Corina este o tânără de 15 ani din județul Botoșani, care are grijă de oi alături de părinții săi, crescători cu o veche tradiție în județ. Familia Chelariu din comuna Santa Mare, sat Rânghilești, are un efectiv de 370 de oi din rasa Karakul. Tânăra a învățat de la părinții săi încă de la o vârstă fragedă cum să aibă grijă de animale, cum să fie un om de bază la stână și nu concepe să trăiască departe de mioare.

Corinei îi place viața la stână și îndrăgește animalele de la fermă. Pe viitor, chiar dacă vrea să-și continue studiile, nu vrea să se îndepărteze de fermă și de familie.

„Mă mândresc cu acest lucru, îmi place viața la stână, este frumos și îndrăgesc foarte mult animalele“, mărturisește Corina, fiica lui Chelariu Petrică Valentin, crescător de ovine din Santa Mare, județul Botoșani.

Elevă în clasa a VIII-a, Corina vrea să își continue studiile la Liceul Pedagogic. „Sunt colegi care mă și jignesc uneori, dar le spun mereu că este greu să ajungi unde am ajuns noi și este foarte mult de muncă. Mă mândresc cu acest lucru, nu mi-a fost niciodată rușine, chiar mă și laud cu meseria aceasta și o voi face în continuare. Vreau să rămân aproape de ele, să nu mă îndepărtez de acest sector“, specifică tânără.

Familia Chelaru a moștenit această îndeletnicire din străbuni, iar Corina vrea să o ducă mai departe.

„După școală, de obicei, după ce vin seara acasă, am de făcut sectorul la fermă și în weekend, dacă se poate, merg cu tata la stână. Pe viitor, voi vedea unde mă duce viața“, încheie Corina Chelariu.

Petrică Valentin Chelariu a început și el de mic copil viața la stână, iar în prezent deține un efectiv de 370 de oi din rasa Karakul. Chiar dacă acest sector este problematic, își găsește puterea să continue din pasiunea pentru mioare.

„Tata a avut oi, tot timpul am fost printre ele. Cel mai greu la fermă a fost în primul an de activitate, când am început“, adaugă crescătorul.

Deficitul de forță de muncă, mai precis de ciobani profesioniști, are un impact negativ asupra oierilor români. Meseria de cioban se potrivește numai pentru oameni pasionați de oi, viguroși, căliți, pricepuți și curajoși, adaugă botoșăneanul.

„Este foarte greu în acest sector, deoarece nu există forță de muncă. Dacă plătești oamenii și nu îți bați joc de ei, mai stau și la treabă, dar sunt și alții care vin și pleacă. După seceta de anul trecut, acum e o perioadă mai bună, chiar dacă ne-au necăjit ninsorile. Anul acesta kilogramul de miel a fost 40 lei de Paște, un preț bunicel, dar eu n-am vândut, am tăiat mai mult pentru pielicele, pentru cheaguri“, mai menționează fermierul din Santa Mare.

Rasa de ovine Karakul este foarte căutată, având un randament bun la lapte, dar adevăratele calități sunt în materie de lână. Pielicelele de Karakul sunt extrem de căutate atât la noi în țară, dar mai ales peste hotare.

„Karakul este o rasă care se adaptează foarte bine la noi în zonă, iar exemplarele sunt frumoase și ca pielicele, și ca animale. În ceea ce privește producția de lapte, ele merg în medie de la 400 grame până 700 de grame, nu este o oaie prea productivă, dar laptele este foarte gras și se obține o brânză bună din laptele de oaie din rasa Karakul“, conchide crescătorul de ovine Karakul.

Beatrice Alexandra MODIGA

La sfârșitul lunii aprilie a.c., la Stațiunea de Cercetare a Ovinelor și Caprinelor Popăuți, din Răchiți, județul Botoșani, a avut loc cea de-a XV-a ediție a Târgului Regional de Zootehnie, Utilaje și Produse Tradiționale, unul dintre cele mai importante evenimente agricole din Moldova, la care au participat numeroși expozanți, fermieri și mii de vizitatori. Evenimentul a fost organizat de Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine Moldoovis, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor din Popăuți, Asociația Crescătorilor de Taurine din Botoșani, în parteneriat cu Consiliul Local din Răchiți.

„Acesta este un târg al fermierilor de elită din Regiunea Moldovei și, totodată, un prilej de întâlnire atât pentru crescătorii de animale, cât și pentru producătorii și dealerii de utilaje agricole. Vă îndemn: sprijiniți fermierii din Botoșani, sprijiniți fermierii din România, sprijiniți cercetarea! Valorile se găsesc la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Popăuți, unde fermierii își regăsesc, practic, modelul de a putea progresa în fermele proprii. Să ne dea Dumnezeu sănătate, putere să rezistăm, dragi fermieri, și dragi consumatori, să vă îndreptați spre fermieri“, a declarat Ionică Nechifor, organizatorul evenimentului.

Cel mai mare târg agro-zoo din zonă

De 15 ani, târgul agricol de la Popăuți continuă să fie cea mai mare serbare câmpenească organizată în județul Botoșani, iar Ionică Nechifor, principalul organizator, a demonstrat asta și la ediția din acest an. Având în vedere că evenimentul este organizat în minivacanța de 1 Mai, la târg au fost prezenți mii de vizitatori, inclusiv oficialități.

De la acest eveniment nu putea lipsi președintele Academiei de Științe Agricole şi Silvice (ASAS), Valeriu Tabără. „Îmi face o plăcere deosebită să fiu prezent astăzi aici. Nu este un simplu eveniment, deoarece îmbracă o haină festivă, într-un moment care efectiv marchează realizări de excepție în această parte de țară, județul Botoșani. Stațiunea Popăuți este una dintre cele mai vechi din sistemul de cercetare agricol din România. Popăuți este un brand al Botoșaniului și al României, iar Karakul nu mai este nicăieri studiat în țară, ca formă, ca fond, ca valorificare economică. România este o mare putere agricolă prin tot ceea ce înseamnă condițiile pedoclimatice. Dacă România nu își asigură producția legată de agricultură, și în aval și în amonte, nu avem șansa dezvoltării generale a țării, nu avem șansa să dăm certitudinea viitorului“, a precizat acesta în deschiderea evenimentului.

Mândria fermierilor și exemplare de zootehnie de elită

Vedetele târgului au fost evident oile karakul de Botoșani, rasă unică în Europa, concepută prin încrucișări genetice între oi locale și karakul din Uzbekistan, chiar la Stațiunea de Cercetare de la Popăuți, la care au contribuit și cercetătorii de la Universitatea de Științele Vieții din Iași (USV Iași). Totodată, a fost organizată și o paradă a berbecilor karakul, fiind premiate cele mai frumoase exemplare.

„Colaborăm cu Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Popăuți pe toate planurile, și tehnic, și pe cercetare, iar deja se văd primele rezultate. Suntem parteneri în multe proiecte de cercetare, avem același scop, respectiv de a pune la dispoziția fermierilor material de calitate, soluții tehnologice și de a livra literaturii științifice rezultate ale cercetării“, a adăugat prof. univ. dr. Constantin Pascal, cadru didactic la Facultatea de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din cadrul USV Iași.

Mii de vizitatori, standuri cu bunătăți tradiționale

În cele două zile de târg nu a lipsit niciun spațiu expozițional dedicat utilajelor agricole de nouă generație și nici brânzeturile moldovenești de la stână, smântâna grasă de Botoșani și, evident, numeroasele sortimente de cașcaval de Botoșani, un produs recunoscut deja la nivel european. La târg au fost prezenți și producătorii de legume.

Târgul a fost vizitat, mai ales duminica, de mii de persoane, majoritatea din județul Botoșani. De asemenea, a fost un bun prilej și pentru producătorii tradiționali din Moldova. Pentru aceștia organizatorii au amenajat o piață ad-hoc, cu rulote expoziționale, mai ales pentru produsele perisabile, adică lactate și carne.

De altfel, târgul a fost deschis de un eveniment al Asociației Naționale Chinologice, prin care au fost prezentate rase de câini și demonstrații.

În spațiile destinate animalelor de la Stațiunea de Cercetare de la Popăuți, din comuna Răchiți, la 12 kilometri de municipiul Botoșani, a fost organizată o expoziție de animale domestice de rasă: de la oi, care sunt de altfel vedeta târgului, și până la vaci, cai și câini.

La această manifestare au fost prezenți fermieri din județul Botoșani și din județele învecinate, realizându-se un schimb de experiență și un bun prilej de a-și prezenta cele mai reușite exemplare. Târgul a fost, de asemenea, un prilej de prezentare și desfacere pentru legumicultori și pentru producătorii tradiționali.

Au fost prezenți producători și meșteri din județele Botoșani, Vâlcea, Harghita, Prahova, Bacău, Suceava și Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cine spune că doar bărbații sunt pasionați de creșterea oilor, că a fi cioban este o ocupație exclusiv masculină? Ciobănița pe care v-o prezentăm contrazice această paradigmă. Frumoasă, ieșită din tiparul vechi, tânăra Alina Voiniciuc are 20 de ani, locuiește în satul Burlești, comuna Unțeni, județul Botoșani, a terminat Colegiului Tehnic „Gheorghe Asachi“ din Botoșani, iar apoi s-a dedicat în totalitate acestei pasiuni pentru oi pe care a moștenit-o de la părinții ei, mari iubitori de animale. Păstorește o turmă de peste 500 de oi, reușind astfel să ducă mai departe tradiția familiei sale, moștenită din moși-strămoși.

Cu toate că satele românești duc lipsă de tineri agricultori și crescători, Alina mărturisește că este mândră de afacerea familiei și vrea să o dezvolte. Nu se simte obligată să facă asta și oricând ar putea alege o meserie mult mai bine văzută de opinia publică, însă îi plac foarte mult animalele și a decis să se dedice păstoritului din pasiune pentru agricultură.

