Caravana Campaniei naționale de informare și promovare “Alege oaia!” va opri sâmbătă, 28 aprilie 2018, la Pitești, continuând astfel seria evenimentelor organizate de MADR începând cu toamna anului 2017.

Pentru a face cunoscută tuturor consumatorilor savoarea și diversitatea preparatelor din carne de oaie, dar și pentru a încuraja consumul de carne de oaie, toți piteștenii și nu numai sunt așteptați timp de două zile, 28 și 29 aprilie, în incinta Complexului Comercial Jupiter City din Pitești, în cadrul Târgului Internațional de Echipamente și Utilaje Agricole AGRO PITEȘTI Ediția a III-a. 

Astfel, vizitatorii vor putea degusta tocăniță de oaie, pastramă, cârnați, brânzeturi, iar cei interesați vor putea să își procure carne și produse din carne de oaie.

Evenimentul este organizat de către Direcția Județeană pentru Agricultură Argeș, împreună cu Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Argeș.

Deschiderea evenimentului va avea loc sâmbătă la ora 11:00, iar programul de vizitare va fi între orele 11.00-17.00, pentru ambele zile ale weekendului.

Reamintim că obiectivul final al acestei campanii este păstrarea tradițiilor locale privind obiceiurile gastronomice de preparare a cărnii de oaie, creșterea consumului de produse din carne de oaie, sprijinirea crescătorilor autohtoni de ovine și înființarea la nivel național a unei piețe de Gross, iar la nivel județean constituirea de magazine destinate comercializării cărnii și a produselor din carne de oaie.

În perioada 12-13 mai 2018, caravana Campaniei “Alege oaia!” se va afla la Bistrița.

Mai multe informații despre Campania “Alege Oaia!” puteți găsi pe pagina de Facebook dedicată.

Sursa: madr.ro

La o suprafață arabilă mai redusă cu aproximativ 18% decât Dâmbovița și Argeș, dar cu 80% mai mică decât Buzăul, Prahova nici nu contează pentru autorități din punctul de vedere al irigațiilor. În fine, a contat cândva, dovadă și cele aproape 25.000 ha de teren amenajate, dar județul nu intră în calculele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale(MADR), mă rog, ale Autorității Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF), în Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații.

Prahova și Dâmbovița au o suprafață agricolă și arabilă comparabilă, cu deosebirea că, în afară de culturile de câmp, primul a dezvoltat viticultura, al doilea, pomicultura. Ca suprafață arabilă, și județul Argeș se încadrează cam în aceeași categorie cu primele două, de județe mijlocii ca putere agrară. Buzăul se detașează ca potențial agricol din întreagă zonă a Subcarpaților de Curbură și Meridionali. 

irigatii tabel 1

Pe hârtie lucrurile ar sta binișor. În realitate...

Ca suprafață amenajată pentru irigații, ordinea între județe respectă cumva mărimea suprafețelor agricole. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, preluate de la MADR (n.n.-AGR102A, suprafața terenurilor amenajate cu lucrări de irigații pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe), Buzăul dispunea, în 2016, de amenajări pentru 44.927 ha, Dâmbovița – pentru 38.213 ha, Argeș – pentru 35.630 ha, iar Prahova – pentru 35.630 ha. Probabil lucrurile stau așa doar pe hârtie. În realitate, infrastructura este deficitară, distrusă adică, nefuncțională. În 2016, județele Argeș și Dâmbovița n-au irigat nici măcar un metru pătrat de cultură, iar organizațiile utilizatorilor de apă pentru irigații (OUAI) din Prahova și Buzău au încheiat contracte sezoniere sau anuale pentru 1.897 ha, respectiv, 5.190 ha. MADR spune, în Programul de reabilitare a sistemului de irigații, că viabile din punct de vedere economic – altfel spus, ar merita ca statul să investească bani în infrastructura primară – sunt amenajările din Buzău (Câmpia Buzău Est – 9.941 ha și Buzău Vest – 55.860), Argeș (Ștefănești – Leordeni, 5.675 ha) și Dâmbovița (Titu – Ogrezeni, 40.647 ha). Prahova nici nu este pomenită în strategie, iar în Argeș 30.000 ha amenajări sunt ca și terminate.

irigatii tabel 2

Suprafața irigată, mai mare decât cea raportată!

