ipso martie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 5 Mar 2021
Lumea Satului

Lumea Satului

Corteva Agriscience a participat la un eveniment privind Acordul Verde al UE

Inovarea, cheia pentru o agricultură mai durabilă, subiect de dezbatere

Știința și tehnologia pot ajuta fermierii să producă alimente sănătoase și accesibile, fără să epuizeze resursele naturale sau să producă un impact negativ asupra mediului, s-a discutat la o conferință europeană care a reunit decidenți politici și fermieri.

Evenimentul online găzduit de site-ul european de știri Euractiv și sponsorizat de Corteva Agriscience a adus împreună oficiali UE, eurodeputați, organizații de mediu și alte părți interesate pentru a discuta despre strategiile UE Biodiversitatea și De la fermă la consumator.

Andreas Huber, director pentru cercetare integrată al Corteva Agriscience Europa, a dezbătut impactul Acordului Verde al UE asupra dezvoltării de noi soluții pentru fermierii europeni.

Acordul Verde european stabilește o foaie de parcurs la capătul căreia Europa ar trebui să devină neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon în 2050, cu niște ținte intermediare în 2030, termen până la care ar trebui scăzut și consumul de substanțe de protecție a plantelor și a îngrășămintelor.

“Vreau să subliniez faptul că Acordul Verde nu a fost o surpriză pentru noi” a afirmat dl. Huber. “De fapt, companii precum Corteva și-au reproiectat linia de produse și programele R&D cu ceva timp în urmă.”

Dl. Huber a descris Strategia de sustenabilitate a Corteva Agriscience, care include 14 obiective măsurabile ce urmează să fie îndeplinite în următorii 10 ani. “Aceste angajamente vin împreună cu valori clare, cum ar fi creșterea randamentelor recoltelor la nivel mondial cu 20%, reducând în același timp emisiile de gaze cu efect de seră cu 20%, îmbunătățind sănătatea solului pe 30 milioane de hectare, ridicând veniturile și îmbunătățind practicile sustenabile pentru 500 de milioane de mici fermieri la nivel global, precum și cu multe altele. Multe dintre țintele noastre de sustenabilitate sunt în concordanță cu obiectivele Acordului Verde și ghidează, în mod evident, prioritățile noastre în R&D.”

De asemenea, el a subliniat mai multe inovații ale Corteva Agriscience aliniate la obiectivele Acordului Verde, care țintesc minimizarea amprentei de mediu a agriculturii, între care:

  • stabilizarea azotului în sol folosind tehnologia Optinyte™[1];
  • agricultură de precizie folosind tehnologii digitale, senzori și sateliți care vizează aplicarea produselor de protecție a culturilor[2];
  • un soi de rapiță lansat recent, dezvoltat de-a lungul mai multor ani prin metode tradiționale de ameliorare, mai rezistent la bolile fungice și care va fi utilizat și la studierea bolilor-cheie ale altor culturi agricole;
  • o line de produse insecticide și fungicide biologice aflată în prezent în stadiu avansat de dezvoltare, compania devenind un partener important al producătorilor europeni care practică agricultura organică.

“La Corteva privim în permanență modul în care inovația poate îmbunătății sustenabilitatea sistemelor alimentare,” a declarat la eveniment Dl. Huber. Vedem o accelerare semnificativă a inovării, care abordează probleme precum schimbările climatice, biodiversitatea, sănătatea solului și alte domenii.”


[1]Optinyte™ încetinește activitatea microorganismelor care transformă azotul în nitrat și reduce levigarea la apele subterane. În plus minimizează denitrificarea și formarea de N2O care este un gaz de seră important.

[2] Asigurând că sunt aplicate doar când și unde este necesar în teren, acest fapt duce la o reducere semnificativă a cantității de produse de protecție a culturilor. Instrumentele digitale ajută deasemenea la optimizarea timpului și a densității de plantare și reduc consumul de apă prin calularea mai exactă a cerințelor de irigare.

Comisia prelungește normele UE privind ajutoarele de stat aplicabile sectoarelor agricol, forestier și piscicol pana la 31 decembrie 2022

Comisia Europeană a prelungit cu doi ani valabilitatea mai multor norme UE privind ajutoarele de stat aplicabile în sectoarele agricol, forestier și al pescuitului, care altfel ar expira la sfârșitul anului 2020. Aceasta include o prelungire, până la 31 decembrie 2022, a Orientărilor UE pentru ajutoarele de stat în sectoarele agricole și forestiere și în zonele rurale, Regulamentul de exceptare pe categorii aplicabil ajutoarelor de stat în domeniile agriculturii, silviculturii, pescuitului și acvaculturii, precum și Regulamentul privind ajutorul de minimis pentru pescuit și acvacultură. Toate cele trei regulamente expirau la 31 decembrie 2020 și sunt în curs de revizuire de către Comisie.

Proiectarea viitoarelor norme va depinde în mare măsură de rezultatul reformei în curs a politicii agricole comune (PAC) și a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP). Având în vedere că viitoarele cadre juridice ale PAC și PCP sunt încă în curs de adoptare, Comisia a considerat necesară extinderea valabilității normelor actuale privind ajutoarele de stat.