„Deținem o rasă de oi Karakul de Botoșani, o rasă de carne, lapte și pielicele, și am pornit de la un efectiv de 50 de capete, iar în prezent am ajuns la un efectiv de 500 de animale. Pot spune că am crescut printre ele împreună cu bunicii. Părinți au adus această rasă de la părinții lor, deoarece pe atunci se căutau pielicele și lâna. Sunt mândră că m-am născut la țară și de părinții mei care m-au educat frumos. Anul trecut, fiind secetos, am cumpărat foarte multă hrană pentru animale, iar acum prețul la miel va fi de 35-40 lei/kg, iar cașul costă 32 lei/kg. Produsele le vindem la rulotă. Sperăm ca anul acesta să fie mai bun. Anul trecut nu a fost tocmai productiv pentru crescători deoarece nu era iarbă suficientă. A fost greu cu resursa de apă, dar când iubești ceea ce faci, nimic nu te va doborî. Vom continua cu zootehnia. Cu tot dragul merg la stână. Îmi doresc să continui ceea ce părinții au construit de-a lungul anilor. Să fii fermier nu este ușor, dar, dacă iubești din toată inima ceea ce faci, nimic nu ți se va părea greu“, specifică tânăra crescătoare din comuna Unțeni.

De ce mizează în continuare crescătorii din județul Botoșani pe rasa Karakul?

Karakul de Botoşani este rasa de oi care l-a impresionat pe Nicolae Ceaușescu, dictatorul comunist, atât de mult încât a promovat-o pentru a confecționa vestitele sale căciuli.

Karakul este vedetă și în bucătărie deoarece carnea acestor oi are o savoare deosebită. Mai mult, specialiștii în zootehnie susțin că lâna și carnea sunt marfă prețioasă de export în țările arabe, unde sunt extrem de apreciate. Tot specialiștii în zootehnie susțin că laptele oferit de oile din rasa karakul are cel mai mare conținut de proteine și grăsimi. Asta dă brânzeturilor un gust special, mai ales dacă sunt păstrate în cheag natural de miel.

Karakulul românesc sau de Botoșani este o rasă creată în perioada 1948-1988 la stațiunea Popăuți din județul Botoșani, prin încrucișarea dintre Țurcana neagră și brumărie cu berbecuți de Karakul aduși din Germania și URSS. În 1998, rasa a fost omologată și este răspândită în rândul crescătorilor de oi din Botoșani, Iași și Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cătălina Ionela Achițeni din Havârna, județul Botoșani, a renunțat la visul de a fi avocat pentru a se face fermier la Ferma Cătălinei. La doar 25 de ani, tânăra vrea să ducă tradiția mai departe, ferma de familie existând din anul 1972.

Cu toate că de mică a visat să fie avocat, Cătălina a ales cu bună știință să activeze într-o lume a bărbaților și să fie excepția de la regulă. Tânăra s-a gândit că cea mai bună alegere este să se ocupe de ferma de animale a familiei din comuna Havârna, județul Botoșani.

5 decenii de existență

„Ferma există încă din 1972, este o afacere de familie, iar eu am dus tradiția mai departe, făcând ceea ce îmi place. Am crescut printre animale, sunt o pasiune pentru mine și iubesc ceea ce fac. Nu m-am văzut niciodată făcând altceva, iubirea și gingășia animalele îmi umple sufletul de bucurie și, de asemenea, aceasta este și o afacere profitabilă dacă știi să le hrănești și să le crești corect. Nu este ușor să creezi planul de alimentație al unui animal, la noi a durat ceva timp până am descoperit ritmul de creștere a animalelor și cum să sporim lactația“, mărturisește tânăra botoșăneancă.

Familia Achițeni a pornit la drum cu 100 de oi și 10 vaci, iar în prezent efectivul este de 350 de oi Karakul, 100 de capre Anglo nubiene și 40 de vaci Bălțate românești. „Am ales aceste rase din mai multe motive, de exemplu Karakul pentru că este rasa care se adaptează la condițiile din țara noastră, se exploatează pentru pielicele și producția de lapte. Bălțatele românești au un temperament liniștit și reprezintă 44% din totalul de bovine din România și produce în medie, anual, 3.000 litri de lapte cu 4% grăsime, iar caprele Anglo nubiene pentru că sunt căutate deoarece au producția de lapte ridicată și pot fi exploatate până la 10 ani“, spune Cătălina.

Piață de desfacere restrânsă. Concurență mare în zonă

Tânăra botoșăneancă mai spune că nu au făcut niciodată un calcul cu privire la investiția făcută în această afacere, costul fiind oricum unul destul de mare pentru că mereu apar cheltuieli neprevăzute. În schimb, a investit foarte mult timp, răbdare și dragoste. Cât mai multă cu putință.

„Consider că, pentru a reuși în orice domeniu, mai ales în unul în care faci ce îți placi, nu poți reuși fără perseverență, pasiune și încredere în propriile forțe. Au fost multe momente când poate îmi venea să renunț, dar atunci mi-am amintit de ce am început. Marea problemă în domeniu, din punctul meu de vedere, e forța de muncă, foarte greu de găsit. În lunile de iarnă laptele îl predăm unei firme din zonă, dar în perioada caldă facem produse lactate: brânză, urdă, pe care le vindem în zonă; nu avem o piață de desfacere prea mare deoarece concurența este mare în zonă. Primăvara alegem să dăm miei spre piața arabă, unde primim de obicei cel mai bun preț.“

Agricultura și zootehnia nu vor dispărea niciodată, indiferent de vremuri

Cătălina, când a decis să se axeze pe acest domeniu, a pornit de la ideea că agricultura și zootehnia sunt domenii de activitate care nu vor dispărea niciodată, indiferent de vremuri.

„Ne-am ușurat munca investind în utilaje agricole și, având în vedere poziționarea fermei, care este în câmp, racordarea fermei la apa curentă și curent electric a fost cel mai necesar lucru care trebuia făcut de la început. Producția de pe terenurile pe care le deținem este folosită 80% pentru furajele animalelor. Furajarea o facem și la bovine și la ovine, de două ori pe zi, dimineața și după-amiaza, dimineața cu însilozate de porumb și după-amiaza cu lucernă sau fân și șrot de floarea-soarelui, precum și porția cu boabe de porumb. Furajele folosite în creșterea animalelor sunt cele voluminoase, fibroase, suculente și verzi, dar și însilozate, în special cele de porumb.“

Viața într-o fermă nu este ușoară, sunt multe lucruri care pot apărea pe parcurs și situații cărora e greu să le faci față, adaugă tânăra botoșăneancă.

„Seceta îți poate da planurile peste cap, obținând culturi din care nu-ți scoți nici măcar investiția, dar să ai și profit. Primăvara, la fătarea oilor, trebuie să fii mereu prezent în cârd deoarece oile tinere rar reușesc să dea naștere fără ajutorul extern al omului. O altă problemă ar fi cea cu pășunea, de care primăria se ocupă și e foarte greu să împaci pe toată lumea. Ca în orice domeniu, sunt plusuri și minusuri. Ideea principală e că, indiferent de situație, trebuie să fii mereu pe câmp, mereu prezent și mereu implicat, pentru că nu te poți baza pe nimeni.“

Mereu conectat cu natura…

Planurile de viitor ale tinerei din Havârna constau în primul rând în a moderniza ferma, de a spori numărul de animale și a achiziționa teren.

„Mulți tineri fug de acest domeniu deoarece nu este unul în care stai la birou și ești mereu curat. Eu, de exemplu, muncesc cot la cot cu angajații și nu mă dau înapoi de la muncă. De asemenea, merg pe tractor la activitățile agricole să-l ajut pe tata și îmi place și asta. Sunt multifuncțională! Dar din punctul meu de vedere, este un domeniu profitabil și plăcut, ești mereu conectat cu natura și aș îndruma cât mai mulți tineri să aibă curaj să cunoască domeniul și să profeseze. De aceea sunt studentă în anul 2, la fără frecvență, la Facultate de Agricultură din Iași, și până acum consider că am dobândit destule cunoștințe care să mă ajute în fermă, abia aștept să descopăr și lucrurile pe care le voi învăța și în ceilalți ani de studiu“, adaugă Cătălina.

În curând, agroturism la ferma Cătălinei!

Pe lângă planurile de viitor de dezvoltare, Cătălina și-ar dori ca mulți mai mulți oameni să cunoască cu adevărat viața la țară, ce înseamnă și cum se trăiește o zi din viața unui fermier și să dezvolte o mică parte de agroturism, în care oamenii să vină să viziteze ferma, să vadă animalele și, de ce nu, să muncească împreună cu ei pentru a simți pe propria piele cât de mult efort trebuie într-o zi pentru a satisface nevoile animalelor.

„Nu știu dacă sunt cea mai potrivită pentru a da sfaturi, dar încerc. În primul rând, să faci mereu ce-ți place și să cauți locul unde te potrivești tu ca om, calitățile pe care le deții, să te încarci cu energie pozitivă înainte de a porni la drum deoarece poate întâlnești pe parcurs oameni sau situații care te vor descuraja, să fii plin de răbdare, să vezi animalele ca pe niște „ființe“ deoarece și acestea au nevoi speciale pentru a se dezvolta și, automat, pentru a-ți produce banii și, nu în ultimul rând e nevoie de mult curaj, să muncești și să dezvolți domeniul cât de mulți poți deoarece există posibilitatea de a accesa multe fonduri europene nerambursabile, apărând mereu oportunități noi“, a încheiat Cătălina Achițeni.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ruben și Dania Micliuc sunt doi tineri, soț și soție, din localitatea Guranda, comuna Durnești, județul Botoșani. Business-ul celor doi, plantație de aronia ecologică pe o suprafață de cca 4 ha și o fabrică de sucuri naturale, a fost înființat anul trecut în luna septembrie. Investiția inițială a fost de peste 100.000 de euro.

„De câțiva ani ne-am propus să facem ceva care să ne aducă un venit cât de cât stabil, dar abia anul trecut am avut această oportunitate. Mai multe cunoștințe de-ale noastre aveau deja începută câte o plantație de aronia. În România, astfel de plantații și piața de desfacere sunt încă la început, deci un avantaj pentru noi. De ce aronia? Pentru că am testat-o mai întâi pe propria piele și am văzut ce efecte benefice are. Așa ne-am gândit că putem ajuta și alte persoane care au probleme de sănătate și care ar putea să beneficieze de pe urma acestei plante miraculoase“, ne mărturisește Ruben Micliuc.