În prima etapă a programului de reabi­litare ar urma să intre o singură amenajare, cea din Câmpia Buzăului-Canal Vest, care acoperă 35.860 ha. Două OUAI (Lipia și Istrița), din trei înființate, au accesat fonduri europene pentru reabilitarea irigațiilor din ferme. Pentru a doua etapă, care nu se știe când anume va începe, sunt programate să fie reabilitate amenajările Câmpia Buzăului Est (9.941 ha), Ștefănești-Leodeni, Argeș (5.675 ha) și Titu-Ogrezeni, Dâmbovița (40.647 ha). Observați că, după reabilitare, Dâmbovița va avea o suprafață amenajată chiar mai mare decât cea raportată de către autoritățile județene din 1997 și până astăzi.

Maria BOGDAN

Astăzi, vom analiza zootehnia din ultimii 27 de ani în trei județe cu aceeași dispunere geografică: Dâmbovița, Argeș și Vâlcea. Economic însă lucrurile diferă. Argeșul se află în Top 10 între județele țării ca PIB/cap de locuitor, bazându-și dezvoltarea pe sectorul industrial, mai puțin pe agricultură, în vreme ce Vâlcea și Dâmbovița au o economie agrarindustrială. Ca performanțe, Dâmbovița ocupa, în 2012, locul I în ierarhia județelor la producția de ouă, iar Vâlcea deținea poziția secundă la producția de miere.

Evoluția efectivelor de animale în cele trei județe a urmat trendul general, cu o prăbușire a numărului până prin anul 2000, perioadă ce coincide cu dezafectarea fostelor unități comuniste, o ușoară redresare până în 2005, o nouă diminuare după anul aderării țării la UE și o a doua creștere pesemne după atragerea banilor europeni. Cu o singură excepție în cazul județului Dâmbovița, unde numărul de caprine din 2015 îl depășește pe cel din 1990, peste tot efectivele scăzând în medie cu 40-50% față de acum 27 de ani.

Dâmbovița: cu excepția creșterii păsărilor, zootehnia a cedat în fața culturilor vegetale

Fondul funciar al județului Dâmbovița cuprinde 61,1% terenuri agricole. Din totalul acestei suprafețe, cea mai mare parte este reprezentată de arabil – 70,7%, pășuni – 17,2% și fânețe – 8,1%. La dispoziția crescătorilor de animale ar fi deci peste 25% din terenul agricol. De altfel, din totalul producției agricole, zootehnia are o pondere de doar 28,7%. Explicabil de ce efectivul de bovine a scăzut cu 71,41% față de 1990, cel de porcine – cu 41,89% și cel de ovine – cu 64,78%. Chiar și în cazul păsărilor, acolo unde Dâmbovița este un important furnizor de ouă, numărul de păsări a scăzut cu mai bine de 50%. Singurul domeniu în care au excelat crescătorii de animale ar fi sectorul caprinelor.

tabel 1 zootehnie

Argeșul nu acordă o foarte mare importanță zootehniei

Jumătate din teritoriul județului Argeș (682.631 ha) este reprezentat de suprafață agricolă, 338.755 ha: arabil – 171.208 ha, pășuni – 98.960 ha, fânețe – 46.790 ha, livezi – 20.761, vie – 1.036 ha. Deși are câteva unități de elită, Argeșul nu se bazează foarte mult pe agricultură în compoziția PIB; profilul zonei rămâne unul industrial. Totuși, dincolo de pomicultură, sector reprezentativ inclusiv în domeniul cercetării, ținuturile deluroase, care ocupă 38,3% din suprafața județului, și cele muntoase, cu o pondere de 29,6%, ar fi propice cel puțin creșterii ovinelor, dar nu s-a remarcat o astfel de tendință cel puțin în anii din urmă. De fapt, impresia ar fi că nu există o strategie de dezvoltare unitară a agriculturii, dovadă și evoluția efectivelor de animale, cumva fără o explicație logică.

vaci lapte Holstein

De exemplu, la bovine efectivul a scăzut până în 2000, apoi a crescut până în 2007 pentru ca, în 2010 și 2015, să se înregistreze cel mai mic număr de animale din perioada analizată (o scădere, în 2015, cu 45,67% față de 2007 și cu 60,99% față de 1990). Același lucru s-a întâmplat în cazul porcinelor: în 2015 se înregistrează 19,4% din efectivul din 2007 și 18,27% față de 1990. La porcine s-a petrecut un lucru rar, în sensul în care efectivele din 2007 au fost mai mari decât cele din 1990! La ovine, caprine și păsări numărul de animale este mai mare decât în 2007, dar mai mic cu 15-40% decât în 1990.

tabel 2 zootehnie

Vâlcea: resurse suficiente, animale puține!