Noile norme privind ajutoarele de stat, strâns aliniate la PAC și PCP reformate, vor fi dezvoltate în perioada de extindere, în vederea intrării în vigoare la 1 ianuarie 2023. Datorită focarului de coronavirus, Comisia a modificat, de asemenea, regulile pentru a permite acordarea de ajutoare de stat întreprinderilor care nu erau deja în dificultate la 31 decembrie 2019, dar au devenit întreprinderi în dificultate în perioada 1 ianuarie 2020 până la 30 iunie 2021. (Pentru mai multe informații: Marta Wieczorek - Tel. +32 229 58197; Giulia Astuti - Tel .: +32 229 55344)

A consemnat Teofilia Banu

 

Politica de coeziune a UE: peste 77 de milioane de euro pentru un sistem mai eficient și mai durabil de gestionare a deșeurilor în România

Joi, 4 martie 2021, Comisia Europeană a aprobat o investiție de peste 77 de milioane de euro din Fondul de coeziune pentru îmbunătățirea sistemului de colectare, tratare și reciclare a deșeurilor în județul Galați. Investiția va oferi un serviciu mai integrat, mai eficient și mai durabil de gestionare a deșeurilor, îmbunătățind calitatea mediului în beneficiul a peste 500 000 de locuitori.

Comisarul pentru coeziune și reforme, Elisa Ferreira, a declarat: Această investiție în cadrul politicii de coeziune va contribui la îmbunătățirea sănătății și a calității vieții persoanelor care locuiesc în județul Galați. Va îmbunătăți și mediul prin reciclarea materialelor altfel irosite și va stimula dezvoltarea biodiversității locale și a activităților economice.

Conform acestui proiect, întreaga populație din județ va avea acces la serviciul de salubrizare până la sfârșitul anului 2021, aspect deosebit de benefic pentru persoanele din zonele rurale, din rândul cărora doar 45 % au, în prezent, acces la astfel de servicii. Infrastructura nou-creată va spori reutilizarea și reciclarea deșeurilor de hârtie, metal, plastic, sticlă și lemn și va reduce cantitatea de deșeuri care vor ajunge la gropile de gunoi.

De asemenea, astfel, deșeurile menajere periculoase și deșeurile voluminoase vor putea fi tratate corespunzător. Investiția va genera aproximativ 300 de locuri de muncă noi în perioada de construcție și aproximativ 380 pe parcursul fazei operaționale. Mai multe informații despre investițiile finanțate de UE în România sunt disponibile pe platforma de date deschise.

Sursa: ec.europa.eu

  • Publicat în Mediu
  • 0

Comisia Europeană: Să ne unim forțele pentru a proteja biodiversitatea în întreaga lume

Cu ocazia Zilei Mondiale a Faunei și Florei Sălbatice, Comisia își reiterează invitația lansată tuturor instituțiilor din lume de a-și face auzită vocea pentru a impulsiona lupta pentru apărarea naturii și a convinge mai multe guverne să propună obiective ambițioase în cadrul Conferinței părților la Convenția privind diversitatea biologică (COP15), care va avea loc în cursul acestui an. A trecut exact un an de când Comisia a lansat coaliția mondială „Uniți pentru biodiversitate” și deja peste 200 de instituții din întreaga lume - parcuri naționale, centre de cercetare și universități, muzee ale științei și istoriei naturale, acvarii, grădini botanice și grădini zoologice- și-au unit forțele împotriva declinului biodiversității. Comisia a aderat, de asemenea, la Coaliția interguvernamentală pentru obiective foarte ambițioase pentru natură și om, lansată cu ocazia Summitului „O singură planetă” din luna ianuarie a acestui an, și sprijină în mod activ obiectivul conservării până în 2030 a cel puțin 30 % din suprafața uscatului și a mărilor și oceanelor.

Vicepreședintele executiv pentru Pactul verde european, Frans Timmermans, a declarat: „Omul distruge natura într-un ritm fără precedent și riscăm ca, din cauza acestui lucru, să dispară aproape 1 milion de specii. O astfel de pierdere constituie o amenințare directă la adresa sănătății și a bunăstării noastre, căci depindem întru totul de țesutul bogat de ființe care alcătuiesc viața planetei. Trebuie să restabilim urgent echilibrul în relația noastră cu natura și să inversăm declinul biodiversității. Or înainte de a trece la acțiune trebuie să conștientizăm situația în care ne aflăm, iar acțiunile întreprinse prin coaliții precum coaliția „Uniți pentru biodiversitate” au un rol esențial în acest sens, contribuind la realizarea de progrese robuste în direcția refacerii mediului natural.”

Comisarul pentru mediu, oceane și pescuit, Virginijus Sinkevičius, a declarat: „Cu ocazia Zilei Mondiale a Faunei și Florei Sălbatice de anul acesta și în contextul sărbătoririi unui an de la lansarea coaliției mondiale „Uniți pentru biodiversitate”, mesajul pe care dorim, de asemenea, să îl transmitem este cât de mult am avea de pierdut într-o lume fără natură. Acesta este motivul pentru care mobilizăm toate mijloacele de care dispunem pentru a convinge și mai mulți parteneri din întreaga lume să ni se alăture și lansăm către toate națiunile apelul de a adera la Coaliția pentru obiective foarte ambițioase, având în vedere apropiata conferință decisivă a COP15.”

De la lansarea sa la Institutul Oceanografic din Monaco în urmă cu exact un an, 205 instituții din 47 de țări și-au exprimat susținerea față de angajamentul comun al coaliției, lansând un apel la acțiune către toate părțile interesate - de la întreprinderi la municipalități și de la cetățeni până la guverne. Comisia își propune să aducă numărul organizațiilor participante la peste 500.

Prin colecțiile și programele lor de educație și conservare, aceste instituții care fac parte din coaliția mondială constituie ambasadori importanți ai cauzei noastre, fiind în măsură să sensibilizeze opinia publică cu privire la consecințele dramatice ale actualei crize a biodiversității. În Europa, printre parteneri se numără instituții precum: muzeele de istorie naturală din Berlin, Paris, Viena și Madrid, Rezervația Biosferei Delta Dunării din România și Parcul Național Lacul Kerkini din Grecia, grădinile botanice din Porto, Roma și Copenhaga și zeci de grădini zoologice și acvarii din întreaga UE, de la Dublin la Riga, de la Barcelona la Odense și de la Stuttgart la Beauval. În urma numeroaselor solicitări primite din partea comunității de cercetare, centrele de cercetare și universitățile au putut, la rândul lor, să se alăture coaliției, Universitatea din Bergen (Norvegia) fiind prima care a făcut acest pas.

Printre primele instituții de pe alte continente care s-au alăturat coaliției se numără Parcul Național Gorongosa din Mozambic și 19 rezerve naturale administrate în 11 țări de către African Parks, Muzeul Științei din Puerto Rico, Grădina Zoologică din São Paulo (Brazilia), Grădina Zoologică Central Park din SUA, Centrul Angkor pentru Conservarea Biodiversității din Cambodgia și Acvariul din Cape Town (Africa de Sud).

Coaliția este, de asemenea, sprijinită de 36 de organizații, inclusiv asociații mondiale, europene și naționale ale grădinilor zoologice, acvariilor și grădinilor botanice, asociații muzeale, organizații de cercetare, asociații ale autorităților locale, societăți de conservare și ONG-uri. 

Anul trecut, Comisia Europeană a adoptat în cadrul Pactului verde european Strategia UE privind biodiversitatea, al cărei obiectiv este ca UE să realizeze, până în 2030, progrese robuste în direcția refacerii biodiversității. Comisia se angajează să creeze la nivelul UE o rețea mai largă de zone protejate gestionate în mod eficace, care să reprezinte 30 % din suprafața uscatului și 30 % din suprafața mărilor și oceanelor, o treime din această suprafață urmând să fie strict protejată. În prezent, Comisia lucrează la elaborarea unor criterii orientative pe baza cărora să se stabilească aceste zone. Prin strategia adoptată, Comisia a dat, de asemenea, glas hotărârii sale de a mobiliza toate instrumentele de acțiune externă și parteneriatele internaționale pentru a contribui la elaborarea la nivel mondial a unui nou cadru ambițios pentru biodiversitate sub egida ONU. Comisia va lansa numeroase acțiuni și inițiative menite să transpună în realitate obiectivele Strategiei sale privind biodiversitatea. Printre acestea se numără o strategie a UE pentru păduri, o strategie a UE pentru protecția solului, un plan de acțiune împotriva traficului cu specii sălbatice, precum și obiective obligatorii din punct de vedere juridic în materie de refacere a naturii.

Context

În pregătirea Conferinței COP15, inițiativele politice s-au intensificat, începând cu „Angajamentului liderilor pentru natură”, lansat în luna septembrie a anului trecut înainte de primul Summit al ONU privind biodiversitatea, organizat în marginea celei de a 75-a Adunări Generale a ONU. În prezent, 84 de țări și Uniunea Europeană s-au angajat să ia măsuri pentru a inversa declinul biodiversității până în 2030 pentru a sprijini dezvoltarea durabilă.

Luna trecută, noul raport al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) intitulat „Să ne împăcăm cu natura” (Making Peace with Nature) și cofinanțat de UE a evidențiat încă o dată provocările cu care se confruntă umanitatea din cauza declinului biodiversității, a schimbărilor climatice și a poluării.

Sursa: ec.europa.eu

Ciobănia - pasiunea unui botoşănean din satul Stânceşti

Viorel Romică Butnariu (foto) din satul Stânceşti, judeţul Botoşani, spune că de mic copil a cunoscut tainele ciobănitului. A iubit această meserie, fără de care în prezent nu poate trăi încă de la vârsta de 9 ani.

Speranțe legate de prețul mielului

„De mic copil am văzut că părinţii mei au avut oi și am prins drag de ele; de la 9 ani mergeam cu oile la păşune, de la 13 ani am început să le mulg, iar la 24 de ani m-am căsătorit şi am avut ferma mea, cu un efectiv de 25 de oi, apoi am mărit turma până la 200 de oi din rasa Ţurcană. Produsele obţinute le vând direct de la fermă, am clienţii mei formaţi în timp. Pot spune că am ales Ţurcana pentru că este rasa care crește cel mai uşor pe teritoriul României, fiind o rasă autohtonă“, adaugă Viorel Butnariu.

Ţinând cont că începe perioada fătărilor, iar la această rasă durează aproximativ o lună de zile, pentru anul acesta crescătorul botoşănean are şi câteva pronosticuri privind preţul cărnii de miel. „După părerea mea, la cheltuielile pe care le avem anul acesta, kilogramul de miel viu ar trebui să fie în jur de 12-13 lei, iar carcasa în jur de 25 lei/kg, cu toate că nu cred că va fi mai mult de 20 lei/kg carcasa şi 10-12 lei/kg în viu pentru că toată lumea a fost afectată de COVID-19.“

Celor care ar vrea să se apuce de ciobănit, crescătorul botoşănean la dă următorul sfat: „Dacă nu le sunt dragi, să nu se apuce, oile se ţin din dragoste şi din respect pentru acest pământ care ne ţine şi ne hrăneşte, ne dă de toate, numai noi trebuie să ştim să valorificăm «aurul verde». Ciobănia este o haină grea şi nu poate să o poarte orişicine. Odată ce ai îmbrăcat-o şi vezi că îţi stă bine, nu o mai dezbraci până la moarte. Nu vreau să îi descurajez pe cei ce vor să se îndrepte spre acest sector, din contră îi îndemn să facă treaba aceasta… este bine să ţinem tradiţia, doar ne tragem din neam de păstori, din strămoşii noştri daci.“


„În prezent, am un efectiv de 120 de oi şi nu vă pot spune sigur cum va arăta această fermă peste 5 sau 10 ani, numai bunul Dumnezeu ştie. Mulţumesc că mă ţine sănătos şi mai pot ciobăni. De 3 ani muncesc singur la fermă, copiilor nu le plac oile, sunt la muncă în străinătate.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Obligații și responsabilități în perioada actuală. Supravegherea şi prevenirea bolilor transmisibile la animale și de la animale la om

Starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ și se impun responsabilităţi şi obligaţii din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităţiilor locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare. Acestea trebuie concretizate prin promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în Programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, cu referire la:

  • Respectarea legislației în vigoare privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitar-veterinară a exploataţiilor cu animale şi păsări vii crescute în scop economic.
  • Colaborarea cu medicii veterinari arondaţi pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în exploataţie şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcăriile de efective survenite în exploataţie, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.
  • Asigurarea și respectarea normelor de biosecuritate, protecție sanitară și bunăstare în exploataţiile cu animale, cu referire la condiţiile de adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, tehnologie de exploatare etc.
  • Să se solicite medicului veterinar carnet de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, completat la zi cu acţiunile sanitar-veterinare efectuate, documentele de mişcare şi de certificare a stării de sănătate necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor.
  • Respectarea legislației privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, judeţean, naţional şi în activitatea de import, respectiv deţinătorii să posede, pe lângă avizul sanitar-veterinar, și următoarele documente: cartea de exploataţie, formularul de mişcare, cartea de sănătate a animalului, paşaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline), certificatul de sănătate şi documentul privind informaţile pentru lanţul alimentar în cazul mişcării către abator.
  • Sprijinirea personalului sanitar-veterinar pentru supravegherea stării de sănătate a efectivelor de animale domestice şi a animalelor sălbatice care habitează în fonduri de vânătoare înregistrate la nivel de judeţ.
  • Colaborarea cu serviciile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică, în condițiile de protejare și prevenire a răspândirii infecției cu COVID-19.
  • Respectarea dispoziţiilor stabilite de autorităţile veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.
  • Respectarea legislaţiei privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei.
  • Efectuarea curăţirii mecanice şi a dezinfecţiei adăposturilor, precum și efectuarea acţiunilor de deratizare şi dezinsecție, cu unităţi şi personal de specialitate.
  • Colectarea cadavrelor şi a deşeurilor animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităţilor locale, la unitatea de distrugere Protan.
  • Respectarea legislației privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat.
  • Pentru a-şi valorifica legal producţia primară sau produsele alimentare obţinute prin procesarea producţiei primare, să solicite DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare directă sau după caz de vânzare cu amănuntul.
  • Comercializarea produselor alimentare numai în unităţi sau spaţii autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în mijloacele de transport și în zonele de depozitare şi expunere.
  • Solicitarea serviciilor veterinare de către crescătorii de animale, cu referire la însușirea și implementarea acţiunilor stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale, care îi pot afecta economic, social sau direct.
  • Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare şi a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale de sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală, sau prin diferite forme de subvenţii.

În această perioadă se impune respectarea de către toți factorii implicați a măsurilor restrictive, obligatorii pentru limitarea efectelor cauzate de pandemia COVID-19, aflată în plină evoluție, afecțiune care generează un efect negativ asupra întregii economii, dar mai ales asupra sănătății și securității alimentare a populației.

În context este obligatoriu pentru personalul sanitar-veterinar, pentru crescătorii de animale și operatorii din domeniul alimentar ca în activitatea specifică pe care o desfășoară să-și asume responsabilitatea de a-și proteja sănătatea, de a proteja sănătatea celor cu care lucrează și sănătatea altor persoane cărora le acordă servicii de specialitate, cu mențiunea că este și responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a infecției cu COVID-19.

Dr. Ioan Viorel PENȚEA,
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Mica fermă de vaci de lapte din comuna Dumitra

Fermierul Vasile Tofeni, în vârstă de 46 de ani, din Dumitra, o comună din județul Bistrița-Năsăud, crede în ideea de fermă familială. Chiar el a înființat în anul 2000, o mică fermă de vaci din rasele Bălțată românească și Holstein, aduse din Olanda.

„De mic copil am lucrat la o fermă de vaci în comuna Dumitra și așa am ajuns să îndrăgesc animalele, în special vacile de lapte. În anul 2000 mi-am cumpărat primele două vaci, le-am înmulțit până am ajuns la un efectiv de 15 vaci. În anul 2017, prin intermediul programului Ajutor de minimis pentru achiziția de vițele/juninci, am mai achiziționat încă 10 juninci gestante din Olanda. Iar de atunci le-am tot înmulțit și în prezent am un efectiv de 60 de capete, respectiv 40 de mame și 20 de juninci. Rasa Holstein cu origine din Olanda este sensibilă și greu de adaptat în România, dar am reușit cu eforturi mari să îngrășăm vacile într-un mediu nou. Printre ele mai avem 5 capete din rasa Bălțată românească, o rasă ușor adaptabilă mediului nostru.“

Crescătorul spune că este mulțumit de rezultate, iar cheltuielile sunt recuperabile. „Le furajăm cu siloz de porumb, lucernă verde, făină de mălai, făină de grâu, premixuri și cu o gamă variată de șroturi (șrot de floarea-soarelui, rapiță și soia). O rație are cu aproximație 50 kg de siloz porumb, 8-10 kg de șroturi/ cap de animal, și mă costă în jur de 28 lei/cap de animal/zi. Producem doar lapte pe care îl predăm la un procesator, la prețul de 1,5 lei/litru. Această afacere este profitabilă, dar cere multă investiție și muncă. Pe viitor vreau să ajung la un efectiv mai mare de animale“, mai spune Vasile Tofeni.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cultivi cânepă? Autoritățile îți bat în poartă!

Leontina Prodan din satul Gâlgău Almașului, comuna Bălan, județul Sălaj, cultivă cânepă în sistem gospodăresc din anul 2014. Face asta pentru că este designer vestimentar, dar și pentru că a intrigat-o interzicerea acestei culturi și distrugerea tuturor unităților de procesare din țară (topitorii, filaturi, țesătorii și fabrici de confecții). Legea în acest moment este confuză și interpretabilă în cazul culturii de cânepă.

Îmbrăcăminte naturală din in şi cânepă

Leontina Prodan, după absolvirea Facultăţii de Studii Economice la Universitatea de Vest Timişoara în anul 1980, a lucrat ca economist până în 1991, când a început o afacere în domeniul producţiei de confecţii. „Activitatea pe care o desfăşor şi astăzi, are ca segment de piaţă vestimentaţia şcolară, îmbrăcămintea naturală din in şi cânepă, ateliere de promovare a meseriilor şi meşteşugurilor tradiţionale. Între timp, am absolvit secţia de Design vestimentar a Facultăţii de Arte Plastice Timişoara, iar în prezent sunt masterand în anul II la USAMV Cluj, specializarea Schimbări Climatice şi Siguranţă Alimentară. Am avut şansa de a copilări la ţară împreună cu părinţii şi bunicii de la care am deprins bucuria muncii pământului, dar şi alternativele unei meserii, bunicii fiind cojocari, ne spune aceasta.“

Ziua Cânepii

A început să cultive cânepă în sistem gospodăresc începând cu anul 2004, din simplul motiv că este designer vestimentar, mai adaugă Leontina. „Am promovat ţesăturile natural româneşti în colecţii inspirate din arta populară, colecţii prezentate la Paris, Dusseldorf și Bruxelles, în anii 1996-2007. În acest sens în anul 2000 pentru relansarea şi procesarea cânepii am depus un proiect la Bruxelles intitulat „Cânepă fibră naţională“, ţinând cont de faptul că România a fost cel mai mare producător de cânepă din Europa. Cea mai mare suprafaţă cultivată de mine a fost 15 ari, apoi câte 2-5 ari, pentru că locuiam în Timişoara. Acolo am înfiinţat în anul 2016 Muzeul Cânepii, iar la data de 6 august organizez la mine în sat Ziua Cânepii, eveniment transformat în Festivalul Cânepii.

Legea interzice fără distincție între Cannabis sativa şi indica

Cânepa are multiple întrebuinţări, mai specifică cultivatoarea. „Este utilizabilă 100% (ţesături, construcţii, ciupercării, plastic, hârtie, alimentaţie, leacuri). Cânepa, prin desime şi înălţime, sufocă buruienile, nu necesită alte lucrări după semănare până la cules. Ceea ce m-a determinat să o cultiv a fost interzicerea ei şi distrugerea tuturor unităţilor de procesare (topitorii, filaturi, ţesătorii, fabrici de confecţii). România şi Japonia deţineau tehnologia cea mai performantă de filare a firului de cânepă. Soiurile româneşti, considerate cele mai bune din lume datorită condiţiilor pedoclimatice, se certificau la Staţiunile de Cercetare de la Secuieni-Neamţ, Lovrin-Timiş, Fundulea-Bucureşti.“

Legea nr. 134/2000 interzice cultura de cannabis fără a face diferenţierea dintre cele două specii: C. sativa şi C. indica, adaugă cultivatoarea. „Mulţi nu ştiau că este vorba despre cânepă, cercetarea nu a mai fost susţinută, fabricile s-au privatizat strategic, iar presa, în goană după spectacol şi rating, a sprijinit dezastrul. Legea este confuză şi interpretabilă, iar controalele de la DIICOT, Direcţia Agricolă, Agenţia Naţională Antidrog, poliţie au descurajat complet cultivatorii şi procesatorii, ei fiind singurii care cunoşteau potenţialul şi beneficiile plantei. Am fost în audienţă la toţi miniştrii Agriculturii, am făcut publică activitatea mea și m-am lovit de incompetenţă, rea-intenţie, slugărnicie şi o politică a dezastrului naţional.“

Cannabis sativa, „cânepa noastră“

Cânepa s-a utilizat în medicină, este consemnată în China în urmă cu 2000 de ani ca anestezic, iar la sate în alimentaţie era cunoscută untura de animale şi uleiul de cânepă, vorbește Leontina despre beneficiile acestei plante. „În studiile Academiei Române din perioada 1957-1978, în satele României sunt consemnate reţete de leacuri utilizate la oameni şi animale (tuberculoză, dureri menstruale, cicatrizarea rănilor). Nu am întâlnit în scrierile populare vreo referire la efectele halucinogene ale cânepii, se vorbea cu respect şi admiraţie despre planta care îi ajuta să se îmbrace, să-şi construiască adăposturi, să se lecuiască la nevoie. Cânepa a fost scoasă din manualele şcolare, ştim din presă şi de la TV că este drog, dar Cannabis sativa, cânepa noastră, pe care o cultiv și eu are nevoie de 112 zile de creştere, poate ajunge până la 7 m, iar conţinutul de THC (tetrahidro cannabinol), considerat halucinogen, este de 0,01%-0,02%, de multe ori nedetectabil. Sămânţa, frunza, tulpina nu conţin THC, doar mugurii în faza de inflorescenţă 1-3 zile. În schimb, Cannabis indica este o tufă de maximum 1 m şi are nevoie de 220 zile cu temperaturi de 32 grade Celsius. „Aceasta s-a folosit ca relaxant în ţările care au interzis prin religie băutura; conţinutul de THC fiind de 5-20%.“