În lipsa posibilității de a accesa fonduri europene (pe viitor se gândesc serios să profite și de această oportunitate), investițiile au fost făcute din resurse financiare proprii. „Până în prezent, investiția pentru plantația de 4.3 hectare a costat cca 25.000 euro, în afară de echipamentul de procesare. Marea parte a echipamentelor le-am cumpărat second-hand din străinătate, aceasta fiind o tehnologie din 2016. Avem însă și echipamente noi. Capacitatea de procesare este de cca 400 litri de suc pe oră. Procesarea constă în următoarele etape: spălare, presare, filtrare, pasteurizare (82°) și îmbuteliere (pungi bag in box). Valoarea echipamentului de procesare este de cca 85.000 euro“, specifică botoșăneanul

În prezent, antreprenorul folosește soiul Nero, care este cel mai comun și cel care are cei mai mulți nutrienți. „Plantele le-am adus din Polonia, de la un distribuitor care ne-a ajutat și cu utilajul de plantat. Plantarea propriu-zisă a fost făcută mecanizat. Terenul l-am luat în arendă, dar când vom avea suficiente fonduri vom cumpăra pământ. Acesta este primul an în care am recoltat. Deocamdată avem doar circa 500 kg/ha de fructe, dar cu fiecare an ce trece o să recoltăm mai mult. Pentru fertilizare am folosit doar gunoi de grajd, în toamnă după ce am plantat. Și cu siguranță vom folosi doar produse biologice pentru că vrem ca plantația noastră să fie una ecologică, să fie cât mai sănătoasă posibil“, adaugă tânărul din Durnești.

Planurile pentru plantația de la Durnești sunt mari, de la accesare de fonduri europene, până la construirea unei afaceri mai mari prin forțe proprii. „Ne dorim să ne mărim și să modernizăm linia de procesare și transformăm acest fruct în tot felul de produse, de exemplu gemuri, prafuri capsulate, fructe confiate, siropuri etc.“

• „Cea mai mare parte din recoltă o transformăm în suc. Prețul fructelor este între 8 și 12 lei/kg, iar punga (bag in box) de 3 litri costă 80 de lei.“
• „Aronia este un arbust nepretențios, care nu necesită prea multă îngrijire.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Natural Hemp Heart din Dorohoi este singura fabrică de procesare a cânepii din Botoșani și una dintre puținele din țară. Investiția în această unitate s-a ridicat la aproape 500.000 euro și a început în august 2017, construcția fiind finalizată în iulie 2018. Începând cu anul 2019 se livrează pe piață ulei de cânepă, cânepă decorticată, făină de cânepă și fibră de cânepă, toate cele patru produse în variantele eco și convențional. Marian Tătaru, directorul fabricii, economist de profesie, cel care a condus totul aici în fabrică, dar care a venit mai ales cu idei inovatoare pe care le-a implementat cu resursele proprii, ne-a vorbit despre acest proiect.

200 de tone de cânepă procesată anual

În fabrică, o parte din cantitatea de semințe de cânepă este procesată prin presarea la rece în ulei de cânepă, iar o altă parte este transformată în semințe de cânepă decorticate și făină proteică. Fabrica a început procesarea în urmă cu 4 ani și jumătate, iar în prezent, în funcție și de comenzi, procesăm în jur de 100-200 de tone de cânepă. Anul acesta, în județul Botoșani, în zona Dorohoiului, s-au cultivat peste 100 ha de cânepă, dar suprafața diferă de la an la an. În cazul acestei culturi, utilajul pentru recoltarea cânepii este cel mai pretențios. Din 2017 și până în prezent, toată munca s-a concentrat astfel încât să atingem standardul de calitate pe care ni-l dorim în fabrică. Efectiv, să lucrăm cu toate secțiile. De atunci și până acum s-a lucrat și s-au omologat produsele, s-au obținut toate avizele și s-au făcut teste calitative în România, Elveția și Italia. Primele pe piață au fost uleiul de cânepă eco și convențional, sămânța decorticată de cânepă eco și convențională. Fabrica produce și produse derivate, mă refer la cele care rămân după extragerea uleiului, respectiv făina din șrotul de cânepă și, de asemenea, facem fibra de cânepă din materia care rămâne după decorticare. Cele patru produse principale sunt uleiul, semințele decorticate, fibra și făina“, a declarat Marian Tataru.

100% românesc, de la soiurile folosite până la capital

Oricare dintre produsele care ies pe poarta fabricii Natural Hemp Heart din Dorohoi este 100% românesc pentru că soiurile folosite sunt românești, culturile sunt pe teren românesc, iar fabrica este cu capital 100% autohton.

„Noi lucrăm cu fermieri botoșăneni care au folosit sămânță românească, soiurile Jubileu Secuieni și Zenit, omologate european, care au THC, substanța halucinogenă, de 0,018%, în condițiile în care normele admit o concentrație de 0,2%. Cânepa produsă la Botoșani este de o calitate impecabilă, soiurile de cea mai bună calitate sunt cultivate în cel mai bun sol pentru culturile de cânepă din țară. Fără urmă de modestie, obținem cele mai bune produse din punct de vedere calitativ din lume pentru că avem cea mai bună sămânță și la Botoșani avem cel mai bun sol, cu cea mai bună climă din toată țara pentru cânepă. Înainte de Revoluție România era pe locul trei ca producție de cânepă, iar Botoșaniul producea cel mai mult. Acum Botoșani a redevenit cel mai mare producător de cânepă din țară“, a mărturisit interlocutorul nostru. În fabrica de la Dorohoi gradul de automatizare este unul extrem de ridicat și personalul are contact cu sămânța de cânepă doar în momentul în care o aduce în depozite. Ulterior, tot parcursul ei este automatizat.

„Au fost cerințe speciale pentru autorizarea ISO și ECO, personalul intră în contact cu materia primă doar la aducerea în depozit, după care nu mai intră în contact cu ea. Am vrut produse de calitate premium și am făcut tot posibilul pentru a le obține“, a mai spus botoșăneanul.

Cânepa și produsele din cânepă sunt catalogate drept alimente ideale

Uleiul din semințe de cânepă are cel mai bogat conținut de proteine și de acizi grași esențiali, omega 3 și 6, în formula ideală.

„Este unul dintre cele mai bune alimente de pe planetă. Două lingurițe de ulei de cânepă echivalează cu 200 grame de somon sălbatic, dar asimilarea de către organism este mult mai bună. Produsele din cânepă pot fi consumate fără niciun fel de problemă de copii, adulți și bătrâni, doar că este recomandată moderația. Atât uleiul, cât și sămânța decorticată sunt indicate în consumul gravidelor, vă spun în calitate de bunic, iar rezultatele sunt fabuloase. Tot ce se obține din cânepă este ideal pentru om pentru că se absoarbe în cel mai curat mod de către organism. Eu spun că în mod normal nu ar trebui să lipsească din nicio familie uleiul de cânepă și produsele din cânepă. Totodată, făina de cânepă, în proporție de 8-10% folosită cu făina de grâu, transformă pâinea într-una dietetică, în Italia fiind folosită la producerea blatului pentru pizza. Semințele de cânepă se pun în paste, în iaurturi sau se pot consuma simple. Fibra de cânepă în iaurturi, combinată cu lapte, este extrem de bogată în vitamine, fiind ideală pentru un tract intestinal sănătos“, a specificat gazda noastră.

Beatrice Alexandra MODIGA

Din dragoste pentru pământ și animale, Teodor Cojocariu, un tânăr de 21 de ani din comuna Corlăteni, județul Botoșani, duce mai departe tradiția familiei, respectiv o mică fermă cu ajutorul căreia realizează produse naturale din lapte provenit de la oi și capre.

Baza furajeră proprie scade din cheltuieli

Tânărul crescător are în ferma sa 200 de oi din rasa Friza germană. Pentru o mai bună adaptare la condițiile meteorologice din țara noastră aceasta a fost încrucișată cu rasa Lacaune. Rasa Friza este în top în ceea ce privește producția de lapte, iar berbecii Lacaune vin cu avantajul unei talii mai mari. Cele 100 de capre din ferma de la Corlăteni sunt din rasa Saanen, încrucișate cu Alba de Banat.

„Am păstrat această tradiție de la bunicii mei, care erau crescători de ovine. O astfel de investiție, mai ales în momentul de față, este foarte costisitoare dacă nu ai o temelie solidă în spate. Este foarte greu să te apuci de zootehnie dacă nu ai propria bază furajeră pentru a putea scădea din cheltuieli. Noi avem teren agricol pe care cultivăm porumb, floarea-soarelui, soia și lucernă. Este o muncă dificilă, dar lipsa forței de muncă este principala problemă“, ne spune tânărul.

Pe timpul verii animalele merg la pășunat, iar la venirea iernii intră în stabulație închisă. „Pe timpul iernii le hrănim cu porumb siloz de cea mai bună calitate, fân, lucernă și urluială din porumb și grâu. Oile se mulg din februarie, de când fată mieii, și până le înțărcăm în decembrie“, adaugă tânărul botoșănean.

Rețelele de socializare, piață de desfacere

Distribuția produselor are loc, în principal, în piața din Dorohoi, dar pandemia din 2020 l-a forțat pe interlocutorul nostru să găsească o alternativă de a-și distribui produsele „Am postat mai multe anunțuri pe rețelele de socializare prin care ne-am prezentat ferma și am anunțat că livrăm produsele la domiciliu în Dorohoi și Botoșani. Lumea a fost interesată de acest lucru și am avut astfel unde să ne distribuim produsele. Ulterior ne-am gândit să creăm o pagină de Facebook pentru ca oamenii să ne găsească ușor. Așa a luat naștere «Produse Tradiționale Corlăteni», pagină pe care în viitor o vom completa cu alte preparate tradiționale. Pentru moment producem caș proaspăt de oi și capre, urdă dulce și, de asemenea, avem și brânză la sare“, încheie Teodor Cojocariu.

Beatrice Alexandra MODIGA

La începutul lunii iunie, după ce meteorologii au emis mai multe alerte valabile pentru câteva localități, a căzut grindina în mai multe localități din județul Botoșani.

Tânărul Calistru Cosmin George este unul dintre fermierii care au culturile afectate de furtuna de pe 2 iunie ce a lăsat prăpăd în jurul ei. „Pe toată raza comunei Avrămeni, județul Botoșani, grindina a durat aproximativ 30 de minute. Cantitatea aproximativă de apă a fost 40-50 /m². Pe toată raza comunei Avrameni au fost afectate aproximativ 1.500 ha, din care 500-700 compromise (grâu, rapiță, porumb, floarea-soarelui, soia). În ferma proprie au fost afectate (valori aproximative): 80 ha de porumb, 50 ha de floarea-soarelui, 50 ha de rapiță, 12 ha de grâu. Este foarte greu pentru noi, fermierii din zona comunei Avrămeni, să ne vedem culturile distruse după furtuna din 2 iunie 2022, cu o cădere uriașă de grindină. Urmează ca noi să depunem din nou eforturi pentru pregătirea terenului și reînsămânțarea acestuia. Aș mai putea spune că majoritatea fermelor sunt mici și fermierii nu își permit să asigure culturile“, a declarat fermierul botoșănean.

Fermierul a mai specificat faptul că în zonă nu sunt și centre antigrindină. „Momentan nu avem informații dacă sunt funcționale sistemele antigrindină din județ.“

În localitățile Adășeni și Cândești a plouat puternic cu gheață zeci de minute. Conform informațiilor primite de la Sistemul de Gospodărire a Apelor Botoșani, la Cândești au căzut 21 l/mp în 30 de minute.

Mai multe localități din județul Botoșani s-au aflat sub cod portocaliu de vijelii. Meteorologii au avertizat că rafalele de vânt vor atinge și 90 km/h, iar aversele torențiale vor depăși 35 l/mp și vor fi frecvente descărcări electrice însoțite de grindină.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ciobanii din regiunea Moldovei renunţă la alte rase de oi în favoarea Karakului. Despre această rasă de oi știm că este crescută, în special, pentru lână, dar și pentru lapte. Oile Karakul se pretează doar pentru creșterea în stepa moldovenească, fiind răspândite în judeţele Botoşani, Iaşi şi Vaslui.

Caracteristici

Istoria rasei spune că a fost creată în perioada 1948-1988 la stațiunea de cercetare de la Popăuți din județul Botoşani, prin încrucișarea dintre Ţurcana neagră și brumărie (rasă autohtonă cu lână grosieră, bine adaptată la condiţiile specifice din nord-estul Moldovei, dar slab performantă sub aspect calitativ) cu berbeci de Karakul negru și brumăriu, proveniţi din bazinul Buhara – Turkmenistan, Kazahstan, Germania, Austria, Basarabia. Rasa de ovine Karakul de Botoşani, varietățile neagră şi brumărie, a fost omologată în anul 1987. Oile Karakul sunt apreciate, în special, de crescători din zona de nord-est a Moldovei. Producţia de lapte este crescută, se obțin cca 80 și 90 de litri de lapte pe cap de oaie. La mare căutare sunt şi pielicelele de Karakul din care se fac căciuli, mănuși și haine pentru doamne. Înainte de începerea războiului dintre Rusia și Ucraina, cea mai mare parte din producție pleca spre Ucraina.

„Este un animal care solicită foarte multă muncă“

Datorită frumuseții rasei și a pielicelelor a ales Petrică Velentin Chelariu, din comuna Santa Mare, județul Botoșani, să crească oi Karakul. „Mă ocup cu creșterea oilor de când eram copil, de la vârsta de 4 ani. În prezent, am un efectiv de circa 300 de capete, rasa Karakul de Botoșani. Am ales această rasă pentru pielicele, dar mai ales pentru frumusețea ei. Este un animal care solicită, într-adevăr, foarte multă muncă. Noi facem montă dirijată, fătările au început pe data de 12 februarie și s-au finalizat la sfârșitul lui aprilie. Până în prezent, anul acesta pare a fi promițător. Nu e greu să lucrezi în zootehnie dacă iubești animalele și dacă le îngrijești. Din păcate, tinerii noștri cam fug de creșterea oilor“, susține crescătorul botoșănean.

„Suntem partenerii stațiunii de la Popăuţi“

Tot din comuna Santa Mare, județul Botoșani, este și Viorel Chelariu, un alt crescător care a optat fără să stea pe gânduri pentru această rasă. „Suntem partenerii stațiunii de la Popăuţi și avem un efectiv de 300 capete de oi, rasa Karakul. Mi-a fost dragă această rasă. De mic copil am crescut printre oi, nu am învățat carte din cauza oilor pentru că am vrut mai degrabă să îmi petrec timpul printre ele. Perioada fătărilor a început pe 27 februarie, iar la începutul lunii mai le-am finalizat. Anul acesta carcasa de miel am vândut-o pe piața locală și a fost 35 lei/kg“, susține crescătorul.

„Toți mieii din ferma noastră au ajuns pe piața locală“

Se pare că pentru această rasă optează și generația tânără. Giani Mugurel Iordăchescu, din satul Dacia, comuna Nicșeni, județul Botoșani, este un tânăr în vârstă de 21 de ani care a ales să se ocupe de creșterea rasei Karakul fără să stea pe gânduri. „Am un efectiv de 500 de capete și am ales această rasă pentru că este una dintre cele mai productive. În plus, este frumoasă și oferă pielicele de calitate. Dragostea pentru oi s-a trasmis de la părinții mei care se ocupă și ei cu această activitate. Este practic o moștenire de familie. Anul acesta, prețul mielului în viu a fost 20 lei/kg și al carcasei, 40 lei/kg. Toți mieii din ferma noastră au ajuns pe piața locală. Din propria experiență, pot să spun celor cărora le este drag de animale să nu renunțe la zootehnie deoarece astfel de meserii sunt pe cale de dispariție. Pe viitor îmi doresc să păstrez această rasă pentru că îmi este dragă.“

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

Istoria oieritului în judeţul Botoşani se împletește aproape peste tot cu civilizaţia rurală şi este una dintre cele mai vechi îndeletniciri pe care le-au practicat oamenii locului. Tradiţia oii Țurcane pe care o creşteau gospodarii de aici este secundată acum de o altă tradiţie, cea a oii Karakul. Există chiar și o distincţie pe care o râvnesc crescătorii aici.

Satul Bătrânești din comuna Gorbănești, județul Botoșani, are aproape 70 de familii și peste 2.000 de oi. Cu un astfel de raport nu e de mirare ca Fermierul Anului să fie de aici. Constantin Palade are cca 560 de oi, cu tot cu tineret, aproape toate Karakul, rasă pură, și a reușit să-i impresioneze pe specialiștii din juriu prin calitatea pielicelelor, a oilor și mieilor. „Mulțumesc încă o dată Asociației Moldoovis pentru acordarea premiului Fermierul Anului care onorează munca pe care o prestez la animalele din rasa Karakul. Colegii mei de breaslă să aștepte pentru că le va veni și lor rândul.“

Constantin Palade se ocupă de mic copil cu creșterea oilor, moștenește de la părinți această îndeletnicire. „Sunt multe probleme, dar n-am să mă plâng pentru că noi, crescătorii de oi, suntem cei mai rezistenți oameni. Din nefericire, și cei mai hăituiți din toate părțile, mai ales de autorități, dar încerc să fiu optimist, cu zâmbetul pe buze“, mai spune crescătorul botoșănean.

Anul acesta fătările au decurs foarte bine în ferma de la Bătrânești. „Să știți că am avut o primăvară bună, deși a fost puțin cam secetă. Oaia Karakul se pretează foarte bine și pentru această situație. Au început fătările în luna februarie, iar anul acesta am vândut mielul în carcasă cu 35 lei/kg, de la poarta fermei. Din cauza creșterii costurilor pot spune că prețul de comercializare nu a fost chiar mulțumitor, dar, până la urmă, gândindu-mă că și cumpărătorul nostru suferă, cred că a fost bine pentru noi toți. Fiecare rasă are calitățile ei, dar oaia aceasta, Karakul, este specializată pentru pielicele. Este important însă să spunem că, pentru a vedea aceste pielicele de calitate, trebuie întreprinsă foarte multă muncă. În cazul meu este vorba și despre munca părinților și a bunicilor. Mai frumos ca la țară și ca în sectorul de creștere a animalelor nu este nicăieri. Sunt însă nevoit să încerc să reduc efectivul de animale deoarece, din cauza lipsei personalului, nu avem cu cine lucra“, încheie Constantin Palade, Fermierul Anului în județul Botoșani, crescător de oi Karakul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Guvernul a aprobat, la sfârşitul lunii martie, obiectivele celei de-a XXII-a etape anuale a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor în perioada 2010-2024, precum şi fondurile necesare pentru îndeplinirea lor. Cu suma alocată în acest an, de 75,4 milioane lei, se vor finanţa finalizarea, dotarea şi punerea în funcţiune a 12 noi puncte de lansare (în județele Timiş şi Alba), înfiinţarea a 7 noi grupuri de combatere cu 77 de puncte de lansare (în Suceava – Botoşani, Matca – Galaţi, Giurgiu, Olt, Dăbuleni – Dolj, Dâmboviţa – Argeş şi Maramureş), studiile de fezabilitate pentru înfiinţarea a două unităţi de creştere a precipitaţiilor (în Muntenia şi Moldova), achiziţia unui radar dedicat şi alte activităţi şi programe experimentale de cercetare-dezvoltare de noi tehnologii de intervenţii active în atmosferă.

În urma demersurilor iniţiate de Instituţia Prefectului – judeţul Suceava şi Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Suceava, în cadrul Centrului Zonal de Coordonare Moldova vor fi realizate „studii, proiecte tehnice, execuţie lucrări, achiziţie echipamente şi dotări pentru înfiinţarea Grupului de combatere a căderilor de grindină Suceava – Botoşani, cu 18 puncte de lansare”, după cum a informat Prefectura Suceava.

Potrivit sursei citate, această investiţie va conduce la diminuarea vulnerabilităţii producţiei agricole şi a comunităţilor rurale faţă de fenomenele meteorologice periculoase, fiind o măsură de susţinere a producţiei de fructe, legume şi cereale şi de reducere a vulnerabilităţilor agriculturii meteo-dependente.

Racheta antigrindină este o rachetă nedirijată, cu un calibru de 82,5 mm, lungime de 1,4 m, care transportă o încărcătură utilă de 660 grame material activ pe bază de iodură de argint și îl dispersează de-a lungul traiectoriei la o altitudine de 2,5-6,5 km, timp de 40-45 de secunde. Scopul activității de combatere a grindinei este acela de a reduce semnificativ dimensiunea finală a grindinei care cade la sol, iar dacă este posibil o transformă în totalitate în picături de ploaie.

În 2021, grindina a distrus peste 100 de ha de livezi

După ce grindina căzută în timpul unei furtuni anul trecut, la sfârşitul lunii august, i-a afectat grav pe pomicultorii din Rădăşeni, Fălticeni, Cornu Luncii şi Buneşti, conducerea Direcţiei Agricole Suceava a solicitat din nou extinderea sistemului naţional antigrindină în judeţele Suceava şi Botoşani. Grindina de anul trecut a distrus producţia de mere în bazinul pomicol Fălticeni – Rădășeni în proporţii cuprinse între 80% şi 100%.

„Vorbim de aproximativ 100 de hectare, 50 de hectare pe raza comunei Rădăşeni şi 50 de hectare în zona municipiului Fălticeni. Cel puţin 50 de hectare au fost distruse în proporţie de 100%, fiind afectată atât producţia din anul 2021, cât şi o parte din producţia anului viitor, prin distrugerea mugurilor de rod. Prin afectarea ramurilor se asigură porţile de intrare pentru boli şi dăunători, fapt pentru care pomicultorii au fost nevoiţi să intervină cu tratamente specifice menite să reducă efectele negative. Afectarea masei foliare determină, de asemenea, acumularea de rezerve reduse, motiv pentru care pomii vor fi şi mai sensibili şi mai expuşi la intemperiile din anotimpul rece. Unde bate gheaţa şansele de a avea producţie în livezi sunt minime“, a precizat Elena Gogu, directorul Direcţiei Judeţene pentru Agricultură Suceava, în 2021, după ce grindina puternică a pus la pământ cea mai mare parte din mere, iar cele rămase în copaci au fost compromise.

Peste 2,3 mil. ha protejate în 2022

Conform informaţiilor publicate de Sistemul Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor (SNACP), în sezonul de combatere a căderilor de grindină de anul trecut (perioada 15 aprilie - 15 octombrie 2021), cele cinci unităţi de Combatere a Căderilor de Grindină (UCCG) din cadrul SNACP au protejat o suprafață de cca 1.500.000 ha, prin funcționarea unui număr de 65 de puncte de lansare (PL), amplasate în judeţul Prahova, care au asigurat, cu 22 de PL, protecția culturilor agricole în județele Prahova, Buzău, Teleorman şi Olt; în judeţul Iași, care a asigurat, cu 12 PL, protecția culturilor agricole din județele Iaşi şi Vaslui; din Vrancea s-a asigurat, cu 10 PL, protecția culturilor agricole în județele Vrancea şi Galați; UCCG Oltenia a asigurat, cu 17 PL, protecţia culturilor agricole din judeţele Olt, Dolj, Vâlcea şi Mehedinţi; UCCG Timiş a asigurat, cu 4 PL, protecţia culturilor agricole din judeţul Timiş.

În ultimii ani, suprafaţa protejată a crescut constant, de peste zece ori, de la 116.000 ha protejate împotriva fenomenelor meteorologice periculoase, în anul 2015, la peste 1,5 mil ha în anul 2021, cu perspectiva de a depăşi 2,3 mil ha în sezonul 2022. Sistemul naţional antigrindină a devenit funcţional începând cu anul 2000, ca urmare a necesităţii adoptării unor măsuri preventive de reducere a riscurilor climatice asociate fenomenelor meteorologice extreme: grindină, ploi torenţiale, secetă ş.a.

Pe suprafeţele protejate de infrastructura SNACP nu s-au înregistrat pagube semnificative cauzate de căderile de grindină, deşi evoluţia din ultimii ani a intervenţiilor active în atmosferă pune în evidenţă intensificarea fenomenelor meteorologice periculoase la nivelul întregii ţări.

Silviu BUCULEI

În satul Vlăsineşti, din județul Botoșani, se află una dintre cele mai căutate școli profesionale din România. În zonă sunt foarte multe firme de profil care au nevoie de oameni calificați, iar salariile sunt bune. Școala îi sprijină și cu burse pe copiii din familii sărace. Cei 70 de elevi, câți sunt acum școlarizați, învață mecanică pentru că aceasta este șansa unui salariu de 1.000 de euro. Atelierul de aici se va moderniza cu ajutorul fondurilor europene.

O soluție adaptată la condițiile geografice și sociale ale zonei

Macsiniuc Lidia, directorul Școli Profesionale „Gheorghe Burac“ Vlăsinești, gazda noastră, ne-a vorbit despre profilul școlii profesionale, parteneriatele cu firmele de profil din zonă, importanța meseriei de mecanic, dar și despre facilitățile pe care le oferă tinerilor din zonă.

Începând cu anul școlar 2015 – 2016, Școala Gimnazială „Gheorghe Burac“ din Vlăsinești s-a transformat în Școala Profesională „Gheorghe Burac“ Vlăsinești, prin înființarea unei structuri școlare cu denumirea de Școala Profesională de mecanici agricoli, formă de învățământ  bazată strict pe domeniul laboral (piața muncii), orientată către o educație axată doar pe învățarea unei meserii, cu  o durată de 3 ani de studiu, în domeniul mecanică, calificarea mecanic agricol.

„Nu am schimbat profilul, doar l-am crescut puțin, începând din toamna anului 2015, când, colaborând cu domnul primar de atunci, Lucian Trufin, am hotărât că ar fi o soluție să ajutăm elevii să își continue studiile și, raportându-ne la condițiile geografice și sociale ale zonei, am zis că cel mai bine ar fi o clasă de învățământ profesională cu profil mecanic agricol, fiind o zonă preponderent agricolă, foarte mulți fermieri, mai mari sau mai mici în zonă, ducând lipsă de muncitori calificați. Atunci ne-am gândit că este o soluție bună și pentru școală și pentru agenții economici din zona noastră să înființăm această clasă pentru mecanici agricoli“, ne spune Macsiniuc Lidia, directorul școlii.

Elevii care urmează cursurile școlii profesionale de la Vlăsineşti primesc o bursă lunară de 200 de lei, beneficiază de școlarizare gratuită pentru obținerea permisului de conducere și au avantajul unei școli foarte aproape de casă.

„În acest moment sunt 71 de elevi, în trei clase, învățământul profesional este de trei ani, în momentul în care ajung în clasa a XI-a elevii încep și cursurile pentru obținerea permisului de conducere B și categoria Tr și la sfârșitul ciclului de învățământ susțin și examenul de calificare profesională. Primesc o bursă de 200 lei, cunoscută de toți elevii drept bursa profesională, condiționată de frecvența la ore. Pentru elevii din mediul rural chiar este un sprijin financiar, iar elevilor care vin din comune limitrofe li se decontează și transportul.“

Certificat de calificare profesională recunoscut pe plan internațional

Pământ agricol cât vezi cu ochii în comuna Vlăsineşti, de lângă Botoșani. Hectare întregi care trebuie arate. Aici își fac practica și elevii școlii profesionale din localitate, în diverse ferme ale agenților economici. „Din punctul nostru de vedere și raportându-ne și la buna colaborare pe care o avem cu agenții economici din zonă, este o meserie de viitor, cel puțin pentru județul Botoșani, unde avem foarte mulți fermieri. Este o meserie căutată. Avem și elevi din zona Avrămeni, Drăgușeni care au acasă utilaje agricole și care sunt încurajați de părinți să facă școala la noi. Sunt atrași de acest domeniu, sunt și elevi care și în perioada de pregătire teoretică, după-amiaza, se duc în ferme și lucrează pentru că le place ceea ce fac. Agenții economici din zonă au utilaje performante pe care lucrează și elevii, dar sunt în permanență supravegheați de cineva din fermă.“

„Nu cred că există meserii grele atât timp cât faci ceva cu plăcere, nu are cum să fie greu. M-am întâlnit cu foști elevi, angajați la fermele din zonă, care în perioada de campanie, vara, ajungeau și la 1.000 de euro pe lună. Lucrau într-adevăr zi-lumină, dar erau mulțumiți. Mulți dintre ei știu că au plecat în alte zone ale țării, avem și elevi care au plecat în străinătate. Certificatul de calificare profesională este recunoscut pe plan internațional și îi ajută să-și găsească un loc de muncă bine plătit și în afară. Dacă ne raportăm la vremurile de demult, copiii visau toți să fie doctori și profesori, dar avem nevoie și de muncitori, de oameni în fiecare zonă de activitate. Fiecare elev pe care îl primim pe băncile școlii are talentele lui și este important să dezvoltăm aceste înclinații, trebuie să sprijinim elevii, să-i consiliem și încă de la început de clasa a VIII-a să discutăm cu ei și părinții lor despre drumul pe care vor să-l urmeze. Îi ajutăm, le arătăm avantajele fiecărei meserii. Nu este rușinos să ajungi să fii mecanic agricol. Dacă ne dorim să facem ceva bun și să nu mai mâncăm doar hrană adusă din export cred că este important să muncim pentru noi. E mai bună pâinea pe care o facem noi, la noi acasă.“

Ștefan Marian, din localitatea Aurel Vlaicul, este și el elev în clasa a XI-a la Școala Profesională „Gheorghe Burac“. „Am ales meseria aceasta deoarece sunt pasionat de mic de tractoare. Prima oară a fost ca un fel de joacă, dar am învățat să conduc un tractor de 100.000 de euro și am constatat că este o meserie frumoasă.“

Școala Profesională „Gheorghe Burac“ Vlăsinești este un proiect educațional susținut de Ministerul Învățământului și Cercetării Științifice, Inspectoratul Școlar al Municipiului Botoșani și de Primăria Vlăsinești.

Beatrice Alexandra MODIGA

Casa părintească este cea mai sfântă amintire din copilărie pentru că este locul în care am făcut primii noştri paşi, acolo este păstrată amintirea mamei, acolo am spus primele cuvinte, am simţit dragostea pe care ne-o poartă părinţii, am fost educaţi şi de acolo am luat startul în viaţă. Când nu o mai poate întreţine, românul fie vinde casa părintească, fie o lasă să se ruineze până nu mai valorează nimic pentru că în cultura noastră există o scuză populară, „casa părintească nu se vinde. Din această disculpare au reieşit câteva melodii populare emoţionante despre părinţi, obiceiuri şi singurătate, dar este folosită tot mai des de oamenii care nu vor sau nu pot nici să aibă grijă de bunurile moştenite, nici să le dea cuiva care să aibă grijă de ele.

Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre profesorul pensionar Mihai Vitcu, fost director al Colegiului „Vasile Lovinescu“ din Fălticeni (liceu cu profil agricol în timpul când era condus de acest distins cadru didactic), parlamentar şi şef al Inspectoratului Şcolar. Profesorul Vitcu a donat Primăriei comunei Ibăneşti, judeţul Botoşani, gospodăria moştenită de la părinţi, care include casa părintească, o anexă şi un teren de peste 3.500 metri pătraţi. Oferta de donaţie a fost acceptată de Consiliul Local al comunei botoşănene la sfârşitul lunii noiembrie 2021, prin apro-barea proiectului de hotărâre iniţiat de primarul Romică Magopeţ.