Dacă ar fi să-și utilizeze resursele, Vâlcea ar trebui să performeze în zootehnie. Județul dispune de o suprafață agricolă de 242.856 ha (42,15% din întregul teritoriu), pășunile deținând 44%, la care se adaugă fânețele, cu 13% din totalul agricol.

tabel 3 zootehnie

În strategia de dezvoltare a județului se spune: „Extinderea pășunilor din zonele montane, deluroase și subcarpatice ale județului a favorizat activitățile de creștere a ovinelor și caprinelor, plasând zootehnia județului Vâlcea pe primul loc în Regiunea Sud-Vest Oltenia.“ Să vedem în ce fel le-a favorizat: efectivul de ovine era, în 2015, de 114.338 capete (date INS), e adevărat, cu 24.569 de capete mai mult decât în anul aderării țării la UE, dar cu 128.362 de capete mai puțin decât în 1990. Unde este „favorizarea“? Nici la caprine nu a fost atins numărul deținut în 1990. În ceea ce privește bovinele, efectivul a scăzut cu 57,04% față de 1990, iar cel de porcine se află la 72,81% față de efectivul de acum 27 de ani.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 34-35

Corbi – Argeș este prima comună selectată în programul Antreprenorești- Adoptă un Sat!, din peste 30 de alte localități candidate, pentru că are potențial real de creștere a PIB-ului prin turism și datorită oamenilor gospodari, în care avem încredere că vor concretiza acest potențial.

1 Mai Antreprenoresc la Corbi înseamnă mai mult decât o ieșire la iarbă verde, comunitatea a pregătit acțiuni de explorare a obiectivelor istorice, vor putea fi vizitate Mănăstirea Corbii de Piatră, casele memoriale ale partizanilor din satul Poienărei. De asemenea se poate face o drumeție în natură la Râpa Partizanilor și vizita inițiative locale de afaceri agroturistice.

Oportunități de investiție în turismul local, promovarea produselor tradiționale și un târg de artizanat specific local sunt printre acțiunile ce vor conduce la dezvoltarea comunității alături de care lucrăm.

Programul complet este gândit pe parcursul a două zile și implică întreaga comunitate din Corbi!

Despre Mănăstirea Cotmeana, situată în localitatea cu același nume, la jumătatea distanței dintre Pitești și Râmnicu Vâlcea, se spune că este cea mai veche așezare monahală din Țara Românească și unul dintre cele mai importante monumente medievale din sud-estul Europei. Prima atestare documentară datează din 20 mai 1388, un hrisov al domnitorului Mircea cel Bătrân către Mănăstirea Cozia pomenind despre acest lăcaș. Surse istorice și deopotrivă ortodoxe atribuie prima construcție sfârșitului de secol XIII, mai precis lui Vladislav Vlaicu, care ar fi ridicat zidurile unei biserici pe acest loc în anul 1292. Alții susțin că ctitorul ar fi fost Radu I Voievod, domnul Țării Românești între anii 1377-1389.

Documentele istorice susțin următoarea variantă: mănăstirea a fost construită în prima sa formă de Radu I și mai apoi a fost refăcută de Mircea cel Bătrân, între anii 1387-1389, vreme în care a primit hramul Buna Vestire și Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Tot din această perioadă se păstrează și cel mai vechi clopot din Țara Românească, dăruit Mănăstirii Cotmeana de jupânul Dragomir, în anul 1385.

manastirea cotmeana 04

Două secole mai târziu, în 1711, Constantin Brâncoveanu restaurează biserica, înlocuind ancadramentele de piatră ale ferestrelor și ale ușii de intrare în naos. Ieromonahii Ilarion și Sofronie aduc, în anul 1777, alte îmbunătățiri (se lărgește pronaosul și se adaugă un pridvor cu arcade pe latura nordică), iar o ultimă intervenție, înainte de transformarea lăcașului în biserică de mir, după secularizarea averilor mănăstirești, este consemnată în anul 1857, când se construiește clopotnița din zid și turn din lemn. Direcția Monumentelor Istorice restaurează așezământul în anii 1922-1924, 1959, 1972, însă reînflorirea mănăstirii survine după anul 1990, când se zidește, pe lângă biserica veche, o alta nouă, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului.

