Lumea satului 750x100

update 29 Oct 2020

Prioritățile celei mai mari fazanerii din țară - refacerea grădinilor de stocaj și modernizarea stației de incubație

Crescătoria de fazani de la Gherghița, aflată în subordinea Direcției Silvice Prahova, este una dintre cele trei fazanerii pe care ROMSILVA le mai are astăzi în administrare. Este cea mai mare crescătorie din țară și are meritul de a fi supraviețuit unui colaps care a înghițit după 1989 aproximativ 20 de unități profilate pe creșterea fazanului.

Cum s-a produs declinul

1971 a fost primul an de producție la fazaneria Gherghița, iar structura unității a fost concepută inițial la o capacitate de 30.000-35.000 de păsări destinate comercializării. Potrivit șefului fazaneriei, Dan Horia Constantin, au fost ani în care România exporta în jur de 450.000 de păsări. După Revoluție fazaneriile și-au încetat activitatea din lipsă de profit sau din alte cauze.  Sistemul centralizat care funcționa înainte de 1989 a încetat să existe, iar partenerul extern principal, Italia, care avea exclusivitate de export, a intuit vulnerabilitatea României și a condiționat o scădere a prețurilor de valorificare. În cele din urmă parteneriatul italiano-român s-a dizolvat, iar crescătoriile de fazani care au păstrat porțile deschise au trebuit să găsească alte soluții de valorificare a producției.

Privitor la piața fazanului de vânătoare, anii 2000, 2005 și 2010 au fost cei mai problematici. În această perioadă cererea a fost extrem de scăzută, iar unitatea a rămas cu producția pe stoc. În contextul acesta, fazanii au fost valorificați la prețuri derizorii. Au fost ani foarte grei, susține șeful fazaneriei, dar prin autofinanțare și susținerea Direcției Silvice Prahova crescătoria a supraviețuit. Astăzi activitatea este adaptată la realitatea din piață, iar fazaneria de la Gherghița asigură întregul lanț de creștere a acestei specii. Există aici sectoare de reproducție, de incubație, creștere a puilor și stocaj.

Puii de o zi, principala sursă de venit

„Ca soluție a trebuit să ne calibrăm activitatea pe o anumită producție și pe un anumit volum.  În ultimul an am încheiat parteneriate pentru livrarea de pui de o zi, iar din producția anului 2019, spre exemplu, am reușit să vindem 15.000 de pui. Vorbim practic despre un pionierat în activitatea noastră din fazanerie. Cert este că am reușit să pătrundem pe acest segment de piață și puiul de fazan de o zi chiar ne aduce profit. Astfel nu mai stăm cu el pe stoc și scad costurile de producție cu hrănirea și medicamentația.“

Fazaneria Gherghița nu a făcut însă abatere de la menirea sa principală pentru că produce în continuare fazani de vânătoare. Pentru fazanul adult livrat valorificarea începe de la 90-100 de zile, iar costul de producție este destul de mare.

„Am evitat să urcăm prețul de vânzare foarte sus, chiar dacă știam că fazanul de tir pe care îl producem este unul de calitate. Clienții ne raportau uneori la cei care produceau fazani de vânătoare la prețuri mai mici. Fazanului de vânătoare trebuie să i se acorde atenție în timpul procesului de creștere. Se pretează pentru vânătoare după 125 de zile. Trebuie să aibă o greutate specifică și un penaj îngrijit, cu un colorit aparte. Fazanii de tir trebuie să fie pregătiți să reziste în terenul de vânătoare.“

Care sunt prioritățile de investiție

Fazaneria a fost înființată în 1971, iar mijloacele de producție și tehnologia implementate aici sunt învechite, spune șeful fazaneriei. În consecință, uneori a trebuit să se găsească alternative improvizate.

„Trebuie să recunosc că uneori suntem depășiți. În iernile mai aspre am avut daune la voliere de stocaj. Repararea lor presupune investiții mari, iar uneori acestea au întârziat să apară, iar motivul invocat a fost că fazaneria nu reprezintă o sursă de profit. Alteori am fost prinși într-o vâltoare și chiar am fost uitați. Din fericire, în ultimii ani Direcția Silvică ne-a acordat sprijin și am primit resurse pentru refacerea volierelor, a grădinilor de creștere.“

Prioritățile de investiție în fazaneria Gherghița, susține dl Horia, sunt refacerea grădinilor de stocaj, proces care implică sume mari, modernizarea stației de incubație prin înlocuirea incubatoarelor și eclozoarelor cu echipamente noi și implementarea unei surse noi de încălzire la halele de creștere. Deocamdată sursa de încălzire o reprezintă niște rezistențe electrice care consumă foarte mult curent electric.

Costurile lunare de producție se ridică la aproximativ 1 mld lei vechi. În ceea ce privește veniturile, primele luni din an sunt problematice în sensul că nu se reușește valorificarea integrală a producției. Anul acesta prin vânzarea puilor de o zi și a reproducătorilor fazaneria este aproape de limită, dar cert este că de aici încolo, cu marfa rămasă pe stoc se va reuși acoperirea cheltuielilor.

„Se simte o revigorare a pieței fazanilor de vânătoare, dar pentru dezvoltarea crescătoriilor specifice trebuie să existe o legătură strânsă cu fondurile de vânătoare. Ideal ar fi ca fiecare fond de vânătoare care agreează fazanii de tir să aibă și o crescătorie. Fazanul din habitatele naturale nu acoperă cererea de vânătoare. Cu toate acestea, nu cred că sectorul de creștere a fazanilor va reveni vreodată la ce a fost înainte de 1989. Este posibil să mai apară ceva crescătorii de vânat, dar mai este o mare problemă. Fiecare crescătorie a avut nucleul său de profesioniști, iar acum mi se pare greoi ca într-un termen scurt să faci o echipă aptă de performanță.“

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

La ATLAS Gherghiţa - Prahova un inginer de navigaţie dă lecţii în creşterea porcilor

De aproape doi ani, în vasta câmpie a Gherghiţei, veche aşezare românească şi fostă târg domnesc, celebră altădată pentru cultura legumelor, acolo unde apa lină a Prahovei descrie un arc de cerc, înainte de a se întâlni, în aval, la Adâncata de Ilfov, cu apa vie a Ialomiţei, pe o mare suprafaţă de teren, în marginea aşezării ni se înfăţişează, ca o veritabilă cetate, silueta albă a marelui complex de creşterea porcilor, o investiţie organizată de un inginer de navigaţie, grecocipriotul George Leandrou, azi administrator general al societăţii cunoscută drept ATLAS INVESTMENTS GROUP GHERGHIŢA.

Şi cum acestuia, deprins cu limba şi cultura română, nu-i prea place să vorbească despre sine, ni-l recomandă pe principalul său colaborator de aici, pe tânărul medic veterinar Răzvan Merlan, şeful fermei de porcine. În ciuda tinereţii sale, acesta este cel care poartă zi-noapte de grijă directă vieţii marelui complex de porcine de la Gherghiţa Prahovei.

„Investiţia, pornită cu ceva timp în urmă, ne spune interlocutorul nostru, a fost pusă integral în funcţiune în august 2012, prin popularea cu animale de rasă superioară, aduse din Franţa de domnul George Leandrou, cel care a şi organizat aici această mare investiţie, pe locul unde, cu peste două decenii în urmă, a funcţionat Complexul intercooperatist de profil din localitate, care ajunsese în ruină.“

Tehnologia ultramodernă asigură succesul

„Ceea ce este foarte important, ne explică şeful complexului, este faptul că unitatea noastră a fost organizată în sistem cu circuit închis, cu profil complex: adică un sector de reproducţie, un altul de creştere şi un altul de îngrăşare a porcinelor. În cei aproape doi ani de când funcţionăm astfel, cu tehnologie ultramodernă, am crescut sistematic efectivele. De la 5.000-6.000 la 10.000-11.000, efective record, în prezent! Totul se realizează aici. Avem tineret porcin, vieri, scrofiţe, dar şi porci la îngrăşat. Cum folosim o înaltă tehnologie, aşa cum se poate lesne observa şi din imaginile alăturate (prezentate de Andrei Şarpe, directorul de marketing), atât îngrijirea cât şi hrănirea animalelor se realizează după reţete speciale, pe categorii de animale. Practic, totul se face aici automatizat, cu ajutorul calculatorului. Cam 99 la sută! Cu numai 10 oameni, cu toţii localnici, calificaţi aici, la noi. Aceştia, pentru a asigura condiţiile de zooigienă impuse, potrivit cerinţelor contractuale nu au voie să deţină porci în gospodăria proprie. De altfel, cum toate operaţiunile sunt automatizate, inclusiv asigurarea, transportul şi administrarea hranei (omul nu pune mâna pe mâncarea porcului, fie el la îngrăşat, a scrofiţei sau a celorlalte animale, dar nici la transportul hranei şi nici măcar la degajarea şi stocarea dejecţiilor), numărul angajaţilor este redus. Acesta este compus azi numai din 39 de oameni, cu administrator cu tot. Marea majoritate, localnici. Schema complexului este una simplă: un medic veterinar, un inginer zootehnist, un director de marketing şi un morar FNC. Cele 10.000-11.000 de animale populează numai cinci adăposturi ultramoderne!“

Cuvântul de ordine: CALITATEA!

Totul porneşte de la intrare, unde sunt evidente ordinea şi curăţenia strictă. Condiţii de zooigienă speciale, impuse oricăruia care păşeşte aici. De aceea sănătatea animalelor la ATLAS Gherghiţa este una dintre cele mai bune. Şeful fermei, dar şi dl Andrei Şarpe, directorul de marketing, au mari motive de mulţumire. Faptul că se insistă foarte mult pe aplicarea strictă a unor norme de biosecuritate; de la intrare şi pe tot spaţiul complexului, de altfel bine îngrijit şi protejat corespunzător împotriva eventualelor inundaţii, este evident. Înainte de a pătrunde în sectoarele lor de activitate îngrijitorii lasă în vestiare speciale hainele de acasă, fac un duş şi apoi îmbracă echipamentul de lucru. Aici se lucrează ca într-un veritabil laborator, aşa cum de altfel este şi însăşi unitatea de la Gherghiţa! Asta am observat când am poposit aici, de la intrarea în unitate. Valorificarea nu este o problemă.

„Săptămânal livrăm la abatoarele de specialitate câte 200-250 de exemplare, la greutatea standard de 105-110 kg, iar lunar câte 1.000-1.200 animale. La intervale fixe, de două săptămâni, livrăm câte 500 purcei la îngrăşat pe bază de comandă altor unităţi, precum şi cetăţenilor, spre a fi crescuţi în gospodăria ţărănească. Vindem chiar şi material seminal, la cerere. Avem clienţi de aici, din Gherghiţa, până în Moldova şi în Maramureş, din Argeş la Călăraşi. În acelaşi mod livrăm şi scrofiţe. Avem numai animale performante, din rasa Marele alb! Scrofiţele sunt din rasa Landras, iar vierii, din Marele alb. Deci avem la Gherghiţa un porc foarte căutat, de carne, cu un strat subţire de grăsime!“

Obiective: creşterea efectivelor şi a numărului de clienţi

În final purtăm un dialog şi cu administratorul societăţii. Fie mai direct, fie mai puţin direct, iar traducerea o avem graţie tânărului director de marketing, Andrei Şarpe. Aflăm astfel cum că cipriotul, un om foarte serios, dar şi volubil, care declară că îndrăgeşte mult România, îşi doreşte să dea lecţii de creştere şi îngrăşare a porcilor nu doar gospodarilor, ci şi acelora din fermele de profil din judeţ Adaugă cu modestie, zâmbind, că este decis să menţină unitatea la cote înalte şi să dezvolte chiar activitatea fermei de la Gherghiţa atât prin extinderea sa pe piaţa internă, dar şi pe piaţa externă. Evident, în condiţiile în care se va putea conta şi pe sprijin guvernamental adecvat, astfel încât ATLAS Gherghiţa să pătrundă în tot mai multe ţări ale Uniunii Europene.

Cristea BOCIOACĂ

Abonează-te la acest feed RSS