Casetă

„Politicienii ar trebui să răspundă pentru această lege criminală care a distrus tradiţii, meşteşuguri, identitate şi o plantă care ne-a personalizat în lume. Avem nevoie de libertate, de tradiţii, de identitate, încă mai păstrăm gena ţărănească ce ne poate ajuta să renaştem. Dacă presa le-a făcut până acum jocul, cred că este timpul să cunoască sufletul şi tradiţiile acestui neam.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Câte dintre comunele României dispun, astăzi, de sistem public de alimentare cu apă

  • Giurgiu, Teleorman, Botoșani și Suceava – județele cu cele mai slabe cifre la nivel național

În Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă – Orizont 2030, document adoptat în 2018 ca urmare a semnării de către România și Uniunea Europeană a Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă (2015, Adunarea Generală a ONU, New York), Guvernul și-a asumat câteva angajamente privind alimentarea cu apă și canalizarea. Cele mai importante sună așa: „conectarea gospodăriilor populației din orașe, comune și sate compacte la rețeaua de apă potabilă și canalizare în proporție de cel puțin 90%“; „creșterea accesului la apă potabilă pentru grupurile vulnerabile și marginalizate“. În articolul de față vom prezenta care era situația la sfârșitul anului 2019, ultimul pentru care Institutul Național de Statistică dispune de cifre, în ceea ce privește alimentarea cu apă. Despre canalizare vom discuta în numărul viitor al revistei noastre, dar putem spune de pe acum că, dacă alimentarea cu apă poate ajunge la dezideratul de 90%, este imposibil să se întâmple același lucru și în privința rețelei de colectare și epurare a apelor menajere.

Așadar, în 2019, din totalul de 3.181 de localități din România, dispuneau de rețea publică de alimentare cu apă 2.586 de unități administrativ-teritoriale, ceea ce corespunde unui procent de 81, 295%. În mediul urban, gradul de acoperire este 98,75% (316 municipii și orașe, din 320), iar în mediul rural procentul este de 79,34% (2.270 de comune, din totalul de 2.861).

Cifrele prezentate sunt oarecum înșelătoare. Institutul Național de Statistică arată că, în decembrie 2019, populația deservită de sistemul public de alimentare cu apă se ridica la 13.728.144 de persoane. Dacă raportăm cifra la populația rezidentă din iulie același an (19.375.835 de persoane), rezultă un procent de 70,85 %, ceea ce înseamnă că nu toată populația din localitățile care dispun de rețea de apă este și conectată la sistem. În cazul populației după domiciliu (22.193.286 de locuitori), procentul e și mai mic, scade la 61,85%. La nivelul regiunilor de dezvoltare, ponderea cea mai mare a populației conectate la sistemul public de alimentare cu apă, din totalul populației rezidente, s-a înregistrat în regiunea București-Ilfov (87,7%), urmată de regiunea Sud-Est (82,3%). Gradul cel mai redus de racordare s-a înregistrat în regiunea Nord-Est (50,1%), urmată de regiunea Sud-Vest Oltenia (59,3%).

Rețeaua de alimentare cu apă în mediul rural, pe regiuni de dezvoltare

Astăzi ne vom referi strict la situația alimentării cu apă în mediul rural, dezavantajat clar din punctul de vedere al asigurării acestei minime utilități. Din păcate, în baza de date a INS nu găsim date privind populația din mediul rural deservită de rețeaua centralizată de apă, ci numai total locuitori (urban+rural) conectați la acest sistem. În schimb, avem numărul de comune care au înființat sistemul de alimentare cu apă, însă nu vom ști în ce măsură toate satele dispun de această facilitate. Din experiența de teren știm că, de regulă, comunele compacte sunt branșate în totalitate la apă. Nu la fel se întâmplă în localitățile cu satele dispersate, situate la 4-10 km de satul de reședință, sau în cele din zona de deal și de munte, unde cătune întregi sau grupuri de case nu au acces la rețea. Pe regiuni de dezvoltare, vedem că situația cea mai bună se întâlnește în Sud-Est (91,54% grad de acoperire) și Nord-Vest (90,81 %), iar cele mai puține comune cu rețea găsim în regiunile Nord-Est (66,79%) și Sud-Vest Oltenia (69,11%).

apa comune

Situația conectării la apă a comunelor, pe județe

Mergem însă mai în profunzime cu analiza noastră și vedem care este situația pe județe, în fiecare regiune de dezvoltare. Și vom observa că în clasamentul județelor cu cele mai multe comune cu rețea de apă se regăsesc trei din cele mai bogate comunități din țară – Constanța – 98,30%, Timiș – 97,75%, Cluj –94,66%, dar și trei care, economic, sunt în subsolul unei ierarhii naționale – Tulcea-97,82%, Brăila – 95,00 și Satu Mare – 94,91%. Județele din sudul țării și din nordul Moldovei dau cele mai slabe performanțe: Giurgiu – 37,25%, Suceava – 46,93%, Teleorman – 48,91% și Botoșani – 56,33%.

Regiunea Nord-Vest:

  • Bihor: 79 de comune cu rețea, din totalul de 91 de UAT din mediul rural, 86,81%;
  • Bistrița-Năsăud: 51 de comune cu rețea, din 58 total, 87,93%;
  • Cluj: 71 de comune cu rețea, din 75 total, 94,66%;
  • Maramureș: 59 de comune cu rețea, din 63 total, 93,65%;
  • Satu Mare: 56 de comune cu rețea, din 59 total, 94,91%;
  • Sălaj: 50 de comune cu rețea, din 57 total, 87,71%.

Exact cum v-am spus mai sus, cele mai mici procente sunt în Bihor, Bistrița-Năsăud și Sălaj, unde predomină zona muntoasă și, deci, probabil, rețeaua nu a putut fi dusă în comunele izolate.

Regiunea Centru:

  • Alba: 62 de comune cu rețea, din 67 total, 92,53%;
  • Brașov: 43 de comune cu rețea, din 48 total, 89,58%;
  • Covasna: 27 de comune cu rețea, din 40 total, 67,50%;
  • Harghita: 51 de comune cu rețea, din 58 total, 87,93%;
  • Mureș: 70 de comune cu rețea, din 91 total, 76,92%;
  • Sibiu: 36 de comune cu rețea, din 53 total, 67,92%.

Foarte curioasă situația din Sibiu, despre care se spune mereu că este model de dezvoltare în România, cu atât de puține comune care au sistem public de alimentare cu apă. La fel de adevărat este însă că județul are multe sate în zona de munte, dar n-ar fi fost un impediment, de vreme ce Harghita, cu relief asemănător, a performat în acest domeniu. Și este de meditat și după ce comparăm județele Covasna și Harghita.

Regiunea Nord-Est:

  • Bacău: 71 de comune cu rețea, din 85 total, 83,52%;
  • Botoșani: 40 de comune cu rețea, din 71 total, 56,33%;
  • Iași: 68 de comune cu rețea, din 93 total, 73,11%;
  • Neamț: 50 de comune cu rețea, din 78 total,64,10%;
  • Suceava: 46 de comune cu rețea, din 98 total, 46,93%
  • Vaslui: 63 de comune cu rețea, din 81 total,77,77%.

În mod surprinzător, unul dintre cele mai sărace județe din România, am numit Vaslui, dispune de sistem de alimentare cu apă în mediul rural superior mai bogatelor Suceava și Neamț. Apoi, așa cum ne așteptam, Botoșani a performat foarte puțin, dar tot se clasează înaintea județului vecin, Suceava. Ultimele două sunt, alături de Giurgiu și Teleorman, pe ultimele locuri în țară ca număr de comune cu rețea de apă potabilă.

Regiunea Sud-Est:

  • Brăila: 38 de comune cu rețea, din 40 total, 95,00%;
  • Buzău: 74 de comune cu rețea, din 82 total, 90,24%;
  • Constanța: 58 de comune cu rețea, din 59 total, 98,30%
  • Galați: 56 de comune cu rețea, din 61 total,91,80%;
  • Tulcea: 45 de comune cu rețea, din 46 total, 97,82%;
  • Vrancea: 54 de comune cu rețea, din 68 total,79,41%.

Vrancea este unicul județ din regiune care coboară procentul la sub 90%. Interesant este că zone mai puțin dezvoltate economic, am numit Tulcea și Brăila, au reușit să asigure apă în procente mai mari decât județe din alte regiuni, cu PIB mult superior, cum ar fi Cluj, Prahova, Brașov sau Sibiu. Poate acestea pot reprezenta modele de bune practici!

Regiunea Sud-Muntenia:

  • Argeș: 88 de comune cu rețea, din 95 total, 92,63%;
  • Călărași: 46 de comune cu rețea, din 50 total, 92,00%;
  • Dâmbovița: 68 de comune cu rețea, din 82 total, 82,92%;
  • Giurgiu: 19 de comune cu rețea, din 51 total, 37,25%;
  • Ialomița: 53 de comune cu rețea, din 59 total, 89,83%;
  • Prahova: 80 de comune cu rețea, din 90 total, 88,88%;
  • Teleorman: 45 de comune cu rețea, din 92 total, 48,91%.

În Muntenia este surprinzător că Prahova, cel mai bogat județ din regiune, se află ca procent de acoperire cu apă a mediului rural sub Călărași, unul dintre cele mai sărace din țară. De asemenea, Muntenia dă și cele mai lipsite de performanțe județe într-un top național, Giurgiu și Teleorman!

Regiunea București-Ilfov:

  • Ilfov: 26 de comune cu rețea, din 32 total, 81,25%.

Regiunea Sud-Vest Oltenia:

În cazul acestei regiuni regula se schimbă și singura explicație ține de managementul județean sau local: județele de munte (Gorj și Vâlcea) au mai multe comune cu rețea de apă decât cele de la câmpie, unde lucrările, teoretic, nu au grad mare de dificultate și ar putea fi executate lejer.

Regiunea Vest:

  • Arad: 60 de comune cu rețea, din 68 total, 88,23%;
  • Caraș-Severin: 57 de comune cu rețea, din 69 total, 82,60%;
  • Hunedoara: 41 de comune cu rețea, din 55 total, 74,54%;
  • Timiș: 87 de comune cu rețea, din 89 total, 97,75%.

În acest caz nu avem nicio surpriză: al treilea cel mai bogat județ din România, după București și Cluj, ne referim la Timiș, a investit puternic în rețeaua de apă în spațiul rural, situându-se pe locul al treilea, la nivel național.

  • Publicat în Sate
  • 0

Accesul la educație, un drept fundamental refuzat pentru milioane de copii

„Este mai ușor să construiești copii puternici decât să repari adulți stricați“, spunea americanul Frederik Douglass, recunoscut de istorie drept reformator social, orator, scriitor și om de stat. Și prima măsură pe care o putem lua pentru a crește copii puternici este aceea de a le asigura dreptul fundamental la educație. Și totuși din motive diferite societatea contemporană eșuează în a atinge acest obiectiv. Astfel, copiii fără educație devin adulți care nu au puterea de a decide pentru ei și de a-și construi un viitor. În fiecare zi, peste 1 miliard de copii din întreaga lume se îndreaptă spre școală, iar accesul la învățământul preșcolar aproape s-a dublat în ultimii 20 de ani. Însă, în ciuda acestui progres, mai mult de 175 de milioane de copii – sau jumătate din copiii cu vârstă preșcolară la nivel global – nu au acces la această experiență importantă.

La școală, dar fără șansa reală de a învăța

În prezent sunt mai mulți copii și adolescenți înscriși în învățământul preșcolar, primar și secundar decât oricând. Cu toate acestea, pentru mulți dintre ei școlarizarea nu se finalizează cu însușirea noțiunilor predate. Motivele care stau la baza acestei situații sunt multiple: de la lipsa cadrelor didactice instruite, a materialelor de învățare inadecvate, a orelor improvizate și până la lipsa facilităților de igienă. Din nefericire, prea mulți copii vin la școală flămânzi, bolnavi, epuizați de muncă sau de sarcinile pe care le au în familie, iar asta îngreunează procesul de învățare.

Se estimează că 617 milioane de copii și adolescenți din întreaga lume nu sunt în măsură să atingă niveluri minime de competență în lectură și matematică, chiar dacă două treimi dintre aceștia sunt la școală. Concluzia este că, în întreaga lume, în școală există mai mulți copii care nu învață decât în ​​afara ei. Potrivit datelor statistice prezentate de UNICEF, aproximativ unul din cinci copii cu vârsta optimă pentru începerea școlii nu se află înscris în sistemul de învățământ. Cel mai comun factor care conduce la această stare de fapt îngrijorătoare este sărăcia. Experiența a demonstrat că, cel mai adesea, copiii din gospodăriile cele mai sărace sunt de aproape cinci ori mai susceptibili de a renunța la învățământul primar prin comparație cu colegii lor din mediul urban (situație similară și în cazul copiilor cu dizabilități și din minoritățile etnice). Spre exemplu, în Africa subsahariană, în special, accesul la învățământul preșcolar pentru copiii din cele mai sărace familii este la mai puțin de jumătate în comparație cu accesul copiilor din familiile cele mai bogate. O altă problemă semnalată de UNICEF este aceea că doar 66% din țări au atins paritatea de gen în învățământul primar, astfel că în unele regiuni accesul fetelor la educație este încă limitat.

Copiii din mediul rural, defavorizații sistemului de învățământ

La nivel global, rata brută de înscriere a crescut cu doar 13% în ultimii 18 ani, de la 26% în 2000 la 49% în 2018. Copiii din Asia de Sud, Asia de Vest și Centrală, Orientul Mijlociu și Africa de Nord, Africa de Est și Africa de Sud au un acces deosebit de scăzut la învățământul preșcolar. Estimările UNICEF semnalează că în aceste regiuni doar aproximativ o treime din copiii de vârstă preșcolară au acces la școală.Trebuie menționat faptul că raportul brut de înscriere se referă la copiii care frecventează școala, dar fără a se ține cont de vârstă. Practic, copiii, indiferent de vârsta lor, care urmează cursurile de învățământ preșcolar sunt considerați ca fiind preșcolari. În cazul copiilor cu un an mai mici decât vârsta de intrare în școala primară, mai mult de o treime sunt excluși astăzi de la învățământul preșcolar sau primar. Numărul copiilor școlari din această grupă de vârstă a scăzut de la 51 de milioane în 2010 la 48 de milioane în 2013, dar a stagnat din 2014 la aproximativ 47 de milioane de copii. În toate regiunile, tot mai puțini copii din mediul rural au acces la învățământul preșcolar. Mai mult, există variații regionale uriașe ale lacunelor de acces. În America Latină și Caraibe, Asia de Est și Pacific decalajul favorizează zonele urbane cu doar 3%, în timp ce în Africa de Vest și Centrală și Africa de Est și de Sud decalajul favorizează copiii din mediul urban cu peste 20%.

Numărul copiilor fără educație a crescut cu 1,7 milioane începând cu 2014

Statistic, la nivel mondial mai mult de 90% dintre copiii cu vârsta optimă au fost înscriși la școala primară. Dar, în timp ce cifrele arată că mai mulți copii au avut acces la educație în unele țări se înregistrează o creștere demografică puternică. Care va fi consecința acestui fenomen? Fără resursele necesare care să asigure înscrierea la școală a tuturor copiilor, este de așteptat ca numărul celor nu vor avea acces la educație să crească. Cel mai elocvent exemplu este cel al Africii subsahariene, unde rata netă de înscriere în învățământul primar a fost de 79% în 2018. Deși numărul copiilor care nu au avut acces la educațieîn pofida faptului că aveau vârsta optimă pentru începerea cursurilor de școală primară a scăzut la nivel global de la 100 milioane la 59 milioane între 2000 și 2018 , progresele s-au blocat din 2007. Mai mult decât atât, numărul copiilor fără educație a crescut cu 1,7 milioane începând cu 2014, numai în zonele de conflict existând 27 de milioane de copii fără acces la educație.

Progresul către învățământul gimnazial a încetinit din 2011

Multe țări și-au stabilit ca prioritate asigurare accesului tuturor copiilor nu doar la învățământul primar, ci și la învățământul secundar. În prezent, la nivel global, 85% dintre copiii de vârstă școlară gimnazială sunt fie înscriși în școala primară, fie în cea secundară și doar 65% dintre copiii de vârstă școlară gimnazială sunt în învățământul primar, secundar sau superior. Din 2000 până în 2018, numărul copiilor extrașcolari de vârstă gimnazială inferioară a scăzut de la 99 milioane la 61 milioane, iar numărul copiilor extrașcolari de vârstă gimnazială redusă a scăzut de la 177 milioane la 138 milioane. Dar, în pofida acestei reușite, datele statistice arată că progresul către învățământul secundar universal a încetinit din 2011. Cele mai mari provocări în acest sens le întâmpină Africa subsahariană și Asia de Sud. (D. Z.)

Abonează-te la acest feed RSS