Picturi păstrate de acum șase secole

manastirea cotmeana 02

Construit în scopuri strategice și de apărare, întregul ansamblu feudal de la Cotmeana este format din biserică, turnul-clopotniță și zidurile de incintă, prevăzute cu creneluri de tragere. Biserica veche, din ziduri groase din cărămidă, este compartimentată în altar, naos și pronaos. Pridvorul din partea nordică este deschis, cu arcadele susținute de două coloane de piatră în față și alte două legate de zidurile pronaosului. Naosul este despărțit de pronaos printr-un zid cu o deschidere de comunicare și, foarte interesant, catapeteasma este în întregime din zid. Pictura este o capodoperă în sine, dat fiind faptul că este păstrată din vremea ctitoriei: cea din naos este din vremea lui Mircea cel Bătrân, iar cea din pronaos, din vremea lui Constantin Brâncoveanu. În exterior, sub cornișa zimțată, pereții sunt ornamentați cu discuri ceramice colorate. Acoperișul este în întregime din șindrilă. Săpăturile arheologice efectuate la Cotmeana au scos la iveală un tezaur de monede de aur, discuri ornamentale din teracotă, toate expuse azi la Muzeul Județean Argeș. În anul 1990, mănăstirea a fost redeschisă și practic rectitorită, în 2005 fiind târnosită o nouă biserică spațioasă, impunătoare. Ansamblul nou dispune de chilii, trapeze și gospodării anexe și adună, săptămânal, mii de pelerini din țară și din străinătate.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 52-53

Mănăstirea Corbii de Piatră e un unicat în sine între zidirile creștine din România. I-a fost redat scriptic rangul de mănăstire, în fine, s-a reînnodat firul vieții monahale din 2003, dar faptic nu are parte de rânduiala și grija atât de evidente în alte așezăminte ortodoxe. Mai degrabă poartă amprenta – ceea ce nu-i rău deloc, până la un punct – vechilor chilii rupestre, de inspirație – spun cunoscătorii – cappadociană, cu unele dintre cele mai vechi picturi murale păstrate în țară. Sigur se știe că aici a fost prima mănăstire de călugărițe atestată documentar la noi în țară.

Acest lăcaș original se află în satul Jgheaburi din comuna Corbi, județul Argeș, localitate situată la poalele Munților Iezer-Păpușa, pe malurile râului Doamnei. Înainte vreme se spune că în stâncă au fost săpate niște adâncituri care serveau ca loc de reculegere pentru asceți, zona în întregime fiind, în urmă cu sute de ani, vatră ascetică românească. La 23 iunie 1512, dată păstrată și în documente, monahia Magdalina, fiică și soție de boier, mătușa domnitorului Neagoe Basarab, proprietara moșiei de la Corbi, reînființează/amenajează mănăstirea Corbii de Piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care o închină nepotului său, astfel că încă de la început aceasta capătă statut de mănăstire domnească. Sintagma „reînființează/amenajează“ lasă să se înțeleagă că aici exista deja un așezământ; așa s-ar explica existența în biserica rupestră a două altare, caracteristică bizantină din secolul al X-lea, nespecifică însă ortodoxiei românești. Mănăstirea a fost slujită întâi de călugărițe, așa cum se specifică în ceasloave, dar în secolul următor, din cauza condițiilor grele de viețuire, la Corbi au fost aduși călugări. Există și o mărturie scrisă despre Corbii de Piatră ai acelor vremuri. În anul 1658, Paul de Alep, care îl însoțește pe patriarhul Macarie al Antiohiei într-o vizită în Țara Românească, spune, ajungând la biserica din stâncă: „Este mică, dar foarte frumoasă, unde se mai pot vedea pe pereți urmele vechii zugrăveli și care a fost redeschisă în urma viziunii pe care a avut-o un eremit sfânt.“

Biserica Corbi interior altar

În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, mănăstirea devine biserică de mir, servind românilor care s-au refugiat, în timpul prigoanei religioase din Transilvania, din Jina (Sibiu), la Corbu. Prin anii 1800, biserica ia forma pe care o are și astăzi. Se sapă în stâncă un pronaos de 5,5/4,5m, se sparge zidul despărțitor dintre cele două altare, se construiește o catapeteasmă nouă, pictată de un oarecare Ștefan Zugravul. În 1882, după ce peretele vestic al naosului se surpă, sunt aduși meșteri pietrari italieni din Albeștii de Argeș, care au cioplit din stâncă alți pereți, înlocuind, astfel, porțiunea prăbușită. Tot în stâncă a fost construită și trapeza mănăstirii. Despre aceasta se spune că, în vechime, domnitorii veneau la hramuri, prilej cu care judecau și procese mai grele ori stingeau anumite neînțelegeri ivite în zonă. Astăzi, se păstrează crucea dăltuiră în piatră în anul 1700, dar paraclisul și clopotnița din lemn, realizate în 1890, se află în degradare avansată, cu mare risc de a fi pierdute. Și interiorul are de suferit din cauza întârzierii lucrărilor de restaurare. În martie 2003, PS Calinic Argeșanul a redat așezării rosturile mănăstirești, după mai bine de 200 de ani de întrerupere, însă nu se prea întrezărește aici așteptata revenire la viața monahală intensă.

Cum se ajunge? La ieșirea din Câmpulung – Argeș, urmați DN73C până în dreptul locali­tății Domnești. Faceți la dreapta, pe DJ 731, treceți prin satele Poduri și Corbișori și ajungeți în Corbi. În centrul comunei, mergeți la dreapta, pe DC 4, treceți peste râul Doamnei și, din nou, la dreapta, ajungeți în satul Jgheaburi. Mănăstirea se află chiar în vatra cătunului, undeva pe stânga. Vă va ajuta să găsiți locul chiar stânca, vizibilă din stradă. Dacă veniți dinspre Curtea de Argeș, la ieșirea dinspre nord, părăsiți DN 7C (Transfăgărășanul) înspre dreapta, pe DN 73C, și mergeți până în dreptul comunei Dumnești, iar mai departe, faceți stânga, înspre Corbu.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 48

La invitaţia ministrului Agroindustriei din Republica Argentina, Ricardo Buryaille, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu,va realiza o vizită oficială la Buenos Aires în perioada 27 - 30 iulie 2016.Programul vizitei va include întâlniri la Ministerul Agroindustriei cu participarea experților dar și ai reprezentanților companiilor din domeniu interesate de stabilirea unor contacte directe cu parteneri din România.

Cooperarea în domeniul agriculturii între România și Argentina reprezintă un domeniu cu potențial deosebit al relațiilor bilaterale, dat fiind interesele ambelor țări și ponderea semnificativă pe care sectorul agroalimentar o reprezintă în economia acestora”, a afirmat ministrul Achim Irimescu.

Domeniile de interes pentru partea argentiniană rezultate din întâlnirile la nivel de experți sau transmise prin intermediul ambasadelor se referă la cercetarea agricolă, soia, producerea de biocombustibili, agricultura ecologică, biotehnologii (inclusiv OMG –uri), zootehnie, resursele de care dispune țara noastră pentru sectorul agricol, inclusiv fonduri europene.

De asemenea, Argentina manifestă un interes deosebit pentru reconectarea cu piețele internaționale în general și pe domeniul agriculturii în mod special, dată fiind greutatea specifică a acestui sector în economia argentiniană.

Ministrul Achim Irimescu va vizita, în cadrul deplasării în Argentina, expoziția ”La Rural” – a cărei ediție 2016 va fi amplificată de aniversarea a 130 de ani de la înființarea Societății Rurale Argentiniene - pentru cunoașterea, într-un spațiu și timp concentrate, atât a diversității potențialului agro-zootehnic al Argentinei, cât și pentru contacte directe cu ceilalți miniștri ai agriculturii care au confirmat participarea la eveniment, din țări ale Americii Latine (Brazilia, Chile, Columbia, Panama, Cota Rica) și din state de pe alte continente.

