reclama youtube lumeasatuluitv
update 9 Aug 2022

Primarul Allen Coliban: Brașovul se transformă în Capitala Verde a României

Brașovul are potențial să devină cel mai verde oraș al României. Primăria Municipiului face pași importanți în acest sens, derulând mai multe proiecte de protecție a mediului și de acces la hrană sănătoasă. Noutăți aflăm de la primarul Allen Coliban. Practicant la nivel de performanță al schiului și… curlingului, a ocupat locul 1 la Campionatele Universitare de Schi Alpin și a câștigat o medalie de argint la Campionatul European din 2013 la curling, Allen are o experiență de 10 ani în industria IT, opt ani în consultanță de business şi fonduri europene, șase ani în dezvoltare organizațională şi managementul performanței…

Cel mai vizitat oraș după București

Rep.: Pe lângă fondurile proprii pe care le deține orice primărie, ce alte finanțări mai aveți?

Allen Coliban: Anul 2021 a fost unul de dialog cu Guvernul României și am cerut suport pentru câteva proiecte; am primit inclusiv o alocare de la Bugetul de Stat pentru a finaliza anumite obiective: proiectul Podul de la Fartec, care era în lucru de 7 ani, și Spitalul Regional, despre care se vorbește de foarte mult timp, lângă care am construit și un Spital Clinic de Boli Infecțioase.

Ne gândim și la mobilitate, la trenul metropolitan. Imaginați-vă că puteți călători între Brașov – Ghimbav – Codlea – Cristian – Hărman într-un sistem integrat de transport în comun care să fie și feroviar și rutier. Revenind la întrebare, la capitolul finanțări europene, dacă facem suma acestora la nivel local, trecem de un milliard de euro. Există acest concept al Organizaţiei de Management al Destinaţiei (OMD), adică privatul și cu statul își dau mâna și împreună dezvoltă comunitatea din punct de vedere turistic: obiectivul ar trebui să fie o nouă strategie turistică pentru Brașov. Ne-am propus ca, în prima parte a anului 2022, să putem gestiona o astfel de strategie pentru pregătirea viitoarelor finanțări din PNNR. E bine că Brașovul, chiar și în lipsa unei strategii, este cel mai vizitat oraș din țară, după București, dovadă a faptului că avem un potențial fantastic.

Rep.: Ce pregătiți din punct de vedere cultural?

A.C.: Undeva la îngemănarea între turism și cultură, am reușit să atragem la Brașov echipele de organizatori a două festivaluri renumite: Untold și Electric Castle. Asta înseamnă aflux de vizitatori și participanți, se vorbește de intrări unice de 50-60 de mii de spectatori pentru un festival de acest gen și o provocare pentru capacitățile de cazare. Vom avea un astfel de festival în zona Poiana Brașov și altul pe care îl dorim cât mai verde și mai integrat în oraș, inclusiv din punctul de vedere al mobilității, în fosta uzină Rulmentul, locație care se va transforma în următorii ani într-o platformă de recreere, de relaxare, sport, cultură. O zonă green care să aibă și o infrastructură educațională.

Rep.: Cum veți exploata zona naturală, în folosul comunității?

A.C.: Ne gândim la tot ce înseamnă conservarea și prezervarea unor valori, inclusiv din perspectiva naturii, iar pădurile din jurul Brașovului să devină parc natural, să aibă statut de arie protejată. Pe de altă parte, ne uităm la tot ce înseamnă sănătate, alimentație și educație în ceea ce privește nutriția, produsele care provin de pe lanțul scurt de la producători locali. Acesta va fi un element important în tot ceea ce înseamnă educarea noilor generații și a obiceiurilor de consum. În acest sens, Municipiul are niște zone de pășune chiar în intravilan. Ne gândeam să lotizăm aceste pășuni și să construim niște minigrădini pe care să le punem la dispoziția oricărui cetățean care vrea să cultive ceva, să practice grădinăritul. Este o activitate care te relaxează, te conectează cu natura și îți dă și un rezultat sănătos în ceea ce privește hrana. Brașovul are ambiția să fie un oraș verde, Capitala Verde a României, și aș vrea să văd mulți brașoveni dornici să se implice în acest demers și care să constituie o comunitate a oamenilor pasionați de grădinărit și care sunt atenți la proveniența mâncării.

Am fost recent într-o delegație în Tours, Franța, și am văzut acest model replicat în zonele dintre blocuri. Similar, erau și livezi urbane. Sunt două demersuri pe care aș vrea să le aplicăm și la Brașov.

Rep.: Ce alte atracții mai sunt pentru turiști?

A.C.: Pentru turiști avem partea de gastronomie, oferta Brașovului în acest sens este una dintre cele mai bogate din țară, poți să mănânci bine, indiferent de ce tip de restaurant și bucătărie preferi. Din punctul acesta de vedere mă bucur că deja există mediul privat care face o treabă excelentă. Am avut o colaborare foarte bună cu sectorul HoReCa care s-a simțit și a fost foarte important să existe, mai ales în pandemie. Breasla „cârciumarilor“, mai ales în perioada când restaurantele erau închise, gătea și făcea servicii de delivery. Chiar a dăruit mese sociale pentru persoanele aflate în dificultate. Noi am oferit niște facilități, inclusiv fiscale.

Formare profesională, o îmbinare între teorie și practică

Rep.: Am văzut că aveți școli de meserii, ce proiecte sunt în domeniul educației?

A.C.: În zona de educație, pe lângă infrastructura preuniversitară pe care dorim să o aducem la standarde internaționale, avem nevoie de mai multe universități care să vină spre Brașov cu programe de specializare, inclusiv pe zona de agronomie. O particularitate ar fi că avem Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr (INCDCSZ) Braşov, avem Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, două institute care însă au o problemă pentru că nu avem o Universitate de Agronomie.

Brașovul este un exemplu de bune practici. Avem, de câțiva ani, Școala Profesională Germană Kronstadt, dezvoltată împreună cu mediul de afaceri german, preponderent cu cei din zona de inginerie. Avem două școli hoteliere, prima Academie Hotel din țară, sub licența École hôtelière de Lausanne, și American Hotel Academy (AHA) și cred că avem nevoie și există potențial de mai mult. Ne gândeam să ne implicăm. Se vorbește tot mai mult de „masă caldă în școli“, beneficiile unui astfel de sistem social și de sănătate și cum ar putea fi el implementat. Când am fost în delegație în Franța am văzut un sistem de bucătărie centrală, un loc în care se pregătesc mii de porții de mâncare pe zi și care deservește toate școlile, cantinele sociale, căminele de bătrâni etc. Este un proiect de care și Brașovul ar avea nevoie, pe care cred că îl putem face în următorii ani. Să se preia și de la lanțurile scurte de producție tot ceea ce au de oferit producătorii locali. Și să avem această cultură a nutriției sănătoase dusă inclusiv în școli, printr-un sistem centralizat.

Rep.: Din ce fonduri v-ați gândit să realizați acest sistem?

A.C.: Poate fi construită o astfel de bucătărie din fonduri europene, din diverse surse. Pe de altă parte, sistemul de funcționare pe care l-am întâlnit în alte părți presupune o subvenție într-o oarecare cotă de la bugetul local astfel încât să fie o masă bună, de calitate, dar să și-o permită oricine și subvenția aceasta să fie diferențiată în funcție de veniturile familiei. Aceasta ar fi soluția imediată pentru ceea ce numim noi „masă caldă în școli“.

Proiecte de modernizare pentru Poiana Brașov

Rep.: Vă implicați în salvarea unor fabrici. Ce alte acțiuni de interes strategic și național mai aveți în plan?

A.C.: România a avut o industrie foarte apreciată, mai ales de români. De la un anumit punct, multe dintre aceste fabrici au rămas în urmă cu tehnologia și au ajuns inevitabil spre faliment, altele au fost împinse spre destrămare. Fabrica de Zahăr Bod a produs până acum câțiva ani, dar a intrat în faliment, este o regulă dură a economiei de piață. Ne-a interesat partea de terenuri și acces la calea ferată, aveam acolo și curent de înaltă tensiune, exista calea ferată și tot ceea ce însemna accesul la magistrale. Era și argumentul financiar. Toată suprafața de 30 de ha s-a vândut cu prețul a trei apartamente în Brașov, 600.000 de euro, preț de pornire. Ulterior s-a vândut cu 1 milion de euro, dar tot un preț bun.

Ne-am reorientat și vrem să achiziționăm fosta platformă CET, fost operator de termoficare care a intrat în faliment și se află în lichidare de ani de zile.

Vrem să facem transportul public din Brașov să fie 100% verde. Deja deținem cea mai largă flotă de autobuze electrice din România, pentru un Municipiu de talia Brașovului – în jur de 130.

Tot pe zona de turism, în Poiana Brașov, cea mai importantă stațiune de sporturi de iarnă din România, avem un proiect de modernizare astfel încât să avem nocturnă în Masivul Postăvarul, să avem mai multe instalații de transport pe cablu. În Poiana Brașov nu există extrasezon, fiecare anotimp e cu povestea și cu oferta lui. Suntem în curs de amenajare a unor noi trasee de Mountain Bike, coborâre cu bicicleta din Masivul Postăvarul, vrem să facem și o sanie de vară, vrem ca Poiana Brașov să fie adaptată la tot ceea ce înseamnă schimbări climatice.

Anca Lăpușneanu

  • Publicat în Turism

„Producem calitate, nu cantitate“

Piața lactatelor în România se mărește de la an la an. Țara noastră are un potențial major în valorificarea produselor din carne și lapte și dezvoltarea fermelor de familie sau intensive, iar multe ferme se află în zona Branului, județul Brașov.

Dorin Tișcă, producător din această regiune, ne-a povestit cu entuziasm despre mica afacere pe care o deține: „Suntem din Bran, deja recunoscută pentru specialitățile pe care le produce. Eu și familia mea avem o mică fermă, cu aproximativ 15-20 vaci și câteva oi. Nu este ușor să întreținem această fermă, însă depunem toată sârguința și pasiunea în ceea ce facem. Acum mulți din zona noastră știu că pot găsi la noi pastramă de berbecuț, cârnat de oaie, caș afumat, cașcaval, telemea. Adică atât produse din lapte, cât și carne. Nu producem mult pentru că ne dorim să producem calitate, nu cantitate.“

Dorin Tișcă spune că „vedeta“ este brânza de burduf în coajă de brad, un produs cu tradiție realizat în Bran. Brânza de burduf este o specialitate făcută din lapte închegat. După obținerea cașului, acesta se ține strâns într-un tifon până la scurgerea de tot a zerului. Cașul este apoi pus la dospit în butoaie de lemn pentru 10 – 12 zile. Spre final, se frământă și se adaugă sare, după preferința producătorului. În cele din urmă, acesta este pus în bășică, la măturat. „Această brânză de burduf este cea mai «căutată» deoarece cei din alte zone știu că este specialitatea noastră, iar rețeta după care se prepară s-a păstrat de la bunicii noștri. Sperăm ca, în timp, și ceilalți colegi de-ai mei să păstreze această tradiție de a produce brânza de burduf“, a adăugat Dorin Tișcă.

Deși mulți dintre fermierii mari sau mici se confruntă cu probleme zilnice legate de îngrijirea animalelor, valorificarea produselor, extinderea afacerii și investiții, ambiția și pasiunea pentru această muncă îi motivează să-și continue activitatea. Ziua unui fermier începe de la ora 5 și continuă într-un ritm grăbit. „Chiar dacă avem o fermă mică, muncim zilnic și încercăm să facem cele mai bune produse. Satisfacția cea mai mare este atunci când consumatorii sunt mulțumiți de producția noastră. Să ai grijă de animale nu este deloc ușor deoarece acestea nu mănâncă și nu beau apă atunci când dorim noi, ci doar atunci când vor ele. De aceea acordăm o atenție deosebită animalelor din fermă“, a conchis Dorin Tișcă.

Liliana Postica

Ferma familiei Nan

După muncă, și răsplată...

Ovidiu Nan este un fermier din satul Bod, aflat în apropierea Brașovului. La ferma sa există în jur de 200 de vaci, dintre care 90 sunt vaci tinere și 110 sunt vaci de lapte, care produc aproximativ 1.200 litri zilnic. De 18 ani, toată producția este vândută unei companii de produse lactate, iar mașinile de colectare preiau producția zilnic.

Instalațiile de muls sunt esențiale

În anii ’90, fermierul lucra la CAP alături de părinții săi. Pe atunci închiriase locul pe care acum se află actuala fermă de familie. În momentul în care a devenit proprietar, au fost necesare investiții. A fost pentru prima dată când Ovidiu a apelat la credite pentru a cumpăra terenuri și cele 20 de vaci care au stat la baza afacerii. În timp, profitul a fost reinvestit în utilaje de lucrat pământul și astăzi ferma lui Ovidiu Nan este în plină dezvoltare și există așteptări de creștere a producției de lapte. Lipsește însă forța de muncă. „Nu putem face față procesării și distribuției. Sunt doar eu cu familia, fiicele sunt toate trei la școală. Am avut și oi, dar le-am vândut pentru că nu am găsit oameni cu care să lucrăm.“

Dacă pentru noi laptele este un produs pe care îl cumpărăm din orice magazin alimentar, pentru fermieri laptele se traduce în ore de muncă.

E problema pe care o întâlnesc mulți proprietari de animale. Ovidiu Nan a găsit o rezolvare, și anume investiția în instalații de muls.

Astfel se câștigă timp, iar munca angajaților este făcută de un aparat. „Mulgem 100 de vaci în 2 ore și jumătate. Procedura la 10 vaci durează între 10-15 min“, ne explică doamna Cristina, soția fermierului.

Baltata Romaneasca

Fluxul tehnologic al laptelui

Ovidiu Nan a investit alte câteva mii de lei în generator, în două aparate de muls automate, dar și în aparatură de răcire a laptelui.

De regulă, procesul tehnologic de fabricare a laptelui de consum începe imediat după muls, când este supus unor operații de condiționare, urmate de prelucrarea propriu-zisă.

„În momentul în care s-au colectat 20 de litri de lapte, printr-o pompă se transportă în camera de răcire, în tanc“, spune doamna Nan. Păstrarea calității inițiale a laptelui este foarte importantă. Sunt necesare anumite operații care se aplică din momentul mulsului și până la prelucrare, aici fiind incluse filtrarea, răcirea, păstrarea la temperaturi scăzute și transportul în vase izoterme.

Filtrarea laptelui este și ea obligatorie. Pentru că, în funcție de condițiile de igienă în care se realizează mulsul, pot pătrunde impurități în laptele proaspăt, cu consecințe asupra calității sale. Strecurătorile folosite în mod uzual la filtrarea laptelui sunt site metalice cu 3-4 straturi de tifon, rondele de vată sau materiale filtrante.

O atenție deosebită se acordă și răcirii laptelui. Temperatura acestuia are la mulgere valori cuprinse între 32-35 grade C, iar compoziția sa chimică constituie un mediu extrem de favorabil dezvoltării microorganismelor. Răcirea imediată după muls are ca scop oprirea dezvoltării microorganismelor până la anumite limite considerate acceptabile. Păstrarea laptelui e făcută în tanc izoterm la temperatură scăzută, optim între 4-6 grade C.

Trendul culturilor în „Țara cartofului“

Chiar dacă județul Brașov s-a remarcat în trecut la culturile de cartofi și sfeclă, trendul este acela de a se cultiva grâu și porumb. Obiceiul marilor producători din Brașov este acela de a se baza pe culturi principale: cartof, porumb, grâu, care înlocuiesc tot mai des sfecla de zahăr. „Porumb am în jur de 100 ha, jumătate îl folosesc pentru furaje în fermă, iar restul este direcționat spre vânzare. Grâu, în jur de 20 de ha, iar la cultura sfeclei de zahăr am mai scăzut din suprafață. Când aveam Fabrica de Zahăr la Bod, și mergea bine, am avut și 40 ha cultivate cu sfeclă. Acum am renunțat, am undeva la 15 ha. În ceea ce privește producția de porumb, în primăvară a fost foarte rece, s-a semănat porumbul mai târziu și cultura a staționat. Cu toate acestea, sunt producții bune. Eu am colectat 10 tone la hectar“, spune domnul Nan.

Datele Institutului Național de Statistică spun că România, comparativ cu unele State Membre ale Uniunii Europene în anul 2020, la porumb boabe s-a situat pe primul loc la suprafața cultivată și pe locul doi la producția realizată, după Franța; la floarea-soarelui pe primul loc atât la suprafața cultivată, cât și la producția realizată; la grâu pe locul patru la suprafața cultivată după Franța, Germania și Polonia și pe locul șase la producția realizată după Franța, Germania, Polonia, Spania și Italia; la cartofi s-a situat pe locul patru la suprafața cultivată după Polonia, Germania, Franța și pe locul șase la producția realizată după Germania, Franța, Olanda, Polonia și Belgia.

Anca LĂPUȘNEANU

Herghelia din satul de suflet al prințului Charles

Nu mai este o noutate faptul că satul Viscri din județul Brașov reprezintă o atracție pentru turiștii de pe toate meridianele. Aici au posibilitatea să ia parte la activități care se potrivesc cu natura și cu specificul locului, activități care nu poluează și sunt sănătoase. Când a venit prima dată la Viscri, prințul Charles s-a îndrăgostit de dealurile și pășunile pline de flori sălbatice. Acestea pot fi vizitate acum și călare.

Echitația, un sport ce poate fi practicat la Viscri

Cristian Radu este administratorul unei herghelii, iar în prezent are 10 cai pe care îi folosește pentru echitație pe traseele turistice din jurul satului. Înainte să ajungă în Viscri, Cristian a locuit la București, dar și în afara țării. Acesta spune că, după o vizită făcută la Herghelia Beclean, a rămas nedespărțit de un armăsar negru, pe nume Iohan, pe care ulterior l-a și cumpărat. În aproximativ zece ani această pasiune a devenit pentru el o activitate sustenabilă. „Mi s-a părut că echitația este un sport bun pe care putem să îl practicăm la Viscri. Aici am descoperit caii, am citit foarte mult despre aceste animale și mi-am dorit să le am și eu.“ Herghelia sa deține astăzi cai din rasele Lipiţan şi Semigreu Românesc.

Interlocutorul nostru ne-a vorbit și despre istoria rasei Lipiţan. Aceasta s-a format în peninsula Istria de pe teritoriul fostei Iugoslavii și este o rasă veche formată cu aproximație prin anul 1580, când lua naștere herghelia Lipizza a lui Karl Steiermark al-III-lea. Exemplarele acestei rase au gâtul musculos numit datorită formei sale „gât de lebădă“, spinare lungă, şale scurte şi rezistente, umeri uşor proeminenţi, picioare scurte şi viguroase și au un aspect uscăţiv. Lipițanii sunt ideali pentru călărie şi tracţiune uşoară. Este, de asemenea, una dintre rasele folosite pentru tracțiunea trăsurilor.

În Transilvania există o bază genetică a rasei Lipițan

Herghelia Viscri

Această rasă de cai a ajuns în România atunci când s-a înființat herghelia de la Sâmbăta de Jos (anul 1874), pe timpul lui Johannes de Brukenthal. Aceasta avea atunci un efectiv de cai lipițani proveniți direct de la Herghelia Lipica din Slovenia. De atunci rasa s-a perpetuat continuu. „Rasa Lipițan, după cum se știe, face parte deja din istoria României, hergheliile de Lipițani existând de pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Ele s-au păstrat până astăzi și există o bază genetică de Lipițan în Transilvania. Acesta este unul dintre motivele pentru care mi-am ales această rasă de cai. Sunt frumoși, inteligenți și grațioși, dar fac parte și din istoria locului. Nu sunt cai foarte scumpi, nu sunt folosiți pentru sport sau muncă, ci pentru agrement și sunt utilizați la dresaj, chiar la Școala de Dresaj de la Viena“, ne spune Cristian. Aflăm că, pentru un exemplar Lipițan care nu a fost călărit niciodată, a plătit în jur de 2.000 de euro. Mai are și un exemplar din rasa Nonius, o rasă dezvoltată în Imperiul Austro-Ungar, cu scopul de a trage tunuri și instrumente militare în Primul Război Mondial. Caii din această rasă sunt puternici, dar foarte frumoși și liniștiți.

România nu are performanțe la capitolul turism ecvestru

Pentru dezvoltarea acestui segment de turism atât în țară, cât și peste hotare este nevoie de crearea unui imagini sau a unui brand puternic. Hergheliile din România ar avea potențial pentru că dețin diverse rase de cai precum Lipițan, Pur Sânge Arab, Shagya arab, Huțul, Gidranul, rase locale precum Calul de Apuseni, de Făgăraș sau de Bucovina. Un simbol pentru România sunt caii sălbatici din Pădurea Letea, Delta Dunării. Se lucrează foarte mult la standardele meseriei de ghid ecvestru, iar cei implicați în domeniu speră ca acestea să fie stabilite în curând. „Sfaturile mele pentru cei care doresc să ofere servicii de echitație este să asigure o zonă de siguranță. Este foarte important atât pentru cai, dar și pentru călăreți să se întoarcă acasă în siguranță, fără niciun fel de problemă. Acest lucru nu implică o muncă ușoară. Calul nu este o bicicletă sau o motocicletă, are propria lui voință și, dacă nu lucrăm cu el în așa fel încât să fie liniștit, prietenos și să se simtă bine, situația poate scăpa de sub control“, avertizează Cristian.


„Afacerea funcționează foarte bine, deși echitația este un sport aflat încă la început la noi. Sunt puțini oameni care știu să călărească foarte bine și să parcurgă un traseu pe dealuri. Totuși, din ce în ce mai mulți părinți își duc copiii la lecții de echitație și, ca atare, se dezvoltă o clientelă și în România.“


„Pentru o parte din investiție am obținut fonduri europene, de la GAL ATBN Brașov, pe linie de finanțare a afacerilor non-agricole la sate.“


Anca LĂPUȘNEANU

Va fi SC Fabrica de Zahăr Bod salvată de primăria Brașov?

În cadrul unei ședințe convocate de primarul Municipiului Brașov, Allen Coliban, în luna noiembrie s-a discutat aprobarea cumpărării unor imobile situate în comuna Bod, str. Fabricii nr. 1, proprietatea SC Fabrica de Zahăr Bod, aflată în faliment.

De ce este oportună investiția

Reamintim faptul că Fabrica de Zahăr de la Bod (județul Brașov) a intrat în faliment în anul 2017, la solicitarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi a Engie România. În anul 2011, societatea a intrat în insolvenţă şi nu a reuşit să se mai redreseze, având atunci datorii de peste 90 milioane de lei. Acum, primăria vrea să o cumpere.

Câteva dintre argumentele care susțin că este oportună această investiție pentru Municipiul Brașov au fost enumerate de însuși primarul Allen Coliban, în cadrul ședinței: „Dacă ne uităm la comportamentul investitorilor mari care caută oportunități și zone în care să-și dezvolte facilități în producție, în principal, dar și logistice, în secundar, vom vedea că aceste investiții nu se fac în municipii, ci în zona metropolitană. Marii investitori caută zone largi, ca să nu aglomereze, să nu rămână blocați în infrasctructura orașului. Un astfel de teren este cel al Fabricii de Zahăr Bod, într-o perspectivă strategică a viitoarelor investiții care deja au fost anunțate și sunt cunoscute. Mai puțin perspectiva de timp la care ele vor fi duse la îndeplinire, mă refer la nodul intermodal de marfă de la Bod, la viitoarea autostradă care va veni dinspre Moldova, dar și la faptul că există infrastructură feroviară, de care industria mare are foarte mare nevoie și care este foarte costisitoare dacă este dezvoltată în absența ei. Prin urmare, toate aceste elemente sunt întrunite la Bod, în zona Fabricii de Zahăr. În plus, vor exista în perioada următoare bani pentru amenajare, reconversie, investiții în zona aceasta a infrastructurii pentru afaceri și pentru industrie, atât în contextul PNNR, cât și în contextul Programului Național Regional. Vorbim despre o investiție mică din perspectiva valorii, 600 de mii de euro, și mare, dacă ne raportăm la suprafața de teren, respectiv 30 ha (n. red. Fabrica însumează 60 de ha)“, a declarat acesta în cadrul ședinței Consiliului Local al Municipiului Brașov din data de 22 noiembrie a.c.