Aici urmează a fi amenajate atât un obiectiv cultural de reprezentare a tradiţiilor, valorilor şi personalităţilor ibăneştene, cât şi o bibliotecă.

„Domnul profesor a dorit să doneze în semn de respect pentru localitatea natală şi pentru memoria părinţilor acestuia. Mulţumim, încă o dată, domnului profesor Vitcu Mihai, precum şi întregii familii pentru acest gest generos. Prin această donaţie evidenţiaţi cât de mult preţuiţi satul natal, Ibăneşti! Vă mulţumim!“, a precizat Romică Magopeţ, primarul comunei Ibăneşti, în proiectul de hotărâre privind acceptarea donaţiei.

Gest făcut în amintirea părinţilor

„Am adresat o scrisoare Consiliului Local şi primarului comunei Ibăneşti, judeţul Botoşani, prin care am donat comunităţii locale proprietatea moştenită de la părinţi mei Gheorghe Ioan Vitcu şi Aneta Ilinca Vitcu. Donaţia a fost făcută pentru ca această casă împreună cu anexele şi terenul aferent să fie folosite pentru înfiinţarea unui muzeu al satului, al unei biblioteci, pentru o galerie a personalităţilor sau orice altceva dedicat artei sau culturii şi care să amintească de existenţa părinţilor mei.

Gestul acesta a fost făcut în amintirea părinţilor noştri care au reuşit, prin osteneala lor de-o viaţă, prin tot ceea ce au făcut, ca ai lor copii să înveţe carte şi să dea societăţii trei copii care s-au realizat profesional şi familial: actor şi prof. univ. dr. Dionisie Vitcu, prof. universitar doctor în istorie Dumitru Vitcu şi eu, prof. Mihai Vitcu. Tot demersul îşi urmează cursul firesc, Consiliul Local al comunei Ibăneşti a dat un răspuns afirmativ şi, în anii următori, eventual şi prin fonduri europene, casa părintească va deveni o instituţie de cultură a comunei, mai ales că aşezarea şi dorinţa noastră de a fi un muzeu al satului este destul de pronunţată.

Împreună cu Dionisie şi Dumitru am decis să donăm casa părintească în amintirea părinţilor noştri, oameni simpli, cu patru clase, care au reuşit în acele vremuri grele, de după război, să ne poarte în şcoli şi să ne facă oameni.

Nu ştiu cum vor decurge lucrurile, dar toată această donaţie este adresată comunităţii locale şi urmează a fi materializată. Noi am pus la dispoziţia comunităţii locale un teren în suprafaţă de 3.540 mp şi o casă, am făcut şi nişte sugestii privind folosirea acestui spaţiu cum ar fi o Galerie a Oamenilor de Seamă ai localităţii, un Muzeu al tradiţiilor, îndeletnicirilor şi obiceiurilor locale, dar şi alte variante, inclusiv o bibliotecă, mai ales că la sate lipsesc cărţile“, ne-a spus prof. pensionar Mihai Vitcu.

Patru soluţii pentru înfiinţarea unei instituţii de profil muzeistic

Întreaga moştenire donată are o bună vizibilitate, fiind situată la şoseaua care leagă comuna Ibăneşti de oraşul Dorohoi. Aşa cum ne-a spus profesorul Mihai Vitcu, casa părintească, cu dependinţele acesteia şi terenul aferent, ar putea fi reorganizată, printr-un proiect cultural, pentru a servi ca sediu al unei instituţii de profil muzeistic, pe o tematică mai largă, cum ar fi:

– Un muzeu care să prezinte istoricul localităţii, ilustrat prin documente şi imagini (informaţii arheologice, catagrafii, documente de arhivă, hărţi, extrase de cronici şi memoriale de călătorie, acte juridice, statistice şi demografice etc.);

– Galeria oamenilor de seamă ai localităţii, care ar putea cuprinde, nominal, şi (unde situaţia îngăduie) în imagini pe cei mai vechi stăpâni sau administratori ai moşiei Ibăneşti până la reforma agrară din 1864; pe participanţii și veteranii de război băneşteni din campaniile: 1877-1878; 1912-1913; 1916-1918:1941-1945; pe primarii, preoţii şi reprezentanţii şcolii/şcolilor locale; pe oamenii de știință, cultură, administraţie şi armată care s-au afirmat în domeniile lor, la nivel naţional şi internaţional; în sfârşit, pe toţi cei care au avut o contribuție majoră specifică în procesul evoluţiei istorice a comunităţii locale.

– Muzeul tradiţiilor, obiceiurilor şi îndeletnicirilor locale, ilustrate prin obiecte, unelte şi instrumente de lucru specifice diverselor etape istorice de dezvoltare a localităţii, menite a defini: preocupări agricole şi meşteşugăreşti sau varii activități domestice, îmbrăcăminte sau port, vechi obiceiuri, moravuri şi credinţe etc.

– Muzeu al familiei băneştene sau Centru cultural şi de conservare a memoriei colective locale, ca alternativă sau sinteză a sugestiilor tematice de mai sus.

Donaţie de peste 10.000 de cărţi...

Pentru fiecare din cele patru teme, care, pe fond nu sunt diferenţiate, vizând unul şi acelaşi obiectiv instructiv-educativ pentru generaţiile prezente şi viitoare, profesorul Mihai Vitcu, împreună cu fraţii săi, urmează să doneze satului natal peste 10.000 de volume din diverse domenii, provenite din bibliotecile personale. Pe lângă cărţi pentru înfiinţarea bibliotecii, familia Vitcu va dona copii de pe vechi documente istorice şi alte acte statistice, juridice, demografice care se referă la evoluţia localităţii Ibăneşti, de la prima menţiune documentară (1607) până la zi, beneficiind, în acest sens, şi de asistenţa de specialitate a unuia dintre fraţi, istoricul consacrat Dumitru Vitcu, cercetător ştiinţific (1962-1990) la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“ al Academiei Române.

Casetă

„Sunt o mică parte din cărţile strânse de cei trei fraţi Vitcu şi pe care urmează să le ducem în satul în care ne-am născut, Ibăneşti. Sunt multe documente unicat în copie sau fotocopie. În derularea unui asemenea proiect ar putea fi antrenat şi profesorul universitar Petronel Zaharic, bine-cunoscutul istoric medievist ieşean cu rădăcini băneştene, precum şi toţi acei oameni ai locului, interesaţi să pună umărul pentru materializarea unei iniţiative culturale de interes comun“, ne-a mărturisit prof. Mihai Vitcu.

Silviu Buculei

Sectorul zootehnic nu poate exista fără sectorul vegetal! Acest lucru ni-l confirmă fermierul Ionel Tataru din localitatea Lișna, comuna Suharău, județul Botoșani. Acesta are o fermă de bovine Holstein, mai exact un efectiv de peste 100 capete și cca 360 ha de culturi vegetale.

Contract cu o fabrică de procesare a laptelui din Dorohoi

Societatea familiei Tataru a fost înființată în anul 2008, dar aceasta face agricultură din 2003. Inițial afacerea a funcționat pe bază de PFA, apoi a fost înființată societatea și familia a luat teren în arendă. Deși de meserie Ionel Tataru nu este fermier, ci lăcătuș mecanic, acesta spune: „Ne-am adaptat, am studiat, am mai și greșit. Avem o fermă vegetală de 360 ha, sectorul vegetal fiind combinat cu cel zootehnie. Avem 55 de vaci de lapte, iar restul, până la 110, sunt exemplare din categoria tineret, viței sugari. Suntem axați pe rasa de lapte Holstein, dar avem câteva exemplare de Bălțată românească. Am ales Holstein pentru că este o rasă de lapte și așa avem un flux de bani lunar. În fiecare lună predăm laptele către o fabrică de procesare din Dorohoi care colectează laptele la două zile, în jur de 1.300-1.400 litri. Prețul este de 1,55 lei/litru, cumva suntem remunerați binișor“, adaugă fermierul botoșănean.

Crescătorul de animale este descurajat

„Producem singuri furajele (fân, lucernă, siloz de porumb, orz), în afară de premixuri pe care le cumpărăm de la diferite firme, și asta este legătura dintre vegetal și zootehnic. Pajiștile comunale nu le folosim, nu avem așa ceva în exploatația fermei. O fermă de bovine, cu 40-50 de capete sau mai mult, bine administrată și manageriată poate fi rentabilă. Viitorul crescătorilor de animale din România este imprevizibil pentru că mulți încep să le vândă și pentru că nu este încurajat crescătorul de animale“, mai specifică Ionel Tataru.

2021, un an productiv pentru cultura mare

Anul acesta la ferma din Lișna s-a tras linie. „La cerealele păioase am avut rezultate foarte bune, la rapiță am obținut 4 tone/ha, iar la grâu și la orz, peste 6 tone/ha. 2021 a fost un an foarte bun, cine nu recunoaște acest lucru înseamnă că nu e fermier. În fermele mixte, vegetale-zootehnice, în anii în care producția vegetală nu este mulțumitoare rezultatele din sectorul zootehnic compensează acest lucru și invers. Personal, cu laptele obținut și cu ce am produs în sectorul vegetal ne-am putut achiziționa inputurile, leasingul, am achitat bugetul de stat și ne-am plătit cei cinci salariați. Despre utilajele pe care le avem în dotare pot spune că sunt suficiente pentru a lucra cele 500-600 de hectare.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Crescătorii de ovine și caprine din Asociația Moldoovis își vând produsele, începând cu 10 aprilie, din cele patru rulote cumpărate de asociație și amplasate în centrul municipiului Botoșani. Ionică Nechifor, președintele Moldoovis și directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți, a specificat faptul că achiziția rulotelor a durat câțiva ani, până când fermierii au reușit să strângă banii necesari, fără niciun sprijin din partea autorităților locale.

Până la Sărbătorile Pascale, cele patru rulote vor fi în centrul municipiului Botoșani pentru a putea fi cumpărate produse locale direct de la fermieri, după care ele vor merge și în alte localități din județ. Pe lângă produsele lactate și mieii vânduți de fermierii membri ai Moldoovis, lângă rulote sunt vândute și legumele, dar și delicioasele sortimente de miere de albine. Totul a fost posibil ca urmare a eforturilor depuse de Ionică Nechifor pentru a-i face pe fermieri să își dea seama de beneficiile investiției făcute în achiziția și personalizarea celor patru rulote, de a transforma tot județul într-o piață de desfacere pentru fermierii botoșăneni.

Asociația crescătorilor de ovine Moldoovis, care reunește cei mai buni crescători de oi, în special karakul, din județul Botoșani, a reușit să realizeze această piață mobilă pentru a-și vinde produsele tradiționale, achiziționând rulote speciale. Ideea i-a venit lui Ionică Nechifor, directorul Stațiunii de Cercetare a Ovinelor și Caprinelor de la Popăuți, după ce a văzut ceva asemănător într-o vizită în Olanda, investiție care a costat în jur de 28.000 de euro. „Vom face în așa fel încât această acțiune să fie la nivelul municipiului Botoșani, tocmai ca toți cumpărătorii să poată beneficia de produse locale botoșănene. Este un moment prielnic de a ne promova produsele. Va fi caș dulce, telemea, brânză sărată, smântână, lapte de vacă, ouă, miei, păsări și multe altele. Pot să-și valorifice tot ceea ce au în ferma proprie, odată ce sunt înregistrate în registrul agricol al unității care-și desfășoară activitatea“, a punctat Ionică Nechifor.

Beatrice Alexandra MODIGA

Viorel Romică Butnariu (foto) din satul Stânceşti, judeţul Botoşani, spune că de mic copil a cunoscut tainele ciobănitului. A iubit această meserie, fără de care în prezent nu poate trăi încă de la vârsta de 9 ani.

Speranțe legate de prețul mielului

„De mic copil am văzut că părinţii mei au avut oi și am prins drag de ele; de la 9 ani mergeam cu oile la păşune, de la 13 ani am început să le mulg, iar la 24 de ani m-am căsătorit şi am avut ferma mea, cu un efectiv de 25 de oi, apoi am mărit turma până la 200 de oi din rasa Ţurcană. Produsele obţinute le vând direct de la fermă, am clienţii mei formaţi în timp. Pot spune că am ales Ţurcana pentru că este rasa care crește cel mai uşor pe teritoriul României, fiind o rasă autohtonă“, adaugă Viorel Butnariu.

Ţinând cont că începe perioada fătărilor, iar la această rasă durează aproximativ o lună de zile, pentru anul acesta crescătorul botoşănean are şi câteva pronosticuri privind preţul cărnii de miel. „După părerea mea, la cheltuielile pe care le avem anul acesta, kilogramul de miel viu ar trebui să fie în jur de 12-13 lei, iar carcasa în jur de 25 lei/kg, cu toate că nu cred că va fi mai mult de 20 lei/kg carcasa şi 10-12 lei/kg în viu pentru că toată lumea a fost afectată de COVID-19.“

Celor care ar vrea să se apuce de ciobănit, crescătorul botoşănean la dă următorul sfat: „Dacă nu le sunt dragi, să nu se apuce, oile se ţin din dragoste şi din respect pentru acest pământ care ne ţine şi ne hrăneşte, ne dă de toate, numai noi trebuie să ştim să valorificăm «aurul verde». Ciobănia este o haină grea şi nu poate să o poarte orişicine. Odată ce ai îmbrăcat-o şi vezi că îţi stă bine, nu o mai dezbraci până la moarte. Nu vreau să îi descurajez pe cei ce vor să se îndrepte spre acest sector, din contră îi îndemn să facă treaba aceasta… este bine să ţinem tradiţia, doar ne tragem din neam de păstori, din strămoşii noştri daci.“

„În prezent, am un efectiv de 120 de oi şi nu vă pot spune sigur cum va arăta această fermă peste 5 sau 10 ani, numai bunul Dumnezeu ştie. Mulţumesc că mă ţine sănătos şi mai pot ciobăni. De 3 ani muncesc singur la fermă, copiilor nu le plac oile, sunt la muncă în străinătate.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Stațiunea de Cercetare Popăuți își extinde activitatea și va avea o secție de prelucrare a laptelui și alta de tăiere a mieilor. După realizarea celor două secții și autorizarea lor, stațiunea de cercetare din județul Botoșani va putea comercializa produsele.

O idee mai veche a directorului Stațiunii de Cercetare Popăuți va fi pusă în practică anul acesta. Este vorba de realizarea unor secții de prelucrare a laptelui și sacrificarea mieilor. Deja s-au început lucrările de reabilitare a clădirii și urmează dotarea ei astfel încât să îndeplinească toate condițiile impuse de ANSVSA.

„Pregătim la Stațiunea de Cercetare Popăuți o secție de prelucrare a laptelui și o alta de tăiere a mieilor, pe care le vom autoriza. În primă fază vor fi pentru Stațiunea de Cercetare și apoi vom mai aduce câțiva fermieri. Eu sper să avem aceste secții până la sfârșitul anului. Totul depinde de bugetul pe care îl vom avea în 2021. Clădirea a intrat în renovare. Am acoperit-o și urmează să o amenajăm în interior. Am făcut deja o schiță cu cele două fluxuri separate, cu două canale frigorifice. La o estimare făcută de constructori, suma este foarte mare, cu tot cu dotări“, a precizat Ionică Nechifor, directorul stațiunii.

Odată finalizate cele două secții, Stațiunea de Cercetare Popăuți va comercializa miei și produse lactate.

Locuințe pentru angajații Stațiunii de Cercetare Popăuți

O clădire din cadrul Stațiunii de Cercetare Popăuți va fi reabilitată în acest an și se vor amenaja cinci locuințe de serviciu pentru cercetătorii tineri care acum plătesc chirie în municipiul Botoșani.

Ionică Nechifor, directorul Stațiunii de Cercetare Popăuți, a declarat că se vor amenaja două apartamente și trei garsoniere pentru cei cinci cercetători tineri din cadrul instituției.

„Pentru anul acesta mi-am propus să reabilitez locuințele pentru o parte dintre angajații stațiunii. Avem ingineri tineri care stau în chirie în Botoșani. Pregătim cinci locuințe pentru cei cinci cercetători deoarece nu vrem să-i pierdem. Îi formăm și vrem să rămână aici. Am început lucrările pentru amenajarea unei clădiri în care să locuiască ciobanii. Programul lor se prelungește, trebuie să rămână pe timp de noapte; trebuie să le ofer niște condiții. În două-trei luni vom finaliza reabilitarea clădirii, care va avea inclusiv o bucătărie, o baie“, a mai adăugat acesta.

Tot anul acesta va fi reabilitată încă o clădire din cadrul stațiunii de cercetare în care va fi montată o instalație nouă, achiziționată anul trecut.

„Aveam o clădire în care ploua și pe care nu o puteam folosi. Deja lucrăm la acea clădire, refacem acoperișul și o reparăm după care vom monta acea instalație achiziționată pentru tot ce înseamnă măciniș granulat. Sunt investiții mari pe care le facem din veniturile proprii. Noi avem un proiect mare de reparații capitale, dar nu știm când va fi aprobat de Ministerul Agriculturii“, a mai precizat directorul Stațiunii de Cercetare Popăuți.

Beatrice Alexandra MODIGA

Unul dintre botoșănenii care a aplicat pentru Programul național Tomata şi a primit subvenție câte 3.000 de euro, pentru cultivarea a 1000 de metri pătraţi de roşii şi comercializarea a două tone din producție, încă din primul an de program a fost Constantin Aniculăiesei. Acesta practică legumicultura de 15 ani, iar ajutorul venit din partea statului spune că ia prins tare bine, deoarece a modernizat un solar şi a mărit suprafaţa cultivată.

Investiţie într-un solar de peste 100.000 de euro

„Noi ne ocupăm de cultivarea legumelor de 15 ani, dar când am aplicat  pentru programul Tomata ne-am înscris cu 1000 mp, pe atunci aveam nişte solarii mai rudimentare din lemn, iar când am primit ajutorul am prins curaj, şi din al doilea an am făcut solarul acesta pe care îl vedeţi şi d-voastră, mult mai performant. Am primit 3.000 de euro în primul an şi am investit 30.000 euro şi am făcut solarul, era din lemn şi l-am făcut din fier. Al doilea an am primit 3.000 şi am investit 40.000 euro, pentru că am făcut centrală termică. Solarul acesta are 2000 mp, este încălzit cu două cazane, dintre care unul are 350 de kilowaţi, destul de performant; de exemplu, jos la rădăcina plantei, aceasta se încălzeşte cu geopal, plus în aer avem nişte ventiloconvectoare, pe care le reglez la o anumită temperatură, cam 20 grade Celsius, sau cât îmi trebuie. Anul acesta am mai extins suprafaţa cu încă 300 mp de solar şi cu un spaţiu de depozitare a vrejurilor. Ce am eu aici nu este investiţie de 2.000-3.000 de euro, un astfel de solar ajunge la peste 100.000 de euro cu încălzire.

Cu sistemul de irigaţii pot spune că ne-am gospodărit tot noi; prin fermă trece o mică apă curgătoare, dar cel mai mult folosim apa de ploaie pe lângă nişte puţuri şi o răsadniţă; problema cu apa este rezolvată cumva“, a declarat Constantin Aniculăiesei.

O cantitate mare din sămânţa pe care o are legumicultorul este din sămânţa proprie, veche chiar de vreo 20 de ani, dar mai face completări şi cu sămânţă din comerţ, producţia fiind pe măsură. „Noi avem standuri în piaţa mare din Botoşani, iar când a apărut perioada de pandemie am scos la poarta fermei, am văzut că se vinde şi am rămas şi aici cu punct de desfacere. Obținem o producţie de 5-6 t, poate chiar 10 t la 1.000 mp pe un ciclu de producţie. Ce se vede aici este deja ciclul II; la 15 iulie am plantat aceste roşii, şi continuăm cu ele până la Revelion. Noi am început cu 20 lei/kg în luna mai, iar după aceea am ajuns la 5-3 lei/kg de roşii. La momentul actual, în solarul acesta de 1.000 mp avem roşiile, în celălalt tot de 1.000 mp pun salată şi ceapă verde ca să scoatem la vânzare când afară sunt -20°C. Activitatea la noi este non-stop, de când se face ziuă până când se face noapte (…); dacă s-ar munci în ţară cum se munceşte la noi în familie, cred că în 20 de ani îi depăşim pe americani“, mai spune legumicultorul botoşănean Constantin Aniculăiesei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Agenția Regională de Dezvoltare Nord-Est, care cuprinde județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui, a elaborat prima versiune a Programului Operațional Regional 2021-2027, document pe care l-a trimis spre consultare partenerilor europeni. E important să reamintim că toate structurile ARD din țară vor îndeplini, potrivit OUG 122/29 iulie 2020, funcția de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional. Noul statut aduce obligații suplimentare, dar și decizia mai aproape de partenerii locali (firme, ONG-uri, grupuri de acțiune locală, primării, consilii județene, instituții de cultură, universități etc.)

Regiunea Nord-Est este, cu o populație de 3.210. 481 de locuitori și o suprafață de 36.850 kmp, cea mai mare din țară, dar ca performanțe economice se clasează pe ultima poziție în România și pe ultimele 10 locuri în întreaga Uniune Europeană. În primul draft pentru următoarea perioadă de programare se arată că „populația rezidentă este într-o continuă descreștere – cu 770.000 de locuitori mai puțin în ultimii cinci ani“, iar motivele țin de „sporul natural negativ și migrația economică înspre alte state membre sau alte regiuni ori zone metropolitane din țară“.

Starea la zi a regiunii: modestă spre rea

Potrivit Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP), în 2019 regiunea Nord-Est înregistra cel mai mic PIB/cap de locuitor din România, respectiv, 7.081 euro/locuitor. Între județele din regiune sunt disparități din acest punct de vedere, Iași și Bacău înregistrând un PIB/loc. de 8.691 euro, respectiv, 7.501 euro, în timp ce în Vaslui și Botoșani sunt cele mai mici valori, 5.554 euro/loc, respectiv, 5.688 euro/loc. Populația ocupată din regiune este, după raportul CNSP, de 1.105 mii persoane, cu o pondere ridicată (aproximativ 40%) în agricultură. Numărul de salariați era, în 2019, de 581,1 mii persoane, iar numărul de șomeri – de 57,3 mii persoane. De altfel, starea la zi a regiunii este sintetizată în schița POR 2021-2027: „Regiunea are vulnerabilități atât pe componenta de bază la capitolele educație și infrastructură, cât și pe componenta de inovare, educație superioară și formare continuă (...) Deși față de 2007 valoarea totală a investițiilor străine s-a triplat, fluxurile financiare din ultimii ani sunt în continuă descreștere, reprezentând doar o foarte mică parte din valoarea totală a investițiilor realizate în România (3%).“ Regiunea prezintă, potrivit specialiștilor de la ADR Nord-Est, „performanță scăzută pentru înzestrarea locuințelor cu toalete, gradul de colectare a deșeurilor, rata de cuprindere în învățământul secundar, rata de părăsire timpurie a școlii, gradul de interacțiune online cu autoritățile publice, pondere scăzută a absolvenților din învățământul superior.“ În ceea ce privește mediul rural, analiza este una destul de dură, ca realitate: „Zonele rurale, în special cele din jumătatea estică a regiunii, sunt caracterizate de un nivel redus de dezvoltare a infrastructurii de bază și tehnico-edilitare. Gradul modest de modernizare a drumurilor care asigură conectivitatea cu spațiul urban se constituie într-un obstacol, determinând o accesibilitate modestă a populației la serviciile publice de educație și sănătate, la oportunitățile de muncă din mediul urban. Riscul de sărăcie sau excluziune socială a crescut în ultima perioadă, nivelul prezent, de 41% , fiind unul foarte ridicat, superior celui național și comunitar. Nivelul de marginalizare în mediul rural este dublu față de zona urbană, cele mai afectate teritorii fiind în județele Vaslui, Iași, Botoșani și Bacău.“

Ce ar fi, totuși, de făcut?

ADR Sud-Est nu deține soluția în totalitate, fiind doar un pion în angrenajul de factori care realizează politicile de dezvoltare a zonei. Și acoperă, de asemenea, doar o parte din necesar, în limita unei surse financiare disponibile prin POR. Știm că, la ora aceasta, primăriile au depus proiecte în valoare de 2,54 miliarde de euro, universitățile – de 297 milioane euro, iar alți actori regionali – de 31,37 mil. euro. Prin POR 2021-2027, suma orientativă pusă la dispoziție este de 1,56 miliarde euro! Alocarea pe cele 7 priorități este oarecum previzibilă, cu cea mai mare sumă rezervată mediului:

• O regiune mai mai competitivă, mai inovativă, alocare de 353,088 milioane euro: dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare și adoptarea tehnologiilor avansate (regiunea numără 424 de întreprinderi inovatoare, 11 claustere, 5 entități de inovare și transfer tehnologic, 2.874 de cercetători și 35 școli doctorale), impulsionarea creșterii și competitivității IMM-urilor (62.160 unități locale active);
• O regiune mai digitalizată, 176,544 mil. euro: 122 de instituții au depus proiecte în acest sens;
• O regiune durabilă, mai prietenoasă cu mediul, 670,868 mil. euro: promovarea eficienței energetice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (regiunea dispune de 1.461.968 de locuințe, din care 325.908 au beneficiat de lucrări de reabilitare termică), îmbunătățirea protecției naturii și a biodiversității, a infrastructurii verzi și reducerea poluării (3.253 hectare de spații verzi amenajate în urban – 18 mp/loc., iar ținta este de a 4.683 hectare – 26 mp/loc.); promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile (transport public în 13 localități urbane, din totalul de 46);
• O regiune mai accesibilă, 183,606 mil euro: dezvoltarea unei mobilități naționale, regionale și locale durabile, reziliente în fața schimbărilor climatice, inteligente și intermodale, inclusiv îmbunătățirea accesului la TEN-T și a mobilității transfrontaliere (5.388 km de drumuri județene, din care 41% reprezintă drumuri modernizate);
• O regiune educată, 183,606 mil euro: îmbunătățirea accesului la servicii de calitate și favorabile incluziunii în educație, formare și învățarea pe tot parcursul vieții (potrivit draftului POR, în județul Vaslui 70% din unitățile școlare de învățământ primar și secundar nu beneficiază de toaletă în interior, în Botoșani – 60%, în Iași, Bacău și Suceava câte 40%, iar în Neamt 28%) – 200 de proiecte pentru construire de creșe, grădinițe, modernizare, reabilitare dotare școli generale, gimnaziale, licee tehnologice etc.;
• O regiune mai atractivă, 121,887 mil euro: dezvoltarea patrimoniului cultural și turistic (1,26 mil. turiști, predominant in județele Suceava – 34%, Iași – 26% și Neamț – 20%).

Maria BOGDAN

Barajul și lacul de acumulare Stânca (România) – Costești (R. Moldova), al doilea cel mai mare din țară, după Porțile de Fier I, cu o suprafață de 69,5 kmp, a fost construit într-un timp record, de cinci ani, între anii 1973 și 1978. Nu ne abținem să nu ne întrebăm cam cât ar fi durat astăzi șantierul, având în vedere că, poftim, ne chinuim la Autostrada Transilvania de 20 de ani și n-am terminat-o nici astăzi. E adevărat, atunci erau alte vremuri, cincinalul... în patru ani și jumătate! Oricum ar fi, barajul face parte din performanțele ingineriei românești de profil. Mă rog, și ale fostei URSS, având în vedere că impresionanta construcție hidrotehnică a fost realizată în comun de România (socialistă pe atunci) și Sovietul Suprem.

De fapt, încă din 1969 s-a pus problema unei soluții pentru atenuarea viiturilor și evitarea inundațiilor, Prutul creând destule dificultăți de la intrarea în țară până la vărsarea în Dunăre. Și adevărul este că programul nu a însemnat doar barajul, ci și îndiguirea integrală a râului, pe întreaga porțiune românească, lucrare ce încă nu se finalizase prin anii 1986-1987. Ca martor vremelnic al șantierului din zona Iașilor (1982-1986), îmi amintesc doar mașinile care cărau zilnic muncitori, munți de pământ și beton, utilajele imense și... motorina care se vindea aproape la drumul mare. Sustrasă, se înțelege. Revenind la construcția hidrotehnică, ea a lăsat, dincolo de utilitatea fără echivoc, niște răni adânci: șapte sate din Botoșani și 11 din actualul raion Râșcani au fost strămutate. Și știți cum sunt țăranii legați de glie; cu greu și cu lacrimi amare și-au părăsit gospodăriile și chiar și azi merg la marginea lacului să-și aducă aminte cam pe unde s-au născut unii dintre ei. Dar timpul s-a scurs, au trecut de-atunci 42 de ani. Și în vremea aceasta s-a născut o nouă bogăție, e drept – și nu știm dacă e bine sau e rău – neexplorată turistic: o vegetație bogată, bucle ale lacului artificial, unde fel de Delta Dunării în miniatură. Și știm că Botoșaniului (cu lacul extins în orașul Ștefănești și comunele Manoleasa și Ripiceni) tare bine i-ar prinde, la puțina dezvoltare pe care o are, o zonă vastă de agrement, care să producă locuri de muncă și bani.

În fine, acest lucru este limitat astăzi, având în vedere că, în 2007, lacul de acumulare Stânca-Costești a fost declarat sit Natura 2000 – tipul Arie de Protecție Specială Avifaunistică. Scopul includerii în Rețeaua ecologică europeană Natura 2000 îl constituie conservarea unor specii de păsări sălbatice de interes comunitar. Zona se află de-a lungul unei căi de migrație (drumul est-elbic), respectiv, Europa nordică și Bazinul Mării Negre. Avifauna din perimetrul lacului numără 178 de specii de păsări, printre care  stârc galben, stârc roșu, stârc pitic, stârc de noapte, acvilă țipătoare mare și mică, pescăruș albastru, acvilă de câmp, gâscă de vară, rațe (mică, mare, cu ciuf, moțată, cârâitoare, lingurar, cu cap castaniu, scufundătoare, sunătoare), gâsca cu piept roșu, șorecar comun și încălțat, barză albă și neagră, lebede de vară și de iarnă, șerpar, erete vânăt și alb, ciocănitoare de grădină, prigori, vânturel se seară și roșu, cufundar mic și polar, codalb, vultur pescar, cormoran mic etc. Și vegetația și-a creat un habitat din specii protejate prin lege, dar cele mai spectaculoase au devenit zonele împădurite, în care Prutul și apele lacului au „desenat“ meandre absolut unice.

Maria BOGDAN