Dezvoltarea agriculturii înseamnă şi dezvoltarea zonelor rurale, iar în realizarea acestui lucru un rol important îl are implementarea fondurilor europene la nivel local. Cu ajutorul Grupurilor de Acţiune Locală acest lucru pare a fi mai uşor de realizat, fapt demonstrat de GAL Lunca Argeşului.

De ce GAL Lunca Argeşului?

GAL Lunca Argeşului cuprinde 12 comune din două judeţe: 11 comune din judeţul Argeş: Mozăceni, Slobozia, Ştefan cel Mare, Negraşi, Teiu, Rociu, Suseni, Recea, Izvoru, Popeşti, Râca şi o comună din judeţul Teleorman: Tătărăştii de sus. „GAL-ul a fost înfiinţat în aprilie şi deserveşte peste 32.000 de persoane. Suma de care am dispus este cea maximă de care au dispus GAL-urile nou înfiinţate: 2.850.000 de euro, dintre care 2.550.000 de euro au fost pentru implementare proiecte şi restul pentru funcţionare GAL“, a declarat Lucian Cioran, preşedintele Gal-ului Lunca Argeşului şi primarul comunei Mozăceni.

Peste 50 de beneficiari în cadrul GAL-ului

Toate localităţile care formează acest GAL au realizat proiecte, pe diverse măsuri, având în final peste 50 de beneficiari. Întrebarea firească care se ridică în acest moment este: Unde s-au dus banii? Tot de la Lucian Cioran am aflat că achiziţia utilajelor a avut ponderea cea mai mare în totalul proiectelor depuse. „Achiziţia de utilaje a fost primordială, dat fiind faptul că zona este una agricolă, iar pentru primării au fost achiziţionate utilaje pentru diverse construcţii. Tot pentru beneficiari s-au folosit fondurile pentru instalarea tinerilor fermieri, însă cele mai multe proiecte au fost pentru creşterea albinelor.“

Cu toate că acest GAL pare a fi unul în care lucrurile au curs în direcţia potrivită, au existat şi verigi slabe care ar trebui consolidate în noul PNDR. „Birocraţia a stat în calea GAL-urilor, dar şi schimbarea regulilor în timpul jocului, o planificare este sfântă, nu mai trebuie umblată la ea. Am avut şi fermieri care au renunţat, doi la număr. Schimbarea în bine se vede în cazul fiecărui beneficiar, s-au creat noi locuri de muncă, atât în cadrul primăriilor cât şi în cazul particularilor. Schimbarea se poate observa şi atunci când treci printr-o localitate“, conchide primarul comunei Mozăceni.

Ce spun membrii

De la doi dintre beneficiarii fondurilor europene am aflat că demersurile nu au fost atât de grele pe cât se aşteptau şi că vor continua să se dezvolte apelând şi la programele noului PNDR.

Pe Măsura 121 - Modernizarea exploataţiei, Florina Constantin a obţinut banii necesari pentru achiziţionarea unor utilaje agricole. În vârstă de 29 de ani şi profesoară de meserie, ea s-a implicat în agricultură având la dispoziţie 108 ha şi în 4 ani ajungând să deţină 158 ha. „Am obţinut 25.000 de euro prin instalarea tânărului fermier pe baza cărora am cumpărat o maşină de ierbicidat. Iar pe Măsura 121 am accesat suma de 183.000 de euro, bani cu ajutorul cărora am achiziţionat o combină, două maşini pentru treierat, una pentru păioase şi alta pentru porumb şi floarea-soarelui şi o grapă cu discuri.“

Cel de-al doilea beneficiar, Tianu Cristian Ionuţ, a obţinut, timp de 5 ani, 1.500 de euro/an pentru creşterea albinelor. „Cu banii obţinuţi am cumpărat familii de albine pentru a respecta planul de afaceri, am cumpărat scândură, ceară, rame şi ce a mai fost nevoie. În acest moment am 35 de familii de albine şi, conform proiectului, trebuie să mă dezvolt până la 54 de familii.“

Loredana Larissa SOFRON

Pagina 2 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti