Odată cu interzicerea antibioticelor ca promotori de creștere și de prevenție în cadrul Uniunii Europene (2006), multe cercetări s-au axat pe investigarea unor soluții nutriționale alternative de prevenire sau reducere a afecțiunilor intestinale și a mortalității purceilor aflați în perioada post-înțărcare. În acest context, o direcție a cercetării agricole din România este focusată pe găsirea de strategii nutriționale noi și inovatoare pentru ameliorarea crizei de înțărcare. Cercetările din ultimii ani au vizat suplimentarea recepturilor de nutreț combinat cu ingrediente bogate în compuși bioactivi cu activitate anti-microbiană și anti-inflamatorie în vederea stimulării răspunsului imun, a apărării anti-microbiene.

În acest sens, în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – INCDBNA – IBNA Balotești este studiată posibilitatea includerii în recepturile de nutreț combinat destinat purceilor aflați în perioada post-înțărcare a unor subproduse agro-industriale bogate în compuși bioactivi cu activitate anti-microbiană. Dintre aceste subproduse, cele rezultate din obținerea uleiurilor par a fi alternative promițătoare la antibioticele de sinteză. În IBNA, în cadrul proiectului PED660, au fost realizate cercetări pe două surse importante de compuși cu activitate biologică, și anume șrotul de semințe de struguri și cel de camelină și amestecurile formate din cele subproduse, ce conțin rate diferite de incluziune a celor două tipuri principale de șroturi.

Analizele de laborator au arătat variația cantității de proteină brută fiind cuprinsă între 10,53 g/100 g probă în șrotul de semințe de struguri și 38,76 g/100 g probă în șrotul de camelină. Amestecurile de șroturi care conțin proporții diferite de camelină și struguri au o compoziție în proteină brută direct proporțională cu rata de includere a șrotului de camelină în amestec: cu cât amestecul conține mai mult șrot de camelină, cu atât compoziția în proteină brută este mai crescută. Procentul de grăsime a fost mare în cazul probei de șrot de camelină (16,11%), șrotul de semințe de struguri având cel mai redus conținut de grăsime (6,11%). În schimb, șrotul de semințe de struguri este bogat în fibre (34,69%). În ceea ce privește compoziția în macro-minerale, șrotul de semințe de struguri are cel mai mare conținut în calciu (0,66%), în timp ce șrotul de camelină are conținut mare de fosfor (0,64%) și de potasiu (1,355%). Dintre microelemente, șrotul de semințe de struguri are cel mai mare conținut în cupru, în timp de șroturile de camelină au conținut mare de fier, mangan și zinc. Dintre compușii cu activitate biologică, a fost analizat conținutul în polifenoli și în acizi grași polinesaturați (PUFA). Ambele clase de compuși au efecte anti-inflamatoare, antioxidante și anti-microbiene, având un rol benefic asupra organismului animal. Extractul de șrot de semințe de struguri are cel mai mare conținut în polifenoli totali (4.495,8 mg GAE/L) și cea mai mare activitate antioxidantă. Dintre polifenoli, șrotul de semințe de struguri are un conținut mare în catechine, acid cafeic, epicatechine și rutină. În ceea ce privește conținutul de acizi grași polinesaturați, toate probele analizate au un procent foarte mare (peste 50%) de PUFAs. Diferențe sunt înregistrate la nivelul tipului de PUFA întâlnit în probe: șroturile de camelină și amestecurile cu un conținut mare de camelină sunt caracterizate printr-un procent mare de acid α-linolenic, de tip omega-3, în timp ce șrotul de semințe de struguri și amestecurile cu conținut mare de șrot de semințe de struguri conțin o cantitate mare de acid cis-linoleic, de tip omega-6 și un raport omega-6/omega-3 mare, peste 3.

Studiile in vitro pe celule cultivate realizate în IBNA au demonstrat faptul că aceste subproduse nu afectează proliferarea celulară, șroturile de semințe de struguri, cel de camelină și amestecurile acestora având capacitatea de a modula răspunsul imun și inflamațiile de la nivel intestinal. În acest sens, suplimentarea cu aceste șroturi a recepturilor de nutreț combinat pentru purceii înțărcați poate fi o strategie nutrițională pentru reducerea efectelor negative ale înțărcării la purcei.

Gina Cecilia PISTOL

Laboratorul de Biologie Animală, Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (INCDBNA-IBNA Balotești)

România deține un șeptel de cca 2 mili­oane de capete de taurine, ceea ce reprezintă aproximativ 2,30% din totalul efectivului exploatat la nivelul Uniunii Europene (FAOSTAT 2017). 90% din vacile din România sunt crescute în ferme de tip asociativ-familiale sau simple gospodării, iar restul de 10% în ferme de tip industrial (MADR, 2017). Acest articol se adresează acelor exploatații cu caracter tradițional și își propune să înlesnească pentru fermieri înțelegerea principiilor de alimentație caracteristice sistemului românesc de exprimare a necesarului nutritiv al animalelor și al valorii nutrețurilor.

Pentru ca o vacă să producă lapte de calitate, în condiții de eficiență economică, aceasta trebuie să primească o rație echilibrată. Necesarul nutrițional al unui animal se compune din necesarul pentru întreținerea funcțiilor vitale (ceea ce necesită animalul ca să poată trăi) și necesarul pentru producția de lapte. Exprimarea acestui necesar nutrițional se face cu ajutorul a cel puțin 5 principii nutritive: substanță uscată (kg/cap/zi), energie (UNL/cap/zi), proteină (g PDI/cap/zi), minerale (g Ca și P/cap/zi) și caroten (mg/cap/zi).

SUBSTANȚA USCATĂ

Taurinele sunt animale poligastrice, prezentând anumite particularități la nivelul sistemului digestiv.

Astfel, stomacul acestora este tetracameral și specializat în valorificarea furajelor de volum (bogate în celuloză). Pentru o bună funcționare a prestomacurilor este necesară acordarea unei atenții deosebite structurii și conținutului rației. Pentru evaluarea acestui parametru, trebuie să ținem cont de structura fizică a rației (particulele de furaj trebuie sa aibă dimensiuni cuprinse între 1-3 cm), coeficientul optim de încărcare (kg SU/UN între 1,5 și 3,3) și fermentescibilitatea mijlocie (nivel de energetice echilibrat).

ENERGIA

Se măsoară în unități nutritive lapte (UNL), sistem românesc, propus în 1991 de Ghe. Burlacu. Necesarul vacilor este de cca 0,95 UNL/100 kg greutate vie și de 0,48 UNL/litru de lapte.

Tabelul de mai sus permite stabilirea exactă a necesarului zilnic de energie al unei vaci de lapte. Acesta se află la intersecția dintre linia corespunzătoare greutății vii a vacii cu coloana producției de lapte. În cazul de mai sus, o vacă cu o greutate de 550 kg și o producție zilnică de 20 litri de lapte/zi va necesita un aport energetic de 14,70 UNL.

PROTEINA

Pentru exprimarea necesarului de proteină se recomandă sistemul francez care presupune folosirea proteinei digestibile în intestin (g PDI). Acest sistem ține cont de capacitatea biomasei ruminale de a prelucra sursele de proteină, atât din punct de vedere energetic, cât și din punctul de vedere al conținutului de azot. Astfel, sistemul PDI presupune exprimarea necesarului în PDIE (proteina digestibilă în intestin permisă de conținutul energetic al rației) și PDIN (proteina digestibilă în intestin permisă de conținutul în azot al rației). Cele trei valori trebuie să fie egale (necesarul se exprimă în g PDI, iar aportul în g PDIE și g PDIN), având în vedere că vaca poate valorifica aportul proteic doar la nivelul parametrului cel mai mic. Dacă o vacă are un necesar de 1.250 g PDI, iar rația cu care este hrănită asigură un aport de 1.000 g PDIE și 1.300 g PDIN, vaca va primi prin rație un aport real de proteină de doar 1.000 g PDI/zi, ceea ce nu este suficient! Necesarul de întreținere al unei vaci este de cca 67,5 g PDI/100 kg greutate vie și de 50 g PDI/litru de lapte produs.

Și în acest caz, intersecția dintre linia determinată de greutatea vacii și coloana definită de nivelul producției determină necesarul de proteină al animalului. Vaca exemplificată aici va avea un necesar de 1.371 g PDI.

MACROMINERALELE

Fermierii trebuie să acorde o atenție deosebită aportului de calciu (g Ca/zi) și fosfor (g P/zi), deoarece acestea joacă un rol vital în menținerea bunăstării animalelor producătoare de lapte. Se recomandă câte 5 g de Ca și P pentru fiecare 100 kg greutate vie a animalului și câte 3 g, respectiv 2 g, de Ca și P pentru fiecare litru de lapte produs. O vacă de 550 kg și cu o producție de 20 litri de lapte va avea următorul necesar de macroelemente:

Întreținere: 550 kg GV/100 * 5,0 g Ca = 27,5 g Ca

Producție: 20 L lapte * 3,0 g Ca/L = 60,0 g Ca

Total: 87,5 g Ca

Întreținere: 550 kg GV/100 * 5,0 g P = 27,5 g P

Producție: 20 L lapte * 2,0 g P/L = 40,0 g P

Total: 67,5 g P

VITAMINELE

În general, aportul vitaminic se asigură prin suplimente și premix-uri, iar în grija fermierului rămâne doar echilibrarea surselor de caroten. Necesarul vacilor de lapte este de 15 mg/100 kg GV și 15 mg/1 L lapte. Astfel, vaca exemplificată va avea un necesar de 382,5 mg caroten/zi.

RAȚIA ZILNICĂ

Furajele care formează rația zilnică reprezintă surse de nutrienți (UNL, PDI, Ca, P, caroten etc.). Dezideratul major este acela de a găsi combinarea optimă a acestora astfel încât necesarul nutrițional al vacilor să fie satisfăcut în proporție de 100%.

Având în vedere variabilitatea producției de lapte a unui efectiv de vaci de lapte, se recomandă optimizarea unor rații individuale sau formarea de grupe tehnologice. Pentru a ușura această muncă a nutriționistului se poate aplica următoarea strategie de alimentație:

• se va calcula o rație de bază care să satisfacă necesarul vacilor pentru întreținere și producția a 10 litri de lapte;
• producția de lapte ce depășește cei 10 litri asigurați prin rația de bază va fi susținută cu ajutorul unui nutreț combinat de completare astfel optimizat încât, prin administrarea unui kg, să asigure producția a 2 l de lapte.

