale au certificat de origine.

Fleckvieh, o rasă adaptată pentru Dobrogea

„În anul 2017 am achiziționat 14 juninci și un taur de reproducție, iar în momentul de față avem un efectiv de 70 de bovine. Suprafața agricolă este de 50 ha pe care le folosesc strict pentru obținerea furajelor necesare în zootehnie. Structura culturilor este repartizată astfel: lucernă, porumb, orz, triticale. Am investit pe partea de origine și toate animalele au certificat de origine. Am ales Fleckvieh deoarece am avut în trecut rasa Holstein, dar în mediul climatic din Dobrogea aceasta nu era cea mai potrivită. Rasa Fleckvieh este una mult mai rezistentă la boli, la afecțiunile podale, dar cel mai important aspect este că am mizat pe faptul că este o rasă mixtă lapte-carne“, ne spune tânărul din Luncavița.

Tot laptele pe care îl produce Ferma Țuțu este prelucrat în regie proprie, în mica fabrică de produse lactate (caș, telemea, brânză proaspătă, smântână).

„Intenționăm să ne mărim paleta de produse lactate în viitorul apropiat. Tot laptele pe care îl producem este prelucrat în mica fabrică de produse lactate. Comercializăm zilnic laptele la dozatorul din localitate și colaborăm cu peste 10 magazine, la nivel de județ, pentru care distribuim produsele noastre lactate“, adaugă tânărul fermier. În Ferma Țuțu randamentul la sacrificare este unul destul de bun, iar producția de lapte la nivel de fermă este mulțumitoare, cca 22 l/cap de animal. Momentan, sistemul de furajare este unul tradițional, rația bazându-se în principal pe lucernă și un amestec de concentrate administrate în momentul efectuării mulsului“, ne mărturisește crescătorul.

„Efectivele de animale scad, fermele se desființează“

Ionuț-Lucian Iorga, viitor medic veterinar, face performanță în ferma familiei și crede cu ardoare în viitorul fermei familiale. Acesta este student în ultimul an la Facultatea de Medicină Veterinară din Iași, iar pentru el cheia succesului este munca. „Noi, tinerii fermieri, următoarea generație, cred că avem o mare responsabilitate, și anume să producem în țara noastră. Efectivele de animale scad, tot mai multe ferme se desființează, iar cele care rezistă acum sunt cele care vor furniza alimente în anii următori“, mărturisește acesta.

Investiția într-un astfel de domeniu este una ridicată, în special dacă se dorește a deveni o fermă modernă, însă cheia succesului este munca, la care se adaugă efortul pe care îl depui zilnic, alături de angajații pe care îi ai în fermă, spune tânărul fermier. „Consider că munca în zootehnie, mai ales pe partea creșterii bovinelor de lapte, trebuie să o faci cu drag.“ De la înființarea fermei, familia Iorga a încercat anual să o dezvolte

Zootehnia diferă de la specie la specie, mai spune tânărul din Luncavița. „Cel mai important este ca omul să fie documentat, să aibă măcar cunoștințe minime legate de specia de animale pe care dorește să o crească, iar apoi să aprofundeze periodic cunoștințele.“

„În următorii ani intenționez să accesez fonduri europene cu ajutorul cărora să-mi tehnologizez ferma. Îmi place ceea ce fac, iar cel mai mulțumit mă simt atunci când știu că există oameni care consumă din produsele pe care le producem și care apreciază munca pe care o depunem în fermă zi de zi.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Bună seara, gazdă mare, / Ne primiţi cu o urare? / Un colind vechi, dobrogean / din pământ luncăviţean? / Să vestim în jos şi-n sus / Că ni s-a născut Iisus? / Am venit din Luncaviţa / Unde-i peştele şi viţa / Să gonim de tot strigoii / V-am adus aici moşoii!

Așa își încep programul colindătorii din comuna Luncavița atunci când prezintă cu mândrie tradițiile din zonă. Una dintre cele mai reprezentative tradiții din Dobrogea este aceea a moșoilor și a moșoicuțelor – colindători îmbrăcați în blănuri, cu tălăngi și măști specifice.

De la domnul Gheorghe Trandafir, coordonatorul ansamblului Tradiții luncăvițene, am aflat mai multe detalii despre acest obicei și despre specificul costumelor.

„În comuna Luncavița, obiceiurile de iarnă încep de pe data de 6 decembrie și se termină de Bobotează. Tradiția moșoaielor datează din timpuri străvechi și are rolul de a vesti venirea sărbătorilor, dar și de a alunga spiritele rele din gospodărie“, a specificat dumnealui.

Moșoii au măștile confecționate din cătrună, adică un dovleac fără miez, după cum ne-a explicat coordonatorul grupului, care este pregătit din timpul verii, când este încă pe câmp. Atunci când este în creștere, se suspendă pentru a se putea obține o curbură naturală care, atunci când masca este finalizată, este de fapt nasul moșoiului. După recoltare se curăță și se lasă la uscat. Apoi copiii și tinerii încep să le dea forma dorită pentru a ajunge cea mai reușită mască de sărbători: se sculptează ochi și gură, apoi se împodobesc cu blană de iepure pe frunte, cornițe de țap, cerb sau de berbec, ghirlande și fire de mohair.

Grupul de colindători este format din cupluri – moșoi și moșeicuță care reprezintă forme arhaice ale creștinismului și au rolul de a alunga relele care vor să pună stăpânire pe sfârșitul de an. Moșoiul este moșul casei, cel care sfătuiește familia și octotește gospodăria și are în general coarne de cerb și clopote mai mari din tablă. Moșeicuțele au clopote de alamă, mai ușoare, dar și coarne mai mici, în general cele de țap.

Specificul acestei tradiții este păstrat an de an pe meleaguri dobrogene, iar sunetul tălăngilor îi îmbie chiar și pe cei mai mici dintre săteni să învețe zicalele și strigăturile tocmai pentru ca acest obicei să aibă aceeași intensitate în fiecare iarnă.

GALERIE FOTO

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 51