Suma primită prin Legea bugetului de stat pe anul 2021, o soluție?

Primăria Brașov a primit din partea Guvernului suma de 10 milioane de lei prin Legea bugetului de stat pe anul 2021. Banii au fost „programați“ pentru achiziția de teren cu destinația „activități industriale“, iar cel de la Bod ar întruni această condiție. Însă primarul Brașovului a anunțat atunci că are în plan să înființeze un parc industrial la Brașov, nicidecum la Bod sau în altă localitate din județ. În noul parc al Brașovului, primarul spunea că, printre altele, ar putea veni chiar producătorii de autobuze electrice.

Fabrica de Zahăr Bod se află în lichidare și a trecut deja prin mai multe etape de licitație la care nu s-a prezentat nimeni, vreo șase consecutive. Un caz similar s-a întâmplat și la CET care, din 2013 până în prezent, a trecut prin faze de licitație unde nu a venit nimeni. Au început să apară speculanți în momentul în care s-a auzit public de intenția Municipiului de a cumpăra. „Cum am putea trece de astfel de speculanți? Prezentând o ofertă în ultimul moment. Există deja investitori interesați, care doresc să se extindă sau să relocheze și au purtat discuții cu municipalitatea în acest sens“, a explicat primarul decizia sa din al 12-lea ceas de a cumpăra Fabrica de Zahăr.

Primăria Brașov i-a solicitat lichidatorului CENTU SPRL, la data de 5 octombrie, documentele justificative ale bunurilor aflate în anunțul de vânzare prin licitație. Apoi s-a constatat că sunt necesare documente suplimentare pentru a le supune analizei și deciziei Consiliului Local Brașov, conform prevederilor Codului Administrativ, în vederea luării unei decizii. În acest sens, s-a demarat procedura achizițiilor publice, întocmirea unor rapoarte de evaluare, conform prevederilor legale, și toate celelalte demersuri.

Lichidator CENTU S.P.R.L. a anunțat că vinde prin licitație publică cu strigare următoarele active din patrimoniul FABRICA DE ZAHAR BOD SA – în faliment:

Vânzarea în bloc a următoarelor proprietăți imobiliare: proprietatea imobiliară compusă din construcții speciale și teren aferent în suprafață de 106.178 mp cadastral 107244 al comunei Bod; proprietatea imobiliară stație epurare ape uzate, compusă din platformă industrială, canal, decantoare, 5 stavilare decanton, 3 filtre decanton, drum acces, magazii, birouri, wc, zona cale ferată, rețea gaz și teren în suprafață de 204.464 mp, înscrisă în Cartea funciară 101656 a comunei Bod; proprietatea imobiliară compusă din pavilion administrativ, regim de înălțime: D+P+E; Ac = 736 mp, Ad = 2.208 mp, parcare, magazie, cabină poartă, corp central 2, spațiu comercial, clădire loto (fosta tutungerie) cu Su =21,8 mp , Scd 30,83 mp, denumită magazie cu teren de 2.375 mp, situată în comuna Bod, str. Fabricii nr. 1, județul Brașov, înscrisă în CF 100448; proprietatea imobiliară compusă din dispensar medical și corp central I și teren aferent în suprafața de 318 mp înscrisă în CF 101654 număr top 10815/1/1/20 a Comunei Bod, la prețul total de 3.100.000 lei, fără tva.

Vânzarea în bloc a următoarelor bunuri: terenuri intravilane și construcții aferente denumite baze de colectare a sfeclei de zahăr aflate pe raza județelor Brașov și Covasna, astfel: Budila – 512 mp, Prejmer – 1.786 mp, Bodoc – 8.667 mp, Covasna – 3.503 m.p., Moacsa – 3.502 mp și în Șercaia construcție în suprafață de 49 mp, la prețul total de 450.000 lei fără tva.

Licitații suprapuse

Primarul a atras atenția și asupra confuziei ce se face între Antrepriza Zahăr Bod Srl, care este un operator, și SC Fabrica de Zahăr Bod SA, alt operator. La un moment dat, fostul proprietar al fabricii a făcut această manevră de a muta facilitățile de producție pe o altă entitate, pe Antrepriza Zahăr Bod Srl, la care acționari sunt aproximativ 300 de persoane distincte, iar partea de terenuri și de datorii către ANAF a rămas pe SC Fabrica de Zahăr Bod SA. Ceea ce se scoate acum la licitație are ca beneficiar statul român.

Așadar, sunt două licitații suprapuse: una pentru SC Fabrica de Zahăr Bod SA, care are hale, terenuri, cale ferată etc., și alta este pentru Antrepriza Zahăr Bod Srl, care are în mare parte facilitățile de producție și care este în fază de evaluare și urmează să fie o licitație și pentru respectivele active.

Zahărul din Ucraina, ambalat la Brașov

Un reprezentat al Asociației Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din Brașov și Covasna, Mihai Tatu, spune că există un investitor care acum ambalează zahăr din Ucraina în unitățile de producție ale Fabricii de Zahăr Bod. Acesta ar vrea să ia terenul ca să își dezvolte afacerea pentru că în prezent zahărul este distribuit în cadrul pachetelor cu ajutoare UE. „Acesta și-a declinat intenția să cumpere fabrica și antrepriza, dar nu își poate exprima decizia finală deoarece Antrepriza e în stadiu de evaluare. Dacă se vinde acest teren, a spus că nu mai are intenția să cumpere pentru că, fără cealaltă parte, antrepriza nu mai e funcțională“, a explicat reprezentantul asociației.


„Rugămintea noastră ar fi, dacă s-au primit cele 10 milioane de lei (datoria cumulată a Fabricii Bod nu depășește 6 milioane de lei), să cumpărați fabrica, dar să o și puneți în funcțiune, astfel încât să ne putem continua și activitatea deoarece am investit în utilaje. Acum cultiv sfecla la Brașov și transport sute de kilometri la Luduș, deși am o fabrică la 7 km distanță. Eu am de recuperat 5,4 milioane de lei din această fabrică la masa credală, pe care i-aș investi tot aici“, a spus reprezentantul cultivatorilor care prin societatea sa cultivă 400 de hectare cu sfeclă de zahăr.


Anca Lăpușneanu

Adoptă un urs

În ultima vreme se tot discută despre efectivul de urși din pădurile patriei, despre pagubele pe care le produc atunci când coboară în localități ori ajung în stâne sau ferme. Însă există și o altă latură a problemelor cu care se confruntă această specie. Și mă refer aici la nevoia de îngrijire a animalelor ce au fost supuse unor rele tratamente pe parcursul vieții și cărora le-a fost răpit dreptul de a-și petrece traiul în libertate.

Știați că la Zărnești se află cel mai mare sanctuar de urși bruni din lume, unde peste 100 de urși au fost salvați din captivitate?

Totul a început în 2005, atunci când Asociația „Milioane de prieteni“ a obținut concesiunea pentru terenul necesar construcției sanctuarului de urși „Libearty“. Treptat, aici au fost aduși urși din diverse locuri ale lumii, mulți dintre ei fiind captivi o mare parte din viață și ținuți în condiții nefirești și adeseori abuzați de foștii proprietari. Poate vă întrebați de ce este nevoie de o îngrijire specială a acestora și de ce nu sunt lăsați să se întoarcă pur și simplu în sălbăticie. Ei bine, pentru că odată ținuți în captivitate urșii nu se pot readapta vieții în sălbăticie, iar tendința lor este aceea de a se întoarce în comunități pentru a obține hrană. De aceea este nevoie de un spațiu generos, nu o cușcă de câțiva metri, pentru ca animalele să aibă o viață liniștită, dar în același timp să aibă hrană la dispoziție, precum și îngrijire medicală. Și pentru că un astfel de loc are nevoie de susținere financiară constată, a fost lansat un program prin care iubitorii de animale pot adopta un urs… virtual, bineînțeles.

Fiecare urs are o poveste în spate, una mai impresionantă ca alta și oricât de puternic ai fi nu ai cum să nu reacționezi. Îngrijirea fiecărui exemplar este costisitoare pentru că zilnic este nevoie de peste două tone de mâncare, astfel încât să aibă hrană suficientă toți urșii. Sub sloganul E timpul să devii părinte virtual, reprezentanții asociației au creat o pagină specială unde oricine poate avea acces și își poate alege ursul pe care îl adoptă. Există adopții simple, care presupun o donație de minimum 5 euro/lună, adică 60 euro/an, ori adopții exclusive, adică poți deveni adoptator exclusiv pentru suma de 600 euro/an. La finalul adopției, adică după ce a fost efectuată planta pentru un an de zile, este emis certificat de adopție pe care apare atât numele persoanei, cât și a ursului pentru care au fost donați banii.

Aceste informații, plus multe altele, inclusiv posibilitatea de a urmări în timp real ce se întâmplă în cadrul sanctuarului de la Zărnești, vă sunt puse la dispoziție pe site-ul asociației, acolo unde puteți și dona.


Povestea lui Betsy

Betsy este singurul urs adus la Zărnești de peste Ocean, mai exact din Texas, acolo unde a fost artistă de circ. A venit în Europa pentru a fi parte din echipa unui circ ambulant, iar după închiderea acestuia a stat închisă 9 ani într-o fermă, unde era ţinută într-un coteţ de găini. A fot hrănită în mare parte din resturile de la un restaurant tip fast-food, mâncare ce i-a cauzat probleme mari la stomac. A avut nevoie și de operații pentru repararea dinților și are răni adânci din anii în care a fost chinuită în arenă.


Larissa DINU

  • Publicat în Magazin

O metodă veche, redescoperită la Săcele. Încălzirea serelor cu compost

Am descoperit la Săcele pe unul dintre cei mai mari iubitori ai plantelor din județul Brașov. Despre grădina lui Mate Levente se poate povesti, fără răgaz, ceasuri întregi. L-am provocat și la o discuție despre un subiect de actualitate, încălzirea serelor pe timpul iernii.

Materia primă pentru microcentrală

Levente și-a construit o mică afacere cu plante autohtone sau aduse de la mii de kilometri distanţă, dar spune că cel mai important lucru este pasiunea pentru grădinărit, nu profitul. Are în fiecare an, o mulțime de plante ornamentale, aromatice sau flori exotice, aduse din toate colțurile lumii. Dar o bună parte a celor peste 500 de specii de care se ocupă au nevoie de căldură și iarna. Levente s-a gândit care ar fi cea mai ieftină modalitate de încălzire, într-o zonă în care frigul nu iartă… Iată și rețeta pe care ne-a dezvăluit-o: „Anul trecut m-am gândit să fac un experiment, să încerc încălzirea cu compost de la plante, paie și gunoi de grajd. Cunoșteam metoda de pe Internet și m-am apucat, toamna trecută, de lucru. Ca materiale, am folosit ce am găsit la îndemână: lucernă proaspata cam 2-3 roabe, frunze și tulpini de porumb, tot 2-3 roabe, gunoi de grajd de la vite... Am citit că e mai bun cel de cal, dar e bun de la orice animal de curte, am cumpărat o căruță de gunoi cu 100 de lei, amestec de cal și vacă... Având o afacere în grădinărit am găsit destule buruieni, deci am pus și 2-3 roabe de buruieni, apoi tot vreo 2-3 roabe de compost, vechi de 3-4 luni. După o săptămână a fost nevoie să suplimentez cantitatea pentru că întreg materialul a scăzut cam cu 30-40 cm, astfel că am mai pus deasupra 2 roabe de lucernă și 2 roabe de tulpini de porumb. La urmă se pune apă din belșug pentru a face ca umiditatea să fie de cel puțin 40-60%. Acesta a fost principiul acestei centrale pe compost improvizate și a dat rezultate mulțumitoare. Astfel, în microcentrala mea aveam deja 40 de grade, după doar 2 zile. Nu am pus țeavă pentru a scoate și apă caldă. Tot compostul l-am acoperit cu baloți de paie, să nu se piardă căldura. Am vrut sa testez doar dacă se încălzește și dacă degajă destulă căldură, în mod pasiv, fară nimic suplimentar, ventilatoare, pompă de apă etc. După câteva zile temperatura din interiorul compostului, ajutată de bacteriile termofile, a urcat până la peste 50 de grade și s-a menținut constantă o bună parte a sezonului rece.“

Experiment reușit

Prin experimentul lui Mate Levente a menținut în seră o temperatură peste limita înghețului și în nopțile reci de iarnă, cu o cheltuială minimă. A folosit, în mare parte, doar ceea ce i-a oferit natura. Horticultorul din Săcele ne-a spus că pentru această iarnă se va pregăti mai bine pentru că are un an de experiență.

Încălzirea cu compost a fost experimentată pentru prima dată, la mijlocul secolului trecut de inventatorul francez Jean Pain care a făcut prima centrală pe compost în sudul Franței. Metoda sa își poate găsi utilitatea și în epoca supertehnologiilor, mai ales în serele mici, care nu au nevoie de multă căldură. Încălzirea este ecologică și poate asigura, cu metode 100% naturale, o temperatură optimă sau apa caldă în fermele de mai mici dimensiuni sau, precum am văzut la Săcele, menținerea prin arderile din interiorul compostului a unei temperaturi constante în seră pe timpul iernii.


Sistemul inovativ pe bază de compost poate să asigure fermei, casei de la țară și solarului toată căldura și apa caldă necesară pe timp de iarnă, facilități generate în mod 100% natural. La baza centralei verzi se află proprietatea compostului de a genera căldură, temperaturile din interior putând atinge și 65 de grade Celsius. Mai este nevoie de o pompă, de țeavă și de plasa de oțel, iar sistemul poate asigura nevoile de încălzire pentru o suprafață de 1.500 de metri pătrați, timp de cel puțin 12-16 luni, după care compostul trebuie schimbat. Dimensiunea standard recomandată pentru acest sistem este cea cu un diametru de 5 metri și înălțime de 2,5 metri. Sistemul este folosit în multe gospodării și ferme din întreaga lume, iar în străinătate se organizează chiar și seminarii în care toți cei interesați învață cum să își construiască singuri sursa de apă caldă și căldură.


Vasile BRAIC

Trei frați din Rotbav duc mai departe o fermă veche de 300 de ani

Ferma Cățean din Rotbav, Braşov, este o afacere de familie care continuă activitatea neîntreruptă a mai multor generații... Este o modalitate de a duce mai departe tradiția locală din zona de munte: creșterea animalelor și producția de brânzeturi tradiționale.

Fermă integrată ...

„Viziunea noastră constă în faptul ca fiecare bucată de brânză produsă de noi să ajungă pe mesele celor care apreciază gusturile autentice, indiferent în ce colț al lumii s-ar afla. Misiunea noastră este să oferim de fiecare dată același gust, la fiecare îmbucătură, consumatorilor ce vor fi astfel transpuși pe o pășune înflorată, într-o zi caldă de vară, urmând cu sfințenie rețetele de familie și având grijă de bunăstarea animalelor noastre. Și ne motivează bucuria nemărginită că facem ceva durabil împreună, încrederea că ne avem unii pe alții, animalele fericite, peisajele ce ne taie răsuflarea şi mulțumirile oamenilor ce se bucură de roadele muncii noastre“, ne spune George Cățean.

Ferma Căţean este, în fapt, o continuare a activităţii mai multor generații, începută în urmă cu 300 de ani, când străbunii, și ei tot ciobani, au început să crească animale şi să producă brânză, ne spune tânărul fermier. „Activitatea este continuată de noua generație; cu sprijinul părinţilor şi al familiei am extins activitatea fermei, crescând şi efectivul de animale. Astfel, fiecare are un rol bine definit: eu am preluat partea de vânzări şi marketing, Silviu, fiind medic veterinar, se ocupă de bunăstarea animalelor, iar Ionuţ se ocupă de cabaline, fiind un renumit dresor şi cascador. Cu o istorie de peste 300 de ani, Ferma Cățean menține și rasele locale, încurajând perpetuarea acestora, în prezent deținând 100 de vaci Bălțată Românească și 1.500 de oi din rasele Țurcană și Țigaie. La animale avem doar rase locale. Pe lângă vaci și oi, în fermă avem dedicată o parte pentru creșterea cailor de rasă. De menționat este faptul că în fermă mai avem un efectiv de 30 de vaci de carne din rasa Charolaise. Totodată, deținem 150 ha de teren arabil și 200 ha de pășuni cu înaltă valoare naturală (HNV) care sunt, începând cu 2020, și certificate ecologic. Fiind o fermă integrată, are capacitatea de a produce aproximativ 90% din materia primă necesară creșterii animalelor (fân, lucernă, porumb, grâu) și obținerii unui lapte de o calitate deosebită.“

oi Rotbav Brasov

În plan… hub gastronomic

Ferma Cățean este un proiect care s-a dezvoltat în timp, în mare parte din resurse propii, ne mai spune brașoveanul. Anual sunt alocate resurse pentru investiții care să țină pasul cu tehnologia și optimizarea economică. Produsele sunt diversificate, mai adaugă acesta. „Laptele obţinut în fermă este prelucrat, după reţete tradiţionale, în spaţii autorizate, în vederea obținerii de brânzeturi: telemea de vacă, telemea de oaie, caș, urdă dulce, cașcaval maturat, telemea maturată, brânză de burduf, brânză în scoarță de brad, caș și cașcaval afumat. Rețeaua noastră de distribuție include un magazin propriu, magazinul ȘMAG înființat printr-un proiect cu finanțare AFIR, precum și rețeaua Carrefour, la Insula producătorilor locali din orașele Brașov, Ploiești și București (Carrefour Orhideea), dar și AFI Brașov, sistemul online de livrare la domiciliu. În prezent livrăm şi spre unele restaurante sau bistro-uri din Brașov, şi ne dorim să dezvoltăm o relație de cooperare cu Breasla Cârciumarilor din Brașov care are deja câteva proiecte faine pentru sectorul HORECA. Avem în plan pentru viitor să dezvoltăm la Rotbav un hub gastronomic.“

O fermă trebuie văzută ca o afacere care își câștigă independența economică din ce produce, mai specifică acesta. „Subvențiile dedicate nu sunt principalul motiv de a face agricultură, aceasta trebuie să fie foarte dinamică în timp la provocările pe care le aduce inovația și noile politici. Ne propunem să deschidem mai multe magazine proprii, primul în imediata vecinătate a fermei pentru a permite celor care tranzitează Rotbavul, și nu numai, să oprească și să ne guste produsele, ba chiar să rămână și la masă întrucât urmează să ne dezvoltăm local și pe zona de ospitalitate. Dorim să creștem așa cum se cuvine afacerea noastră de familie pentru a deveni nu doar un model, ci și pentru a dezvolta armonios zona noastră. Totodată, din 2017, ferma noastră este una deschisă (pentru vizite și rol educativ) și vrem să contiunăm și în această direcție. Suntem preocupați de viitor și de ambițiile pe care Uniunea Europeană le are pentru următorii 10 ani. În ceea ce priveşte dezvoltarea pe partea tehnică, ne propunem să implementăm proiecte noi prin care să modernizăm activitatea curentă prin achiziţia de echipamente noi, mai eficiente, să contruim o clădire nouă, ce o să găzduiască animalele şi o să le asigure condiţii de trai mult mai bune, să investim în energie sustenabilă şi regenerabilă atât în fermă cât şi la stână. Dezoltarea fermei se va face nu în direcția volumelor de producție (mai multe animale sau terenuri agricole), ci în direcția consolidării pe piață prin rezultate economice, financiare și de notorietate“, încheie George Cățean de la Ferma Cățean din Rotbav, Braşov.


Ce îi recomandă:

Brânzeturile Ferma Cățean au câștigat premii la nivel european:

  • O stea de aur pentru brânza de burduf, Institutul pentru Gust și Calitate Bruxelles;
  • Medalie de bronz pentru telemeaua proaspătă, International Taste Award;
  • Premiul special al juriului pentru telemeaua maturată, International Taste Award;
  • Certificarea produselor prin scheme de calitate;
  • Apartenența la conceptul SLOW FOOD.

Beatrice Alexandra MODIGA

Nouă platformă comunală în Drăguș

O nouă platformă comunală a fost dată în folosință în Drăguș, județul Brașov, de care se vor servi micii fermieri din localitate, pentru colectarea gunoiului de grajd. Aceasta are o capacitate de 1.890 metri cubi/an, suficientă pentru nevoile comunei, care are aproximativ 1100 locuitori. Investiția a costat 2.098.470 lei. din care  Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) a asigurat 95,7%, restul de 4,3% fiind plătit din bugetul local.

Costurile de exploatare vor fi suportate de autoritățile locale. Prin proiectul  „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți”, început în anul 2008 și încheiat în 2017, au fost finanțate 86 de platforme de management al gunoiului de grajd. Proiectul se află acum în a doua fază, cea de finanțare adițională. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a alocat pentru perioada 2017-2022, un buget de 36,32 de milioane de euro, din care, până în martie 2022, vor fi finanțate alte peste 80 de comunități locale.

Brățări tricolore create de copii, din suflet, pentru iubita lor Românie

De câțiva ani încoace, județul Brașov este gazda unui eveniment inedit organizat special pentru copii pentru a celebra Ziua Națională. Este vorba de un atelier organizat de doamna Gabriela Bularca care, prin frumusețea demersului său, ne-a impresionat în fiecare an. În continuare vă prezentăm un text scris chiar de doamna Gabriela care ne destăinuie cum s-a desfășurat atelierul de creație în plină pandemie. Iată textul:

Numele meu este Gabriela Bularca și sunt artizan brașovean. În anii trecuți organizam atelierele de brățări tricolore, la care participau zeci de copii și tineri din Brașov și împrejurimi. Le organizam chiar de 1 decembrie pentru a sărbători ziua țării noastre și Unirea. Era o bucurie de nedescris, veselie și copii fericiți, toți reușeau să își croșeteze sau să împletească brățări tricolore. Anul acesta, din cauza crizei sanitare, toate atelierele de acest gen au fost sistate. Nu puteam lăsa să treacă o zi atât de importantă fără să gândesc ceva care să adune comunitatea de croșetăreți și iubitori de ateliere. Și cum mai toate evenimentele au trecut în mediul online, așa am trecut și noi atelierul de brățări tricolore și l-am transformat într-un concurs de brățări tricolore. Vă spun sincer că aveam emoții mari, nu știam dacă vor exista doritori, nu am estimat deloc impactul. Am postat regulamentul în care explicam pașii de urmat. Au fost două categorii de vârstă până în 16 ani și peste 16 ani. Orice tehnică a fost acceptata: cusut, țesut, pictat, mărgelit, tricotat, croșetat, împletit etc. Ca de fiecare dată aveam asigurată sponsorizarea din partea firmei MezCrafts România, furnizor de fire; sunt cei care mă sprijină în fiecare concurs sau proiect pe care îl am. Am postat anunțul și mă uitam că nimeni nu reacționează. Ups... Zic, clar nu e nimeni interesat.

De unde să știu ce va urma?

Într-o dimineață primesc un mesaj de la Galeria Creativ, un alt susținător constant al proiectelor mele, prin care mă anunța că dorește să sponsorizeze concursul cu 2 vouchere. Minunat. Galeria Creativ este un loc unde poți învăța o mulțime de tehnici. Tot în mesaj sosește și oferta de partener media și de sponsor al concursului de la Lumea Satului, o surpriză minunată și îi mulțumesc din suflet dnei Teofilia Banu. Și cum proiectele mele pe plan local sunt se pare iubite de brașoveni, a sosit și oferta firmei Sofyarn prin Andreea Mihaela Stoean, care asigura 2 pachete de fire. Minunată și în același timp nesperată atâta susținere. Mereu sunt surprinsă de bunătatea oamenilor și de dorința de a se implica în ceea ce realizez local în Brașov. Aveam încă emoții dacă vor exista doritori pentru a participa la concurs. Așteptările aveau să îmi fie depășite cu mult.

Pozele cu brățări au început să sosească. Din toate colțurile țării și chiar și din străinătate, de la români care nu își uită neamul. Aveam 12 brățări, emoțiile creșteau, și brățările tot veneau. Nu știam unde voi ajunge. Brățările au început să vină, 25, 30...

Au trimis pentru concurs prieteni vechi ai evenimentelor mele, au venit spre mine și persoane noi: grupul de copii din Prejmer coordonat de dna Cristina Mirică, un grup de copii minunați din comuna  Melinești Dolj, grup care își spun Piticii Veseli, cel mai tânăr participant în vârstă de doar 6 ani, mămici cu copii, copii cu mămici, copii pe care îi îndrum de mulți ani, acum deveniți tineri au participat și ei, doamne dragi mie din clubul de croșetat, doamne din echipa Zilei Internaționale a croșetatului, prieteni dragi, au participat și mulți dintre copiii cu care am pornit la drum în ateliere de croșetat, copii îndrumați de dna Furnică Mihaela, copii deveniți acum tineri: Ștefania, Alexandra și Teodora. Până în ultima zi de predare a pozelor au sosit 76 de poze, eram copleșită de amploarea acestui concurs. În concurs au fost înscrise modele atât de frumoase încât, dacă era posibil, le premiam pe toate. Ca tehnici au fost diverse, de la cele cunoscute de croșetare, coasere și împletire până la tehnici mai puțin cunoscute și aici doresc să menționez împletitura cu lucetul, un instrument medieval foarte interesant cu care erau realizate de către vikingi cordoane, au fost prezente brățări mărgelite, cu tehnica nodurilor, din hârtie creponată, desenate, modelate. O adevărată explozie de creativitate și de bucurie. Nu pot spune că o brățară mi-a plăcut mai mult decât alta, le iubesc pe toate, sunt create cu multă grijă și atenție.

Competiția a fost foarte strânsă, toate brățările au fost apreciate

Până la urmă s-au ales câștigătorii pe baza aprecierilor la fiecare poză. La categoria până în 16 ani, clar pe toți îi consider câștigători, sunt copii minunați. Au participat copii din Prejmer, copii din satul Melinești Dolj, din satul Spineni Dolj, din Brașov foarte mulți, în total au fost 33 de brățări înscrise la această categorie. Câștigătorii au fost: locul I Elena Antonia Dringa din Prejmer Brașov, Locul II Anastasia Banea din Brașov, locul III Alexia Costea din Prejmer Brașov, mențiune Delia Florescu Prejmer Brașov. Cât de greu a fost să anunț câștigătorii, mai ales când toți au pus suflet în ceea ce au lucrat!

La categoria peste 16 ani câștigători au fost Marcela Sârbu, prietenă dragă a festivalului Ziua Internațională a Croșetatului, locul II Luminița Gheldiu, un suflet foarte blând și drag, a cedat premiul unui copil, locul III o tânără minunată de doar 16 ani Ștefania Salahoru, săritoare și gata mereu să își ofere sprijinul acolo unde este necesar, iar mențiunea a mers spre Anca Florescu Bratei și ea prietenă a tuturor evenimentelor de croșetat și colegă de șezătoare. Sunt atât de multe de spus despre acești oameni încât aș putea scrie o carte. Albumul de concurs a fost preluat de peste 100 de persoane și de pagini, le mulțumesc.

Acum, la final, ce pot să spun? Sunteți minunați toți, cei care au creat brățări, părinții care îi susțin pe cei mici, profesori și învățători, îndrumători, sponsorii care au făcut posibile aceste lucruri. Un mare mulțumesc și respect tuturor.

Cu drag, Gabriela Bularca, artizan brașovean

Gabriela Bularca

A lăsat roba de avocat pentru zootehnie

Alin Nicușor Rusu are 31 de ani și este din satul Felmer, comuna Șoarș, județul Brașov. Povestea fermei lui a început acum mai bine de zece ani.

După terminarea studiilor din cadrul Facultății de Drept din Sibiu a decis, surprinzător pentru colegii săi, să se apuce serios de creșterea animalelor, de zootehnie. Această hotărâre a fost luată după o discuție purtată cu tatăl său. Începutul drumului a fost un pic mai anevoios deoarece mentalitatea lui nu era pe placul tatălui său. Alin era pus mereu pe investiții, sume mari, ceea ce părintele critica mai mereu. Au existat mereu discuții, dar într-un final, Alin reușea să își convingă tatăl. Ani la rând, toți banii din fermă au fost reinvestiți.

A reușit să achiziționeze câteva utilaje din străinătate cu bani mulți și, treptat, a fost crescut și numărul de animale.


„Avem undeva la 80 de capete bovine, rasa Bălțată Românească, Bălțată Neagră și undeva la 1.500 de ovine, oi mame, 800 dintre ele fiind rasă Țigaie Bucălaie, 700 Țurcan Oacheșă și 200 de miei. Laptele obținut de la ele este procesat, merge la produs finit, se obțin produse lactate precum telemea de vacă, telemea de oaie, telemea mixtă, caș de oaie, caș de vacă, urdă, cașcaval, burduf, telemea veche și o valorificăm pe piața din Făgărași, unde avem un magazin“, spune Alin Nicușor Rusu. Sunt de 30 de ani pe piață, iar mama sa este cea care se ocupă de magazin și vinde produsele. Este o afacere de familie și se gândesc, pe parcurs, să modernizeze cât mai mult ferma.


Afacere clădită fără fonduri europene

parc utilaje agricole fonduri europene

Alin Nicușor Rusu a folosit doar banii obținuți prin vânzarea altor terenuri și locuințe. A încercat să acceseze și niște fonduri pe  Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri, a mers cu dosarul până aproape de final, unde s-a împotmolit și a renunțat. „M-au trimis de la o ușă la alta, așa că am decis să clădesc afacerea încet și sigur. Când aveam bani, investeam“, povestește tânărul fermier.

Când a venit la tatăl lui ca să preia afacerea a găsit undeva la 300 de oi. Atunci tatăl voia să se retragă, neavând niciun alt sprijin. Alin Nicușor Rusu a început să lucreze 10-12 ore pe zi, dar ”greul” era ”plăcut”, fiind și o pasiune ereditară. Bunicii fiind ciobani de meserie, la fel și tatăl lui, tânărul a simțit că este responsabil să poarte tradiția mai departe.

Din ferma proprie a păstrat tineret ovin, dar a mai și cumpărat din țară. Când vindea primăvara și toamna mieii, toți banii pe care îi obținea îi reinvestea. Cumpăra alte oi, alte bovine și așa numărul de animale creștea.

Vindea cu 11 lei kg de miel în viu și viței de aproape 200 kg îi dădea la 3.000 lei. De precizat că, pe partea de animale de carne lucrează cu câțiva exportatori care de ani de zile vin la ei și cumpără. Este o înțelegere bazată pe încredere.

Sprijinul statului, benefic

crescator de animale

Sprijinul statului este unul benefic pentru el. A primit subvențiile de la statul român și de la Uniunea Europeană pe teren și pe cap de animal.

La capitolul pășune stă însă mai prost pentru că are teren în proprietate privată și teren luat în arendă de la cetățenii comunei. Este un pic mai greu pentru că nu mai există teren în zona unde are ferma și mai toți fermierii vor teren.

Se confruntă cu lipsa personalului, a forței de muncă. De aceea, a închis cu un gard 100 ha spațiul ovinelor, pentru a-și simplifica munca și ele, practic, se păzezesc singure vara. Așadar, nu mai au nevoie de personal, doar la muls vin oameni care să-l ajute. „La ovine, mulsul nu se face mecanizat, se face anual, și acolo este nevoie de personal“, ne spune fermierul. Deși a crezut că la bovine e mai ușor, a întâmpinat aceleași probleme ca și la ovine, lipsa oamenilor. Totuși, se poate considera o afacere mai simplă doar pentru că se poate lucra mecanizat. Se poate pune gardul electric și nu mai este nevoie de om.

Pe viitor, speră să reușească să ridice un grajd din schelet metalic pentru bovine, cu o stabulație liberă, pentru ca animalul să se plimbe, să fie relaxat...

În privința sectorului ovin are aceeași dorință: să ridice un adăpost unde să țină mieii pe timp de vară, în stabulație, pentru îngrășare.

Hrana pentru animale o procură ei, au undeva la 30 ha de lucernă, plus alte 150 ha de fâneață. Dar de asta se ocupă familia toată: cosesc, adună, balotează. Tot în planul de viitor este și o sală de muls, tot pentru bovine și achiziția de noi utilaje, mai performante. 

Anca LĂPUȘNEANU

Povestea tractorului românesc, ajuns în toate colțurile lumii

În anul 1946, România se afla în perioada de recuperare după război, Intreprinderea Aeronautice Brașov (IAR) care produsese până în 1945 peste 19 tipuri de avioane, inclusiv celebrul vânător IAR 80, era transformată într-o întreprindere de tractoare. Iar în data de 26 decembrie 1946 era produs primul tractor 100 % românesc, IAR22. Vă prezentăm în continuare, una dintre poveștile de succes ale economiei socialiste care a fost Uzina de Tractoare Brașov.

Uzina unde lucrau jumătate din locuitorii Brașovului

Primul tractor românesc funcționa cu aer de căruță motorizată, cântărea 3,4 tone și era echipat cu un motor Diesel de 34 de cai putere care transporta o tracțiune de numai 1225 de kg forță, după cum se specifică în datele tehnice ale vremii. IAR 22, produs sub licență nemțească, își face ieșirea ”victorioasă” în anul 1946 pe poarta fabricii, unde lucrau aproximativ 15.000 din cei 82.000 de locuitori ai Brașovului, adică jumătate din populația aptă de muncă de la acea vreme.

Încă de la începuturi, uzina a primit o comandă de 5000 de bucăți din partea statului. Între timp, în România a fost abolită monarhia, iar regimul comunist a modificat ritmul și regulile, astfel încât, în aproximativ 2 ani, se produce tractorul cu numărul 1000, la începutul anul 1949. Urmează o perioadă de creștere a producției, rezervată producției interne, mai exact, lucrului pe ogoarele patriei. Uzina de tractoare se extinsese atât de rapid, încât numărul celor care trăiau în cartierul muncitoresc din jurul fabricii se ridica la peste 20 000 de lucrători.

După 2 decenii de muncă, a urmat și marele moment de glorie a fabricii, reprezentat de câștigarea, în anul 1965, a medaliei de aur la Târgul Internațional de la Leibniz, ce a însemnat o adevărată dominare a pieței externe de tractoare de către celebrul model românesc universal 650.

În cele 4 decenii, România a produs și a exportat peste 70 % din producția de tractoare, în peste 100 de țări. Exemplarul de succes românesc a ajuns aproape în toate colțurile lumii. Iar banii câștigați de uzina brașoveană au fost folosiți pentru plata datoriilor externe.

primul tractor romanesc

Comuniștii le-au construit cartiere

U650 a fost un concept integral românesc. Chiar și astăzi, acest model este încă funcțional în România, deși unele dintre ele au o vechime de peste 25 de ani. Cererea de tractoare a explodat, astfel că la fiecare 9 minute pe poarta uzinei de la poalele Tâmpei ieșea câte un tractor ce-și urma destinația în lume. Comuniștii au construit cartiere de blocuri, policlinică, spital, stație de salvare, cantină și sală de spectacole pentru muncitori.

În schimbul a 20.000 de tractoare, România primea petrol și bumbac

Uzina ajunsese să producă un număr de 50.000 de tractoare, anual, în perioada anilor '90. Mai mult de jumătate dintre ele sunt destinate exportului. Nimeni nu putea să își imagineze declinul ce se pregătea să urmeze. Lovitura vine din Iran, unde ajunge anual 40 % din producție. Afacerea considerată extrem de profitabilă fusese perfectată de Nicolae Ceaușescu și de șahul Mohammad Reza Pahlavi. În schimbul a 20.000 de tractoare, România primea petrol și bumbac. Democratizarea nu este însă pe placul statului persan și înțelegerea pică. În ciuda eforturilor, conducerea uzinei, care nu cunoaște rigorile economiei de piață, nu reușește să găsească alți clienți

Fără a mai avea suportul statului pentru negocierea contractelor pentru fabrica, în doar șase ani producția scade de la 50.000 la 6.000 de tractoare. Deși lucrurile nu merg într-o direcție bună, guvernanții îi liniștesc pe angajați. Finanțează găurile fabricii și le promit găsirea unui investitor.

O industrie îngropată

uzina tractorul

În anul 1999, nu există o piață de desfacere și nici nu se bucură de o implicare evidentă și serioasă a Ministerului Agriculturii pentru a plăti subvenționarea utilajelor agricole, 80% din cei aproximativ 10.500 de angajați care mai rezistaseră în fabrică după cei 10 ani de tranziție, sunt trimiși în șomaj. Totul pare că se duce de râpă, datoriile se ridică până la suma de 52 de milioane de dolari, într-o perioadă în care agricultura românească avea nevoie de tractoare ca de aer.  În anul 2002, se obține certificarea europeană și americană referitoare la emisiile poluante pentru tractoarele produse la UTB. Este perioada în care fabrica mai produce 4000 de tractoare.

În anul 2004, Uzina de tractoare Brașov este la un pas de privatizare, doritorul fiind fabrica de tractoare Landini din Italia. A urmat apoi o negociere cu New Holland, cu indienii de la Mahindra&Mahindra, apoi cu Daewoo, dar toate fără succes. UTB bate recordul la privatizări eșuate : în 12 ani, șase încercări nereușite.

În anul 2007 se pune capăt unei industrii vitale pentru România. Atunci, Uzina Tractorul a fost închisă. când mai avea doar 1.900 de angajați.

Anca Lăpușneanu

  • Publicat în Magazin

Biserica Sfântul Nicolae din Schei, izvor de cultură și educație

Partea veche a orașului Brașov, Schei, este un sit turistic prin monumentalitatea bisericii Sfântul Nicolae. Ca și monument istoric, biserica datează din anul 1292. În acest lăcaș au avut loc primele cursuri în limba română prin anul 1583. Azi a devenit Muzeul ”Prima Școală Românească”.

Biserica Sfântul Nicolae a fost construită din piatră încă din 1495 de către localnici, cu sprijinul lui Neagoe Basarab, domnitorul Țării Românești. În locul acestei biserici a existat în trecut un document vechi de cult din lemn atestat în anul 1222. Tradiția spune că satul românesc din această zonă era un centru ortodox puternic. Biserica ortodoxă și școala românească, construită în jurul ei, au reprezentat un important centru spiritual și cultural pentru românii din Ținutul Bârsei. Acțiunea lor se întinde pe întreg spațiul românesc, mai ales după venirea lui Deacon Coresi, care a început să tipărească cărți religioase în limba română. Mulți prinți și familiile lor au făcut donații semnificative bisericii din Schei și chiar împărăteasa Rusiei, Ecaterina II.

Misterul globului poleit cu aur

 Stilul arhitectonic al bisericii era inițial gotic, dar a suferit numeroase restaurări baroce. În secolul al XVIII-lea, planul bisericii s-a extins cu adăugarea de capele și pridvor. Numeroase donații de la conducători ai celor două Țări Române au decorat biserica cu o colecție considerabilă de icoane vechi. Catedrala Sfântul Nicolae a fost restaurată în perioada interbelică cu sprijinul localnicilor și păstrează frescele, lucrările marelui pictor Mișu Pop. În cimitirul bisericii Sfântul Nicolae sunt îngropate figuri importante din istoria locală și națională ca dr. Aurel Popovici, Nicolae Titulescu și preotul Vasile Saftu.

Catedrala ascunde de mai bine de 200 de ani misterul globului poleit cu aur în care au fost ascunse documente vechi. Legenda spune că în cea mai înaltă turlă a bisericii, exact la baza crucii mari a fost așezat un glob poleit cu aur în care a fost ascuns un document misterios cu informații importante despre brașovenii din Şchei.

Până în anul 1965, ușa care duce la turn era zidită. În spatele ei s-a descoperit un tezaur inegalabil: 6.000 de cărți vechi, 30.000 de documente, sute de tablouri, toate manuscrisele lui Andrei Șaguna. Și o dare de seama din 1946, încadrată la obiecte necatalogate. Documentul care menționează  hrisovul din globul de aur are 11 pagini și a fost redactat la 8 septembrie 1887. Dar n-a fost singurul. Autorul scrie „Alt înscris mai pe larg am pus noi în turnul cel mare al bisericii". Originalul nu l-a văzut nimeni.

Anca Lăpușneanu

Produsele locale de la Ferma Hărman, apreciate de brașoveni

Chiar dacă se confruntă cu lipsă de personal, așa cum se întâmplă de altfel în multe alte ferme din țară, Anca Moga crește la Hărman capre, prepelițe și alte păsări de curte. Face acest lucru cu succes și livrează săptămânal produse gustoase brașovenilor. Și-ar dori să găsească oameni alături de care să muncească și să dezvolte produsele pe care le obține în fermă, pentru că în acest moment o ajută în cea mai mare parte doar părinții ei.

Laptele de capră, la mare căutare

lapte de capra

Povestea Fermei Hărman a început în urmă cu 9 ani, atunci când a venit pe lume Diana, primul copil al Ancăi, iar din dorința de a mânca cât mai multe produse sănătoase obținute în propria ogradă a cumpărat o căpriță, câteva găini și ouă de prepeliță pe care le-a pus la incubator. „Așa a început totul, următorul an am mai cumpărat câteva căprițe, iar primii clienți ne-au fost prietenii. Am dezvoltat totul treptat, pentru că nu am avut bani să investim nici în animale, nici în spații. Am achiziționat pe rând animale, am învățat din mers și am amenajat spații pentru a le asigura confortul de care au nevoie. Am început cu rasa Carpatină, acum avem și Alpină Franceză, de curând am mai achiziționat 20 de căprițe, iar întregul efectiv numără 70 de exemplare“, a declarat Anca.

capre

În vizita noastră i-am cunoscut și pe cei doi copii ai Ancăi, Diana și Radu, care au crescut printre căprițe și sunt foarte atașați de ele. Ba chiar mai mult, au dat nume fiecărei capre și fiecărui ied și îi recunosc numaidecât pe fiecare. Peste 60 de iezi au fost obținuți în fermă anul acesta, iar una dintre cele mai mari provocări ale familiei este primăvara, atunci când trebuie să se despartă de o parte dintre iezi, iar atunci fiecare membru al familiei își alege cel puțin un protejat. De obicei ieduțe, pentru că în fiecare an ele sunt cel mai adesea păstrate în fermă.

ied tupeist

La Hărman, caprele sunt mulse de două ori pe zi, iar laptele ajunge la cumpărători cel mai adesea în stare proaspătă și prea puțin este procesat în altfel de produse. „Avem o mașină automată de muls și există o ierarhie atunci când vin la muls, sunt strigate pe nume și respectă ordinea. Laptele de capră este foarte apreciat, în special de familiile cu copii mici. Îl vindem cu 10 lei/litru, momentan ambalat în sticlă de plastic, însă intenționăm să trecem la ambalarea în recipiente de sticlă. Ne rămâne foarte puțin pentru a face brânză, urdă, iaurt deoarece noi nu achiziționăm lapte din altă parte pentru a face produse“, a mai punctat Anca.

mic dejun la tara

Întrebată dacă perioada dificilă prin care am trecut cu toții în această primăvară din cauza pandemiei de Coronavirus i-a afectat afacerea, Anca ne-a mărturisit că nu, din contră, s-a observat o mai mare atenție acordată de consumatori produsului local: „Nouă ne-a mers foarte bine în această perioadă, doar că am făcut livrări aproape zilnice, iar înainte mulți clienți veneau să ridice produse direct de la poarta gospodăriei. Noi nu avem niciodată stocuri, primim comenzi cu 2-3 zile înainte și apoi livrăm, deci laptele, ouăle, carnea sunt proaspete.“

Anca deține 7 hectare de teren, care este însămânțat cu lucernă și lucrează alături de diverși colaboratori pentru a obține un produs de calitate. Are chiar și un tractor și adesea chiar ea merge să adune lucerna. Recunoaște faptul că, nefiind de specialitate, rezultatul obținut nu este întotdeauna pe măsura așteptărilor și trebuie să cumpere din altă parte lucernă sau fân. Dejecțiile obținute în fermă sunt împrăștiate pe acest teren, acesta fiind singurul îngrășământ pe care îl aplică.

Căprițele nu sunt scoase pe pășune, sunt atent îngrijite în fermă și se află sub îndrumarea medicului veterinar, astfel că sunt deparazitate la timp, primesc tratamentele necesare și nu au avut probleme de sănătate.

„Cea mai mare problemă a noastră este forța de muncă. Nu găsim muncitori, nu avem pretenția de oameni specializați, îi ajutăm noi. Am oferit și salariu mai mare, însă dorința de muncă este foarte scăzută. Momentan lucrez doar eu și părinții mei, care sunt trecuți de 70 de ani“, ne-a mai spus Anca.

Carne și ouă

prepelita care cloceste

Pe lângă capre, la Ferma Hărman mai găsim și înaripate: găini, pui de carne, bibilici, rațe și prepelițe, iar cei interesați pot cumpăra atât ouă, cât și carne. De departe, cel mai numeros efectiv este cel de prepelițe, care ajunge la 2.000 de exemplare. „Ne-am luat prepelițe pe care am vrut să le creștem la regim de volieră, însă ne-am dat seama că nu putem face acest lucru, apoi am trecut la cuști speciale. Prepelițele ascund ouăle în fân, în sol, astfel că poți găsi oul astăzi, crezi că este proaspăt și, de fapt, este mai vechi. De aceea, din motive de biosecuritate, am ales soluția cuștilor cu podea înclinată și astfel ouăle vin în fața cuștii, sunt adunate și nu există niciun fel de problemă“, a specificat Anca.

oua

Pentru a le asigura hrana, în fiecare toamnă achiziționează cereale și pregătește în gospodărie furajele după rețete proprii pentru fiecare specie.

Găinile pentru ouă sunt achiziționate la 16 săptămâni, apoi crescute liber cu iarbă și grăunțe. La fel și puii pentru carne și restul păsărilor.

„Avem deja o clientelă formată, sunt oameni care ne mulțumesc pentru ceea ce facem. Prețurile probabil nu sunt ca la supermarket, dar de fiecare dată când vin în fermă ne găsesc la treabă, pasionați de aceea ce facem. Suntem mereu aici, nu muncim 6-8 ore și plecăm acasă, avem mereu grijă de ele. Chiar dacă este destul de greu, nu m-am gândit să renunț, fac acest lucru din pasiune, iar copiii sunt foarte fericiți. Eu nu vând alte produse clienților; ce mănâncă copiii mei, ofer și altora“, a conchis Anca.

Concluzia după ce am vizitat această fermă? Legătura între om și animale este specială, iar doar cei care iubesc cu adevărat animalele muncesc mai cu drag și obțin produse apreciate la adevărata lor valoare.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Pe urmele patrimoniului UNESCO: biserica fortificată din Prejmer

Despre biserica evanghelică fortificată din Prejmer (Brașov) se spune că este cel mai bine păstrată și cea mai puternică biserică-cetate medievală din estul Europei. Valoarea sa istorică și de arhitectură este dată de faptul că, în 1999, a fost înscrisă în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, alături de alte 6 cetăți săsești fortificate din Transilvania (Biertan, Câlnic,  Darjiu, Saschiz, Valea Viilor și Viscri), din peste 100 de edificii de acest fel construite în Ardeal.

Începurile sale sunt strâns legate de Ordinul Cavalerilor Teutoni care au primit, în anul 1211, de la regele Andrei al II-lea al Ungariei act de donație și drept de stăpânire peste Țara Bârsei, cu condiția apărării acestui flanc al regatului de invazia cumanilor, care pătrundeau în zonă prin trecătorile Buzăului. Deși se vorbește despre un ținut pustiu, în realitate acesta era locuit de o populație autohtonă predominant română, dar și de sași colonizați în sudul și sud-estul Transilvaniei de regele Geza al II-lea, prin anii 1141-1162, care aveau aceeași misiune de apărare. Biserica în stilul gotic burgund a fost construită de primii cavaleri teutoni pe ruinele unei bazilici romane. Dar nu lor li se datorează întreaga zidire, așa cum o vedem astăzi, deoarece aceștia au fost alungați în anul 1225 din cauza nesupunerii și pentru faptul de a fi închinat bisericile Romei și ar fi încercat numeroase expansiuni în Țara Românească (cetatea de la Tabla Buții).

prejmer7

Clădirea a fost compusă inițial din patru brațe egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare braț avea câte două travee, una pătrată și alta poligonală, corul fiind flancat pe ambele laturi de câte două perechi de capele rectangulare. Mai târziu, când Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de apărare în țara Bârsei, a început și fortificarea bisericii din Prejmer, prin construirea unei incinte puternice și amenajarea unor șanțuri umplute cu apă. Aceasta avea ziduri groase de 3-4 m și înalte de 12 m, bastioane, porți de fier, poduri de intrare (dispuse peste șanțuri) care aveau sistem de ridicare și guri de foc fixate în zid. Foarte interesantă este așa-numita „orgă a morții“ alcătuită din mai multe arme care trăgeau deodată, provocând pierderi și panică printre atacatori. Accesul în cetate se realizează prin bastionul de intrare care duce într-o curte interioară și traversează un tunel prevăzut, la un moment dat, de o poartă de fier cu țepușe, acționată cu scripeți. Cetatea țărănească s-a ridicat în jurul bisericii și avea rolul de a adăposti, pe timpul asediului, populația civilă a satului, iar în restul timpului, proviziile. Aceasta număra 272 de camere, dispuse pe patru niveluri, având totodată și o sală care ținea loc de școală.  Biserica a suferit numeroase intervenții de-a lungul timpului, dar cea mai completă restaurare a întregului complex a fost realizată, o să vă mirați, în timpul comunismului între anii 1960 și 1970, când Direcția Monumentelor Istorice a făcut în așa fel încât toată cetatea să capete forma inițială.

Maria BOGDAN

Fermă bio care livrează sănătate „La Borcan“

„La Borcan“ sunt produsele crescute cu grijă în grădina lui Lucian Dragomir, un braşovean de 45 de ani. Din 2018 Lucian are și certificat de confirmare a conversiei spre agricultura ecologică, așa că folosește doar semințe certificate ecologic, pe o suprafaţă de cca 8.900 mp, în satul Vad, comuna Șercaia, județul Brașov.

Din necesitatea de a trăi sănătos

În anul 2013 Lucian a desţelenit toată grădina de acasă; ulterior a făcut un contract de comodat cu familia soţiei pentru o proprietate bătrânească din satul Vad, comuna Şercaia, o suprafaţă de 2.000 mp cultivaţi, din care 150 mp în solar. Toate acestea doar pentru a produce şi mânca legume sănătoase, ne spune acesta. „În urmă cu zece ani am fost diagnosticat cu un sindrom rar, care printre multe alte cauze îşi datorează apariţia în sistemul meu prin alimentaţie cu produse procesate şi excesiv chimizate. Aşa că am început să-mi produc propria mâncare şi am început cu legumele. Am pornit afacerea fără niciun leu, dar am fost ajutat de o mai veche cunoștință care a și fost asociat preț de şapte luni, când în urma unei analize riguroase i-am prezentat situația care cerea o investiție medie și rapidă, moment în care acesta a cerut să se retragă, întrebându-mă: „Tu cât ai de gând să stai cu negru sub unghii?“. Această întrebare m-a ambiționat să vreau să reușesc în acest domeniu! Ulterior, mi-am desţelenit o parte din gazonul grădinii şi în anii următori mi-am încropit câteva solarii. Uşor, uşor am început să mă specializez în procesarea legumelor și fructelor, în preparate tradiționale specifice zonei, la borcan“, adaugă braşoveanul.

Doar seminţe Heirloom

Toate seminţele sunt Heirloom, adică nu sunt hibrizi modificaţi genetic în laborator. Seminţele sunt dezinfectate înainte de plantare în zeamă de cenuşă şi usturoi la temperatura de 70°C, iar pământul folosit la răsaduri conţine pământ de ţelină, biohumus producţie proprie, îngrăşământ din găinaţ de pasăre, turbă, nisip şi perlit, mai adaugă întreprinzătorul. „Răsadurile sunt udate cu atomizorul, iar la interval de două săptămâni aplicăm îngrăşământ foliar în macerat de urzică, alternativ cu macerat de alge marine. Contra insectelor dăunătoare răsadurilor realizăm infuzii de ardei iute şi usturoi. Contra bolilor specifice acţionăm cu diluţii de zer şi săpun de casă. Astfel, îngrăşămintele din întreprinderea noastră sunt 100% organice, iar în marea lor majoritate sunt de natură vegetală, realizate din compost obţinut din resturile vegetale ce se adună de-a lungul ciclurilor de producţie precedente“, specifică cultivatorul.

Coşul bisăptămânal de legume

Pe lângă culturile de tomate, ardeioase, ceapă, salate, fasole, rădăcinoase, dovlecei și castraveți, începând cu anul 2014 Lucian a diversificat producţia adăugând busuioc, ţelină tijă, coriandru, salată verde şi astfel a prins primii clienţi persoane juridice, diferite lanţuri de restaurante. Astfel că un an mai târziu a dublat suprafaţa de cultură în spaţii protejate cu multe noutăţi în cultură: dovlecei chinezeşti, pepeni, fasole verde şi boabe, plante aromatice. De asemenea, a experimentat cu mare succes coşul bisăptămânal de legume proaspete. Astfel, a ajuns să dubleze numărul de clienţi, atât persoane fizice cât şi juridice, iar anul 2016 a venit cu 1 hectar ca suprafaţă de cultură. Întreaga investiţie ajunge la circa 50.000 de euro, investiţie care nu era posibilă fără accesarea unor credite, mai adaugă braşoveanul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ferma Blajinilor, la 1.200 m altitudine

Ferma Blajinilor din Fundata, județul Brașov, este o fermă la 1.200 m altitudine, îngrijită de Roxana și Marian Blaj. Produsele fermei sunt diversificate, de la brânzeturi tradiţionale, precum caș dulce, caș afumat, telemea, brânză de burduf, aduse vara de la stână, până la ouă din fermă și carne de vită și găină.

Au pornit cu o văcuţă şi o viţeluşă

Marian este antrenor, fost sportiv de performanță și participant la Jocurile Olimpice, iar Roxana este psihoterapeut și antreprenor social în sectorul ONG. Familia este întregită de cei doi copii: Andu, care are 9 ani și Elisa, de 7 anişori, ne spune Roxana. „Soţul a practicat sportul de performanţă încă de mic, fiind astfel mereu în natură, printre munţi. Aşadar, pentru el munca în natură este esenţială. Eu iubesc, apreciez şi respect natura şi mă întorc la ea cât de des pot. Ambii avem meseriile noastre, iar locurile de muncă ne ajută în prezent să susținem această fermă. De altfel, zona în care ne-am aşezat la casa noastră permite creşterea animalelor, fiind chiar o componentă esenţială a acesteia. Am pornit cu o văcuţă şi o viţelușă, rase locale, de munte. Apoi, le-am tot înmulţit, până am ajuns la efectivul actual, ţinta fiind 10 vaci de lapte. Pentru noi nu contează atât rasa, ca imagine şi prestigiu, cât să fie animalul adaptat zonei… zonă cu altitudine mare şi cu pretenţii“, mărturiseşte aceasta.

ferma blajinilor 2

Produse tradiţionale diversificate

Cei doi soţi se îngrijesc ca aceste produse să fie naturale, astfel ferma lor este reprezentată în prezent de 10 vaci, plus vițeluși de anul acesta şi aproximativ 50 de găini. Produsele pe care le pun la dispoziție sunt diversificate, de la ouă până la brânzeturi tradiţionale: caș proaspăt, caș afumat, brânză burduf, caşcaval, până la carne de vită și de găină. „Distribuţia este permanenţă, doar cantitatea variază. Principalii clienţi sunt părinţii cu copii din zona Braşovului, dar am livrat şi în alte localităţi şi chiar în străinătate. În primul rând această investiţie costă pasiune, plus multă muncă şi dedicare. Apoi, da, este vorba şi de investiţii financiare, permanente, însă nu vă pot oferi cifre exacte deoarece nu am ţinut o astfel de evidenţă și nici nu am accesat fonduri“, mai adaugă tânăra.

Cabană cu două camere la mansardă

Pentru a avea roade bogate, terenurile pe care le deţine familia Baj sunt îngrijite cu cosit tradiţional şi îngrășăminte naturale. „Locurile sunt îngrijite permanent încă dinainte de topirea zăpezii atât prin împrăștierea gunoiului, cât şi prin curățat de vreascuri. Apoi, după ce începe sezonul, tăiem iarba tradițional, cu coasa manual; fânul îl uscăm bine, apoi îl strângem și îl transportăm pentru depozitare în locuri special amenajate. Am cumpărat un teren în Fundata, aproape de complexul Cheile Grădiștei, pe care se află și două anexe, un grajd și un coteț, făcute din bârne cioplite cu toporul. În primul an, în acel loc am ținut cele două văcuțe pe care le aveam, iar în următorul an am dezafectat anexa și am transformat-o într-o cabană, cu două camere la mansară. Ulterior, am extins și cealaltă anexă și am mutat animalele acolo. Animalele au adăpători, deci au apă la discreție. Dimineața și seara, la ore stabilite, curățăm bălegarul, resturile de fân, apoi le dăm fân şi ţărâţe“, încheie Roxana Blaj.

ferma blajinilor 4

Despre Fundata

Fundata este un sat între Piatra Craiului și Bucegi, la o altitudine considerabilă. Priveliștea se schimbă spectaculos de la anotimp la anotimp, chiar și de la oră la oră, așa că nu ai cum să te plictisești de această zonă. Dacă ai condiție fizică și echipament potrivit, ești la doar jumătate de oră de Piatra Craiului, „raiul alpiniștilor“, dar și de Bucegi. Tot aici aici este cel mai curat aer din ţară, lucru dovedit şi de o staţie meteo aflată chiar în vârf de munte, care măsoară puritatea aerului.

ferma blajinilor 3

În apropierea localității Fundata se pot vizita numeroase obiective naturale: Parcul Național Piatra Craiului – Trasee în Piatra Craiului, Prăpăstiile Zărneștilor, Cheile Moieciului, Cheile Grădiștei, Rezervațiile naturale La Chișătoare, Peștera și Cheile Dâmbovicioara, Peștera cu lilieci din satul Peștera, Satul Șirnea, Barajul Pecineagu, Lacul Vidraru.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fundata - locul de vis pentru turiștii care vor să scape de agitația orașelor

Un record al comunei Fundata – Brașov, poziționată la granița cu județul Argeș, pe culoarul Rucăr-Bran, este sigur: localitatea este situată la cea mai înaltă altitudine din țară, 1.360 m. Un alt record statistic se referă la faptul că așezarea a primit, în 1973, alături de altele 13 din țară, statutul de „sat turistic“, într-un experiment al turismului din acele vremuri. Unii spun că primul sat turistic din România ar fi Șirnea (Fundata), declarat astfel încă din 1968. De aici înainte însă impresiile sunt împărțite, de la vizitator la vizitator: unii sunt încântați de peisajul absolut fermecător, alții sugerează că vacanța le-a fost coșmar din cauza câinilor lăsați liberi pe ulițe sau dealuri; unii sunt interesați de traseele turistice din Parcul Natural Bucegi sau de drumețiile din Piatra Craiului, alții spun că n-ar fi prea multe soluții de petrecere a timpului liber; unii găsesc pensiunile confortabile, alții se plâng că n-ar avea, știm și noi, piscine... Una peste alta, Fundata este un loc fascinant ca peisaj, se adresează mai degrabă iubitorilor de natură, nu și celor care caută luxul și clar se încadrează la turismul rural.

„La Târgul de două țări“

La Fundata se poate ajunge pe Drumul Național 73 dinspre Câmpulung, pe ruta Valea Mare Pravăț – Dragoslavele – Rucăr – Dâmbovicioara – Fundata sau, dinspre Brașov, pe DN 73, ruta Râșnov – Tohanu Nou – Bran – Moeciu de Jos – Drumul Carului – Fundata. Spre satul Fundățica există traseul prin Fundata, pe DJ 730A, iar în cătunul Șirnea, drumul de acces este DJ 730, care se bifurcă din DN 73 fie între Fundata și Drumul Carului, fie la Podul Dâmboviței. Comuna are trei sate, Fundata, Șirnea și Fundățica, numărând 464 de locuitori, potrivit recensământului din 2011. Tradiția turistică este, cum spuneam, veche, iar mărturie stă Muzeul Etnografic „Nicolae Frunteș“ din Șirnea, loc unde profesorul de biologie care a dat numele așezământului cultural a adunat, acum cinci decenii, obiecte tradiționale din zonă, iar astăzi aici are loc un festival denumit „Între tradiții și Zilele Olimpice“, cu sărbători dedicate, rând pe rând, nopților de Sânziene sau tradiției locale „măsura laptelui“, ultima plecând de la cea mai veche meserie a locului, oieritul. Ca atracții care țin de rememorarea obiceiurilor, în Fundata mai au loc evenimente precum Nedeia Munților, denumită în trecut „târg de două țări“, aluzie la faptul că așezarea era chiar la granița de altădată dintre cele două provincii românești, sau „Festivalul de reconstituire istorică“, rezervat luptelor din Primul Război Mondial din Pasul Giuvala.

9 trasee turistice accesibile drumeților neînvățați cu muntele

În toate cele trei sate s-au construit 47 de unități de cazare turistică, cu peste 600 de locuri, condițiile fiind dintre cele mai bune, mare parte dintre acestea dispunând și de bucătărie proprie. Adevărata comoară însă o reprezintă natura. Chiar și fără deplasări în Bucegi sau Piatra Craiului, șederea în oricare dintre cele trei sate înseamnă un câștig pentru turiștii care caută liniște, priveliști rare înspre munți, poieni și fânețe naturale pline cu floră spontană, dimineți cu rouă, susurul apei de munte, cărări neumblate prin văi, crânguri etc. În plus însă, în apropierea localității Fundata se pot vizita numeroase obiective naturale: Parcul Național Piatra Craiului, trasee în Piatra Craiului, Prăpăstiile Zărneștilor, Cheile Moieciului, Cheile Grădiștei, Rezervațiile naturale La Chișătoare, Peștera și Cheile Dâmbovicioara, Peștera cu lilieci din satul Peștera, Barajul Pecineagu, Lacul Vidraru etc. În anul 2016, Centrul de Ecologie Montan a inaugurat 9 trasee ecoturistice în Poarta Carpaților, toate însumând 100 km, însă important este că ele sunt accesibile oricărui turist, ruta neavând niciun grad de periculozitate.

Maria Bogdan

  • Publicat în Turism

Tradiția oieritului, reconfirmată în Sibiu și Brașov

Astăzi vom analiza evoluția zootehniei în două județe, Brașov și Sibiu, care se aseamănă din mai multe puncte de vedere: ambele au atins un nivel economic de dezvoltare ce le clasează în Top 10 după cifra de afaceri; au, alături de Maramureș și Alba, cel mai mare număr de produse tradiționale atestate; sunt asemănătoare ca dispunere geografică, iar relieful a permis ca zootehnia să fie ramura cea mai importantă a agriculturii, în special creșterea oilor.

Agricultura Brașovului, locul 7 între prioritățile autorităților

Suprafața județului Brașov este de 536.309 ha, 52,44 % înseamnă suprafață agricolă (281.251 ha), din care arabil – 120.528 ha, pășuni – 98.548 ha și fânețe – 60.836 ha. Mediul rural reprezintă 77% din teritoriu, iar ca dispunere geografică, relieful muntos ocupă circa 40% din suprafața județului, iar cel depresionar și deluros – 60%. Amplasarea într-un asemenea cadru natural a permis ca agricultura să exceleze în ramura creșterii animalelor, în special a ovinelor. Dacă vreți, economia rurală s-a reglat de una singură în acest sens, dovadă și evoluția efectivelor de animale din 1990 încoace. La o zootehnie centralizată și programată de la centru, numărul de bovine, porcine sau păsări era aproape egal cu cel din oricare alt județ al țării cu posibilități naturale mai bune decât ale Brașovului. Față de 1990, efectivul de bovine a scăzut, în 2015, la 46,21%, cel de porcine – la 43,82%, iar cel de păsări – la 76,51%. Asta cu toate că zona dispune de un important nucleu de cercetare și ameliorare a bovinelor (rasa Bălțată Românească ameliorată prin încrucișarea cu Red Holstein) și păsări (singurul patrimoniu genetic cu populații pure de curci din România). În schimb, populația de ovine, pentru că relieful este compatibil cu dezvoltarea acestei specii, a crescut cu 11,5%. Numărul de caprine a crescut, în același interval, cu 15% (tabelul nr. 1).

Totuși, Brașovul, având alte resurse de dezvoltare (turism, industrie, servicii), autoritățile nu pun extrem de mare accent pe agricultură. În Strategia de dezvoltare a județului, Orizont 2020-2030, măsurile pentru dezvoltarea mediului rural prin agricultură sunt abia pe locul șapte între prioritățile specialiștilor. Și nu orice fel de agricultură, ci doar cea bio, ca posibilă nișă de succes. De altfel, lista produselor tradiționale, termen ce incumbă noțiunea de „natural“, cuprinde produse din lapte de vacă, oaie sau capră (caș, brânză, telemea, urdă, cașcaval), preparate din carne de porc sau de vită (cârnați, slănină, mușchi, mușchiuleț, caltaboș etc.), pâine cu cartofi, dar și produse mai deosebite, ca dulceața de trandafiri sau pește afumat.

Ca măsuri pentru dezvoltarea zootehniei, strategia de dezvoltare a județului are în vedere: susținerea și dezvoltarea activităților pentru creșterea animalelor în special în zona de nord a județului și în zona Făgăraș, folosind material genetic de calitate; importul de rase de ovine și bovine cu randamente sporite la producția de carne, dar și păstrarea raselor tradiționale; refacerea pajiștilor și a pășunilor comunale; sprijinirea creșterii efectivului de bubaline; asigurarea încărcării optime a pășunilor cu animale pentru menținerea calității pajiștilor; diversificarea producției și deschiderea către noi oportunități de piață; folosirea eficientă a programelor de ajutorare și finanțare a agricultorilor etc.

Ce ziceți de Drumul Brânzei?

Sibiul este, ca întindere, cu 1,28% mai mare ca Brașovul, având o suprafață totală de 543.248 ha. 30% din teritoriu este ocupat de munți, 50% – de dealuri și podiș, restul reprezentând aria depresionară de contact desfășurată între cele două forme de relief. Ponderea principală este reprezentată de terenuri agricole (56%) și terenuri cu vegetație forestieră (37%). Suprafaţa agricolă este de 305.280 ha: 117.000 ha arabil, 108.000 ha de pășuni, 73.000 ha de fânețe, 5.000 ha de vie și livezi. Structura agriculturii este adecvată specificului zonei, astfel încât sectoarele vegetal și cel de creștere a animalelor sunt bine reprezentate. În zona montană și submontană, agricultura este profilată pe creșterea animalelor, preponderent a ovinelor, o activitate de mare tradiție în Sibiu. În zona colinară și de podiș se cultivă cereale, cartofi, legume, dar este dezvoltat și sectorul de creștere a animalelor, iar în Podișul Târnavelor condițiile sunt propice culturii viței-de-vie. Vorbind despre creșterea ovinelor, Sibiul deține un fel de brand de țară ca tradiție, aceasta fiind activitatea zootehnică de bază și înainte de 1990, dar și acum. Efectivul de ovine a crescut cu 15,64%, de la 367.500 de capete la 574.770 de capete. În schimb, numărul de bovine a scăzut dramatic (53,27%), la fel stând lucrurile și în cazul porcinelor (61,79%) și păsărilor (80,07%) (tabelul nr. 2).

La fel ca Brașovul, Sibiul a cunoscut o importantă dezvoltare a turismului și a industriei. Dar autoritățile nu ignoră ruralul, un la fel de mare furnizor de turism până la urmă, la fel ca municipiul reședință de județ ori zona de munte. Ca dezvoltare viitoare, autoritățile pun mare accent pe creșterea ovinelor și mai ales pe valorificarea tradiției privind acest sector. Nu-i de mirare, deci, că vom avea o latură turistică a oieritului, printr-un așa-zis Drumul Brânzei. Și neapărat, sibienii vor să extindă latura „agriculturii naturale“, fiind printre județele cu cele mai multe produse de acest fel înregistrate. Obiectivul este așadar promovarea agriculturii extensive – ecologice (organică, biologică), iar ca măsuri ar fi: sprijinirea înființării și funcționării administrative a asociațiilor profesionale și a grupurilor de producători specializați pe creșterea animalelor, procesare sau comercializare de produse agricole; încurajarea instalării tinerilor fermieri prin măsuri active din PNDR; promovarea continuă a producției ecologice; dezvoltarea cu prioritate a zootehniei și creșterea ponderii acesteia în totalul producției agricole; îmbunătățirea pășunilor; introducerea sau continuarea metodelor agricole de producție prietenoase cu mediul, promovarea biodiversității, a solului și a calității mediului.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 36-38

Reorganizare Camera Agricolă Județeană Brașov

Începând cu anul 2017, Camera Agricolă Județeană Brașov a fost reorganizată conform legislației în vigoare, respectiv Legea nr. 157/2016, HG nr. 860/2016 și HCJ Brașov nr. 256/27.12.2016.

Urmare acestei reorganizări, atribuțiile Camerei Agricole Județene Brașov au fost preluate de către Direcția pentru Agricultura Județeană Brașov, instituție aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Datele de contact ale Direcției pentru Agricultura Județeană Brașov sunt următoarele:

Adresa: Brașov, Str. Ecaterina Teodoroiu nr. 38A, Brașov, cod 500450

Telefon: 0268.478.529, Fax: 0268.470.264

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Site: www.daj-brasov.ro