O rație bine echilibrată, destinată vacii prezentate aici, va avea următoarele structură și caracteristici:

• 25 kg siloz de porumb
• 8 kg fân de lucernă
• 5 kg nutreț combinat IBNA pentru vaci în lactație exploatate în sistem semiintensiv.

Prin combinarea celor trei furaje, rația asigură bunăstarea vacii și manifestarea potențialului genetic al acesteia. Avantajul principal al acestei metode constă în faptul că rația este foarte versatilă doar prin modificarea cantității de nutreț combinat în funcție de variația producției de la o zi la alta sau de la o vacă la alta. IBNA Balotești vă propune un nutreț combinat a cărui structură și optimizare au rezultat în urma studiilor efectuate de cercetători cu experiență vastă în domeniu. De asemenea, specialiștii noștri stau la dispoziția crescătorilor care doresc consultanță în domeniul nutriției vacilor de lapte.

Pentru detalii suplimentare, vă stăm la dispoziție!

Drd. ing. Filip ILIESCU

IBNA Balotești
0733.679.823
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Puiul de carne este cea mai răspândită categorie de păsări domestice crescute de fermieri, fie ei mai mari sau mai mici. Popularitatea acestei categorii se datorează performanțelor manifestate atunci când cele trei puncte cheie ale succesului zootehnic sunt optimizate: rasa, casa și masa. Dacă în cazul primului putem interveni doar prin alegerea hibridului, managementul celorlalte două depinde strict de cunoștințele și flerul fermierului. Având în vedere toate acestea, institutul nostru și-a dedicat activitatea de cercetare-dezvoltare pentru dezvoltarea unor nutrețuri combinate care să răspundă tuturor cerințelor, atât tehnice, cât și comerciale, pe care fermierii le au. Astfel, IBNA Balotești a dezvoltat următoarea gamă de produse pentru fermierii avicultori:

• FURAJE COMBINATE COMPLETE FCC (NC);
• FURAJE COMBINATE COMPLEMEN­TARE (Concentrate proteino-vitamino-minerale);
• PREMIX (Zooforturi).

La rândul lor, acestea se diferențiază nutrițional în funcție de faza de creștere, de sistemul de creștere, de forma de prezentare (pulbere, brizurate sau granulate), de modul de ambalare etc.

FURAJE COMBINATE COMPLETE pentru pui (sistem intensiv / semiintensiv)

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), gluten de porumb, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

FURAJE COMBINATE COMPLEMENTARE (Concentrate proteino-vitamino-minerale)

Concentrate proteino-vitamino-minerale pentru pui (sistem semiintensiv)

INGREDIENTE: cereale, șrot de soia, gluten de porumb, fosfat de calciu, carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

ALTE PRODUSE DESTINATE HRĂNIRII PĂSĂRILOR DOMESTICE

Nutrețuri combinate complete

FURAJE COMBINATE COMPLEMENTARE (Concentrate proteino-vitamino-minerale)

Premixuri vitamino-minerale

Institutul nostru vă pune la dispoziție, pe lângă o gamă variată și calitativă de nutrețuri combinate, și alte servicii și produse: Analize valoare nutrițională nutrețuri; Consultanță de specialitate.

Date de contact pentru vânzări:

Ing. Filip ILIESCU
Specialist Marketing
Tel: (0733) 679 823
Tel: (0733) 679 819
Mail:   Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
www.ibna.ro

Consumul de carne de miel și ied este strâns legat de tradiția pe care românii o respectă cu ocazia sărbătoririi Paștelui, ceea ce face ca, premergător acesteia, în România să fie sacrificați cca 3-4 milioane de miei și iezi anual. Se recomandă ca aceștia să atingă o greutate de minimum 10-15 kg în viu înainte de sacrificare pentru a se evita consumul de carne imatură, sursă de substanțe responsabile pentru boli precum guta. Practica pastorală presupune concentrarea fătărilor în intervalul ianuarie-martie al fiecărui an. La fătare, mieii au o greutate care variază între 2,5-3,5 (ex. Țurcana) și 4,5-5,5 kg (ex. Cap Negru de Teleorman). Studiile au arătat faptul că greutatea la fătare influențează evoluția ulterioară a mieilor, astfel încât se recomandă acordarea unei atenții deosebite tehnologiei de hrănire din timpul ultimei perioade de gestație a oilor, dar și din timpul îngrășării mieilor. În general, mieii îngrășați în sistemul tradițional înregistrează sporuri medii zilnice (S.M.Z.) de 0,125 kg, ceea ce corespunde unei perioade de îngrășare de minimum 90 zile pentru a atinge greutatea ideală de 15 kg în viu. Un calcul simplu demonstrează faptul că doar mieii fătați înainte de ultima decadă a lui ianuarie vor putea atinge greutatea scontată în perioada prepascală. Pentru a optimiza aceste performanțe, IBNA Balotești va pune la dispoziție gama sa de nutrețuri combinate destinate rumegătoarelor mici.

Conform studiilor efectuate de cercetătorii români, administrarea de nutrețuri combinate îmbunătățește performanța mieilor cu până la 60%, crescând S.M.Z. de la 0,125 la 0,200 kg, ceea ce se traduce în reducerea perioadei de îngrășare cu cca 37,50%, diferență ce se „cuantifică“ în buzunarul fiecărui crescător de ovine/caprine.

Nutrețurile combinate IBNA pentru miei și iezi au la bază atât cercetări fundamentale, cât și aplicative, realizate în cadrul institutului și sunt alcătuite din materii prime de cea mai bună calitate, asigurându-se astfel transferul tehnologic al inovării către fermieri.

Nutrețuri combinate

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Nutrețuri combinate (continuare)

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Concentrate proteino-vitamino-minerale

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

NUTREȚURI COMBINATE PENTRU TAURINE

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

CONCENTRATE PROTEINO-VITAMINO-MINERALE

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

PROMOȚIE PENTRU O PRIMAVARĂ SPORNICĂ

Până la data de 15.03.2023 - Institutul de Biologie și Nutriție Animală Balotești oferă exclusiv fermierilor, la cele mai mici prețuri, nutrețuri combinate pentru oi, capre, miei si iezi.

Pentru detalii sunați la 0733.679,823   0733.679.819

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Institutul Național de Cercetare–Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești oferă spre vânzare:

Porumb Siloz producția 2022 la prețul de 459 lei/tona + TVA

și vițele, juninci, tăurași Aberdeen ANGUS Roșu, rasă pură pentru reproducție, cu certificat de origine.

Pentru detalii contactați serviciul de marketing al Institutului la tel: 0733.679.823.

Șef serviciu MCTE

Ing. Filip ILIESCU

România deține un șeptel de cca 2 milioane de capete de taurine, ceea ce reprezintă aproximativ 2,30% din totalul efectivului exploatat la nivelul Uniunii Europene (faostat 2017). 90% din vacile din România sunt crescute în ferme de tip asociativ-familiale sau simple gospodării, iar restul de 10% în ferme de tip industrial (MADR, 2017). Acest articol se adresează acelor exploatații cu caracter tradițional și își propune să înlesnească pentru fermieri înțelegerea principiilor de alimentație caracteristice sistemului românesc de exprimare a necesarului nutritiv al animalelor și a valorii nutrețurilor.

Pentru ca o vacă să producă lapte de calitate, în condiții de eficiență economică, aceasta trebuie să primească o rație echilibrată. Necesarul nutrițional al unui animal se compune din necesarul pentru întreținerea funcțiilor vitale (ceea ce necesită animalul ca să poată trăi) și necesarul pentru producția de lapte. Exprimarea acestui necesar nutrițional se face cu ajutorul a cel puțin 5 principii nutritive: substanță uscată (kg/cap/zi), energie (UNL/cap/zi), proteină (g PDI/ cap/zi), minerale (g Ca și P/cap/zi) și caroten (mg/cap/zi).

SUBSTANȚA USCATĂ

Taurinele sunt animale poligastrice, prezentând anumite particularități la nivelul sistemului digestiv. Astfel, stomacul acestora este tetracameral și specializat în valorificarea furajelor de volum (bogate în celuloză). Pentru o bună funcționare a prestomacurilor este necesară acordarea unei atenții deosebite structurii și conținutului rației. Pentru evaluarea acestui parametru trebuie să ținem cont de structura fizică a rației (particulele de furaj trebuie sa aibă dimensiuni cuprinse între 1-3 cm.), coeficientul optim de încărcare (kg SU/UN între 1,5 și 3,3) și fermentescibilitatea mijlocie (nivel de energetice echilibrat).

ENERGIA

Se măsoară în unități nutritive lapte (UNL), sistem românesc, propus în 1991 de Gheorghe Burlacu. Necesarul vacilor este de cca. 0,95 UNL/100 kg greutate vie și de 0,48 UNL/litru de lapte.

Tabelul de mai sus permite stabilirea exactă a necesarului zilnic de energie al unei vaci de lapte. Acesta se află la intersecția dintre linia corespunzătoare greutății vii a vacii cu coloana producției de lapte. În cazul de mai sus, o vacă cu o greutate de 550 kg și o producție zilnică de 20 litri de lapte/zi va necesita un aport energetic de 14,70 UNL.

PROTEINA

Pentru exprimarea necesarului de proteină se recomandă sistemul francez care presupune folosirea proteinei digestibile în intestin (g PDI). Acest sistem ține cont de capacitatea biomasei ruminale de a prelucra sursele de proteină atât din punct de vedere energetic, cât și din punctul de vedere al conținutului de azot. Astfel, sistemul PDI presupune exprimarea necesarului exprimat în PDIE (proteina digestibilă în intestin permisă de conținutul energetic al rației) și PDIN (proteina digestibilă în intestin permisă de conținutul în azot al rației). Cele trei valori trebuie să fie egale (necesarul se exprimă în g PDI, iar aportul în g PDIE și g PDIN), având în vedere că vaca poate valorifica aportul proteic doar la nivelul parametrului cel mai mic. Dacă o vacă are un necesar de 1.250 g PDI, iar rația cu care este hrănită asigură un aport de 1.000 g PDIE și 1.300 g PDIN, vaca va primi prin rație un aport real de proteină de doar 1.000 g PDI/zi, ceea ce nu este suficient! Necesarul de întreținere al unei vaci este de cca 67,5 g PDI/100 kg greutate vie și de 50 g PDI/litru de lapte produs.

Și în acest caz, intersecția dintre linia determinată de greutatea vacii și coloana definită de nivelul producției determină necesarul de proteină al animalului. Vaca exemplificată aici va avea un necesar de 1.371 g PDI.

MACROMINERALELE

Fermierii trebuie să acorde o atenție deosebită aportului de calciu (g Ca/zi) și fosfor (g P/zi) deoarece acestea joacă un rol vital în menținerea bunăstării animalelor producătoare de lapte. Se recomandă câte 5 g de Ca și P pentru fiecare 100 kg greutate vie a animalului și câte 3 g, respectiv 2 g, de Ca și P pentru fiecare litru de lapte produs. O vacă de 550 kg și cu o producție de 20 litri de lapte va avea următorul necesar de macroelemente:

• Întreținere: 550 kg GV/100 * 5,0 g Ca = 27,5 g Ca
• Producție: 20 l lapte * 3,0 g Ca/L = 60,0 g Ca
• Total: 87,5 g Ca

• Întreținere: 550 kg GV/100 * 5,0 g P = 27,5 g P
• Producție: 20 l lapte * 2,0 g P/L = 40,0 g P
• Total: 67,5 g P

VITAMINELE

În general, aportul vitaminic se asigură prin suplimente și premix-uri, iar în grija fermierului rămâne doar echilibrarea surselor de caroten. Necesarul vacilor de lapte este de 15 mg/100 kg GV și 15 mg/1 l lapte. Astfel, vaca exemplificată va avea un necesar de 382,5 mg caroten/zi.

RAȚIA ZILNICĂ

Furajele care formează rația zilnică reprezintă surse de nutrienți (UNL, PDI, Ca, P, caroten etc). Dezideratul major este acela de a găsi combinarea optimă a acestora astfel încât necesarul nutrițional al vacilor să fie satisfăcut în proporție de 100%.

Având în vedere variabilitatea producției de lapte a unui efectiv de vaci de lapte, se recomandă optimizarea unor rații individuale sau formarea de grupe tehnologice. Pentru a ușura această muncă a nutriționistului se poate aplica următoarea strategie de alimentație:

• se va calcula o rație de bază care să satisfacă necesarul vacilor pentru întreținere și producția a 10 litri de lapte;
• producția de lapte ce depășește cei 10 litri asigurați prin rația de bază va fi susținută cu ajutorul unui nutreț combinat de completare astfel optimizat încât, prin administrarea unui kg, să asigure producția a 2 l de lapte.

O rație bine echilibrată, destinată vacii prezentate aici, va avea următoarele caracteristici și structură:

• 25 kg siloz de porumb
• 8 kg fân de lucernă
• 5 kg nutreț combinat IBNA pentru vaci în lactație exploatate în sistem semiintensiv.

Prin combinarea celor trei furaje, rația asigură bunăstarea vacii și manifestarea potențialului genetic al acesteia. Avantajul principal al acestei metode constă în faptul că rația este foarte versatilă doar prin modificarea cantității de nutreț combinat în funcție de variația producției de la o zi la alta sau de la o vacă la alta. IBNA Balotești vă propune un nutreț combinat a cărui structură și optimizare au rezultat în urma studiilor efectuate de cercetători cu experiență vastă în domeniu. De asemenea, specialiștii noștri stau la dispoziția crescătorilor care doresc consultanță în domeniul nutriției vacilor de lapte.

Pentru detalii suplimentare vă stăm la dispoziție!

IBNA Balotești, Serviciu MCTE

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Puiul de carne este una dintre cele mai răspândite categorii de păsări domestice crescute de fermieri, fie ei mai mari sau mai mici. Popularitatea acestei categorii se datorează performanțelor manifestate atunci când cele trei puncte cheie ale succesului zootehnic sunt optimizate: rasa, casa și masa. Dacă în cazul primului, putem interveni doar prin alegerea hibridului, managementul celorlalte două depinde strict de cunoștințele și flerul fermierului. Având în vedere toate acestea, institutul nostru și-a dedicat activitatea de cercetare-dezvoltare pentru dezvoltarea unor nutrețuri combinate care să răspundă tuturor cerințelor, atât tehnice, cât și comerciale, pe care fermierii le au. Astfel, IBNA Balotești a dezvoltat următoarea gamă de produse pentru fermierii avicultori:

• Nutrețuri combinate complete
• Concentrate proteino-vitamino-minerale

La rândul lor, acestea se diferențiază nutrițional în funcție de faza de creștere, de sistemul de creștere, de forma de prezentare (pulbere, brizurate sau granulate), de modul de ambalare etc.

În continuare este redată gama IBNA.

Nutrețuri combinate pentru pui (sistem intensiv)

Nutrețuri combinate pentru pui (sistem semiintensiv)

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), gluten de porumb, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Concentrate proteino-vitamino-minerale pentru pui (sistem intensiv)

Concentrate proteino-vitamino-minerale pentru pui (sistem semiintensiv)

INGREDIENTE: cereale, șrot de soia, gluten de porumb, fosfat de calciu, carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

ALTE PRODUSE DESTINATE HRĂNIRII PĂSĂRILOR DOMESTICE

Nutrețuri combinate complete

Concentrate proteino-vitamino-minerale

Premixuri vitamino-minerale

Institutul nostru vă pune la dispoziție, pe lângă o gamă variată și calitativă de nutrețuri combinate, și alte servicii și produse:

• Analize valoare nutrițională nutrețuri.
• Consultanță de specialitate.

Date de contact pentru vânzări:

Dr. ing. Răzvan-Alexandru UȚĂ
Tel.: (0729) 480 520

Un element important pentru sănătatea și producția rumegătoarelor îl constituie microbiomul gastro-intestinal, ce reprezintă ansamblul tuturor organismelor vii prezente în segmentul gastric.

În tractusul digestiv al rumegătoarelor se găsesc aproximativ 7.000 de specii de microorganisme (bacterii, protozoare, arhee și drojdii), acestea reprezentând circa 95% din microbiomul ruminal, urmate de virusuri și bacteriofagi (cca 5% din mediul ruminal). PH-ul rumenului este menținut relativ constant, în limite fiziologice de 6-7, dar poate varia în funcție de rația administrată. Colonizarea și componența populațiilor microbiene prezente în rumen sunt strâns legate de factori precum: mediu (zona geografică, climatul, flora și umiditatea specifică), individ (rasă, sex, vârstă, starea fiziologică) și tehnologia de creștere (nutriție, igienă, sistemul de creștere).

Microbiomul rumenului este populat de microorganisme aparținând genurilor: Bacteroidetes sp. (38-42%), Firmicutes sp. (48-50%) și Proteobacteria sp. (5-6%). Speciile genului Bacteroidetes asigură fermentația biomasei vegetale, generând cantități semnificative de acizi grași volatili (AGV), numiți și acizi grași cu lanț scurt, care nu sunt doar sursă de energie, ci și precursori ai componentelor nutritive din lapte. Firmicutes sp. sunt responsabile de buna funcționare a metabolismului carbohidraților, fiind capabile să degradeze fibre (de exemplu lignoceluloza) și compuși amiloidici rezistenți în mod normal la enzimele gastrice. Specii aparținând genului Proteobacteria asigură condiții anaerobe, prin consumul mare de oxigen și diminuează totodată procesele oxidative metabolice prezente în segmentul gastric. Abundența genurilor Bacteroidetes sp., Firmicutes sp. și Proteobacteria sp. este influențată de diversitatea furajelor din rația taurinelor și  de starea de sănătate a acestora.

Interacțiunea dintre microorganismele constitutive ale microbiomului ruminal este de complementaritate (simbioză) datorată interschimbului de compuși nutritivi. Un exemplu în acest sens poate fi reprezentat de bacteriile celulozice, ce servesc ca prim producător de zaharuri simple (obținute în urma hidrolizei celulozei și hemicelulozelor), indispensabile pentru susţinerea drojdiilor prezente în rumen.

Capacitatea de adaptare a microbiomului gastric reprezintă o caracteristică importantă în dirijarea acestuia pentru a favoriza starea de sănătate a animalului şi ulterior pentru a îmbunătății performanțele productive.

Interacțiunea dintre animal și microorganismele prezente în rumen este de tip sinergic, descrisă prin capacitatea taurinelor de a furniza căldură, umiditate și hrană, în timp ce microorganismele produc compuși biologici utili vacii: proteine și subproduse ale digestiei, cum ar fi AGV-urile. Funcționalitatea microbiomului reiese din capacitatea de a furniza peste 70% din necesarul energetic zilnic. Fermentația microbiană a biomasei ingerate în rumen permite vacii să valorifice eficient hrana, fapt ce-i asigură necesarul de întreținere a funcţiilor vitale, respectiv cel de producție. Microorganismele ruminale au un regim nutrițional bogat în carbon, amoniac, fosfor, sulf și oligoelemente.

Este important să asigurăm o nutriție adecvată şi de calitate, în funcție de starea fiziologică a animalului; în același timp e necesar să dirijăm structura și abundența microbiomului gastric ce poate avea efecte asupra cantității de lapte și, totodată, asupra calității proteinelor întâlnite în lapte.

Enteritele infecțioase, corelate cu o rație deficitară, conduc la proliferarea microorganismelor patogene și a bacteriofagilor (≥5%), fapt ce determină o diminuare semnificativă a populațiilor de microorganisme benefice şi perturbă buna funcţionare a digestiei şi absorbţiei nutrienţilor.

Microorganismele producătoare de acizi grași volatili (Bacillus sp., Prevotella sp., Ruminobacter sp., și Seleomonas sp., acizi precum acetat, propionat și butirat) sunt necesare pentru a susţine performanțe productive ridicate de lapte (>25 kg/cap/ vacă), în timp ce prezența a mai mult de 0,3-3,3% din microbiom a microorganismelor metanogene (arhee – Methanobrevibacter sp.) poate avea efecte negative asupra mediului înconjurător datorită emisiilor semnificativ crescute de gaze cu efect de seră.

Metode de dirijare a microbiomului gastric la vacile de lapte:

• Asigurarea unei rații bogate în polizaharide, carbohidrați și proteine de calitate (de exemplu borhoturi şi şroturi);
• Includerea în raţia vacilor a unor furaje de volum bogate în vitamine și minerale (de exemplu leguminoase);
• Suplimentarea rațiilor cu produse biologic active (probiotice, prebiotice și simbiotice);
• Prevenirea instalării bolilor enterice prin măsuri de zooigienă și menținerea unui status de sănătate corespunzător la nivel de fermă;
• Diminuarea stresului de înțărcare al vacilor şi monitorizarea atentă a raţiei în perioada de repaus mamar;
• Introducerea treptată a furajelor sezoniere în raţia vacilor (minimum 10-14 zile de tranziţie).

Daniela-Mihaela GRIGORE

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Balotești

Consumul de carne de miel și ied sunt strâns legate de tradiția pe care românii o respectă cu ocazia sărbătoririi Paștelui, ceea ce face ca, premergător acesteia, în România să fie sacrificați cca 3-4 milioane de miei și iezi anual. Se recomandă ca aceștia să atingă o greutate de minimum 10-15 kg în viu înainte de sacrificare pentru a se evita consumul de carne imatură, sursă de substanțe responsabile pentru boli precum guta. Practica pastorală presupune concentrarea fătărilor în intervalul ianuarie – martie al fiecărui an. La fătare, mieii au o greutate care variază între 2,5-3,5 (de exemplu Țurcana) și 4,5-5,5 kg (de exemplu Cap Negru de Teleorman). Studiile au arătat faptul că greutatea la fătare influențează evoluția ulterioară a mieilor, astfel încât se recomandă acordarea unei atenții deosebite tehnologiei de hrănire din timpul ultimei perioade de gestație a oilor, dar și din timpul îngrășării mieilor. În general, mieii îngrășați în sistemul tradițional înregistrează sporuri medii zilnice (S.M.Z.) de 0,125 kg, ceea ce corespunde unei perioade de îngrășare de minimum 90 de zile pentru a atinge greutatea ideală de 15 kg în viu. Un calcul simplu demonstrează faptul că doar mieii fătați înainte de ultima decadă a lui ianuarie 2019 vor putea atinge greutatea scontată în perioada prepascală. Pentru a optimiza aceste performanțe, IBNA Balotești vă pune la dispoziție gama sa de nutrețuri combinate destinate rumegătoarelor mici.

Conform studiilor efectuate de cercetătorii români, administrarea de nutrețuri combinate îmbunătățește performanța mieilor cu până la 60%, crescând S.M.Z. de la 0,125 la 0,200 kg, ceea ce se traduce în reducerea perioadei de îngrășare cu cca 37,50%, diferență ce se „cuantifică“ în buzunarul fiecărui crescător de ovine/caprine.

Nutrețurile combinate IBNA pentru miei și iezi au la bază atât cercetări fundamentale, cât și aplicative, realizate în cadrul institutului și sunt alcătuite din materii prime de cea mai bună calitate, asigurându-se astfel transferul tehnologic al inovării către fermieri.

Nutrețuri combinate

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Nutrețuri combinate (continuare)

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Concentrate proteino-vitamino-minerale

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

NUTREȚURI COMBINATE PENTRU TAURINE

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

CONCENTRATE PROTEINO-VITAMINO-MINERALE

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, floarea-soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Porcinele, alături de broilerul de găină, sunt una dintre cele mai importante categorii de animale domestice producătoare de carne datorită eficienței de creștere. La nivel mondial s-a răspândit un număr relativ mic de rase care stau la baza hibrizilor. La nivelul Uniunii Europene sunt folosite cu precădere următoarele: Marele Alb, Landrace, Duroc, Pietrain și Hampshire. Acestea stau la baza realizării tuturor hibrizilor comerciali fie ei tetra- sau tri-liniari. Metoda încrucișării raselor se utilizează datorită faptului că hibrizii manifestă fenomenul de heterozis definit ca fiind superioritatea productivității hibrizilor față de media productivității raselor parentale.

În general, hibrizii supuși îngrășării intensive se caracterizează printr-un SMZ* de cca. 700 – 1.000 g și un CS** de cca. 2,5 – 3,0 kg. Perioada de îngrășare durează aproximativ 3 luni, începând de la o greutate de 25 – 30 kg și terminându-se la o greutate de 100 – 110 kg. Pe parcursul perioadei de îngrășare se pot distinge două sau trei faze care au caracteristică o anumită concentrație a nutrienților pe kg. Această concentrație trebuie să țină cont de necesarul nutrițional și de capacitatea de ingestă a animalului.

Pentru atingerea performanțe scontate, în alimentația suinelor trebuie introduse nutrețuri combinate echilibrate din punct de vedere energo-proteic și vitamino-mineral în funcție de necesarul fiecărei categorii.

Nutrețurile combinate IBNA pentru porcine au la bază atât cercetări fundamentale, cât și aplicative, realizate în cadrul institutului și sunt alcătuite din materii prime de cea mai bună calitate, asigurându-se astfel transferul tehnologic al inovării către fermierii mici și mari.

Nutrețuri combinate complete

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, fl. soarelui), lapte praf*, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Nutrețuri combinate complete (continuare)

INGREDIENTE: Cereale, șroturi (soia, fl. soarelui), fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Concentrate proteino-vitamino-minerale

Sistem industrial

INGREDIENTE: Șroturi (soia, fl. soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Concentrate proteino-vitamino-minerale

Sistem gospodăresc

INGREDIENTE: Șroturi (soia, fl. soarelui), lapte praf, fosfat și carbonat de calciu, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

* Spor mediu zilnic = greutatea medie zilnică acumulată de un animal într-o anumită perioadă de timp.

** Consum specific = cantitatea de nutreț combinat consumată de un animal pentru a produce o unitate de producție (ex: un ou, un kg carne sau lapte).

Dr. ing. Răzvan-Al. UȚĂ
0729.480.520
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

România deține un șeptel de cca 2 milioane de capete de taurine, ceea ce reprezintă aprox. 2,30% din totalul efectivului exploatat la nivelul Uniunii Europene (FAOSTAT, 2017). 90% din vacile din România sunt crescute în ferme de tip asociativ-familiale sau simple gospodării, iar restul de 10% în ferme de tip industrial (MADR, 2017). Acest articol se adresează acelor exploatații cu caracter tradițional și își propune să înlesnească pentru fermieri înțelegerea principiilor de alimentație caracteristice sistemului românesc de exprimare a necesarului nutritiv al animalelor și a valorii nutrețurilor.

Pentru ca o vacă să producă lapte de calitate, în codiții de eficiență economică, aceasta trebuie să primească o rație echilibrată. Necesarul nutrițional al unui animal se compune din necesarul pentru întreținerea funcțiilor vitale (ceea ce necesită animalul ca să poată trăi) și necesarul pentru producția de lapte. Exprimarea acestui necesar nutrițional se face cu ajutorul a cel puțin 5 principii nutritive: substanță uscată (kg/cap/zi), energie (UNL/cap/zi), proteină (g PDI/cap/zi), minerale (g Ca și P/cap/zi) și caroten (mg/cap/zi).

Substanța uscată

Taurinele sunt animale poligastrice, prezentând anumite particularități la nivelul sistemului digestiv.

Astfel, stomacul acestora este tetracameral și specializat în valorificarea furajelor de volum (bogate în celuloză). Pentru o bună funcționare a prestomacurilor este necesară acordarea unei atenții deosebite structurii și conținutului rației. Pentru evaluarea acestui parametru, trebuie să ținem cont de structura fizică a rației (particulele de furaj trebuie să aibă dimensiuni cuprinse între 1-3 cm), coeficientul optim de încărcare (kg SU/UN între 1,5 și 3,3) și fermentescibilitatea mijlocie (nivel de energetice echilibrat).

Energia

Se măsoară în unități nutritive lapte (UNL), sistem românesc, propus în 1991 de dr. Ghe. Burlacu. Necesarul vacilor este de cca 0,95 UNL/100 kg greutate vie și de 0,48 UNL/litru de lapte.

Tabelul de mai sus permite stabilirea exactă a necesarului zilnic de energie al unei vaci de lapte. Acesta se află la intersecția dintre linia corespunzătoare greutății vii a vacii cu coloana producției de lapte. În cazul de mai sus, o vacă cu o greutate de 550 kg și o producție zilnică de 20 litri de lapte/zi va necesita un aport energetic de 14,70 UNL.

Proteina

Pentru exprimarea necesarului de proteină se recomandă sistemul francez care presupune folosirea proteinei digestibile în intestin (g PDI). Acest sistem ține cont de capacitatea biomasei ruminale de a prelucra sursele de proteină atât din punct de vedere energetic, cât și din punctul de vedere al conținutului de azot. Astfel, sistemul PDI presupune exprimarea necesarului exprimat în PDIE (proteina digestibilă în intestin permisă de conținutul energetic al rației) și PDIN (proteina digestibilă în intestin permisă de conținutul în azot al rației). Cele trei valori trebuie să fie egale (necesarul se exprimă în g PDI, iar aportul în g PDIE și g PDIN), având în vedere că vaca poate valorifica aportul proteic doar la nivelul parametrului cel mai mic. Dacă o vacă are un necesar de 1.250 g PDI, iar rația cu care este hrănită asigură un aport de 1.000 g PDIE și 1.300 g PDIN, vaca va primi prin rație un aport real de proteină de doar 1.000 g PDI/zi, ceea ce nu este suficient! Necesarul de întreținere al unei vaci este de cca 67,5 g PDI/100 kg greutate vie și de 50 g PDI/litru de lapte produs.

Și în acest caz, intersecția dintre linia determinată de greutatea vacii și coloana definită de nivelul producției determină necesarul de proteină al animalului. Vaca exemplificată aici va avea un necesar de 1.371 g PDI.

Macromineralele

Fermierii trebuie să acorde o atenție deosebită aportului de calciu (g Ca/zi) și fosfor (g P/zi) deoarece acestea joacă un rol vital în menținerea bunăstării animalelor producătoare de lapte. Se recomandă câte 5 g de Ca și P pentru fiecare 100 kg greutate vie a animalului și câte 3 g, respectiv 2 g, de Ca și P pentru fiecare litru de lapte produs. O vacă de 550 kg și cu o producție de 20 litri de lapte va avea următorul necesar de macroelemente:

• Întreținere: 550 kg GV/100 * 5,0 g Ca = 27,5 g Ca
• Producție: 20 L lapte * 3,0 g Ca/L = 60,0 g Ca
• Total: 87,5 g Ca

• Întreținere: 550 kg GV/100 * 5,0 g P = 27,5 g P
• Producție: 20 L lapte * 2,0 g P/L = 40,0 g P
• Total: 67,5 g P

Vitaminele

În general, aportul vitaminic se asigură prin suplimente și premixuri, iar în grija fermierului rămâne doar echilibrarea surselor de caroten. Necesarul vacilor de lapte este de 15 mg/100 kg GV și 15 mg/1 L lapte. Astfel, vaca exemplificată va avea un necesar de 382,5 mg caroten/zi.

Rația zilnică

Furajele care formează rația zilnică reprezintă surse de nutrienți (UNL, PDI, Ca, P, caroten etc.). Dezideratul major este acela de a găsi combinarea optimă a acestora astfel încât necesarul nutrițional al vacilor să fie satisfăcut în proporție de 100%.

Având în vedere variabilitatea producției de lapte a unui efectiv de vaci de lapte, se recomandă optimizarea unor rații individuale sau formarea de grupe tehnologice. Pentru a ușura această muncă a nutriționistului se poate aplica următoarea strategie de alimentație:

– se va calcula o rație de bază care să satisfacă necesarul vacilor pentru întreținere și producția a 10 litri de lapte;

– producția de lapte ce depășește cei 10 litri asigurați prin rația de bază va fi susținută cu ajutorul unui nutreț combinat de completare astfel optimizat încât, prin administrarea unui kg, să asigure producția a 2 l de lapte.

O rație bine echilibrată, destinată vacii prezentate aici, va avea următoarea structură și caracteristici:

– 25 kg siloz de porumb

– 8 kg fân de lucernă

– 5 kg nutreț combinat IBNA pentru vaci în lactație exploatate în sistem semiintensiv.

Prin combinarea celor trei furaje, rația asigură bunăstarea vacii și manifestarea potențialului genetic al acesteia. Avantajul principal al acestei metode constă în faptul că rația este foarte versatilă doar prin modificarea cantității de nutreț combinat în funcție de variația producției de la o zi la alta sau de la o vacă la alta. IBNA Balotești vă propune un nutreț combinat a cărui structură și optimizare au rezultat în urma studiilor efectuate de cercetători cu experiență vastă în domeniu. De asemenea, specialiștii noștri stau la dispoziția crescătorilor care doresc consultanță în domeniul nutriției vacilor de lapte.

Pentru detalii suplimentare vă stăm la dispoziție!

IBNA Balotești

Șef Serviciu MCTE

Ing. Alexandru KELEMEN

0764.909.219; Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Cererea globală de carne de pui pentru consumul uman înregistrează o creștere accelerată comparativ cu cea a produselor alimentare proteice alternative (carnea de porc sau vită) datorită accesibilității și acceptării generale într-o varietate de tradiții, culturi și religii (Whitnall și Pitts 2019; OECD 2020). Se preconizează o creștere a producției globale de carne de pasăre de la 105,6 mil. tone, în 2020, la 181 mil. tone, în anul 2050, adică o creștere de 72% în trei decenii (Greenhalgh şi col., 2020).

În ultimii ani, atenția consumatorilor s-a concentrat din ce în ce mai mult asupra aspectelor legate de bunăstarea animalelor, lupta împotriva rezistenței antimicrobiene și a poluării mediului cu azot sau fosfor (Lemme şi col., 2020).

Pentru a proteja sustenabilitatea producției de carne de pasăre au fost elaborate diferite strategii nutriţionale privind reducerea nivelului de proteină brută din hrană prin utilizarea unor formule echilibrate la nivel de aminoacizi digestibili, suplimentarea cu aminoacizi esențiali și aditivi furajeri.

Scopul acestor strategii nutriționale a fost reducerea excreției totale de azot și a emisiilor de amoniac, probleme critice, în special în Uniunea Europeană, unde a fost introdusă o legislație strictă pentru a răspunde acestor preocupări (Greenhalgh şi col., 2020).

Nutreţurile combinate clasice pentru pui de carne au un nivel proteic de 23% în faza de start, 22% în faza de creștere și 19% în faza de finisare și sunt formulate pe bază de porumb, grâu, şrot de soia, gluten de porumb, la care se adaugă suplimentate de aminoacizi esențiali de sinteză (metionina, lizină, treonină) pentru a satisface cerinţele nutriționale în aminoacizi ale hibrizilor moderni.

Cercetări recente efectuate în cadrul INCDBNA-Baloteşti (Proiect ADER 9.1.4) au evidențiat că reducerea cu 2 procente a nivelului de proteină brută în hrana puilor de carne pe bază de surse proteice alternative locale (șroturi de rapiță și floarea-soarelui) prezintă următoarele avantaje:

• permite obținerea unor performanțe productive și indici de calitate ai carcasei la nivelul potențialului genetic în cazul suplimentării cu aminoacizi esențiali la nivelul cerințelor hibridului;
• nu afectează negativ dezvoltarea gastro-intestinală, reduce tranzitul proteinei în intestinul subțire și poate reduce producția de metaboliți toxici proveniți din fermentația proteinelor în cecum;
• are efecte pozitive asupra bunăstării puilor și asupra mediului prin reducerea azotului excretat în dejecții.

În concluzie, dezvoltarea și adoptarea unor soluţii nutriţionale cu nivel redus de proteină brută pot reduce dependența industriei avicole pentru surse de proteine „intacte“ (de exemplu, şrot soia), pot crea oportunitatea utilizării surselor de proteine alternative, pot reduce costurile de producţie și au impact pozitiv asupra mediului.

Anca GHEORGHE, Mihaela HĂBEANU

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală-Balotești

Vitamina D prezintă un interes deosebit pentru alimentația umană, în special datorită unui metabolism unic de sinteză, la nivelul pielii, sub influența razelor ultraviolete (290-315 nm). Vitamina D se găsește în plante și animale ca rezultat al sintezei endogene, este liposolubilă, insolubilă în apă, stabilă la temperaturi ridicate, susceptibilă oxidării la contactul cu aerul și lumina.

Există foarte puține alimente cu conținut natural în vitamina D: pește (cod, hering, sardine, păstrăv, somon, ton), lactate și brânzeturi, gălbenuș de ou, ficat de vită, ciuperci. Termenul de vitamina D desemnează un grup de compuși precum vitamina D2 (ergocalciferol) și vitamina D3 (colecalciferol).

Metabolizarea vitaminei D se produce la nivelul ficatului: 25(OH)D3 (calcidiol), urmată de 1,25 (OH)2D3 și 24,25 (OH)2 D3 la nivelul rinichilor. Cashman și colab. (2016) în studiul publicat în American Journal of Clinical Nutrition consideră deficiența de vitamina D ca fiind pandemică. Conform unui studiu efectuat de Ene și col. (2018), în România, la populația de peste 4 ani, insuficiența vitaminei D se înregistrează la peste 70% dintre cazuri, la populația cu vârste între 4-8 ani reprezintă 1,96%, iar în cazul indivizilor cu vârsta de peste 70 de ani reprezintă 26,39%. Rata cea mai ridicată a deficienței și insuficienței de vitamina D a fost identificată în Oltenia și Moldova. O strategie de impact și cu o largă acoperire, în special în condițiile actuale generate de pandemia COVID-19, o constituie îmbogățirea alimentelor în vitamina D. Conform Regulamentului (CE) NR. 887/2009 al comisiei din 25 septembrie 2009887/2009, se permite substituirea vitaminei D3 din nutrețul combinat al păsărilor, parțial sau total, cu 25-OH-D3. Barnkob și colab. (2020) menționează 3 modalități de îmbunătățire, pe cale naturală, a conținutului ouălor în vitamina D: suplimentarea concentrației de vitamina D3 sau/și 25(OH)D3 din furaj, expunerea la UVB a găinilor și a produselor lichide din ouă (ouă întregi, albușuri de ou, gălbenușuri).

S-a dovedit științific că există o relație liniară între conținutul de vitamina D din furaj și cel din ou. O concentrație de 20 μg vitamina D/100 g gălbenuș s-a obținut utilizând 617,5 μg vitamina D/kg furaj. Suplimentarea vitaminei D în furaje poate furniza niveluri mai ridicate în ouă decât prin expunerea la UVB a găinilor. Cu toate acestea, efectele benefice ale suplimentării cu vitamina D în furaje sunt limitate de legislația UE care stabilește limita maximă la 80 μg vitamina D / kg furaj. În studiile de nutriție animală realizate prin suplimentarea vitaminei D în nutrețul combinat s-a observat la nivelul organismului păsărilor o scădere a incidenței tulburărilor osoase, o îmbunătățire a absorbției calciului și fosforului la nivel intestinal, a mineralizării oaselor și a mobilității datorită creșterii densității osoase (Driver și colab., 2005; Korver, 2005; Kasim și colab., 2006). Browning & Cowieson (2014) au introdus în rețetă o combinație de 250 μg/kg furaj vitamina D3 și 69 μg/kg furaj de 25(OH)D3 și au obținut un conținut în vitamina D în galbenuș de 12,9 μg/100 g. Dacă s-ar introduce în rețetă același nivel, exclusiv vitamina D3, ar fi necesar includerea aproximativă a 378 μg/kg furaj.

Concentrațiile de vitamina D3 și 25(OH)D3 din gălbenușul de ou au crescut semnificativ, concomitent cu creșterea nivelului de includere din furaj. Studii ale eficienței transferului de vitamina D3 din furaj în ou au fost realizate și de Mattila și colab. (2011) care au conchis ca prin suplimentarea cu vitamina D3 și 25-OH-D3, individual sau asociat (43 μg/kg vitamina D3, 31 μg/kg vitamin D3 și 30 μg/kg 25-OH-D3, 55 μg/kg 25-OH-D3, 122 μg/kg 25-OH-D3), se obține cu succes transferul din furaj în gălbenuș. Chen și colab. (2020) au experimentat pe perioada unui întreg ciclu de viață al găinilor ouătoare introducerea în rețetă a 2.760 UI/kg vitamina D3, 5.520 UI/kg vitamina D3, 2.760 UI/kg vitamina D3 + 2.760 UI (69 μg)/kg 25(OH)D3.

Rezultatele au arătat că suplimentarea pe termen lung cu 25(OH)D3 are efecte pozitive asupra producției de ouă și a calității oului, în special în faza timpurie de ouat. Așadar, soluția suplimentării furajului găinilor ouătoare cu vitamina D reprezintă o strategie de obținere a unui aliment funcțional, oul îmbogățit în vitamina D, cu un potențial larg de acoperire și cu un impact pozitiv asupra sănătății populației, minimizând astfel riscul deficitului de vitamina D.

Gabriela Maria CORNESCU, Romeo-Ovidiu AVRAM

Newsletter finanțat în cadrul contractului nr. 144/13.10.2016 „Dezvoltarea unor soluții de furajare inovative pentru galinacee în vederea obținerii de alimente accesibile, cu calități nutriționale îmbunătățite“, GALIM PLUS, POC, Axa 1.

Pe plan mondial, a crescut foarte mult interesul pentru a maximiza nivelul de utilizare a unor ingrediente proteice produse la nivel local, inclusiv a boabelor de leguminoase. În România, cultivarea și mai ales utilizarea unor leguminoase (de exemplu mazăre, fasole, linte, năut, lupin alb – liber de alcaloizi etc.) în hrana păsărilor nu a fost și nu este promovată ca în alte țări, deși constituie o alternativă viabilă la șroturile de soia provenite din importuri, atât din punct de vedere bioproductiv cât și sub aspect economic și ecosanogen (aceste boabe prezintă avantajul că nu sunt modificate genetic și, în plus, conțin grăsimi bogate în acizi grași polinesaturați din seria omega-3, considerați benefici pentru sănătatea omului). Folosind ingrediente furajere alternative și durabile, pentru a substitui o parte din șrotul de soia poate fi una din strategiile de reducere a costurilor cu furajarea în sectorul avicol. În acest context, INCDBNA, Balotești, prin programul NUCLEU, proiect PN16-41.01.02 (finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării) a avut ca obiectiv studierea unor surse alternative de proteine, cu valoare biologică ridicată, care pot fi disponibile pe plan local, sustenabile și în același timp și economice.

Năutul (Cicer arietinum L.) este o plantă leguminoasă anuală, caracterizată printr-o rezistență foarte mare la secetă, cultura fiind bine adaptată la condițiile pedoclimatice semiaride. Cultura de năut lasă terenul aerat, structurat, curat de buruieni. Este o foarte bună premergătoare pentru cereale și îmbogățește solul cu 90-100 kg azot atmosferic fixat în sol. Aspectul exterior al acestei plante se deosebește de cel al mazării prin forma frunzelor și a păstăii (care închide în mod obișnuit două boabe sau trei, mai rar o singură boabă). Boabele acestei plante se aseamănă cu cele de mazăre, deosebindu-se numai printr-o excrescență caracteristică a embrionului în formă de cioc, care se aseamănă cu capul de berbec și au culoarea roz deschis, galben și foarte rar cafeniu.

Pe plan mondial, năutul se cultivă pe o suprafață de peste 12 milioane de hectare, reprezentând un aliment de bază în Europa de Sud, Africa de Nord, India și alte zone. India este cel mai mare producător de năut, urmată de Pakistan și Turcia. Deși în prezent năutul este produs pentru consum uman, pe măsură ce producția va crește, va crește și disponibilul ca sursă alternativă de proteine și energie pentru nutriția animală. În Europa năutul se cultivă pe aproape 100.000 ha, iar cea mai mare producție medie s-a realizat în Grecia, respectiv de 1.438 kg/ha. Producțiile cele mai mari au fost realizate în China, respectiv 4.333 kg/ha. În țara noastră năutul găsește condiții favorabile de vegetație în Dobrogea, în Câmpia de Vest și partea de sud a Câmpiei Moldovei. Producții bune se pot obține în jurul Aradului și Timișoarei, ca și în zona Iașului.

Boabele de năut devin disponibile ocazional pentru industria de nutrețuri, în special atunci când acestea sunt declasate calitativ pentru consumul uman (cum ar fi: leziuni la îngheț, decolorare sau deteriorare). Interesul pentru utilizarea boabelor de năut în alimentația păsărilor se justifică în primul rând prin conținutul relativ ridicat în proteine (26,3% per kg substanță uscată), a profilului în aminoacizi esențiali (în special lizină), dar mai ales datorită conținutului mic de factori antinutriționali, comparativ cu soia (Glycine max L.), mazărea (Pisum sativum L.) și boabele de fasole (Phaseolus vulgaris L.) și prin valoarea energetică ridicată (12,8 MJ energie metabolizabilă/ kg). Totodată, boabele de năut reprezintă o sursă destul de bogată în săruri minerale (fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier) și în complexul de vitamine B.

INCDBNA-IBNA Baloteşti, ca urmare a unor serii de experimente efectuate pe pui de carne (hibridul Cobb 500) și curcă (hibridul Grade Maker) în condiții de fermă (Biobaza experimentală), recomandă utilizarea boabelor de năut în cantități de până la 200 g/kg nutreț pentru faza de creștere-finisare (vârsta 23-42 zile) la pui de carne și de până la 400 g/kg la broilerul de curcă în faza de finisare (vârsta 9-22 săptămâni). Astfel, se înlocuieşte 58% din şrotul de soia, respectiv până la 41% din proteina nutrețului combinat).

Noile nutrețuri asigură atât menținerea performanţelor de creștere, a randamentului la sacrificare, dar mai ales obținerea unor produse avicole de calitate, prin îmbunătățirea caracteristicilor nutritive ale cărnii (piept, pulpe), în sensul scăderii ponderii acizilor grași saturați în favoarea celor polinesaturați, de tipul omega-3 (benefici pentru sănătatea umană), comparativ cu nutrețul clasic (pe bază de șrot de soia). Totodată, se influențează pozitiv principalii indici de eficiență, respectiv rata de eficienţă a utilizării proteinei și rata de eficienţă a utilizării energiei furajului. În plus, se reduce efortul valutar al României, prin reducerea importului de şrot de soia.

Având în vedere compoziția chimică și valoarea nutrițională a boabelor de năut, precum și rezistența la secetă și arșiță, recomandăm producătorilor agricoli români, dar mai ales crescătorilor de păsări în sistem ecologic să acorde o mai mare atenție acestei culturi.

Adaosul uleiului de camelină în receptura de nutreț combinat adaugă un plus de valoare hranei prin efectele asupra calității cărnii. Pentru fermieri apare oportunitatea câștigării unui nou segment de piață reprezentat de consumatorii de produse animaliere funcționale. În ultimii ani, consumatorii sunt tot mai conștienți de influența nutriției asupra sănătății, iar pentru îmbunătățirea statusului lor de sănătate aceștia sunt din ce în ce mai interesați de produse alimentare conținând elemente nutritive care au efecte benefice în prevenirea și reducerea riscului de apariție a unor boli (cardiovasculare, gastro-intestinale, inflamatorii etc.). Având în vedere că, de exemplu, la nivel mondial, consumul de carne de porc reprezintă aproximativ 40%, interesul pentru producerea de carne de porc ca aliment funcțional va crește în viitor, ceea ce va putea aduce profit fermierilor. Este nevoie de o schimbare a strategiei de marketing în acest sens.

Camelina este și o sursă importantă de subproduse întrucât după extracția uleiului rămân cantități însemnate de plantă cu un conținut valoros în lipide, dar și în proteină (apropiat de cel al șrotului de soia) care pot fi folosite ca șrot. Deși variabil, prețul șrotului de camelină se menține în jurul valorii de 0.29 euro în timp ce prețul șrotului de soia este de 0.60 euro (mai mic cu 0.31 euro) astfel că înlocuirea șrotului de soia cu șrot de camelină poate aduce beneficii suplimentare fermierului. De asemenea, ca și în cazul uleiului de camelină, datorită conținutului ridicat în acizi grași polinesaturați, în special a acizilor grași n-3 (30-35%), calitatea cărnii poate fi îmbunătățită, devenind astfel aliment funcțional. Fermierii pot crește prețul cărnii, preț justificat cu atât mai mult cu cât cerințele consumatorilor pentru o calitate superioară a produselor animaliere sunt în creștere.

Camelina este doar un exemplu, dar industria agroalimentară, prin biotehnologiile moderne utilizate, pune pe piața furajelor numeroase subproduse bogate în compuși bioactivi (polifenoli, acizi grași polinesaturați, vitamine, minerale, fibre etc.) care cresc valoarea nutritivă a produselor animaliere (carne, ouă, lapte).

Ionelia Țăranu și Mihaela Hăbeanu, IBNA-Balotești

Alimentația, în zilele noastre, ocupă un rol foarte important, consumatorii fiind din ce în ce mai preocupați de ceea ce mănâncă, de compoziția chimică a alimentelor, de gradul de aditivare a acestora. Tendința actuală, dar și viitoare, este de a consuma alimente îmbogățite în nutrienți (alimente funcționale), care dispun de un efect pozitiv asupra sănătății umane. Acizii grași polinesaturați omega 3 (PUFA W3) și omega 6 (PUFA W6) sunt acizi grași esențiali care au un rol important în prevenirea şi tratamentul bolilor cardiovasculare, a hipertensiunii arteriale, a diabetului zaharat, a cancerului, artritei, alte tulburări inflamatorii și autoimune etc. Este foarte important să existe un echilibru în alimentație între PUFA W3 și PUFA W6.

Utilizarea în furajele găinilor ouătoare a plantelor vegetale bogate în acizi grași polinesaturați sau a celor care reprezintă surse naturale de antioxidanți reprezintă o cale naturală de îmbogățire a calității oului din punct de vedere nutrițional, prin modificarea componenților nutriționali din ou și, totodată, menținând prospețimea ouălor în timp. Îmbogățirea conținutului de acizi grași polinesaturați ai gălbenușului pe cale naturală (prin dietă) este de o deosebită importanță pentru că, pe de-o parte, permite folosirea intensă a resurselor vegetale oferite de mediul înconjurător, dar și valorificarea subproduselor acestora și presupune optimizarea rațiilor pentru obținerea unor alimente sigure și de înaltă calitate. Sursele vegetale bogate în PUFA Ω 3 pentru includerea în dieta găinilor ouătoare sunt: șrotul de in, șrot de mazăre, șrot de rapiță etc.

Sensibilitatea la autooxidare, reacție majoră de degradare a lipidelor, este o preocupare atât pentru industria alimentară, cât și pentru consumatori. Susceptibilitatea la oxidare a acizilor grași atât din alimente de origine vegetală cât și animală crește odată cu nivelul de acizi grași polinesaturați și afectează substanțial nutrienții, aroma și siguranța produsului, depozitarea acestuia și eficiența economică. Peroxidarea este un proces prin care, sub acțiunea radicalilor liberi, lipidele membranelor celulare sunt afectate, ducând la degradarea acestora.

Aportul de antioxidanți prin intermediul dietei este considerat a fi important în reducerea efectelor negative ale oxidării lipidelor (Halliwell, 2012). Antioxidanții sintetici, cum ar fi butil-hidroxianisol (BHA), butil-hidroxitoluen (BHT) etc., au fost utilizați atât în produsele alimentare, furaje, cât și în produsele farmacologice (Gülçin, 2012). Cu toate acestea, din cauza posibilelor efecte toxice și cancerigene asociate cu BHT și BHA, utilizarea lor este din ce în ce mai mult supusă dezbaterilor (Vandghanooni și colab., 2013). Ca urmare, există o creștere a interesului în utilizarea antioxidanților naturali (Carocho și colab., 2013). Cele mai cunoscute grupuri de antioxidanți naturali sunt vitaminele (C, E, etc), carotenoidele și polifenolii (Samaranayaka și colab., 2011; Gülçin, 2012).

Polifenolii sunt unii dintre cei mai numeroași și larg distribuiți compuși din produsele naturale ale regnului vegetal. Deși polifenolii sunt caracterizați chimic ca și componente cu caracteristici structurale fenolice, acest grup de produse naturale este extrem de divers și conține mai multe subgrupuri de compuși fenolici. Numeroase cercetări au arătat că surse vegetale de polifenoli adăugate în dieta găinilor ouătoare bogate în PUFA au condus la îmbunătățirea performanțelor productive ale găinilor ouătoare, reducerea bacteriilor patogene din intestinul găinilor (Iqbal și colab., 2020), îmbunătățirea calității nutriționale a ouălor prin conținutul în antioxidanți (Wang și colab., 2020), reducerea nivelului de colesterol din gălbenușuri (Laudadio și colab., 2015), reducerea proceselor oxidative a lipidelor din gălbenuș și, astfel au contribuit creșterea stabilității oxidative a acestora (Kara și colab., 2016; Untea și colab., 2020).

Aceste cercetări sugerează că adaosul de surse naturale de polifenoli în furajul găinilor ouătoare, îmbogățit în acizi grași polinesaturați, poate fi o sursă alternativă eficace în contracararea proceselor oxidative apărute la ouăle îmbogățite în PUFA și astfel nu periclitează siguranța consumatorului.

Mihaela SĂRĂCILĂ, Tatiana Dumitra PANAITE, Arabela Elena UNTEA

e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Newsletter finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Competitivitate 2014-2020 – Contract Subsidiar nr. 684/04.02.2019 SC AGRO PREST 2005 SRL (anexă la Contractul de finanțare nr. 144/13.10.2016, GALIMPLUS, cod SMIS2014+ 107697). Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Sănătatea intestinală a purceilor este dependentă de o serie de factori. Funcționarea optimă a tractului gastro-intestinal implică digestia și absorbția nutrienților, procese metabolice cu generare de energie și o microbiotă stabilă, mecanisme de apărare care includ funcțiile barierei intestinale, cele pentru răspunsul imun și interacțiunile dintre ele.

O problemă majoră pentru purcei după fătare vine de la faptul că trec într-un mediu bogat în microbi, iar sistemul imunitar este imatur din punct de vedere funcțional, deși anatomic este dezvoltat. Purceii sugari și în criza de înțărcare sunt astfel susceptibili la tulburări gastro-intestinale. Multă vreme antibioticele reprezentau o soluție viabilă. Cu toate acestea, deși antibioticele pot controla infecțiile și pot îmbunătăți starea de sănătate, evidențele medicale arată faptul că folosirea excesivă a acestora conduce la rezistența antimicrobiană. Începând cu 2006, când utilizarea antibioticelor a fost restricționată, a crescut interesul pentru soluții alternative cum ar fi utilizarea de aditivi furajeri bazați pe tulpini bacteriene vii.

Dată fiind importanţa stării de sănătate pentru acest stagiu de producţie de care depind performanțele ulterioare, de cele mai multe ori se recurge la supraîncărcare cu nutrienţi în special proteină a hranei purceilor. Motivul asigurării unui înalt nivel proteic al hranei îl constituie facilitarea trecerii de la hrana lichidă, bazată pe lapte matern, la hrană solidă de tip starter, bazată pe diferite surse de proteină, grăsime și carbohidrați. Cercetările însă au evidențiat faptul că un înalt nivel proteic poate servi ca substrat pentru dezvoltarea bacteriilor patogene (Hăbeanu și col., 2015). Pe de altă parte, malnutriţia proteică şi aminoacidică compromite imunocompetenţa, animalele devenind susceptibile la infecţii bacteriene, virale, creşte incidenţa diareelor.

O serie de cercetări derulate la IBNA Balotești au evidențiat efectele favorabile ale unor aditivi microbieni în reducerea incidenței tulburărilor digestive. Astfel, studiile noastre au arătat că tulpinile bacteriene Bacillus spp. și Lactobacillus pot acționa probiotic, dar și enzimatic în organismul gazdă prin dezvoltarea de enzime care permit absorbția nutrienților. După ingestie, datorită prezenței sporilor ca o formă de rezistență, tulpinile bacteriene germinează în intestion, servind ca biocatalist enzimatic, prin dezvoltarea de enzime ce acționează asupra carbohidraților, lipidelor și proteinelor, facilitând astfel absorbția nutrienților prin mucoasa intestinală.

În cadrul unui test biologic derulat în Biobaza experimentală IBNA s-a folosit în pondere de 2,5% un aditiv microbian obținut prin asocierea a două tulpini  bacteriene, respectiv L. acidophilus și L. Plantarum (50 : 50). O interrelație pozitivă a fost observată între calitatea laptelui de scroafă și performanțele bioproductive ale purceilor până la înțărcare. În hrana scroafelor lactante au fost încorporate semințe de cânepă în scopul îmbogățirii compoziției colostrului și laptelui în acizi grași omega 3 benefici sănătății. Laptele modificat a influențat pozitiv performanțele purceilor, înregistrându-se un spor mediu zilnic de 1,27 ori față de cel înregistrat în cazul purceilor proveniți de la scroafe cu hrană clasică. În plus, efectele au fost potențate de adaosul aditivului microbian. Purceii au fost monitorizați zilnic pentru identificarea celor care au prezentat diaree. Fecalele de la fiecare animal au fost examinate vizual. Pentru stabilirea severității diareei în funcție de consistența fecalelor s-a stabilit un sistem de punctare subiectiv cu note de la 1-4, în care 4 reprezintă diaree agresivă. Prin adaosului produsului microbian s-a redus frecvența enteritelor cu 16% și în special a celei agresive.

În cadrul IBNA Balotești, există o colecție de tulpini bacteriene catalogate, caracterizate fenotipic, iar o parte a acestora a fost confirmată molecular. Noi asocieri de tulpini, sau monoculturi sunt testate pentru obținerea de aditivi cu efecte notabile.

Dr. ing. Mihaela HĂBEANU

Hrana cu adaos de oleo-proteaginoase și subproduse, cu o structură diferită lipo-proteică și în fracțiuni glucidice, poate reprezenta o metodă eficientă de scădere a azotului excretat, cu efecte implicite asupra mediului.

• Gazele cu efect de seră (GES) din agricultură reprezintă mai mult de 9% din cele emise, iar din acestea CO2 reprezintă 82%.
• Managementul azotului este o parte importantă a activităților derulate în fermele de creștere a animalelor.
• Din totalul nutrienților excretați, azotul reprezintă două treimi.

Un set de studii au fost efectuate la IBNA Balotești pe purcei de 30-60 kg care au fost întreținuți în cuști de metabolism. S-a avut în vedere testarea in vivo a unor tipuri de hrană cu o structură diferită bazate pe participarea în proporții diferite a unor resurse vegetabile disponibile local: 

S-a cuantificat excreta de N în funcție de tipul de hrană și cele mai eficiente sunt redate în graficele alăturate:

Datele experimentale înregistrate au fost incluse în ecuații de regresie pentru calcularea utilizării nete a proteinei și a valorii biologice a acesteia, a producției de căldură și pentru predicții la nivel de metabolism energetic:

Mai mult, greutatea corporală metabolică și producția de căldură au fost parametrii de care s-a ținut cont în calculul emisiei prin dejecții a CO2 și a celui exhalat:

Important de știut !!!

• Excreta de N depinde semnificativ de aportul de N prin hrană și consumul acestuia, dar și de consumul de lipide.
• Pe măsură ce consumul de N crește % de N excretat față de ingestă scade, fiind observată o corelație negativă semnificativă.
• Emisia și exhalarea de CO2 sunt corelate semnificativ cu consumul de celuloză și hemiceluloză, dar nu cu cel de N și lipide.

Dr. ing. Mihaela Hăbeanu

În fermele de suine trebuie să se acorde atenție maximă reducerii cantității de azot din dejecții.

Emisiile de CH4, CO2 și N2O sunt de fapt pierderi de azot, energie și materie organică care afectează eficiența și productivitatea, iar nutriția constituie un factor determinant pentru limitarea acestor pierderi.

Conform Reglementărilor CE, tendința în UE-28 este de scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Emisiile de CH4 și N2O sunt reglementate prin protocolul de la Kyoto al Convenției Cadru a Națiunilor Unite pentru Schimbări Climatice (1997) la care România este semnatară. Directivele cu privire la nitrați limitează perioada de timp pentru care este permisă aplicarea dejecțiilor și stabilește un standard de 50 mg L-1 pentru NO3 în apele de suprafață și adâncime. Conform acestui cadru legislativ, statele europene membre au implementat la nivel național programe prin care să îndeplinească obligațiile de reducere a pierderilor de NO3 (în apă) și de reducere a emisiilor de NH3 și de gaze cu efect de seră (în aer). Aceste măsuri sunt bazate pe documente oficiale care specifică ultimele cunoștințe științifice și cele mai bune tehnici de reducere a poluării: pentru Practici agricole bune pentru nitrați (CEE, 1991) și, pentru NH3 Document de orientare pentru prevenirea și reducerea emisiilor de NH3 din surse agricole (UNECE, 2014). Conform documentului oficial Document de referință despre cele mai bune tehnici disponibile pentru creșterea intensivă de păsări de curte și porci sau BREF (CE, 2003), fermierului i se permite să desfășoare activitate dacă demonstrează utilizarea corespunzătoare a celor mai bune tehnologii disponibile care nu implică costuri excesive (BAT), enumerate și descrise în documentul oficial menționat mai sus.

Ținta fixată pentru 2020, comparativ cu anul de referință 1990, este de 20%, iar până în anul 2030 se preconizează o reducere de 40%.

Într-un an, de exemplu, producţia de azot, în funcţie de animalul crescut în gospodărie şi/sau fermă, este de aproximativ 13 kg/an/cap. La porcii la îngrășat, prin reducerea nivelului de proteină brută din hrană în condițiile asigurării necesarului de aminoacizi limitativi, poate fi redusă, de exemplu, excreta de azot cu 25% până la 50%, depinzând de strategia de furajare, ceea ce conduce la o reducere a pH-ului și implicit a emisiilor de NH3 (Dourmad and Jondreville, 2007). A fost frecvent sugerat faptul că nivelul proteic din hrană poate reduce și nivelul de N2O, întrucât NH3 este precursor în formarea acestuia, dar experiențele din laborator au infirmat această ipoteză (Osada et al., 2011).

Din studiile desfășurate în IBNA Balotești, pe diferite structuri de nutreț combinat, s-a evidențiat faptul că la purcei din categoria creștere-îngrășare (30-60 Kg), la un consum mediu de nutreț combinat de 2,7 kg /cap/ zi, respectiv 71 g ± 14,6 azot/cap/zi, cantitatea de dejecții excretată este de 1,68 kg ± 0,37/cap/zi (cca 60%). Din cantitatea de azot consumată /cap/ zi, o pondere de 35,62 % ± 11,82 este excretată, iar digestibilitatea azotului este de 82,3 ± 8%.

Rețetele de nutreț combinat folosite în testarea biologică au fost pe bază de: i) porumb și grâu cu și fără adaos de mazăre, iar pentru o structură a profilului în acizi grași care să fie benefică sănătății s-a folosit un amestec (3:1) format din mazăre și semințe de in; ii) mei (25%) sau triticale (25%) asociate cu porumb ca ingrediente energetice, iar pentru aportul proteic s-au utilizat semințe de in extrudat și deșeu de nucă de la patiserii (1:1).

Important de știut

Cea mai mică pondere a azotului excretat din totalul azotului ingerat s-a înregistrat la purceii care au avut ca ingrediente energetice porumb și grâu, la care s-a adăugat șrotul de soia ca ingredient proteic clasic. Rețetele pe bază de mazăre și mei au avut, de asemenea, o pondere de 31%, respectiv 32,8%. Valoarea biologică a proteinei utilizate din hrană a fost de 77,89% ± 10,37, iar % de digestibilitate a azotului a fost în medie 46,51%, cu o valoare maximă de 84% la lotul clasic, la lotul cu mei 84%, iar minima de 79% la rețetele cu triticale. Azotul ureic din plasmă înregistrează o concentrație de 14,11 ± 7,09 mg/dL, cel mai mare nivel fiind în cazul includerii mazării boabe în hrană în pondere de 16%, la o înlocuire totală a șrotului de soia.

Un obiectiv principal pentru echipa noastră de cercetători rămâne stabilirea de noi strategii care, aplicate în practica zootehnică, să contribuie la diminuarea concentrației azotului în dejecții prin soluții nutriționale. În egală măsură, se are în vedere identificarea și testarea de noi metode de reducere a poluanților.

Dr. ing. Mihaela Hăbeanu

Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI (PFE−17/2018-2020).

Cei mai des întâlniți factori cauzali ai diareei neonatale sunt virușii (Rotavirus și Coronavirus), bacteriile (E. Coli și Salmonella spp.) și paraziții gastrointestinali (Cryptosporidia şi Coccidia). Diareea neonatală provoacă deshidratare puternică şi astfel au loc pierderi mari de apă și electroliți din organismul animal, ajungând la scăderi ale greutății vițeilor de până la 10-15%. Diareea neonatală provoacă pierderi economice însemnate, din cauza costurilor cu tratamentele sanitar-veterinare şi reducerii sporului de creştere a viţeilor.

Colibaciloza este considerată una dintre cele mai importante cauze ale diareei la viței, cu o prevalenţă de 5-100%.

Colibaciloza afectează tubul digestiv și are ca agent patogen Escherichia coli, fiind responsabilă de 50-60% din cazurile de mortalitate la viţei. Cei mai afectaţi sunt vițeii în primele 3-4 zile de viață, boala evoluând în mai multe forme:

• forma supraacută, cu debut brusc, hipertermie 40-41,5°C, inapetență, fecale cu mucus și sânge, moartea survenind după maximum 12 ore;
• forma acută, cu hipertermie, abatere profundă, inapetență, tenesme, meteorism, diaree cu fecale lichide spumoase, alb-cenuşii, urât mirositoare, uneori sangvinolente, mucoase palide, moartea survenind în 2-4 zile;
• forma subacută, cu stare enterotoxică, diaree, omfaloflebite, tulburări respiratorii, moartea survenind în cca 10 zile.

Colibaciloza prezintă risc zoonotic, manifestându-se inclusiv la om, prin diaree apoasă sau hemoragică, însoţită de vomă. Boala se transmite fie prin contactul direct cu animalul infectat, fie indirect cu suprafeţe/alimente contaminate cu E. coli.

Transmiterea la viţei se realizează prin contactul direct cu fecalele animalelor infectate, inclusiv prin suprafeţe comune şi aşternut contaminat. În colectivitate, transmiterea se face prin aerosoli urinari și respiratori, ca urmare a suptului ombilicului sau a contactului fecalo-oral.

Manifestările clinice specifice sunt diareea apoasă, stare generală slăbită, inapetență și deshidratare rapidă. În unele cazuri se poate ajunge la septicemie, iar moartea vițeilor survine rapid (în mai puțin de 12 ore), dacă nu se intervine cu tratament la primele semne de boală. Colibaciloza se deosebește de parazitoze prin manifestarile cu caracter rapid, deshidratare majoră și hipertermie.

Tratamentul la animalele care au contactat boala se face în principal simptomatic, prin combaterea diareei și rehidratarea viţelului, în vederea refacerii dezechilibrelor electrolitice, combaterea dezechilibrelor metabolice și prevenția complicațiilor bacteriene. Există numeroase preparate medicamentoase antidiareice care pot fi administrate viţeilor, cum ar fi: Diaroak, Globigen Dia Stop, Diarsanyl Plus.

Colibaciloza necesită izolarea imediată a viţeilor afectaţi şi instituirea rapidă a unei îngrijiri terapeutice bazate pe corectarea hipoglicemiei. Pentru un vițel care pierde prin deshidratare cca 4-5 litri lichide din organism este necesar un aport dublu de soluţie electrolitică, administrată cu sonda esofagiană în primele 24 de ore, în 4 reprize.

Pentru o eficienţă sporită a tratamentului se pot administra parenteral antibiotice cu spectru larg de acţiune asupra bacteriilor gram-negative. La viței, rezultate eficiente au fost obținute prin utilizarea produselor precum Colofive, Trimazin 30%, Sulfadimidin sau Enrotron 100mg/ml.

În funcție de severitatea diareei și de gradul de deshidratare poate fi necesară administrarea orală a soluțiilor de electroliți de 1-4 ori pe zi. Pentru combaterea acidozei metabolice se recomandă administrarea de soluții izotone (Lectade Plus, Ionoser, Lectade-plus, Energosol, Rehidravit), care conţin bicarbonat de sodiu (1,3-1,4%), glucoză (5%) şi clorură de sodiu (0,85%).

În colibaciloză diagnosticul se stabileşte pe baza istoricului epidemiologic al fermei și a manifestărilor clinice, ţinând cont de vârsta vițeilor și de prezenţa diareei apoase. Pentru identificarea exactă a agentului patogen se recomandă examene de laborator.

Prevenția în combaterea colibacilozei este nespecifică și are cel mai important rol. Igiena din fermă constituie cel mai ieftin și eficace tratament în prevenția colibacilozei!

Recomandări:

• vaccinarea vacilor gestante, în vederea imunizării viţeilor împotriva E. Coli cu Rotavec Corona, Kolibin Rc Neo sau Bovigen Scour;
• colostrarea vițeilor în primele 2-3 ore de la fătare, administrând minimum 2 kg de colostru la primul tain;
• întreţinerea viţeilor în cuşti individuale până la vârsta de 14 zile, cu evitarea contactului direct între aceştia (distanţa minimă de 0,3-0,5 m între cuşti);
• dezinfectarea periodică a cuştilor şi schimbarea aşternutului, cu evitarea excesului de umiditate (65-75%) şi a curenţilor puternici de aer (maximum 0,5 mps);
• cazarea unui număr de maximum 5 viţei în cazul întreţinerii în boxe colective, în perioada 0-3 luni;
• utilizarea testelor rapide la nivelul fermei pentru identificarea diferențiată a cauzei diareice (Rotavirus, Coronavirus, E. coli sau Cryptosporidium), în vederea adaptării tratamentului.

Elena IRIMIA, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti